Virusul mozaicului gascaritei

Arabis mosaic virus ArMV - Virusul mozaicului gascaritei, Nepovirus, Comoviridae, sinonime Ash ring and line pattern virus, Raspberry yellow dwarf virus, Rhabarber-Mosaic-Virus, Rhubarb mosaic virus, Forsythia yellow net virus, probabil, Jasmine yellow blorch virus, tulpini Tulpina tipica si tulpina hop nettlehead virus izolata de la hamei, care este serologic identica cu tulpina tipica, dar difera in privinta plantelor gazda si simptomatologie,ArMV-NV si ArMV-P₂, (Pop, 2009, TVV, IV, 17). Virusul a fost izolat prima data dintr-o singura planta de Arabis hirsuta (Gascarita) crescuta in sera, in Anglia, de Smith si Markham (1944, Phytopathology 34, 324). În prezent, este raspandit in regiunile africana, euroasiatica, nord americana si pacifica. Virusul infecteaza numeroase specii spontane si produce boli grave la mai multe plante de cultura, cum sunt ingalbenirea si piticirea zmeurului (Cadman, 1960), mozaicul capsunului (Jha, 1961), mozaicul rabarbarului (Schade, 1960), boli de tipul "Pfeffinger" la cires (Cadman, 1960) si boli importante ale vitei de vie. În natura, apare atat in Europa cat si pe continentul nordamerican (Cadman, 1960, Virology 11, 653) la multe specii apartinand, cel putin, la 9 familii botanice, la unele producand boli cu manifestari permanente, iar la altele simptomele tipice disparand la scurt timp dupa infectie, talia plantelor bolnave fiind insa redusa. Astfel, infectii naturale s-au gasit la Anagallis arvensis, Apium graveolens var. dulce (clorozarea tesuturilor din apropierea nervurilor), Arabis hirsuta (frecvent inele sau linii verzi inchise pe fond verde pal si o anumita mozaicare a limbului), Arabis spp., Armoracia rusticana, Asparagus officinalis, Astilbe spp., Bellis perennis, Beta vulgaris, Buxus sempervirens, Capsella bursa-pastoris, Carum segetum, Chamaecyparis lawsoniana, Cucumis sativus, Cucurbita pepo (marmorare galbena pe frunzele tinere), Cyphomandra betacea, Daphene mezereum, Daucus carota, Delphinium spp., Dianthus caryophyllus, Euonymus europaea, Forsythia intermedia, Fragaria (mozaicul capsunului), Fraxinus excelsion, Humulus lupulus (boala "nettlehead'), Jasminum officinale, Lactuca sativa, Lamium amplexicaule, Ligustrum vulgare, Melilotus officinalis, Mentha arvensis, Narcissus spp., Phaseolus multiflorus (distorsionarea frunzelor), Plantago lanceolata, Plygonum aviculare, Prunus avium (boli de tipul "Pfeffinger"), P. domestica, P. persica, Ranunculus repans, Rheum officinale (pete circulare verzi-deschis sau galbui, mai tarziu necrotice cu margine rosie bruna, pe tulpini dungi clorotice si necrotice), Ribes spp., Rosa spp., Rubus idaeus (ingalbenirea si piticirea zmeurului), R. procerus, Sambucus nigra (clorozarea evidenta a nervurilor sau mozaic), Senecio vulgaris, Solanum nigrum, Stellaria media, Syringa vulgaris (este unul din virusurile care produc simptome de patare inelara galbena la liliac) Taraxacum officinale, Trifolium repens (clarifierea nervurilor sau pete clorotice, uneori infectie latenta), Tulipa spp., Urtica dioica, U. urens, Vitis vinifera (mozaic, marmorare, patare inelara, uneori necroze). Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la numeroase plante ierboase (Pop, 2009, TVV, IV, 19). Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice si mamrmorare clorotica sistemica la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale clorotice si cloroze sistemice, unele tulpuini mozaic fara reactii locale sau leziuni locale abea observabile, piticire extrema si necrozarea varfului la Cucumis sativus, leziuni locale clorotice urmate de pete, inele si desene lineare clorotice sistemice la Nicotiana tabacum cv. White Busley si leziuni sau inele necrotice si desene inelare sau lineare clorotice sistemice la Petunia hybrida. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din epiderma, floem si toate partile plantelor. În celule se gasesc, de asemenea, incluziuni citoplasmatice, in forma de corpuri-X amorfi, corpuri granulari si sferoizi sau sfere concentrice goale, care contin virioni agregati. Ca in cazul altor nepovirusuri, in plasmodesmata se gasesc tubuli continand virioni aliniati in randuri, insa incluziunile sferice din floem se gasesc numai in cazul acestui virus. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. Pe cale naturala se transmite prin nematozii Xiphinema bakeri, X. coxi si X. diversicaudatum, ultima specie fiind principalul vector. De asemenea, se transmite prin samanta a 20 de specii apartinand la 14 familii botanice, proportia semintelor infectate fiind de pana la 100 %, iar la speciile perene se raspandeste si prin multiplicarea vegetativa a plantelor infectate. Sucul foliar contine putini virioni, inactivarea termica are loc la 55-61ºC, longevitate in vitro este de 14 zile, iar dilutia limita 10^-3-10^-5. Virionii sunt izometrici, colorati negativ masurand 25-27 nm in diametru, avand profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in trei comonente, genomul este format din doua parti de ARN monocatenar, linear. În particulele unor izolate s-a gasit ARN negenomic, reprezentand ARN satelit. În virioni se gaseste o singura proteina capsidala. Replicarea genomului are loc in corpusculii incluzionari citoplasmatici, fara a necesita prezenta unui virus ajutator. În functie de specificul plantei gazda, principalele masuri de prevenire constau in producerea de material saditor si de samanta fara infectii virale, amplasarea culurilor susceptibile pe terenuri lipsite de nematozi, tratarea solului contra nematozilor si cultivarea soiurilor rezistente sau tolerante.