ANALIZA - FINANCIARA A ÎNTREPRINDERII PE BAZA BILANTULUI CONTABIL SI A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

1. Obictivele diagnosticului finaciar al interpriderii

Analiza utilizeaza informatii furnizate de documentele contabile de sinteza si se bazeaza pe o metodologie proprie, leaga si interpreteza toate aceste informatii in sensul obiectivelor economico - finaciare pe care isi propune intreprinderea.

Informatia financiara nu poate fi pe deplin inteleasa, daca se ignora specificul activitatii, precum si rezultatul exploatarii. Interpertarea fuluxurilor financiare se face in functie de faza de expansiune, maturitate sau declin in care se afla intreprinderea. Se impune completarea datelor finaciar - contabile cu informatii referitoare la potentialul tehnic si uman, potentialul comercial, intensitatea concuretei si pozitia firmei pe piata, imaginea firmei si a produselor sale.

Toti acesti factori determina competitivitatea firmei si influenteaza perfomantele sale financiare. Informatiile asupra performantei unei intreprinderi, inclusiv asupra rentabilitatii acesetia, sunt necesare pentru o corecta apreciere si evealuare a eventualelor modificari esentiale privind resursele economice pe care le-ar putea controla in viitor. Importanta deosebita prezinta variatia performatei in viitorul previzibil, determinundu-se in acest scop aspectele legate de generarea de fluxuri de trezorerie in functie de resursele existente. În cea ce priveste orientarea intreprinderii catre noi resurse financiare analiza performatei va trebui sa furnizeze concluzii asupra impactului pe care l-ar avea utilizarea de resurse suplimentare.

Analiza finaciara urmareste sa evidentieze modalitatile de realizare ale echilibrului financiar pe termen lung si mediu si treptele de acumulare baneasca, de rentabilitate ale activitatii intreprinderii.

În cazul analizei situatiei financiar - patrimoniale un rol deosebit il ocupa stabilirea cailor de mentinere a independentei financiare si de realizare a flexibilitatii in acest domeniu. Scopul analizei financiare il constituie intocmirea diagnosticului financiar al intreprinderii in vederea evidentierii punctelor forte si a punctelor slabe, adica a starii de sanatate sau de

slabiciune financiara a intreprinderii, precum si a potentialului managementului financiar.

Indiferent de pozitia analistului financiar obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate in principal spre evidentierea rentabilitatii si a riscului. Astfel, partenerii externi susceptibili de a fii afectati de riscul de faliment sau de insolvabilitate pot recurge la studiul echilibrului financiar, incercand sa detecteze principalele simptome ale disfunctionalitatilor. Managerii, partenerii externi interesati de rezultatele viitoare ale intreprinderii orienteaza analiza catre studiul performatelor, evolutia si perspectivele viitore ale acestora.

Analiza bilantului contabil potrivit orientarii lichiditate - solvabilitate

Analiza statica a echilibrului financiar constituie o componenta traditionala a analizei financiare. Ea furnizeaza raspunsuri cu privire la: structura patrimoniului si evolutia sa in timp, corelatia lichiditate-solvabilitate gradul de adecvare al compozitiei resurselor interprinderii la utilizarile pe care aceasta le finanteaza.

"Suportul analizei statice il constituie bilantul contabil, ea permite formularea unui diagnostic privind conditiile de echilibru financiar si al solvabilitatii si pune in evidenta structura finaciara a intreprinderii."

Prin prisma raportului lichiditate - solvabilitate, apare ca prioritara problema gradului de adecvare intre structura la termen a resurselor si structura utilizarii acestora.

Studiul finaciar al bilantului contabil se sprijina pe examinarea unei situatii contabile elaborata pe baza unor reglemetari nationale sau internationale care afecteaza uneori semnificatia economica si financiara a bilantului.

"Bilantul contabil indica situatia surselor si angajamentelor unei interprinderi, echilibrul financiar evoca ideea de armonie intre cele doua componente ale acestui sistem. Notiunea de echilibru financiar poate fii prezentata functie de principalele conceptii cu privire la elaborarea bilantului: patrimoniala si functionala."

