Riscurile principale ale pozitiilor cu optiuni

In cele ce urmeaza se vor trata principalele riscuri ale detinatorilor si vanzatorilor de optiuni. Nu se vor avea in vedere aici riscurile datorate aspectelor legate de tranzactionarea in general a valorilor mobiliare, de starea economiei, de factorii cererii si ofertei in piata optiunilor sau in alte piete inrudite, de factorii care afecteaza volatilitatea, lichiditatea si eficienta pietelor cu optiuni sau a altor piete sau alti factori care pot afecta pretul unei anumite serii de optiuni, de calitatea sau operatiunile diverselor burse la un moment dat si de procedurile aplicate de diverse burse sau societati de brokeraj in transmiterea si executarea ordinelor.

Trebuie retinut faptul ca apar si se descopera in mod constant noi tipuri de optiuni si noi strategii de tanzactionare, iar anumite riscuri ale noilor produse sau strategii nu vor iesi la iveala pana cand nu exista experienta suficienta de tranzactionare si utilizare a acestora. Lipsa de experienta este si ea un risc, in special daca noile strategii cu optiuni sunt mai complexe.

In plus, unele strategii cu optiuni ii pot expune pe investitori la o potentiala pierdere. De exemplu, riscurile asociate unor vanzatori de optiuni put sau cele asociate optiunilor call neacoperite expun pe investitori la un astfel de risc si, prin urmare, aceste strategii nu se potrivesc tuturor investitorilor.

Multe riscuri sunt asemanatoare pentru optiunile pe toate tipurile de active suport, dar exista altele care pot fi aplicate doar anumitor tipuri particulare de active suport. Se vor descrie in continuare riscurile aplicabile in general optiunilor pe toate tipurile de active suport, pentru ca ulterior sa fie discutate riscurile speciale asociate optiunilor pe valute.

Riscurile detinatorilor de optiuni

Un detinator de optiune este supus riscului de a pierde intreaga suma platita pentru acea optiune, intr-un timp relativ scurt. Acest risc reflecta natura optiunii, care este un activ ce se "dizolva" si devine fara valoare dupa expirare. Un detinator de optiune care nu o vinde sau care nu o exercita inainte de expirare va pierde obligatoriu intreaga suma investita in acea optiune. Mai precis, pierderea sa este limitata la prima pe care a platit-o si este cunoscuta la lichidarea tranzactiei.

Faptul ca optiunile devin nule dupa expirare inseamna ca un detinator nu trebuie sa aiba numai dreptul referitor la directia de evolutie anticipata a pretului activului suport, dar el mai are si dreptul referitor la momentul pana cand se va produce aceasta modificare. Daca pretul activului suport nu se modifica in directia anticipata inainte de expirarea optiunii cu o valoare care sa acopere costurile pentru acea optiune, investitorul poate pierde toata investitia in acea optiune sau o parte importanta din aceasta. Prin contrast, un investitor care a cumparat direct activul suport poate sa-si mentina investitia, fara a tine seama de esecurile rezultate din modificarea pretului in directie opusa anticiparii, in speranta producerii unei miscari inverse si a realizarii unui eventual profit.

Semnificatia acestui risc pentru un detinator de optiune depinde in mare masura de proportiile cu care acesta utilizeaza efectul de levier al optiunilor (efectul de crestere / multiplicare a profiturilor - leverage), prin care detine controlul asupra unei largi cantitati de active suport pe care le-ar fi putut cumpara direct, cu aceeasi suma investita. Efectul de levier poate conduce la profituri substantiale, dar prezinta si riscuri.

Cu cat o optiune este mai mult "in afara banilor" si cu cat timpul pana la expirare este mai scurt, cu atat creste riscul unui detinator de optiuni de a pierde toata sau o parte din investitia sa in aceasta optiune. Cu cat cresc in amplitudine miscarile pretului unui activ suport necesare pentru ca acea optiune sa fie profitabila si cu cat este mai scurt timpul in care aceasta miscare sa se produca, cu atat este mai mare posibilitatea ca un detinator de optiune sa piarda. Aceasta nu inseamna obligatoriu ca o optiune trebuie sa ajunga la expirare si sa fie exercitata pentru ca un detinator sa inregistreze profit. In schimb, este posibil ca un detinator sa realizeze profit prin vanzarea unei optiuni inainte de expirare, la preturi mai mari decat costurile initiale, chiar daca optiunea nu a devenit valoroasa pentru exercitare. Cu cat este mai scurt timpul pana la expirare, cu atat este mai mica posibilitatea sa se intample un eveniment favorabil.

