Creeaza.com - informatii profesionale despre
Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice


Acasa » afaceri » comert » merceologie
OBIECTUL DE STUDIU SI EVOLUTIA STIINTEI MARFURILOR

OBIECTUL DE STUDIU SI EVOLUTIA STIINTEI MARFURILOR




OBIECTUL DE STUDIU SI EVOLUTIA STIINTEI MARFURILOR

Semnificatia si evolutia stiintei marfurilor

Etape in dezvoltarea stiintei marfurilor

Principalele scoli de merceologie

Cercetarea si invatamantul de merceologie

Obiectul de studiu al merceologiei

Informatia merceologica in C. Z. U.

Metode si modalitati de cercetare in stiinta marfurilor

Trasaturi ale stiintei marfurilor

Semnificatia si evolutia stiintei marfurilor

Stiinta marfurilor se constituie intr-un sistem de cunostinte, tehnici si metode orientate coerent spre cercetarea complexa a marfurilor si zonele contingente problematicii marfii

In evolutia sa, acest domeniu a purtat variate denumiri. Cea mai cunoscuta dintre aceste denumiri este cea de Merceologie, termen care este echivalent in limba romana cu „studiul (stiinta) marfurilor“, expresia fiind imprumutata din limba italiana /DEX, 1995/, unde s-a format din cuvantul latin mercis (= al marfii) si cuvantul grecesc λογος, logos (= stiinta, cunoastere).




Prima denumire a merceologiei in Romania a fost Cunoscinta marfurilor, asa cum rezulta din Programele primelor scoli comerciale si din titlul lucrarii lui M. Mallian, cunoscuta ca fiind cea mai veche din lucrarile de acest fel publicate in Romania. Denumirile ulterioare au fost Productologie, Studiul Marfurilor, Merceo­logie, Chimie si marfuri, Marfuri, Merceologie si Technologie, Technologie si studiul marfurilor si altele.

Sunt numeroase alte discipline cu continut merceologic, numite Materii prime, Stiinta materialelor sau, pur si simplu, Materiale, urmate de expresii (textile, celulozice, electrice, electrotehnice, de constructii, de instalatii s.a.m.d.) care localizeaza domeniul concret de studiu si care, in continutul lor, cuprind probleme strict specifice domeniului merceologic: descrieri generice, proprietati, nomenclator, sortiment, clasificari, marcare, ambalare, pastrare, transport, comercializare etc.

o      Etape in dezvoltarea stiintei marfurilor

In evolutia sa, stiinta marfurilor a fost strans legata de factori economici (nivelul si caracterul productiei, comertului si consumului) si de factori sociali si politici (gradul de cultura, standardul de viata, interesele factorilor politici) care i-au marcat trasaturile si caracterul.

Inceputurile si evolutia stiintei marfurilor

Nevoia cunoasterii marfurilor este legata firesc de faza schimbului in na­tura, care presupunea o apreciere corecta a bunurilor schimbate, conditie ele­mentara pentru realizarea actului respectiv. Intre infor­matiile referitoare la statele din antichitate, sunt numeroase cele care evoca preocupari de reglementare a productiei de bunuri si a comercializarii acestora: calitate, uniformizarea unor caracteristici (inceputuri ale standardizarii), garan­tare, marcare, depozitare, unitati de masura etc.

Multa vreme stiinta marfurilor a fost un domeniu inchis, rezervat celor din grupul (familia, asociatia) care controla comertul de referinta. Abia spre secolul al XVIII-lea, in contextul expansiunii largi a comertului si indeosebi al democratizarii invatamantului, stiinta marurilor a devenit disiplina de invatamant in invatamantul public.

Un reper consacrat in stabilirea inceputurilor unei stiinte il constituie scrierea unei lucrari de notorietate in domeniu. Literatura de specialitate con­sidera inceputurile merceologiei in lucrarea lui Johann Beckmann. intitulata Curs pregatitor de merceologie sau pentru cunoasterea celor mai alese marfuri din strainatate (Göttingen, 1793-1800).

