Alternative ale creditului - leasing, factoring, scontare

Alternative ale creditului - leasing, factoring, scontare

Abstract

The investment process requires to place an amount of liquidities in a direction, which is supposed to generate income during several successive periods. From the manager's point of view, the investment is the decision to immobilize a capital in order to obtain a better rentability in the future. The main way of getting the needed capital is to take a banking credit on a determined period. Nowadays, in the developed countries, the shortcomings of this method are overcome through the appearance of other ways of getting the financial resources, like the leasing, the factoring or the discounting.

enomenul de adaptare este continuu si se manifesta in ceea ce priveste modalitatile de obtinere a resurselor necesare desfasurarii activitatii economice. Lipsurile creditului bancar au fost inlaturate prin aparitia altor posibilitati de obtinere de resurse financiare.

Leasingul s-a afirmat ca metoda de finantare pe termen mediu si lung in ultimele decenii, indeosebi in SUA si tarile Europei Occidentale. In esenta, leasingul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Operatiunile de leasing au devenit o necesitate datorita ritmului rapid al progresului tehnic si al concurentei, ritm care devanseaza posibilitatile de autofinantare sau de creditare ale agentilor economici.

Acesta presupune, in principiu, doua contracte: unul de vanzare-cumparare, incheiat intre producator, ca vanzator, si societatea de leasing, care crediteaza operatiunea de leasing in calitate de cumparator, si un contract de locatiune incheiat intre societatea de leasing si un tert beneficiar. Operatiunea este initiata de firma care doreste inchirierea produsului si care se adreseaza in acest sens societatii de leasing cu o cerere de oferta. Societatea de leasing, in urma acceptarii cererii, procedeaza la stabilirea contactului cu producatorul bunului solicitat, in vederea achizitionarii acestuia; in acest proces este implicat direct si viitorul beneficiar. Urmeaza incheierea contractului de leasing si cumpararea bunului de catre societatea de leasing in vederea punerii lui la dispozitia beneficiarului.

Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plati societatii de leasing costul, sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a contractului incheiat.

La sfarsitul perioadei de inchiriere, beneficiarul are o tripla optiune: sa abandoneze contractul, sa-l prelungeasca, sa cumpere bunul la valoarea reziduala.

Leasingul, ca tehnica de credit pe termen mediu si lung, "constituie o ingenioasa operatie bazata pe disjungerea, pe plan juridic, intre dreptul de proprietate si cel de folosinta (acordandu-i-se acestuia din urma o consideratie deosebita, deoarece randamentul asteptat de la un bun are mai multa importanta decat dreptul abstract de proprietate asupra unui bun) si pe distinctia, pe plan fiscal, intre amortismente si ratele chiriei, intre capital si produsul sau".

Dezvoltarea pe plan international a leasingului a fost impulsionata de avantajele pe care le ofera partilor implicate in operatiune.

Astfel, pentru furnizor, leasingul este o metoda de promovare a vanzarilor, de largire a cercului de clienti si a ariei de desfacere. De aceea, leasingul se practica mai ales in domeniul bunurilor de echipament de valoare ridicata. Operatiunea de leasing permite transferul obligatiilor si a riscurilor legate de export de la exportator la noul proprietar - societatea de leasing.

La nivelul finantatorului, leasingul reprezinta o forma de plasament al resurselor financiare in conditii de rentabilitate si siguranta, deoarece ramane proprietarul bunului. Contractul de leasing este foarte atractiv pentru societatile de leasing si prin prisma veniturilor ce le revin in urma operatiunii: chiria pentru folosirea bunului, dobanda pentru finantare pe termen mijlociu/lung, prima pentru utilizare intensiva, prima de risc etc.: aceste costuri sunt suportate de utilizator, care se bucura de multiple avantaje menite sa anuleze un cost relativ ridicat.

Astfel, utilizatorul obtine finantarea integrala a unei investitii in lipsa unor resurse financiare suficiente, avand acces la tehnologii avansate si la o cale de dezvoltare a activitatii. El va plati esalonat in timp, in locul unei plati imediate si integrale. In acest fel, firmele care au disponibilitati mai reduse au acces la utilizarea unor bunuri de valoare ridicata. Bunul poate fi inlocuit pe perioada locatiei cu altul mai modern, in cazul in care uzura morala impune acest lucru. Un alt avantaj este acela ca utilizatorul dispune de clauza triplei optiuni la sfarsitul perioadei de locatie.