Solvabilitatea poate fi analizata si din perspectiva lichidarii integrale a interprinderii. În bilantul lichidativ activele corporale si necorporale sunt inregistrate la valoarea de lichidare, datoriile fiind evaluate potrivit aceleasi optici, ca si cand interprinderea nu trebuie vanduta

global, ci element cu element.

Lichiditatea este o conditie a gestiunii financiare si a supravietiuirii interprinderii. Anumite datorii sunt exigibile pe termen scurt, iar intreprinderea trebuie sa dispuna de lichiditatile necesare achitarii acestora. Mentinera solvabilitatii este in strinsa dependenta cu capacitate interprinderii de a transforma elemetele sale cele mai lichide in bani, pentru rambursarea datoriilor care au ajuns la scadenta.

1. Bilantul patrimonial; valentele sale informationale, suport al analizei financiare

Conceptia originala despre bilant este cea patrimoniala. "Abordarea patrimoniala este o abordare externa care reprezinta interes pentru actionari - proprietari a- i interprinderii, in scopul de a cunoaste valoarea patrimoniului lor. Conceptia patrimoniala contabila prevede in materie de informatii financiare evaluarea bazata pe pretul de achizitie. Porivit bilantului patrimonial, numai activele necorporale sunt evaluate la valoarea lor lichidative si considerate in general nonvalori, activele corporale si financiare raman in general evaluate la valoarea contabila."

"Analistul financiar grupeaza elemetele de activ dupa destinatia lor iar, cele de pasiv dupa originea lor. Potrivit opticii patrimoniale traditionale, clasarea resurselor si angajamentelor se face in functie de exigibilitatea si lichiditate lor."

Figura 1

BILANT PATRIMONIAL

(Sursa: Popescu V., Analiza financiar-contabila, Editura All, Bucuresti, 2009, p. 19

Lichiditatea, solvabilitatea si rentabilitatea interprinderii, constituie marile axe ale valorificarii informatiilor furnizate de documentele de sinteza.

Bilantul financiar; criterii de abordare

Notiunea de "bilant financiar" sau "bilant al lichiditatii" sta la baza analizei lichiditate - solvabilitate. Acest tip de bilant este stabilit plecand de la bilantul patrimonial, care a retinut criteriul destinatiei, constructia bilantului financiar impune o noua clasificare referitoare la scadentele creantelor si datoriilor.

"Constructia bilantului financiar persupune efecutarea urmatoarelor corectii:

a) activul imobilizat trebuie corectat astfel incat toate elemetele, care in termen de cel putin un an se trasforma in lichiditati, sa figureze in cadrul acestuia. Corectarea activului imobilizat presupune includerea in imobilizarile necorporale a primelor de rambursare a obligatiunilor, a cheltuielilor de repartizat pe mai multe exercitii si a diferentelor de conversie - activ.

b) Activul circulant corectat rezulta ca diferenta intre totalul bilantului si valoarea activului imobilizat corectat

c) Capitalurile permanenta reprezinta suma dintre: capitalurile destinate in principiu sa ramana la dispozitia interprinderii pana la lichidarea acesteia (capitalurile proprii) si capitalurile destinate sa ramana la dispozitia interprinderii pe o perioada mai mare de un an (datorii pe termen mediu si lung)

d) Datorii pe termen scurt corectate se determina fie utilizand metoda substractiva, ele fiind egale cu difernta dintre totalul pasivului si capitalurile permanente, fie prin metoda aditiva ca suma a datoriilor mai mici de un an, provizioane pentru riscuri si cheltuieli mai mici de un an, venituri inregistrate in avans, impozit latent asupra diferentelor de conversie activ"

Modul de transpunere a bilantului patrimonial in bilant financiar este prezentat in, tabelul urmator:

Tabelul. 2

Capitaluri proprii Amortisment si provizioane Datorii financiare

Activ imobilizat brut

functia de investire  functia de finantare

			Activ circulant brut Activ circulant in afara exploatarii Active de trezorerie		Datorii de exploatare Datorii in afara exploatarii Pasive de trezorerie

functia de

exploatare functia de exploatare

(Sursa: Popescu V., Analiza financiar-contabila, Editura All, Bucuresti, 2009, p. 28

Activul bilantului reprezinta o utilizare a resurselor finaciare, elemetele sunt ordonate

dupa gradul lor de lichiditate, respectiv posibilitate de a fi transoformate in bani, in scopul recuperarii rapide a capitalurilor investite.