Multi autori cauta insa promotori in randul celor care au propus si impus concepte si notiuni devenite curente in stiinta marfurilor. Un plus de atentie trebuie acordat informatiilor despre lucrari cu fond merceologic consistent. O astfel de lucrare este Trattato dei pesi, delle misure e delle mercanzie, nonche d'altre cose che devono sapere i mercantanti delle diverse parti del mondo, avand ca autor pe G.P. Balducci Pegoloti, publicat la Florenta in anul 1440.

Inceputurile merceologiei in Romania sunt legate firesc de consacrarea invatamantului comercial romanesc deopotriva prin lege si in fapt. Cu certitudine se poate afirma ca acest moment s-a petrecut in anul 1864, cand s-au infiintat scolile comerciale de la Bucuresti si de la Galati, in programele carora a figurat distinct si „Cunoscinta marfurilor“.

Perioade in dezvoltarea stiintei marfurilor

Principalele perioade din evolutia merceologiei in spatiul european (considerand ca referinta spatiul german) si care au imprimat un caracter sau altul perioadei respective, se prezinta astfel :

a/ perioada precursorilor. caracterizata de eforturile depuse pentru crea­rea unui domeniu nou de studiu, specializat, reclamat imperios de dezvoltarea economiei si indeosebi a comertului. Numeroase informatii referitoare la marfuri, indeosebi la marfurile noi, difuzate frecvent prin calendare, descrieri de calatorie, reviste si ziare, se cerea sa fie concentrate in lucrari cu profil distinct, care sa devina obiect de studiu;

b/ perioada de intemeiere a Merceologiei, in care se clarifica raporturile cu stiintele inrudite si in special cu tehnologia, cand se urmareste constituirea si consacrarea terminologiei specifice si precizarea sarcinilor acestei noi discipline;

c/ perioada Merceologiei generale (circa 1810-1870), in care s-au obtinut progrese in metodologia recunoasterii falsificarilor, in perfectionarea metodelor de pastrare si ingrijire a marfurilor s.a.;

d/ perioada studiului tehnic al materiilor prime, conturata odata cu inflorirea comertului in colonii. In acest context, Studiul materiilor prime - sau asanumita Merceologie tehnica - s-a introdus la o serie de universitati, iar cercetarea mer­ceologica a luat un avant deosebit. Foarte mult s-au dezvoltat cercetarile asupra materiilor prime vegetale si, in mod deosebit, cercetarea microscopica. Meto­dele de folosire a microscopului au fost mult perfectionate, nu numai in do­meniul fibrelor textile ci si in domeniul alimentelor, unde s-au pus la punct numeroase modalitati de descoperire a falsificarilor cu ajutorul microscopiei. Centrul acestor cercetari de mare interes era la Viena, capitala prosperului Imperiu austro-ungar;

e/ perioada curentelor moderne, care s-a manifestat incepand cu deceniul al treilea al secolului al XX-lea, cuprinde doua curente asociate merceologiei: Merceologia tehnologica si Merceologia teleologica. Majoritatea lucrarilor publicate dupa primul razboi mondial sunt asimilate merceologiei tehnologice, caracterizata de descrierea larga a proceselor de productie, a masinilor si a uneltelor necesare. Merceologia teleologica se caracterizeaza prin accentuarea scopului intre­buintarii si prin tratarea subiectului predominant din punct de vedere merceo­logic si limitarea corespunzatoare a descrierilor tehnologice

Evolutia merceologiei in Romania a cunoscut urmatoarele etape:

a/ perioada 1864-1913, in care s-a constituit o prima retea de scoli co­merciale si au aparut primele lucrari remarcabile de merceologie din litera­tura nationala, reprezentate de Cunostinta marfurilor /N. Mallian, 1879/ si Merceologie si Technologie /A. Vlaicu, 1895/;

b/ perioada 1913-1948, limitata de momentul infiintarii Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale - AISCI - de la Bucuresti (sau Academia Comer­ciala, cum se numea curent) si, respectiv, decretarea reformei invatamantului romanesc; in aceasta perioada s-a dezvoltat studiul marfurilor la nivel universitar, aparand numeroase lucrari valoroase, concomitent cu afirmarea cercetarii in domeniul marfurilor. Tot acum, muzeele de marfuri - element exceptional in invatamantul comercial al vremii - au cunoscut o dezvoltare remarcabila;

c/ perioada 1948-1989, in care s-a infiintat invatamantul superior de mer­ceologie si care a cunoscut o evolutie continua, marcata de acumulari dar si de interventii majore in spiritul merceologiei traditionale sub influenta doctrinei economice marxiste si a unor imperative politice de stat;

d/ perioada de dupa 1989, caracterizata deopotriva de tendinta valorificarii traditiei romanesti si de alinierea scolii romanesti la preocuparile miscarii internationale in domeniu.