Inainte de perioada de exercitare a unei optiuni europene singura modalitate in care cumparatorul ei o poate valorifica este vanzarea sa, la valoarea de tranzactionare de pe piata. Daca pentru respectiva optiune nu exista o piata secundara de tranzactionare pe perioada neexercitarii sale, cumparatorul nu o poate valorifica in nici un alt mod.

Institutiile de reglementare a regimului optiunilor pot impune anumite restrictii in ceea ce priveste exercitarea acestora. Optiunile americane pot fi exercitate oricand pana la expirare, dar aceste institutii pot impune anumite restrictii in ceea ce priveste exercitarea acestor optiuni, in anumite circumstante. De asemenea, bursele pot opri de la tranzactionare anumite clase de optiuni, iar detinatorul unor astfel de optiuni va fi blocat pe perioada restrictiilor impuse.

Restrictiile privind exercitarea, care afecteaza optiunile cu decontare cash, sunt ridicate in general in sedinta din ultima zi de tranzactionare a respectivelor contracte. In cazul optiunilor care se exercita prin livrarea fizica a activului suport, asemenea restrictii pot fi mentinute pana cel tarziu in sedinta de tranzactionare ce se desfasoara cu 10 zile lucratoare inainte de expirarea respectivelor optiuni, iar dupa acea data numai intr-un singur caz. Daca insa casa de compensatie observa ca oferta pentru activul suport al unei optiuni cu livrare fizica este insuficienta pentru a permite livrarea acestuia de catre vanzatorii de optiuni call reprezentative, in cazul exercitarii, sau ca restrictiile impuse de guvern impiedica sau intarzie decontarea normala a optiunilor pe valute exercitate, aceasta poate interzice, pe o perioada nedeterminata, exercitarea optiunilor put de catre detinatorii care nu ar putea sa-si indeplineasca obligatiile privind livrarea activului suport. Detinatorul unei astfel de optiuni put poate pierde intreaga suma investita daca aceasta interdictie ramane in vigoare pana la data expirarii optiunii si el nu a reusit sa achizitioneze respectivul activ suport sau sa-si inchida pozitia pe piata printr-o vanzare, ca urmare a suspendarii tranzactionarii activului suport sau a suspendarii tranzactionarii respectivei clase de optiuni.

Riscurile vanzatorilor de optiuni

Vanzatorul unei optiuni poate fi exercitat oricand, in perioada de exercitare a optiunii respective. Incepand cu ziua cumpararii, o optiune americana poate fi exercitata oricand pana la expirare - de catre detinatorul sau. Aceasta inseamna ca vanzatorul optiunii poate fi exercitat oricand dupa vanzarea respectivului instrument derivat pana la expirarea sa sau pana la inchiderea pozitiei sale detinute pe piata optiunilor. Vanzatorul unei optiuni europene poate fi insa exercitat doar la o anumita data fixa.

Un vanzator de optiuni care este exercitat poate primi instiintare de exercitare de la casa de compensare dupa una sau mai multe zile de la exercitare. Odata ce a fost exercitat, vanzatorul nu-si mai poate inchide pozitia printr-o tranzactie de sens contrar, chiar daca a primit sau nu instiintarea de exercitare. In aceasta situatie, incercarea de inchidere a pozitiei de vanzator va fi tratata de catre casa de compensatie drept deschiderea unei noi pozitii de cumparator pe optiunea respectiva.