Pasivul bilantului reflecta sursele de provenineta a capitalurilor intreprinderii (proprii si imprumutate). Structurarea pasivelor se face dupa gradul de exigibilitate, respectiv insusirea de a deveni scadente la un anumit termen.

3. Analiza indicatorilor potentialului finaciar; rolul acestora in aprecierea echilibrului financiar-parimonial al intreprinderii

Analiza echilibrului financiar vizezaza caracterizarea situatiei in care se gaseste interprinderea, in raport cu scopul propus.

Analiza situatiei nete

Pornind de la abordarea juridica a bilantului exista diferite opinii potivit carora conceptul de situatie neta este mai relevant in cea ce priveste reflectarea averii nete a actionarilor. Într-o acceptiune globala, situatia neta reprezinta activul neangajat in datorii.

Situatia neta = activ total - datorii totale

Analiza situatiei nete se poate face in marimi absolute si in marimi relative, urmarindu-se evolutia acesteia in dinamica, pe total, cat si prin prizma elementelor componente, ea poate fi "dublata" si prin prizma surselor sale finanatare.

Analiza fondului de rulment

"Fondul de rulment reprezinta un concept si, totodata, un indicator autonom al echilibrului financiar, creat sub influenta profesiei bancare. În practica bancara, analiza unei cereri de imprumut presupune aprecierea posibilitati de rambursare a sumei imprumutate. Aceasta depinde de armonizarea lichiditati activelor cu exicibilitatea datoriilor, conditia este ca lichiditatea sa fie cel putin egala sau superioara exigibilitatii."[6]

"Fondul de rulment poate fi definit ca reprezentand ansamblul resurselor necesare pentru finantarea activitatii curente de productie a intreprinderii. Cunoastem mai multe acceptiuni in ceea ce priveste fondul de rulment astfel:

a) fondul de rulment brut sau total, ca sens national se circumscrie sferei economice, productive, a activitatii intreprinderii, corespunzator totalului elemetelor de active circulante. Fondul de rulment brut defineste ansamblul resurselor care acopera valorile de exploatare, valorile realizabile pe termen scurt si lichiditatile

b)       fondul de rulment net sau permanent, determinat pe baza bilantului financiar, constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar (FRF). Utilizarea fondului de rulment este necesara pentru a aprecia cat de consistenta este lichiditatea intreprinderii si cat de consolidat este echilibrul financiar pe termen scurt. Fondul de rulment optim este cel care mentine echilibrul financiar cu cel mai scazut cost al procurarii capitalurilor."[7]

Fondul de rulment se calculeaza in doua modalitati:[8]

prima modalitate:

FRF= capitalul permanente - active imobilizate nete sau

FRF= capitaluri permanente - active imobilizate brute

Acest mod de calcul pune accent pe originea fondului de rulment si pe variabilele determinante ale acestuia.

a doua modalitate:

FRF = active circulante nete - datorii financiare pe termen scurt

Determinarea fondului de rulment potrivit acestei modalitati evidentiaza problema solvabilitatii viitoare a intreprinderii, prin compararea lichiditati previzibile pe termen scurt cu angajamentele imediate exigibile.

c) "fondul de rulment propriu (FRP) reprezinta excedentul capitalurilor proprii fata de activele imobilizate nete.[9]"

FRP = capitalul proprii - active imobilizate nete

Capitaluriele proprii (Kpr) inpreuna cu datoriile pe termen mediu si lung (DTLM) constituie elementele componente ale capitalurilor premanente (Kp):

Kp= Kpr + DTLM FRP = FRF - DTLM

d) fondul de rulment imprumutat (FRI)

FRI = FRF - FRP FRI = DTLM

Analiza nevoi de fond de rulment

Potrivit bilantului financiar, intre nevoile temporare si resursele aferente trebuie sa existe un anumit echilibru care este evidentiat cu ajutorul indicatorului "nevoia de fond de rulment" (NFR).