Leasingul, pe langa aceste avantaje, prezinta si unele limite, in sensul ca acesta comporta anumite riscuri pentru furnizor si pentru utilizator. Pentru societatile de leasing, riscurile pot creste pe masura cresterii numarului beneficiarilor, a scaderii exigentei privind solvabilitatea, a cresterii duratei pe care pot actiona factorii aleatori, a cresterii ponderii tranzactiilor transnationale.

De asemenea, contractul de leasing presupune o instruire speciala a personalului, iar derularea operatiunii presupune antrenarea unui numar mare de consilieri si analisti financiari. Pentru finantatori, daca pretul contractului nu s-a stabilit intr-o moneda stabila, ratele fixe ale locatiei pot deveni foarte dezavantajoase in timp. Cel mai mare risc pentru finantatori exista in situatia in care un bun utilizat temporar nu isi mai gaseste solicitanti.

Din punctul de vedere al utilizatorului, dezavantajele ar fi urmatoarele: leasingul este mai costisitor decat creditul bancar si neplata unei singure rate din chirie atrage dupa sine pierderea bunului si obligatia de plata a tuturor ratelor din chiria restanta.

La nivel macroeconomic leasingul prezinta, de asemenea, multiple avantaje. Din acest punct de vedere, leasingul poate fi privit ca un mijloc de dezvoltare a firmelor de echipamente. Finantand achizitia de echipamente se dezvolta un nou segment de piata - acela in care beneficiarii nu dispun de posibilitatea achitarii integrale a acestora la cumparare. In acest mod pot fi promovate pe piata si echipamente noi ale caror performante nu sunt cunoscute de beneficiari. Dupa testarea noilor echipamente in perioada de locatie, vor creste vanzarile directe, daca au fost convinsi utilizatorii.

O alta modalitate de abordare a leasingului este cea de tehnica de privatizare. Leasingul ar permite transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobiliare, precum si asupra activelor reale ale societatilor cu capital de stat. Leasingul imobiliar ar constitui o alternativa la contractul de locatie de gestiune care, asa cum s-a vazut in practica economica, a demonopolizat comertul fara a crea un drept de proprietate privata.

Operatiunile de factoring international reprezinta 30% din operatiunile de finantare prin tehnici neconventionale, care la randul lor reprezinta jumatate din operatiunile prin care este finantat comertul international in intreaga lume. In esenta, factoringul international reprezinta cumpararea totala sau partiala de catre factor a creantelor aderentului, inainte de scadenta, cu sau fara recurs.

Foarte importanta in derularea tranzactiilor de factoring international este calitatea produselor, marfurilor tranzactionate, refuzul de plata al debitorilor din cauza neindeplinirii clauzelor calitative putand duce la rezilierea contractului de factoring international.

In derularea tranzactiilor internationale, interesele si dorintele exportatorilor sunt contrare fata de cele ale importatorilor. Astfel, factoringul international de export reprezinta un pachet de servicii care include: evaluarea importatorului, asigurarea 100% impotriva riscurilor de neplata si transfer, incasarea efectiva a creantelor, finantarea imediata a creantelor acceptate pentru factoring si scadente peste 90-120 zile.

Principalele avantaje de care beneficiaza exportatorii prin utilizarea factoringului ca modalitate de finantare a exporturilor conduce la obtinerea unor avantaje, printre care:

imbunatatirea lichiditatii societatii comerciale exportatoare prin transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare cash;

imbunatatirea calitatii bilantului contabil prin reducerea postului "debitori";

asigurarea impotriva riscurilor aferente tranzactiilor internationale;

consultanta de specialitate;

nefiind un credit propriu-zis, ci mai mult un serviciu bancar, finantarea exporturilor prin factoring nu afecteaza alte servicii bancare sau capacitatea agentului economic de a primi credite;

nu se solicita garantii reale, iar documentatia necesara pentru incheierea unui contract de factoring este relativ simpla.