Principalele scoli de merceologie



In privinta orientarii continutului merceologiei si a influentei scolilor europene asupra scolii romanesti de merceologie, se desprind urmatoarele concluzii:

a/ In secolul trecut, merceologia predata in scolile comerciale din spatiul extracarpatic a prezentat, pana la primul razboi mondial, similitudini mai degraba cu scoala franceza (care era apropiata de scoala italiana);

b/ In Transilvania, pana la 1918 invatamantul s-a desfasurat sub autoritatea austro-ungara, prezentand o evidenta asemanare cu scoala germana: ponderea aspectelor tehnice si teh­nologice era cu mult mai evidenta decat in provinciile extracarpatice.

c/ In perioada interbelica, elementul tehnologic a continuat sa fie tot mai evident in unele lucrari romanesti de merceologie. Cursuri de acest fel predate in scolile comerciale in aceasta perioada sunt chiar intitulate sugestiv: Tehnologie si studiul marfurilor /M. Popovici, 1930/, Studiul produselor comerciabile si technologia lor /I. Voinea, 1939/ etc.

d/ Perioada postbelica a produs unele modificari in statutul stiintei mar­furilor, ca de altfel in toate stiintele economice, din care face parte si merceologia. S-a pus accent pe importanta sociala a acestui domeniu, treptat inregistrandu-se imixtiuni de factura doctrinar-politica in fondul conceptual al domeniului. Orientarea de fond a cunoscut influenta scolii sovietice de merceologie, la randul sau inrudita cu scoala germana, sub influenta careia s-a dezvoltat in faza initiala. In aceasta perioada, centrul unic pentru invatamant universitar merceologic a fost Catedra de Merceologie de la Facultatea de Comert din Academia de Studii Economice Bucuresti.

Cercetarea si invatamantul de merceologie

Cercetarea merceologica a cunoscut dupa al doilea razboi mondial un accent deosebit in contextul constientizarii rolului complex al cunoasterii marfurilor.

Se desfasoara, dupa un calendar riguros, manifestari stiintifice interna­tionale. Au aparut, de asemenea, asociatii nationale de merceologie in numeroase tari: Austria, Belgia, Elvetia, Germania, Israel, Italia, Japonia, Polonia, Romania etc., iar din 1975 functioneaza Asociatia inter­nationala de merceologie si tehnologie (Internationale Geselschaft für Warenkunde und Technologie - IGWT), cu sediul la Viena. Literatura de specialitate din acest domeniu a fost si este reprezentata de publicatii periodice aparute in diferite tari sub auspiciile asociatiilor nationale de merceologie si de reviste internationale, cea mai prestigioasa de acest fel fiind Forum Ware - Wissenschaft und Praxis, editata de IGWT.

Printre cele mai reprezentative directii de orientare si tendinte in cercetarea merceologica internationala actuala, se inscriu: definirea continutului catego­riilor merceologice, crearea unei terminologii unitare, conexiunile si interre­latiile merceologiei cu alte domenii ale cunoasterii, sistematica marfurilor, sortimentologia si mobilitatea sortimentala, metodele modeme de cercetare a marfurilor, implicatiile materiilor prime sintetice si materiilor prime necon­ventionale, implicatiile tehnologiilor de avangarda, materialele si tehnicile de ambalare, marcarea si etichetarea marfurilor, poluarea marfurilor, decelarea falsificarilor si altor interventii denaturante, mutatiile produse in relatia marfa - consumator, ca si numeroase aspecte de calitologie si calimetrie.