8. NFR = nevoi temporare - resurse temporare

(exclusiv disponibilitatile)  (exclusiv creditele bancare)

Nevoia de fond de rulmet poate fii pozitiva sau negativa, functie de marimea elementelor in baza carora se determina.

Analiza trezorariei nete

Trezoraria neta (TN) reprezinta un alt indicator al echilibrului financiar rezultat al deducerii din fondul de rulment financiar a nevoii de fond de rulment.

9. TN= FRF - NFR

3. Analiza bilantului contabil potrivit conceptiei functionale

"Conceptia functionala a bilantului porneste de la premisa ca elementele de activ si pasiv reflecta valori tranzitorii, structuri trecatoare in procesualitatea patrimoniului."[10] Analiza bilantului functional isi propune sa investigheze nevoile intreprinderii si modul de finantare al acestora, prin realizarea unui instantaneu al derularii diferitelor cicluri.

3. 1. Conceptia functionala privind intreprinderea

Avand in vedere interdependeta dintre structura financiara a intreprinderii si natura activitatii desfasurate, analiza functionala urmareste si evidentierea modalitatilor de finantare a intreprinderii, in scopul orientari acesteia spre o structura optima de finantare, reflectata prin evolutia trezorariei nete. "Întreprinderea, potrivit conceptiei functionale reprezinta o entitate economica si financiara care exercita diferite functii circumscrise pe cicluri de operatiuni:

a) ciclul de investitii cuprinde ansamblul deciziilor luate pe linia achizitionarii unor active care raman la dispozitia intreprinderii o perioada lunga de timp

b)  ciclul de exploatare cuprinde atat un flux fizic cat si un flux financiar asa cum rezulta din tabelul urmator"

Tabelul 3

Derularea ciclului de exploatare

(Sursa: Niculaescu M.,Diagnostic global strategic, Editura Economica, 1997, p. 41)

c) "ciclul de finantare cuprinde ansamblul operatiunilor ce au loc intre intreprindere si proprietarii de capital si permite ca intreprinderea sa faca fata decalajului dintre fluxurile monetare de intrare si iesire generate de ciclul de exploatare."

3. Bilantul functional, rolul acestuia in analiza echilibrului financiar

"Bilantul functional sta la baza analizei echilibrului financiar si a "soliditatii structurale" al intreprinderii. Portivit conceptiei functionale a bilantului, sunt evidentiate stocurile si resursele corespunzatoare fiecarui ciclu de functionare. Redactarea bilantului functional presupun respectarea urmatoarelor principii:

Ø     la valoarea reala a activelor se adauga amortizarile si provizioanele contabilizate, ceea ce presupune ca activele luate in calcul sunt la valoarea bruta

Ø     in analiza functionala, conceptul de activ fictiv nu are aplicabilitate

Ø     luarea in considereare a imobilizarilor detinute in leasing, deoarece se aprecieaza ca acestea servesc procesului de exploatare. Leasingul se substituie unui imprumut traditional, imobilizarile detinute in acest sistem trebuie reintegrate in categoria imobilizarilor

Ø     cheltuielile ce privesc exercitiile urmatoare sunt considerate active imobilizate, fiind asimilate unor investitii

Ø     cheltuielile efectuate in avans sunt considerate, dupa caz, active ciclice de exploatare sau in afara exploatarii

Ø           efectele scontate, neajunse la scadenta, sunt incluse in activ la creante iar in pasiv in credite curente de trezorarie

Ø           primele de rambursare a obligatiunilor sunt eliminate din activ, diminuandu-se, in consecinta cu valoarea datoriilor financiare din pasiv

Ø           diferentele de conversie de activ si respectiv, de pasiv nu se inregitreaza ca atare in bilantul functional, avand in vedere principiul de baza al analizei functionale, si anume principiul implicarii valorii de origine."[13]

Constituirea bilantului functional este rezultatul retratarii diferitelor posturi ale bilantului contabil in scopul obtinerii unori marimi care sa permita o analiza economica si financiara adecvata.

