Originea si aria de raspandire a caisului

Originea si aria de raspandire a caisului

Caisul comun (Prunus armeniaca L., Armeniaca vulgaris Lam, Prunus armeniaca var. typica Max) apartine familiei Rosaceae Juss, subfamilia Prunoideae Focke, genul Armeniaca Juss.

Dovezi certe privind timpul si locul unde caisul a fost luat in cultura nu exista, dar dupa Bretschneider, caisul era cultivat in China in jurul anului 3000 i.e.n., iar in anul 2000 i.e.n. pe vremea imparatului Shi-iu, caisele erau fructele cele mai apreciate.

In urma sapaturilor arheologice din valea Fergana s-au gasit samburi cu o vechime de 7000 - 8000 ani, fapt ce l-a determinat pe N.V. Kovalev (1963) sa afirme ca aceasta specie este luata in cultura din timpuri stravechi.

Modul si calea pe care a patruns in Europa au fost studiate de numerosi autori care au emis ipoteze diferite. Astfel, dupa Loschinng si Passecker (1954) caisul a patruns in Europa pe 3 cai si anume:

calea nordica, din Asia Centrala prin Asia Mica si Peninsula Balcanica;

calea sudica, din Asia Centrala prin Asia Mica, Peninsula Arabica, Africa de Nord, Peninsula Italica si Iberica;

calea de sud spre nord, pe cursul mijlociu al Dunarii.

N.V. Kovalev (1963) nu recunoaste migrarea caisului din China prin Asia Centrala spre Europa si pe baza studiului soiurilor de cais si a arealelor ocupate de acestea stabileste 4 centre de formare a soiurilor si anume:

Centrul din Asia Orientala: soiurile s-au format in urma hibridari intre Armeniaca  mume Sieb. si Armeniaca vulgaris Lam. Care cresc spontan si astazi in China.

Centrul din Asia Occidentala: soiurile au aparut in urma ameliorarii tipurilor locale de cais. Aceste soiuri au aparut odata cu cele din Asia Orientala si au avut o mare importanta in cultura caisului in regiunile din Asia Occidentala.

Centrul din Caucaz: soiurile prezente in cultura s-au format prin ameliorarea tipurilor locale spontane. Acest centru s-a format mai tarziu decat primele doua,

Centrul din sudul Europei: caisul s-a dezvoltat mai izolat de celelalte centre, iar soiurile au insusiri deosebite.

Mentiuni privind caisul in tara noastra apar in anul 1781 in lucrarea lui M.Carra "Histoire de la Moldavie et de la Valachie" unde descrie existenta caiselor printre alte fructe in Moldova si Muntenia.

Incepand cu 1877 apar lucrari mai complete cu recomandari de soiuri si tehnici de inmultire, agrotehnica diferentiata pe specii, infiintarea livezilor si valorificare a fructelor. Printre lucrarile acelei epoci amintim: D.Comsa 1877 - Pomaritul; I.Hentescu 1890 - Prasitul pomilor.