Invatamantul merceologic este reprezentat in peste 30 de tari ale lumii, pe toate continentele, deopotriva in tari mai mici cum sunt tarile din sud estul Europei ca si in tari mari si cu potential economic remarcabil: Germania, Italia, Japonia, China, Rusia s.a.

In Romania, merceologia reprezinta materie de baza in invatamantul profesional comercial si liceal de specialitate, asigurand cunostintele si competentele fortei de munca din comert. In invatamantul superior, la sectia de specialitate - Merceologie -, studiul marfurilor face obiectul unei suite de discipline care debuteaza cu un curs de Bazele merceologiei si continua cu merceologii de profil (Marfuri alimentare, Marfuri metalo-chimice, electrice si electronice, Marfuri textile, pielarie si incaltaminte, Marfuri sport, turism si agrement) in anii urmatori. In paralel, se predau discipline complementare, cum sunt: Analize fizice si chimice, Analiza senzoriala, Expertize merceologice, Avarii, fraude si falsificari, Standardizare, Ambalarea marfurilor, Estetica marfurilor, Informatica merceologica, Managementul calitatii s.a

Obiectul de studiu al merceologiei

Stiinta marfurilor - Merceologia - are ca obiectiv esential pregatirea teoretica si practica si formarea abilitatilor necesare in domeniile contingente cu lumea marfurilor, tuturor acelora care se pregatesc pentru profesiuni si ocupatii in aceste domenii.

Indiferent de evolutia denumirii si de context, merceologia a fost orientata constant spre marfa si problematica marfurilor, orientare ilustrata inca de pri­mele lucrari din domeniu.

Din Prefata celei mai vechi lucrari dedicate cunoasterii marfurilor /Mallian, 1879/, aflam ca aceasta lucrare prezinta „schite istorice asupra originii marfii, provenienta sa, diferentele dintre calitati, proprietatile si diferitele intrebuintari in industrie si arte si procedeele de recunoastere a falsificatiunilor si alteratiunilor“, iar in alta lucrare reprezentativa /Vlaicu, 1895/, purtand in titlu pentru prima oara in Romania denumirea de merceologie, se mentioneaza ca „Merceologia se ocupa cu studiul originii produselor, al proprietatilor esentiale fizice si chimice, al indicilor de veri­tabilitate si bunatate precum si mijloacele de a stabili si de a descoperi alte­ratiunile si falsificatiunile marfurilor“. Insusi titlul lucrarii, Merceologie si Technologie, indica ariile tematice distincte ale celor doua discipline: pe cand merceologia se ocupa de aspectele ce tin nemijlocit de marfa, technologia[1] avea ca obiect istoria si descrierea tuturor procedurilor industriale si de arta, care se aplica la fabricatia marfurilor.

Campul tematic al merceologiei vizeaza o paleta extrem de larga de ele­mente avand ca numitor comun marfa. In continuare, se enumera alfabetic cele mai reprezentative dintre elementele care alcatuiesc aceasta problematica: ambalare si ambalaje, avarii, calitate (analiza, apreciere, caracteristici, cercetare comparativa, cerinte, certificare, control, evaluare, gestiune, mana­gement, masurare, optimizare), clasificare, codificare, comert, conservare, con­tractare, contrafaceri, defecte, denaturari, denumire, depozitare, desfacere,

examinare, falsificari, garantare, grupe de produse, impozit, istoric, logistica merceologica, manipulare, marcare, materii prime, masurare cantitativa, metode de investigare, natura, normative, obtinere, omologare, origine, particularitati constructive, pastrare, pret, procese tehnologice, proprietati (ale marfii), pro­tectia consumatorilor, protectia mediului, provenienta, receptie, reciclabilitate, recunoastere, semne caracteristice, sistematica, sisteme monetare, sortiment, substituiri, transport, utilizare (comportare in utilizare, intrebuintare rationala), unitati de masura, uzante comerciale, vama.

Avand in vedere ultimele lucrari de specialitate in acest domeniu, care determina reconsiderarea definitiei marfii, definim Merceologia ca fiind stiinta care studiaza marfurile, atat cele materiale, cat si cele fara continut material, in toata varietatea si complexitatea problematicii lor.