Figura 4

Structura bilantului functional

Nevoi stabile Resurse stabile

Nevoi temporare  Resurse temporare

(Sursa: Constantinescu S., Tratat cantabil, Editura All, Bucuresti, 2009, p. 144)

Structura bilantului functional cuprinde trei niveluri: fondul de rulmet functinal, nevoia de fond de rulment si trezoraria neta. Rolul bilantului functional in analiza echilibrului financiar este de a permite aprecierea structurii financiare a intreprinderii si de a contribui la evaloarea necesitatilor financiare, functie de categoriile de resurse de care dispune intreprinderea, el serveste la determinarea raportului de chilibru dintre diferite posturi sau grupe omogene, la calculul marjei de siguranta financiara a intreprinderii, servind astfel la fundametarea luarii deciziilor.

Analiza indicatorilor echilibrului financiar functional

Potrivit analizei functionale, intreprinderea este vulnerabila daca apeleaza in cea mai mare parte, la finantari prin credite bancare pe termen scurt. Acest aspect este evidentiat de studiul comparativ al variatiei fondului de rulment functional cu variatia nevoi de fond de rulment.

Analiza fondului de rulment functional

În optica functionala, realizarea echilibrului financiar al intreprinderii presupune mai mult decat existenta unui fond de rulment pozitiv, ca marja de siguranta, si anume a unui fond care sa permita acoperirea nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare, denumit fond de rulment net global. Fondul de rulment net global poate fi determinat: [14]

a)  pornind de la pasivul bilantului functional

FRNG = resurse durabile - nevoi stabile, sau

FRNG = (resurse durabile - amortizari) - imobilizari

b)  pornind de la activul bilantului functional

FRNG = (nevoi ciclice + nevoi de trezorarie) - (resurse ciclice + resurse de trezorarie)

În timp, fondul de rulment net global poate sa creasca sau sa se reduca. Fondul de rulment net global poate sa creasca din urmatoarele cauze: sporirea resurselor durabile, urmare a cresteri aportului asociatilor, a rezultatului exercitiului, a porvizioanelor si a datoriilor financiare sau ca urmare a reducerii activelor imobilizate prin vanzarea acestora, scoaterea din functiune a celor neproductive, diminuarea unor active fara valoare. Fondul de rulment net global se reduce ca urmare a scaderii resurselor stabile ca efect al inregistrarii de pierderi, distribuirea de dividente, scaderea amortizarilor, rambursarea datoriilor.

"În analiza financiara, pentru aprecierea nivelului fondului de rulment net global, se recomanda utilizarea urmatoarelor metode:

a) analiza fondului de rulment net global in coleratie cu specificul sectorului de activitate. Sectorul de activitate exercita o influenta hotaratoare asupra marimii fondului de rulment destinat a acoperii din punct de vedere financiar stocurile intreprinderii.

b) analiza fondului de rulment net global prin metoda ratelor. Principalele rate ale fondului de rulment net global utilizate in analiza financiara sunt:

rata de finantare a cifrei de afaceri: reflecta marja de securitate a intreprinderii

rata de finantare a activelor circulante: permite aprecierea proportiei in care fondul de rulment net global concura la acoperirea din punct de vedere financiar a activelor circulante

rata de acoperire a nevoi de fond de rulment total: ofera o imagine, in termeni financiar, a derularii ciclului de exploatare."[15]

Analiza nevoi de fond de rulment functional

Din confruntarea nevoilor ciclice cu resursele ciclice rezulta nevoia de fond de rulment totala (NFRT).

NFRT = nevoi ciclice - resurse ciclice

Nevoia de fond de rulment totala are doua componente: nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) si nevoia de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE).