Avantaje pentru importator:

nu trebuie sa solicite credit pentru a face plata mai repede (el o face la termenul convenit in contract, 30 - 120 zile);

nu trebuie sa prezinte nici un fel de documentatie, ca in cazul creditarii;

face plata prin ordin de plata in tara sa la banca indicata de exportator, la costuri mult mai reduse decat in cazul platii garantate bancar prin acreditiv sau scrisoare de garantie bancara, costurile fiind suportate de exportator.

Se remarca tendinta existenta pe plan international de crestere a ponderii tranzactiilor de import-export derulate prin utilizarea tehnicilor moderne de finantare fata de decontarile clasice.

Extinderea utilizarii acestor tehnici la noi in tara este limitata de cunosterea insuficienta de catre exportatorii romani a avantajelor de care ar putea beneficia prin utilizarea lor.

Tinand cont de cele mentionate mai sus si in vederea utilizarii acestor metode de finantare a tranzactiilor atat pe plan intern, cat si international, se pot avea in vedere urmatoarele propuneri:

elaborarea de programe de marketing pe zone geografice, in vederea popularizarii in randul agentilor economici a avantajelor oferite de aceste tehnici de finantare;

organizarea de intalniri directe cu agentii economici interesati;

participarea personalului specializat la negocierea contractelor;

scaderea costurilor acestor contracte, avand in vedere aici cotele de dobanzi practicate care sunt mari.

Scontarea efectelor comerciale este operatiunea de credit prin care banca pune la dispozitia posesorului unui efect comercial neajuns la scadenta suma corespunzatoare inscrisului, percepandu-i un comision (taxa scontului). In urma acestui act, banca respectiva devine beneficiarul efectului, pana la scadenta acestuia.

Operatiunile de scontare reprezinta un credit pe termen scurt acordat de catre banca pentru imbunatatirea trezoreriei acesteia sau pentru acoperirea nevoilor urgente de lichiditati ale societatii comerciale.

Diferenta intre un contract de factoring intern si unul de scontare a efectelor de comert este ca, in cazul scontarii, societatea comerciala, chiar daca nu mai pastreaza efectele in portofoliul sau, ramane responsabila de evolutia acestora pana la scadenta. Astfel, riscul de neincasare a creantelor nu mai este transferat impreuna cu titlurile care il genereaza.

Costul scontarii este influentat in primul rand de riscul pe care il genereaza efectele comerciale si de  politica bancii centrale in privinta relaxarii economice prin intermediul dobanzii de refinantare (rescontarea efectelor de comert prezentate de catre bancile comerciale).

Operatiunile de scontare pot aduce un plus pentru sanatatea si performantele financiare ale intreprinderii, dar aceste avantaje se pot manifesta numai daca ele sunt corect promovate si intelese de agentii economici si in conditiile unui cost redus al operatiunilor (o taxa de scont mica si comisioane cat mai putine si mai atragatoare).

Bibliografie

FELEAGA, N., IONASCU, I., Tratat de contabilitate financiara, Bucuresti, Editura Economica, 1998

IONASCU, I., Aplicarea principiului prioritatii fondului economic asupra formei juridice in operatiile de leasing, Bucuresti, Revista Expertiza contabila, nr. 6-7, 1994

DASCALU, C., BOTEA, M., Contabilitatea principalelor operatiuni ale bancilor comerciale, Bucuresti, Editura ASE, 2000

TROACA-DRAGOMAN, A., Leasingul - un nou inceput, Bucuresti, Ziarul Financiar,
24 iunie 1999

Totul despre regimul operatiunilor de leasing, Bucuresti, Adevarul Economic,
nr. 3/17-23 ianuarie 2001

Totul despre leasing, Bucuresti, Editura Best Publishing, 2000

Standardele Internationale de Contabilitate 2001, Bucuresti, Editura Economica, 2001

Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, privind operatiunile de leasing si societatile de leasing

Legea nr. 90/1998, pentru aprobarea O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing

Ordinul Ministerului Finantelor nr. 686/1999 pentru aprobarea normelor privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing

Referinte Internet