Principalele zone de interes pentru dezvoltarea stiintei marfurilor vizeaza:

- clarificari asupra fundamentelor teoretice si metodologice din acest domeniu;

- cercetarea marfurilor din oferta contemporana, cu prefigurari pentru oferta viitorului;



- aspecte ale economiei domeniului marfar respectiv (particularitatile nevoii specifice, piata specifica si factorii ei, cadrul normativ in domeniu, tendintele etc.);

- extinderea ariei de studiu si asupra marfurilor netangibile, avand in vedere esenta lor comuna - caracterul vandabil;

- autonomizarea zonei referitoare la aspectele cercetarii calitatii;

- dezvoltarea unor teme de importanta majora pentru comert, cum este problema vamuirii marfurilor, avand in vedere ca in alte tari exista deja ramuri ale merceologiei dedicate acestor aspecte (Merceologia doganale, in Italia);

- aspecte legate de circulatia fizica a bunurilor - transport, transbordari, antrepozitare, pastrare, manipulare etc., care constituie materie pentru Logistica merceologica;

- problematica protectiei mediului, in relatie cu productia de bunuri, comertul si consumul (exploatarea) acestora;

- protectia consumatorului fata de infinita suita de ipostaze in care acesta se afla in postura defavorabila: lipsa informatiilor, caracterul trunchiat sau inaccesibil (redactari in limbi straine) al acestora: frecventele informatii false, ca si numeroasele tehnici de contrafacere, substituire, falsificare a bunurilor.

Informatia merceologica in Clasificarea Zecimala Universala -OK

Clasificarea Zecimala Universala - CZU - reprezinta un sistem unitar international de organizare a informatiei pe baza caruia se structureaza fondul de carte al oricarui depozit de informatie cu acces public: biblioteci, sali de lectura etc. Indicele CZU (sau indicele de materie) reprezinta principalul criteriu de organizare a fisierului din aceste spatii, urmatorul criteriu ca importanta fiind indicele de autor. Denumirea provine de la numerotarea zecimala folosita ca principiu in ordonarea materiei din orice domeniu de cunoastere umana. In CZU, totalitatea informatiilor clasificate alcatuieste un sistem coerent, deschis, clar si accesibil.

Principiul de baza al diviziunii este cel ierarhic, cu baza zecimala, fiecare clasa cuprinzand alte subclase, divizate dupa acelasi principiu. Simbolurile alese pentru notatie sunt internationale: cifre arabe si unele semne din mate­matica si din punctuatie. Fiecare numar este considerat ca o fractie zecimala cu zero-ul initial omis, ceea ce asigura extensibilitatea practic infinita a clasificarii, adaugirile neproducand perturbari in ordinea existenta. Pentru indicii care depasesc lungimea de 3 caractere, s-a consacrat principiul scrierii gru­pate dinspre stanga, cu separare prin punct, ca in exemplele urmatoare: 088.7; 658.68 etc.

In 1905, a fost publicata prima editie a CZU, intitulata Manual pentru repertoriul bibliografic universal, cu aproximativ 33.000 diviziuni, ulterior fiind publicate noi editii cu un numar crescand de subdiviziuni. Cea mai recenta editie completa a CZU face obiectul standardului britanic BS 1000 - 'Universal Decimal Classification English Full Edition', editii complete fiind publicate si in alte limbi de circulatie internationala. Pentru nevoile curente de clasificare se folosesc asa numitele editii medii, care contin circa un sfert din numarul de indici ai editiilor complete si rezerva un spatiu relativ egal diverselor do­menii. Pentru interese mai restranse se utilizeaza editii prescurtate (continand circa o zecime din numarul de indici ai editiei complete si index alfabetic aferent) si editii fragmentare, specializate pe domenii.