NFRT = NFRE + NFRAE

NFRE = nevoi ciclice de exploatere - resurse ciclice de exploatare

NFRAE = active diverse - resurse diverse

Analiza nevoii de fond de rulment se poate face si pe baza metodei ratelor:
a) rata nevoii de fond de rulment total (NFRT)

R = NFRT 360

CA

b) rata de finantare a nevoii de fond de rulment totala prin trezorerie

R = sold de trezorerie 100

NFRT

Analiza trezoreriei functionale

"Trezoreria este strans legata de operatiunile financiare pe teremen scurt realizate de intreprindere. Resursele de trezorarie sunt furnizate de partenerii financiari si reflecta gestiunea financiara pe termen scurt a intreprinderii."[16]

TN = Nevoi de trezorarie - Resurse de trezorerie

4. Analiza performantelor economico - financiare ale intreprinderii, pe baza contului de profit si pierdere

De starea de perfomanta economico - financiara pe care o realizeaza la un moment dat o intreprindere este interesata insasi firma, furnizeaza informatii utile managerilor, si partenerilor externi interesati de rezultatele viitoare ale intreprinderii. Mentinerea unei stari de performanta economico - financiara cat mai buna trebuie sa constituie o preocupare esentiala a intreprinderii in vederea continuarii desfasurarii activitatii in conditii de profitatbilitate si lichiditate.

4. 1. Instrumente de apreciere a performantelor economico - financiare ale intreprinderii

Operatiile economice si financiare care au loc in cadrul unei intreprinderii se reflecta in documentele contabile de sinteza, sub forma fluxurilor si stocurilor. Fluxurile finanaciare imbraca forma veniturilor si cheltuielilor aferente perioadei de gestiune.

"Soldurile intermediare de gestiune contribuie la caracterizarea comportamentului economic al unei intreprinderii, ele se prezinta sub forma unor marje de acumulare banesca, care pun in evidenta etapele formarii rezultatului exercitiului. Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune raspunde necesitatilor analizei economico - financiare a intreprinderii."[17]

4. Analiza marjelor de acumulare (soldurilor intermediare de gestiune)

Pe baza contului de rezultate se poate determina o serie de indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea intreprinderii.

Soldurile intermediare de gestiune reprezinta marimi rezultative, obtinute prin calcule economice, ele permit aprecierea cresterii avutiei generata de activitatea intreprinderii, precum si intelegerea modului de formare a rezultatului net .

Tabel 5

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

(Sursa: Stoica C., Contabilitate financiara, Editura Marineasa, Editura Beck, Bucuresti, 2009, pp. 101-102)

"Relatiile care stau la baza constituirii 'Tabloului soldurilor intermediare de gestiune' (TSIG) sunt:

Marja comerciala=Venituri din vanzari de marfuri - costul marfurilor vandute

Productia exercitiului = Venituri din vanzarea productiei + Variatia productiei stocate + productia imocilizata

Valoare adaugata = (Productia exercitiului+Marja comerciala) - Consumuri intermediare

Excedentul brut din exploatare= Valoare adaugata + Subvantii de expoatare - Impozite taxe si varsaminte asimilate - Cheltuieli cu personalul

Rezultatul expoatarii = Excedentul brut din exploatare+ Alte venituri din exploatare + Alte venituri din provizioane - Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele - Alte cheltuieli de exploatare

Rezultatul activitatii curente = rezultatul exploatarii + venituri financiare - cheltuieli financiare

Rezultatul exceptional = venituri exceptionale - cheltuieli exceptionale

Rezultatul brut al exercitiului = rezultatul activitatii curente + rezultatul exceptional

Rezultatul net al exercitiului = rezultatul brut al exercitiului - impozitul pe profit."[18]

Marja comerciala (Mc) este specifica intreprinderilor comerciale, dar o intalnim si in cazul intreprinderilor cu activitate mixta (industriala si

comreciala), poate fi calculat in marimi absolute si relative

a) in marimi absolute

Mc = CA - Cc = CA - ( c+ ca + ΔS )

CA- cifra de afaceri;

Cc - costul de cumparare a marfurilor vandute

C - costul de cumparare al marfurilor

ca - cheltuielile de achizitie aferente respectivelor marfuri;

ΔS - variatia stocurilor (diferenta dintre stocul de la inceputul si cel de la sfarsitul exercitiului).