Daca o optiune care poate fi exercitata este "in bani", vanzatorul sau poate anticipa ca va fi exercitat, cu atat mai mult cu cat data expirarii acesteia se apropie. Odata exercitat, vanzatorul este obligat sa livreze (in cazul unei optiuni call) sau sa cumpere (in cazul unei optiuni put) activul suport (sau sa plateasca suma de decontare cash, in cazul unei optiuni "in bani" care este exercitata prin decontare cash). Consecintele exercitarii sunt diferite, dupa cum vanzatorul unei optiuni call exercitat este acoperit sau neacoperit.

Vanzatorul unei optiuni call acoperit (care detine activul de referinta nu va putea beneficia de cresterea valorii activului suport peste pretul de exercitare al optiunii, dar isi va asuma riscul unei scaderi a valorii respectivului activ suport. Spre deosebire de detinatorul activului suport care nu a vandut o optiune call, vanzatorul acoperit de optiuni call (in schimbul unei prime) renunta la posibilitatea de a beneficia de cresterea valorii activului suport peste pretul de exercitare. Daca acest vanzator este exercitat, venitul net obtinut din vanzarea activului suport al optiunii poate fi mai mic decat pretul de piata al respectivului activ suport.

De exemplu, cand actiunea X atinge valoarea de 50 $, un investitor, in schimbul unei prime de 4 $ pe actiune, vinde optiuni call pe actiuni X, cu pret de exercitare de 50 $ pe actiune. Pentru ca se apropie data expirarii, valoarea actiunilor a crescut la 58 $, iar vanzatorul optiunilor este exercitat. Venitul sau total, fara a lua in calcul dividendele pe care le poate incasa de pe urma actiunilor respective, va fi egal cu pretul de exercitare al optiunilor de 50 $ pe actiune plus prima de 4 $ pe actiune - deci cu 4 $ mai mic decat venitul pe care il putea obtine daca isi vindea efectiv actiunile.

Pe de alta parte, daca valoarea activului suport scade foarte mult sub pretul de exercitare al optiunii, aceasta nu va mai fi exercitata si, in functie de pretul platit pentru activul suport, vanzatorul acoperit al unei optiuni call poate minimiza pierderea de valoare a respectivului activ suport cu prima primita pentru optiune.

Vanzatorul neacoperit de optiuni call se afla intr-o situatie foarte riscanta si poate suferi pierderi daca valoarea activului de baza creste peste pretul de exercitare. Pierderea potentiala pentru un astfel de vanzator este teoretic nelimitata. Daca vanzatorul neacoperit de optiuni call cu livrare fizica este exercitat, atunci el va trebui sa achizitioneze respectivul activ suport pentru a-si indeplini obligatiile asumate la vanzarea optiunii, iar pierderea sa va fi egala cu valoarea diferentei dintre pretul activului suport (mai mare) si pretul de exercitare al optiunii, din care se va deduce prima primita. In cazul unei optiuni care se exercita prin decontare cash, pierderea suferita de vanzator va fi egala cu suma de decontare cash minus prima optiunii. Daca pretul activului suport creste foarte mult, din diferite cauze (cum ar fi faptul ca piata este in crestere sau se anunta o oferta publica de cumparare a actiunilor ce reprezinta activul suport, la un pret mult mai ridicat decat pretul pietei), atunci vanzatorul neacoperit de optiuni call poate suferi pierderi foarte mari.

De exemplu, un investitor vinde neacoperit optiuni call pe actiuni X, cu pret de exercitare de 50 $ pe actiune, in schimbul unei prime de 4 $ pe actiune. Sa presupunem ca pretul actiunillor X ajunge, inainte de expirarea optiunilor, la 69 $. Daca investitorul isi inchide pozitia, printr-o tranzactie de sens contrar (va cumpara actiuni la un pret cu 19 $ pe actiune mai mare decat pretul pe care il va primi pentru vanzarea lor), atunci acesta va suferi o pierdere de 1500 $ (1900 $ platiti pentru tranzactia de inchidere a pozitiei, din care se scade prima de 400 $ primita la vanzarea optiunii).