Clasificarea cuprinde tabela principala, in care se gasesc clasele de termeni si tabelele auxiliare, in care se afla indicii auxiliari, care permit realizarea de indici compusi. Clasele principale ale tabelului sunt: 0-Generalitati, Stiinta si cunoastere; 1-Filosofie. Psihologie. 2-Religie. Teologie; 3-Stiinte sociale; 4-(I.ibera): 5-Stiinte exacte si naturale; 6-Stiinte aplicate. Medicina. Tehnica. 7-Arta. Recreere. Spectacol. Sport. 8-Lingvistica (transferat, in 1963, de la clasa 4); Filologie. Literatura; 9-Arheologie. Geografie. Istorie. Clasele 3 si 6 sunt dezvoltate cel mai mult.

In clasa 3 sunt cuprinse domenii ca: Statistica, Politica, Economie, Comert, Drept, Administratie publica, Asigurari, Educatie etc., cuprinzand numeroase subiecte pentru zona merceologica. Clasa 6 este divizata astfel: 60-Generalitati. 61-Stiinte medicale. Medicina. Igiena. Farmacie. 62-Inginerie. Arta inginerului. Tehnologie in general. 63-Agricultura. Silvicultura. Exploatarea florei si faunei. 64-Economie domestica, stiinta menajera. 65-Gestiunea si organizarea productiei, comertului si transporturilor. 66-Meserii si industrii chimice. 67-68-Tehnologie mecanica. Industrii si meserii diverse. 69-Constructii.

Comparativ cu alte domenii, cel economic este mai sumar si mai putin riguros organizat. Merceologia, cu caracter interdisciplinar definitoriu, se regaseste deopotriva in zone mai riguros organizate, ca si in zone eterogene.

In bibliografia romaneasca, merceologia este clasificata la indicele 620.2 desi cea mai consistenta parte a materiei merceologice si respectiv sursele care contin aceasta materie se afla in diverse zone ale claselor 6, 3 s.a.

Metode si modalitati de cercetare in stiinta marfurilor

Fiind o disciplina cu o arie problematica deosebit de larga. este evident ca un loc important il ocupa metodele generale de cercetare, respectiv analiza si sinteza.

Analiza presupune decompunerea unui sistem, produs sau concept in elementele componente in vederea studierii separate si treptate a acestora. Operatia se face mental sau material. In studiul marfurilor se folosesc frecvent ambele variante, indeosebi analiza materiala care are mai multe aplicatii, cele mai frecvente fiind analizele chimice si analizele fizice. In urma cercetarii prin analiza se stabileste, dupa caz, compozitia. structura, alcatuirea mecanismelor de compunere etc. Sinteza ca procedeu este foarte mult implicata in problematica merceo­logiei, interesand major structurile materiale in zona asa numitelor produse sintetice: produse chimice, medicamente, mase plastice, cauciuc, fibre textile etc., exemplele putand merge in orice directie si oricat de departe, inclusiv pana la alimente si chiar medicamente.

Un alt grup de metode utilizate in merceologie il constituie metodele spe­cifice acestui domeniu: metodele (psiho)senzoriale si metodele instrumentale.

Metodele (psihosenzoriale, numite in trecut organoleptice, au ca prin­cipiu cercetarea marfurilor pe baza informatiilor culese de sistemele umane de perceptie (simturile) de la marfurile cercetate. Prezinta avantaje incontestabile in privinta facilitatii, rapiditatii si economicitatii. Avantajele pe care le prezinta constituie motivul pentru care se bucura de o larga apreciere in productia de bunuri si mai ales in comert. Aceste metode reclama insa invariabil operatori dotati genetic superior si beneficiari ai unei indelungate experiente in practica. Domenii cum sunt productia si comertul cu bunuri alimentare, produsele cosmetice, parfumeria si altele asemenea sunt dependente in cea mai mare masura de metodele senzoriale. Aceste metode fac obiectul unui domeniu distinct in literatura de specialitate, numit sugestiv senzorica.

Metodele experimentale au la baza experimente si presupun existenta anumitor conditii de desfasurare (parametri de mediu), echipamente si proceduri riguros conforme prescriptiilor din materialele nor­mative specifice. Au un mare grad de obiectivitate, reprezentand metode de referinta, dar sunt costisitoare si labo­rioase. Sunt numite prin traditie metode de laborator, pentru ca sunt dependente de laboratoare echipate corespunzator ca prima conditie de realizare.

