Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » agricultura » zootehnie
Prepelitele si hranirea prepelitelor - ghid practic

Prepelitele si hranirea prepelitelor - ghid practic


Hranirea prepelitelor - ghid practic

Nutritia este unul din cei mai importanti factori pentru mentinerea prepelitelor la un nivel normal de crestere si de productie de oua. Avand in vedere ca procesul de hranire al prepelitelor presupune aproximativ 60-70% din investitia curenta a unei ferme, este necesar de avut in vedere o proportie corecta a substantelor hranitoare. Sunt cateva metode prin care se poate face o hranire corecta a prepelitelor: un fel de terci uscat, pastile sau sub forma de furaj. In zonele calde se prefera terciul uscat. In Romania se practica hranirea cu furaje uscate, in diferite combinatii.

Un proces de hranire obisnuit, folosit de crescatorii amatori poate consta dintr-o dieta apropiata de cea a gainilor, suplimentata cu proteine precum praf de peste, soia sau lapte praf. Pentru o crescatorie profesionista in care este necesar un proces de crestere mai rapid se va apela la diete cu un inalt grad de proteine. Indeosebi prepelitele japoneze care se maturizeaza la 5-6 saptamani raspund foarte bine la diete cu un grad inalt de proteine. Aceasta metoda de hranire intensiva duce la o devansare a perioadei in care prepelitele vor incepe sa oua.

Pentru prepelitele aproape ajunse la maturitate, dieta necesara se pastreaza, in afara calciului si a fosforului. Se recomanda o dieta care sa contina cel putin 1.25% fosfor si 3.5% procent de calciu desi se poate ajunge si la un procent de 3.9% calciu in perioadele calduroase de vara, atunci cand prepelitele mananca mai putin dar au oricum nevoie de calciu pentru oua. Este foarte important ca hrana sa fie proaspata si sa fie pastrata in conditii de igiena, uscate si racoroase, departe de animale domestice sau daunatori. Hrana tinuta mai mult de 8 saptamani se poate deteriora si isi pierde capacitatile hranitoare, practic este considerata stricata.

Furajarea pepelitelor este deosebit de importanta. Un ou de prepelita cantareste aproximativ 10% din greutatea prepelitei adulte, fata de 5-6% la gaina, iar o prepelita poate produce si 2 oua in 24 de ore. In aceasta situatie calitatea furajului utilizat la hranire este esentiala, de compozitia lui depinzand asigurarea sanatatii pasarii si implicit calitatea oualor resultate. Este important de stiut ca nu toti crescatorii, din pacate, utilizeaza furaje adecvate si implicit nu toate ouale vandute intr-un mod sau altul pe piata sunt de cea mai buna calitate, aspect foarte important mai ales cand ouale sunt utilizate crude pentru cura.



Istoria prepelitei japoneze

Prepelitele, ca si gainile, porumbeii si potarnichile fac parte din familia  Phasianoidea din ordinul Galiforme din clasa Aves. Specii si subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America. Unele din ele, Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt pasari migratoare din Asia, Africa si Europa.Cateva subspecii sunt rcunoscute, dar dintre ele, Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica (prepelita japoneza). O anumita  subspecie care a migrat intre Asia si Europa a fost domesticita pentru prima data in China, fiind crescute ca pasari de companie cantatoare. Prepelitele domesticite au fost aduse dinspre China spre Japonia de-a lungul podului Korean (conform lui Howes, 1964). Oricum, prepelitele au fost domesticite in Asiasi nu in Orientul  Mijlociu asa cum se spune. Desi prepelitele europene migrau inspre sud fiind prinse usor dupa calatoria extenuanta, scriereile biblice si egiptene nu contin date cu privire la cresterea lor in captivitate.

Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza din secolul al doisprezecelea unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa pentru cantecul lor. Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus la cresterea prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona  Tokyo, Mishima, Nagoya, Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud.

Subspecia domesticita,  Coturnix coturnix japonica, este numita 'japoneza', dar este cunoscuta si sub alte nume: prepelita comuna, prepelita-faron, prepelita gri japoneza, prepelita migratoare japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix coturnix japonica este 'prepelilta japoneza' sau 'coturnix', dar nu 'prepelita coturnix', pentru ca in limba latina, coturnix inseamna prepelita.

Cresterea prepelitelor este una dintre acele afaceri pe care le puteti demara si dezvolta cu eforturi minime. Si, intr-adevar, aceasta activitate prezinta cateva avantaje ce constituie adevarate binecuvantari pentru orice potential intreprinzator

- In primul rand, nu aveti nevoie de un spatiu pretentios. Ati scapat astfel dintr-un foc de o serie de cheltuieli majore, deoarece o crescatorie de 500 de prepelite poate fi amenajata intr-un spatiu de numai cativa metri patrati, ce poate fi amplasat oriunde: intr-un grajd, intr-o boxa existenta in casa, pe un coridor, pe o veranda. Singurele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca acel amplasament sunt legate de existenta unei temperaturi relativ constante si de lipsa zgomotelor si a curentilor.

- Volumul de munca necesar este minim. Dimineata se administreaza furajele ( o prepelita mananca pe zi in jur de 24-30 g furaj) si apa, iar seara se recolteaza ouale. Practic, tot ce aveti de facut este sa lasati prepelitele sa-si vada de treaba, ele fiind adevarate masini de ouat.

- Produsele obtinute de pe urma acestor pasari sunt cu totul deosebite, fapt care inlesneste considerabil comercializarea lor. Oul de prepelita este un produs dietetic si bogat in vitamine. Poate parea greu de crezut, dar, fata de oul de gaina, cel de prepelita contine de cinci ori mai mult fosfor, de 7 ori mai mult fier, de sase ori mai multa vitamina B1 si de 15 ori mai multa vitamina B2. Ca urmare, e logic ca el sa stea la baza tratamentelor unor boli diverse. Iar in ceea ce priveste carnea acestor pasari, va reamintim ca prepelitele au fost dintotdeauna vanate pentru carnea lor delicioasa. Faptul ca ele aproape nu mai exista in stare salbatica este o proba in acest sens. Clientii sunt consumatorii individuali, care se pot aproviziona fie direct de la dvs., fie prin intermediul unui punct de vanzare amplasat intr-o piata agroalimentara, dar si angrosistii sau magazinele alimentare. Restaurantele si alte unitati de alimentatie publica pot deveni de asemenea clienti fideli si chiar parteneri cu care sa incheiati contracte ferme de aprovizionare. Si nu trebuie neglijate nici firmele de export, specializate pe produse alimentare, care pot asigura o valorificare superioara pe piata internationala, unde ouale si carnea de prepelita sunt foarte solicitate.

Oua consum                 Oua incubat

 0.2 RON/buc.                    0.5 RON/buc.

 

 Pui de prepelita         Prepelita reproductie

 

 * De 1 zi - 1.2 RON/buc.          Varsta 5 saptamani :

 * De 1 saptamana - 2 RON/buc.            5 RON/buc.

 * De 2 saptamani - 2.8 RON/buc. 

 * De 3 saptamani - 3.6 RON/buc. 

 * De 4 saptamani - 4.4 RON/buc.

 

Sunt recomandate doua tipuri de cura cu oua de prepelita:
1. CURA DE 120 DE OUA - pentru hipertensiune arteriala, ulcer, tulburari digestive, conjunctivite, urticarii, tuse convulsiva, catalizarea procesului de dezvoltare a copiilor, cu tot ceea ce implica acest proces.
2. CURA DE 240 DE OUA - pentru TBC, afectiuni hepatice, renale, diabet zaharat, alergii, astm bronsic, anemie, impotenta, guta, migrene, neurastenie, obezitate; dizolva depunerile de colesterol si impiedica formarea altora, previne arterioscleroza, regenereaza sistemul nervos etc.

Mod de administrare :

- cura cu 120 buc se va face in 25 de zile, in prima zi 3 oua, a doua zi 3 oua, a treia zi 4 oua, incepand cu a patra zi pana in a 25-a zi cate 5 oua.

-  cura cu 240 buc se face in 49 de zile, in prima zi 3 oua, a doua zi 3 oua, a treia zi 4 oua, incepand cu a patra zi si pana in a 49-a zi, se iau cate 5 oua pe zi.
La copiii intre 4 si 8 ani se recomanda cura de 120 oua, fara a se depasi 4 oua pe zi.


Ouale se iau crude, intepandu-le si sorbindu-le direct din gaoace sau sparte si amestecate cu produse naturale : miere de albine, lamaie, branza de vaci proaspata.
Ouale se iau dimineata, pe stomacul gol, cu 1-2 ore inainte de micul dejun. Dupa 20 de zile de pauza cura se poate repeta. Ouale se pastreaza in frigider, cat mai departe de congelator, pentru a nu ingheta. Cantitatea ce trebuie consumata se scoate de cu seara din frigider, pentru a fi digerata la temperatura camerei.
In timpul curei sunt interzise bauturile alcolice si cafeaua.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.