Vanzatorul neacoperit de optiuni call este pe o pozitie cu un grad ridicat de expunere si din acest motiv poate suferi pierderi foarte mari. Mai mult, el trebuie sa indeplineasca si cerintele referitoare la necesarul in marja pentru efectuarea tranzactiilor (necesar care poate atinge o valoare ridicata daca piata evolueaza in sens contrar asteptarilor vanzatorilor). Din acest motiv, vanzarea neacoperita de optiuni call este recomandabil a fi realizata doar de investitorii cu cunostinte solide in domeniul derivatelor, care cunosc riscurile pe care si le asuma si au capacitatea financiara de a suporta eventualele pierderi substantiale.

La fel ca in cazul vanzarii neacoperite de optiuni call, si vanzarea neacoperita (fara fonduri banesti) de optiuni put presupune un risc substantial. Vanzatorul unei optiuni put isi asuma riscul unei pierderi daca valoarea activului suport scade sub pretul de exercitare al optiunii, iar aceasta pierdere poate fi foarte mare daca pretul activului suport scade foarte mult. Vanzatorul unei optiuni put isi asuma riscul scaderii pretului activului suport al optiunii oricat de mult, teoretic pana la zero. In cazul unei optiuni put exercitate prin livrare fizica, vanzatorul exercitat este obligat sa achizitioneze - de la detinatorul optiunii - activul suport la pretul de exercitare, care poate fi foarte mare fata de pretul activului respectiv pe piata. In cazul unei optiuni put exercitate prin decontare cash, vanzatorul exercitat este obligat sa plateasca valoarea de regularizare egala cu diferenta dintre pretul de exercitare (mai mare) si pretul curent de piata al activului suport. Cu exceptia optiunilor put acoperite cu intreaga valoare de cumparare a activului suport, pentru celelalte tipuri de optiuni put vanzatorul trebuie sa depuna marje si sa le mentina la un nivel care sa-i permita efectuarea tranzactiilor. Mai mult, cumpararea activului suport de catre vanzatorul optiunii put cu livrare fizica ce a fost exercitat poate necesita depunerea unei marje mai mari.

Conditii obligatorii pentru vanzarea eficienta a optiunilor put sunt intelegerea profunda a riscurilor care pot aparea, capacitatea financiara de a sustine pierderi potentiale mari si existenta fondurilor banesti suficiente pentru a indeplini cerintele referitoare la marje, pentru a cumpara activul suport sau a plati suma de decontare cash in situatia exercitarii optiunilor. Vanzatorul unei optiuni put americane poate fi exercitat oricand pe durata de viata a optiunii sau pana la inchiderea pozitiei sale printr-o tranzactie de sens contrar. Pentru ca o optiune put cu livrare fizica este in general exercitata doar daca pretul de pe piata al respectivului activ suport este mai mic decat pretul de exercitare al optiunii, vanzatorul sau va plati in aceasta situatie pentru cumpararea acestui activ suport un pret mai ridicat decat valoarea sa de piata.

De exemplu, cand valoare unei actiuni X este 50 $, un investitor vinde o optiune put pe actiuni X, cu pret de exercitare de 50 $, in schimbul unei prime de 300$ (3 $ pe actiune). Ulterior, valoarea actiunilor X scade la 40 $, iar investitorul nostru este exercitat. In aceasta situatie, investitorul este obligat sa cumpere actiunile respective la 50 $ pe actiune. Chiar daca prima primita pentru vanzarea optiunii, de 3 $ pe actiune, reduce costul sau efectiv de achizitie la 47 $ pe actiune, totusi acesta ramane cu o pierdere substantiala din operatiunile efectuate.

Vanzatorul unei optiuni put poate alege sa depuna in marja, la societatea de brokeraj cu care lucreaza, in vederea efectuarii de operatiuni pe piata optiunilor, o valoare  egala cu pretul de exercitare al optiunii respective. In aceasta strategie, cunoscuta sub denumirea de vanzare put cu plata asigurata, vanzatorul nu va mai primi apeluri in marja de completare a necesarului din marja, indiferent de evolutia valorii activului suport. De asemenea, vanzatorul unei optiuni put poate depune in marja titluri pe termen scurt, spre exemplu certificate de tezaur, obtinand si o dobanda din aceasta investitie. Cu toate acestea, vanzatorul de optiuni put cu plata asigurata se expune riscului ca valoarea activului suport sa scada.

Riscul unui vanzator de optiuni poate fi redus prin cumpararea altor optiuni pe acelasi activ suport - deci prin realizarea unei strategii de spread - sau prin adoptarea altor pozitii pe piata optiunilor sau pe alta piata. In orice caz, chiar daca vanzatorul a realizat o operatiune spread sau alte operatiuni de hedging, riscurile sale pot fi semnificative.

Obligatia unui vanzator de optiuni call neacoperite sau un vanzator de optiuni put fara plata asigurata de a indeplini cerintele privind necesarul in marja creeaza riscuri suplimentare. Daca pretul activului suport evolueaza nefavorabil sau daca volatilitatea pretului sau, al activelor inrudite sau al optiunii este foarte ridicata, sau daca societatea de brokeraj cu care lucreaza prevede astfel, investitorului ii pot fi solicitate sume aditionale in marja. Daca aceste sume nu sunt depuse, societatea de brokeraj poate lichida o parte din pozitiile investitorului, deschise pe optiunile respective, pe contul investitorului, cu sau fara avizarea prealabila a acestuia.

Pentru ca efectul de levier al unei optiuni face ca impactul modificarii pretului activului suport asupra pretului optiunii sa fie amplificat, vanzatorul neacoperit si neprotejat poate fi expus unui risc mult mai mare decat vanzatorul activului suport respectiv. Daca un investitor a vandut 100 de actiuni X investitorului A pentru 5000 $, iar ulterior pretul actiunilor creste la 62 $ pe actiune, investitorul va pierde 1200 $. Pe de alta parte, daca un investitor vinde neacoperit 10 optiuni call pe actiuni X, cu pret de exercitare de 50 $ pe actiune, pentru o prima de 5000 $ (sau 5 $ pe actiune), atunci, la cresterea pretului actiunilor pe piata la 62 $ pe actiune, acesta va pierde 7000 $.

Primirea cu intarziere a notificarii asupra exercitarii conduce la aparitia unor riscuri specifice pentru vanzatorii neacoperiti de optiuni call pe actiuni cu livrare fizica, "in bani", cand activul suport face obiectul unei oferte publice sau se produce un alt eveniment asemanator. Un vanzator de optiuni care nu achizitioneaza activul suport inainte sau la data expirarii termenului ofertei poate afla, dupa data expirarii optiunii, ca a fost exercitat. La acel moment, nici cumpararea activului suport, nici exercitarea unei alte optiuni nu-i va permite vanzatorului exercitat sa livreze activul suport la data regularizarii. Daca vanzatorul exercitat nu reuseste sa-si onoreze la timp obligatiile contractuale privind regularizarea, acesta va fi tinut raspunzator pentru valoarea ofertei (pentru ca nelivrarea de catre acest vanzator a activului suport il va impiedica si pe cumparatorul care exercita optiunea sa faca, mai departe, livrarea la timp catre ofertant). Acest risc poate fi evitat doar cumparand activul suport inainte sau la data expirarii ofertei. Uneori, oferta poate prevedea ca activele licitate sa fie livrate intr-o perioada mai scurta de timp decat cea normala prevazuta pentru regularizarea tranzactiilor bursiere. In aceste situatii, vanzatorii de optiuni call vor fi nevoiti sa cumpere actiunea - activ de baza al contractului - din timp, adica inainte cu cel putin un numar de zile egal cu zilele din momentul regularizarii si ultima zi de efectuare a livrarii catre ofertant - pentru protectie.

Desi reglementarile pietelor pe care se tranzactioneaza optiuni stabilesc anumite perioade in care societatile de brokeraj trebuie sa primeasca instructiuni clare de la clientii lor privind modalitatea de lichidare a pozitiilor lor, totusi nu vor fi executate decat acele ordine care ajung la societati inainte de data expirarii optiunilor respective.

Daca o piata de optiuni nu este deschisa pentru tranzactionare sau daca vanzatorii optiunilor nu pot, din diferite motive, sa se angajeze in tranzactii de sens contrar, vanzatorii respectivelor optiuni vor ramane obligati pana la exercitare sau expirare.