Modalitatile de cercetare se refera la formele de rationament in abordarea obiectului cercetat. Cele mai utilizate modalitati de cercetare folosite in studiul marfurilor sunt: inductia, deductia si comparatia. Inductia presupune orientarea rationamentului dinspre particular catre general, de la fapte spre concepte. Modul inductiv este foarte frecvent in cercetarea proprietatilor marfurilor. Deductia defineste rationamentul orientat dinspre general catre particular, de la abstract catre concret. Ample aplicatii ale deductiei se intalnesc in sistematica si cercetarea calitatii. Comparatia reprezinta demersul orientat catre evidentierea asemanarilor si deosebirilor dintre doua elemente abstracte ori concrete. In domeniul merceologic, comparatia are o larga sfera de aplicatie, indeosebi in domeniul cercetarii calitatii marfurilor, unde s-a dezvoltat independent un sector al cercetarilor comparative de calitate.



Trasaturi ale stiintei marfurilor

Cunoscand o evolutie marcata de influenta unor factori de natura econo­mica, dar si de factori extraeconomici - personalitatile din domeniu, caracte­risticile culturale ale diverselor perioade, contextul politic etc., - stiinta marfurilor prezinta cateva trasaturi semnificative.

Fondul de cunostinte referitor la marfuri si problematica lor grupeaza, pe langa cunostinte specifice, numeroase elemente din stiinte clasice si stiinte noi, organizate intr-un sistem autonom, distinct si original, ancorat deopotriva in teorie, in stiintele aplicate si, prin excelenta, in zone de referinta ale practicii. Aceste cunostinte asigura extensia orizontului de cunoastere generala si imbo­gatirea domeniului stiintific propriu.

Fizica, chimia si stiintele naturale in general au constituit surse primare de imprumut pentru merceologie, intrucat abordarea empirica in cercetarea marfurilor presupunea considerarea acestora primordial ca entitati ale regnurilor naturale. Geografia si istoria au furnizat cunostintele necesare cercetarii provenientei si evolutiei marfurilor, a raspandirii si consumului acestora precum si a evolutiei pietelor specifice. Dreptul si legislatia au fost si continua sa ramana sursele cunostintelor necesare dezvoltarii reglementarilor specifice productiei, comercializarii si consumului de marfuri. Tot astfel, matematica si statistica au reprezentat surse ale constituirii instrumentarului specific de cercetare a calitatii marfurilor, dezvoltat masiv pe masura ce productia de tip industrial a marfurilor a devenit dominanta. Electronica si informatica au facilitat utilizarea metodelor si aparaturii necesare in cercetarea moderna a marfurilor. Alte discipline, cum sunt lingvistica si ramurile sale au oferit mediul crearii si consacrarii unei terminologii distincte, facilitand circulatia larga si unitara a marfurilor si informatiilor de specialitate, premisa a mondializarii comertului. Filosofia, psihologia si estetica au gasit in lumea marfurilor zone de dezvoltare a unor segmente deosebit de interesante in plan stiintific, foarte utile practicii.

Stiinta marfurilor, la randul sau, reprezinta sursa de preluare a unor ele­mente in alte stiinte, situatie care, in intregul sau, ii confera caracter multi­- si interdisciplinar.

Indiferent de evolutia denumirii si de contextul parcurs, stiinta marfurilor a fost orientata constant spre marfa si problematica marfurilor, orientare ilustrata inca in primele lucrari din domeniu. Din definitia Cunoscintei marfurilor, mentionata in prefata lucrarii omonime /Mallian, 1879/, prima lucrare de specialitate cunoscuta pana astazi, rezulta ca aceasta materie trateaza despre originea si evolutia marfii, provenienta sa, diferentele dintre calitati, proprietati si intrebuintari, ca si despre procedeele de cunoastere a alterarilor si falsifi­carilor. Aceeasi conceptie este evidenta la autorul celei mai ample si valoroase lucrari de merceologie publicata in secolul trecut si evocata mai sus /A. Vlaicu, 1895/, care arata ca merceologia cerceteaza originea marfurilor, proprietatilor esentiale fizice si chimice, indicii de veritabilitate si bunatate precum si mij­loacele de stabilire a acestora si de descoperire a degradarilor si falsificarilor.