În cazul intreprinderilor care au o activitate mixta:

C = Vm - Cp

Vm - vanzarile de marfuri

Cp - costul de productie al marfurilor vandute

b) in marime relativa

RMc = Mc/Ca 100

RMc - rata marjei comerciale

Productia exercitiului (Oe) "reflecta volumul total al activitatii industriale, producatoare de bunuri sau prestatoare de servicii desfasurate in cadrul unei intreprinderi pe parcursul unui exercitiu financiar. În timp ce cifra de afaceri reprezinta vanzarile de produse la intreprinderile industriale si vanzarile de marfuri si produse in cadrul intreprinderilor mixte, productia exercitiului reprezinta productia vanduta, productia stocata si productia imobilizata."

Qe = Qv + ΔQs + Qi

Qv - productia vanduta

ΔQs-variatia productiei stocate

Qi - productia imobilizata

3) Valoarea adaugata (VA) reprezinta surplusul de incasari peste valoarea consumurilor provenite de la terti, respectiv bogatia creata prin valorificarea resurselor tehnice, umane si financiare ale intreprinderii. Se poate determina prin doua metode:[20]

metoda substarctiva, care are doua parti: valoarea adaugata produsa

VA = Qe - Ci sau VA = (Qe + Mc) -Ci, valoarea adaugata relativa:

VA = CA - Ci

metoda aditiva:

VA = Cp + Ca + Cd + It +Dv + Rn

Cp- cheltuieli personalul

Ca - cheltuieli cu amortizare

Cd - cheltuieli cu dobanzile

It - impozite si taxe

Dv - dividende

Rn - rezultatul net al exercitiului

"În teoria si practica economica, cele mai frecvent utilizate rate ale valorii adaugate si indicatori de eficienta determinati pe baza acesteia sunt:

a.      rata variatiei valorii adaugate:

ARV = VA1 - VA0/VA0 *100

b.     rata valorii adaugate

Rv = VA / CA 100

c.      ratele de remunerare ale valorii adaugate reprezinta ponderea detinuta de fiecare element component in valoarea adaugata si constituie expresia remunerarii partenerilor sociali. Aceste rate permit efectuarea de comparatii sectoriale si intersectii si ofera informatii asupra repartitiei valorii adaugate intre factorii munca si capital .

d.     valoarea adaugata pe salariat exprima eficienta utilizarii potentialului uman, respectiv productivitatea muncii definita ca valoarea adaugata realizata in medie de un salariat

Vas = VA/ Ns

Ns= numar mediu de salariati"[21]

Rezultatul brut al exploatarii (RBE) este primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie in termen de renatbilitate si reflecta contributia exploatarii la formare rezultatelor. Excedentul brut al exploatarii (EBE) exprima sursa sau acumularea bruta rezultata din

activitatea de exloatare destinata mentinerii si dezvoltarii potentialului productiv al intreprinderii, remunerarii capitalurilor utilizate si a statului:

Excedentul brut al exploatarii = venituri din exploatare incasate + venituri din exploatare de incasat - cheltuieli pentru exploatare platite - chletuieli pentru exploatare de platit

Analiza rezultatului brut al exploatarii se poate face in marimi absolute, si in marimi relative pe baza ratelor de repartitie.

1. Rate de rentabilitate stabilite prin implicarea rezultatului brut al exploatarii in calitate de efect:

a) rata marjei brute a exploatarii: masoara nivelul rezultatului brut din exploatare independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor exceptionale

Ra = RBE / CA

b) rata rentabilitatii economice
  Ra= RBE / Ke

Ke - capitalul economic, este rezultatul insumarii imobilizarilor corporale, cu imobilizarile financiare si nevoia de fond de rulment

rate de structura a rezultatului brut al exploatarii

a)  rata amortizarii

Ra = Ca / RBE

b)  rata cheltuielilor financiare

Ra = Cf/RBE

c)  rata dividendelor

Ra = Dv/RBE

5) Rezultatul exploatarii (RE) caracterizeaza perfomatele comerciale si financiare aferente activitatii de exploatare a intreprinderii, el pune in evidenta rezultatul degajat din exploatare dupa luarea in considerare a tuturor cheltuielilor de productie si comercializare, precum si a riscurilor de exploatare

RE = RBE + venituri din provizioane privind exploatarea alte venituri din exploatare - cheltuieli cu amortizarile si provizioanele pentru exploatare alte cheltuieli din exploatare.

Rezultatul exploatarii exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatarii.

6) Rezultatul activitatii curente (RC) este determinat atat de rezulatatul exploatarii normale si curente, cat si de cel al activitatii financiare

RC=RE + (venitrui financiare - chletuieli financiare) sau,

RC = RE + RF

7) Rezultatul exceptional (Rex) permite masurarea influentei elementelor exceptionale in cea ce priveste formarea rezultatului global al intreprinderii

Rex = venituri exceptionale - cheltuieli exceptionale

8) Rezultatul net al exercitiului (Rnet), exprima rentabilitatea financiare cu care vor fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Profitul net nerepartizat constituie sursa de finantare proprie sau element de autofinantare generat de insasi activitatea intreprinderii.

Rnet = RC +/- Rex - Ip

4. 3. Analiza capacitatii de autofinantare si a autofinantarii

"Daca cash-flow - ul se determina pe baza bilantului contabil si reflecta potentialul de dezvoltare al intreprinderii, pe baza contului de profit si pierdere se determina capacitatea de autofinantare (CAF)."[22] Capacitate de autofinatare reflecta potentialul financiar de crestere economica a intreprinderii, respectiv sursa interna de finatare generata de activitatea industriala si comerciala a acesteia destinata sa asigure:

Ø       cresterea fondului de rulment

Ø       finantarea unor nevoi ale gestiuni curente;

Ø       finantarea totala sau partiala a nevoilor de investitii;

Ø       rambursarea imprumuturilor contractate;

Ø       remunerarea capitalurilor investite.

Capacitatea de autofinantare se poate determina pe baza elemtelor din contul de profit si pierdere prin doua modalitati:
a) prin adaugarea, la rezultatul brut al exploatarii a sumei altor venituri monetare si scazand suma altor cheltuieli monetare

CAF = EBE + alte venituri monetare - alte cheltuili monetare

b) prin adaugare, la rezultatul exercitiului a cheltuielilor cu amortizarea si porivizioanele si scaderae veniturilor din provizioane, venituri din vanzare activelor si subventii pentru investitii virate asupra rezultatului

CAF = rezultatul exercitiului + cheltuieli calculate - venituri calculate - venituri din cesiunui

Pe baza capacitatii de autofinantare, se pot stabili o serie de indicatori, utilizate in aprecierea independetei financiare a intreprinderii:

a) capacitatea potentiala de rambursare a cheltuielilor financiare

R = cheltuieli financiare / CAF

b) rata de finantare a investitiilor anuale

R= CAF / investitii anuale * 100

c) rata de acoperire a excedentului brut

R= CAF / EBE * 100

d) rata de acoperire a rezultatului exercitiului

R = CAF / rezultatul exercitiului *100

"Rezultatul exercitiului luat in calculul capacitatii de autofinantare nu este in totalitate disponibil pentru autofinantare

Autofinatarea = CAF / dividende distribuite

În analiza economica se urmaresc si ratele autofinatarii:
a) rata autofinantarii investitiilor anuale

R = autofnantare / investitii anuale * 100

b) rata autofinatarii imobilizarilor corporale si necorporale

R = autofinantare / imobilizari corporale + imobilizari necorporale

c) rata de autofinatare a nevoilor globale de finantare

R = autofinantare / nevoia de finantare *100