Obiectivele stiintei marfurilor se remarca printr-o perpetua actualitate de-a lungul timpului, asa cum o dovedesc programele analitice detaliate ale acestei discipline. In prima programa de acest fel ramasa pana la noi, editata in 1878, se prezentau argumentele utilitatii cursului de Marfuri, exemplare prin perti­nenta si perenitatea actualitatii lor, astfel: a) este nevoie de cunostiinte intinse referitoare la marfuri, intrucat speculatiunile se exercita <deopotriva> asupra productiunilor naturale sau industriale; b) comerciantul trebuie sa posede notiuni exacte referitoare la compozitie, calitate, provenienta si valoare ( …) care nu se pot obtine decat prin studiu special; c) trebuie cunoscut modul de a descoperi alterarea si falsificarea, caci [numai] astfel [comerciantul] poate garanta si atrage pe client; d) trebuie cunoscut modul de prelucrare, intrucat tendinta de reducere a preturilor in scopul cuceririi de piete noi conduce la situatia ca cele mai curente marfuri nu sunt menajate de intentia de a uza de ignoranta cum­paratorului, victima a finetii cu care se mascheaza falsificarea[2].

Elementele fundamentale ale studiului marfii, mentionate inca de la primele programe si lucrari de specialitate continua sa reprezinte baza structurala a merceologiei contemporane, evidentiind caracterul peren si consecvent al stiintei marfurilor.

Mutatiile petrecute in viata oamenilor, ca si la nivelul productiei si comertului, implicand modul de viata si comportamentul de consum, au determinat adaptari permanente la aceste realitati, sub imperiul nevoii de mentinere in actualitate a cunostintelor ce constituie materia disciplinei si a gasirii unor modalitati adecvate si eficiente de instruire si abilitare a viitorilor specialisti in comert. Procesul de adaptare se petrece deseori in avans, tinand cont de decalajul firesc dintre perioada de formare a specialistilor si perioada in care ei vor activa in practica. Continua innoire si adaptare a stiintei marfurilor ilustreaza mobilitatea si flexibilitatea disciplinelor care o compun, conferindu-i astfel caracter dinamic si adaptabil.

Progresul metodelor de cercetare a marfurilor si, in paralel, al extensiei semnificatiei conceptului de marfa, a determinat o deplasare a ariei traditionale de interes spre zone tematice de mare perspectiva, asupra carora practica reclama sporirea preocuparilor, lamuriri si consacrari, cum este, de exemplu, interesul major pentru categoria calitate. Totodata, pe masura cresterii importantei unor aspecte initial secundare si a afirmarii unor probleme noi (protectia mediului s.a.) s-a produs o diminuare a considerentelor tehnice, dominante in ultimele decenii, in favoarea celor de natura economica, sociala si ecologica. In acest context, s-au dezvoltat de sine statator unele discipline merceologice si au fost consacrate altele noi, extinzand larg paleta stiintei marfurilor si evidentiindu-i caracterul complex.

Studiul marfurilor reprezinta o disciplina prin excelenta practica, formatoare de aptitudini si abilitati realizate printr-un important volum de aplicatii practice desfasurate in laboratoare de specialitate. In cadrul acestor activitati, fiecare student parcurge suite de lucrari in care implicarea practica nemijlocita ocupa un loc important din volumul de timp. De asemenea, unele lucrari obliga la munca in echipa, prilej de insusire a unor deprinderi de colaborare si de angrenare in structuri functionale complexe, facultati absolut necesare in activitatea economica, formulate expres pe piata fortei de munca. Aceste elemente ilustreaza caracterul practic-formativ al stiintei marfurilor.



Conform lui G. Grundke, termenul Tehnologie a fost definit prima oara in anul 1772, de Johann Beckmann, ca „stiinta care invata prelucrarea obiectelor din natura sau cunoasterea meseriilor“, inlocuind astfel expresia „istoria artei', care se folosea cu aceasta semnificatie pana atunci.

v. Programa studiilor din scoalele comerciale in M.Of. 204/8 sept. 1879








Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM









Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu