Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » afaceri » economie » contabilitate
Bilantul – definitie, concepte, istoric, generalitati

Bilantul – definitie, concepte, istoric, generalitati



Bilantul – definitie, concepte, istoric, generalitati

1.1 Scurt istoric al evolutiei contabilitatii

Evolutia contabilitatii a fost impulsionata in principal de limitarea treptata a resurselor disponibile, dar si de nevoia de crestere a societatii omenesti, in ansamblul sau. In perioada antica, tehnicile, pe care contabilitatea se va baza mai tarziu, capata un avant deosebit, servind in principal intereselor conducatorilor cetatilor sau statelor antice sau, astfel spus, servind pentru controlul si mentinerea puterii, prin controlul si evidentierea resurselor disponibile.

Primul instrument al contabilitatii a fost dezvoltarea capacitatii de a socoti. Contabilitatea, in forma sa primara, a aparut in momentul cand primul om a numarat cate animale sunt in turma sa, acesta putand fi considerat primul inventar partial al averii sale. Instrumentele contabilitatii s-au dezvoltat in decursul timpului, pe masura ce resursele au devenit tot mai limitate in raport cu nevoile omenesti. In momentul in care oamenii nu si-au mai putut permite sa iroseasca, s-a impus utilizarea unui instrument care sa-i ajute in evidentierea averii lor. „In mileniul al IV-lea i.H., in Mesopotamia de Jos, o civilizatie stralucita, aceea a sumerienilor, utiliza tablite dreptunghiulare de argila umeda, pentru a trasa pe ele, cu un obiect ascutit, desene reprezentand oameni si obiecte. Aceste semne permiteau efectuarea inventarelor depozitelor si, o data argila uscata, pastrarea lor ca documente.”[1] Tot din mileniul al IV-lea i.H. dateaza documente scrise, care atesta existenta unor elemente contabile in India: ”[…] in Cartea Legilor lui Manu, scrisa in India, […] anul 3200 i.e.n., sunt prezentate legile care reglementau activitatea comerciala ”[2]. Una dintre primele scrieri care s-a pastrat este din timpul regelui Hammurabi al Babilonului (cca 2002-1960 i.H.). Tablitele din vremea lui contin texte pretioase privind tinerea legala a conturilor. Se pare totusi ca tehnica contabila fusese dezvoltata de mai inainte, deoarece in timpul regelui babilonian operatiunile efectuate erau destul de complexe pentru a putea crede ca atunci au fost „inventate”: „Detalii referitoare la depozite, imprumuturi, dobanda perceputa si rambursarea creditelor se gasesc deja in Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa.”




Aceste tehnici au luat o tot mai mare amploare in momentul in care s-au creat primele state sau orase stat. Resursele de care aveau nevoie erau tot mai mari, chiar si cele pentru scopuri militare. Din aceste motive, conducatorii statelor respective au pus la punct sisteme de evidenta a populatiei, productiei, impozitelor, etc. ”Sumerienii dispuneau de feluri de fise contabile in care cifrele si textul erau amestecate. Verificarea, din punct de vedere material, era reprezentata de puncte sau liniute de unire.”[4] Acest fapt ne indica existenta, inca de timpuriu, a inventarierii in scopul controlului.

Pe masura dezvoltarii statelor, patura conducatoare a inceput sa acumuleze avere, de aici si dorinta de a pastra si spori aceasta avere, de multe ori inseamna o putere mai mare, inclusiv militara, ceea ce conferea si o anumita siguranta. Chiar si in capodoperele literaturii antice (Iliada si Odiseea), reies clar elementele de evidenta si calcul al averii conducatorilor cetatilor antice.

Un alt pas in ceea ce priveste dezvoltarea tehnicilor si instrumentelor de care se va folosi ulterior si contabilitatea il constituie dezvoltarea comertului.

In dezvoltarea stiintelor in general, si deci si a evidentei contabile, in particular, trebuie mentionat rolul decisiv pe care templele l-au jucat in epoca timpurie a societatii omenesti. Invatatii acelor timpuri erau in special preoti, care aveau cunostinte stiintifice complexe, inclusiv in domeniul financiar – „aristocratia templelor detinea firele circulatiei banesti”[5] si care, in general, aveau de tinut o evidenta destul de complexa a veniturilor si cheltuielilor asezamintelor religioase respective: „Toata viata publica si privata se desfasura sub ocrotirea templelor, ce constituiau ele insele centre de contabilitate.”

Templele au constituit si primele institutii care au efectuat operatiuni de tip bancar: „Primele dovezi ale unei activitati bancare se regasesc in Orientul Apropiat (Babilon) si Egiptul Antic. In aceea perioada, templele erau loc de rugaciune si loc de pastrare a banilor si tezaurelor. Au fost descoperite marturii scrise privind activitatea de depuneri si imprumuturi efectuata de temple.”[6]

Totodata, se pare ca egiptenii detineau o tehnica contabila superioara altor popoare antice, deoarece stiau „sa foloseasca jocuri de inregistrari contabile fictive, care nu corespundeau fluxurilor, pentru a corecta anumite situatii.”[7]

Pe masura apropierii in timp, averea, si deci si evidentierea, contabilizarea ei, capata o importanta din ce in ce mai mare. Din acest punct de vedere, cea mai interesanta de urmarit este evolutia Imperiului lui Alexandru Macedon. Bazele extinderii cuceririlor au fost puse de catre Filip al II-lea. In teritoriile cucerite, Alexandru Macedon a dus o adevarata politica fiscala. Cetatilor care i s-au predat fara lupta li s-au acordat adevarate inlesniri fiscale, cum ar fi scutirea de la plata impozitelor catre visteria sa.

Pentru Grecia antica, iar apoi pentru Imperiul Roman, tezaurele cetatii, averea publica capata un rol din ce in ce mai important. Sistemul de colectare a taxelor, dar si evidenta acestora, atat ca venituri, cat si ca mod de cheltuire a lor, capata o rigoare din ce in ce mai mare. Romanii au dus rigoarea la limita sa „extrema”: nu numai contractele comerciale, dar si registrele contabile capata in vremea Imperiului Roman forta de proba in justitie, trebuind sa fie tinute in functie de un anumit tipic.

In antichitate, asistam si la aparitia altui fenomen destul de interesant legat de contabilitate: cei care se ocupau cu administratia, cu contabilitatea, capata o pozitie din ce in ce mai importanta in administratia statului, ceea ce indica rolul tot mai important pe care contabilitatea incepe sa-l capete: „Egiptologul Champollion arata ca <toti functionarii statului faceau parte din corporatia contabililor. Contabilii regali aveau in seama lor intreaga adminstratie>, iar dupa greci, conform oratorului atenian Eschine, <un om poate primi coroana numai dupa ce a dat socoteala de administratia incredintata>”.

Este adevarat ca in toata perioada antica nu se poate vorbi de o tehnica contabila in sensul modern al cuvantului, dar cu siguranta ca deja exista o tehnica bine pusa la punct in ceea ce privea tinerea registrelor, pornind de la modul lor de intocmire, pana la prezentarea si controlul acestora.

1.2 Definirea bilantului. Bilant contabil, bilant financiar, bilant functional.

Bilantul reprezinta un instrument contabil de mare importanta in procesul conducerii, fiind necesar atat pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finantarea, utilizarea si recuperarea fondurilor, organizarea controlului asupra realizarii deciziilor luate, precum si pentru stabilirea unor drepturi si obligatii, a unor raspunderi si cointeresari provenite din activitatea de gospodarie si dezvoltare a patrimoniului.

Bilantul a inceput sa fie intocmit odata cu aparitia contabilitatii. Denumirea de “bilant”, provine, conform unor anumite pareri, din latinescul “bilanx”, care inseamna “cu doua talgere”. Conform altor opinii, denumirea provine de la “bilancium”, care inseamna “cantar”, cuvant format mai tarziu tot din “bilanx”. Indiferent de explicatia data etimologiei cuvantului, notiunea de bilant are acelasi sens, simbolizand o balanta cu doua talgere, aflata permanent in echilibru.

Daca bilantul apare ca un instrument contabil, reflectand patrimoniul unitatii si rezultatele activitatii desfasurate in cursul unui exercitiu financiar (an), cu timpul, notiunea se extinde, utilizandu-se in limbaj curent intr-un sens larg, fiind definit ca “rezultatul activitatii pe o anumita perioada”.

Conform „Ghidului alfabetic de teorie si practica financiara”, bilantul este definit ca documentul contabil care oglindeste sub forma de cont mijloacele de lucru ale intreprinderii existente la un moment dat, precum si provenienta acestora. Reprezinta un instrument de baza in orientarea asupra situatiei economico-financiare a firmei. In perioada anilor ’80, bilantul se incheia trimestrial si anual.

In “Lexiconul de finante-credit, contabilitate si informatica financiar-contabila”, bilantul este definit ca reprezentand o situatie intocmita sub forma contabila, dupa un anumit plan cuprinzand elemente de activ si de pasiv patrimonial, precum si rezultatul destinat sa sporeasca sau sa micsoreze patrimoniul intreprinderii sau ca un cont final care sa serveasca la inchiderea conturilor de activ si de pasiv, precum si a conturilor de rezultate.

Prin continutul sau, bilantul contabil ofera informatiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a intreprinderii, precum si pentru stabilirea valorii acesteia, caracterizand marimea resurselor si a utilizarilor la care a recurs un agent economic in cursul unei perioade de gestiune.

Bilantul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilitatii curente si de a stabili pe aceasta cale o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce ii confera caracterul de model de model contabil si informational, dar si de model de gestiune a valorilor materiale si banesti delimitate patrimonial.

Conceperea bilantului ca model de calcul si de descriere a situatiei patrimoniului reprezinta acceptia cea mai des intalnita in literatura de specialitate.

Ca instrument de lucru, bilantul contabil este un document de sinteza cu ajutorul caruia pot fi prezentate intr-o structura dorita sau impusa de reglementarile contabile, activele si pasivele patrimoniale.

Practica contabila a impus ca forma de baza a bilantului contabil, balanta in care activul este egal cu pasivul.

In conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate, Legea Contabilitatii din tara noastra stabileste ca bilantul contabil este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale.


BILANT

 


PASIV

 

ACTIV

 

Figura nr. 1.1 – Egalitatea si structura bilantiera

In acest context, bilantul contabil se defineste ca documentul de sinteza cel mai important, care asigura centralizarea si generalizarea datelor agentilor economici si institutiilor publice, intr-o forma sistematica si unitara, care permite o prezentare de ansamblu, o analiza detaliata si un control al activitatii derulate si rezultatelor obtinute la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune.

Din punctul de vedere al analizei financiare, bilantul contabil constituie documentul de sinteza cu ajutorul caruia se prezinta situatia patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, adica bunurile economice, drepturile si obligatiile reflectate in activul, respectiv pasivul bilantului.

In analiza financiara, se folosesc datele din bilantul financiar, care mai este denumit si bilant patrimonial. Se construieste in valori nete, reflectand o imagine statica a patrimoniului. Aceasta imagine este mult mai reala decat in cazul bilantului contabil. Scopul bilantului financiar este inventarierea averii si angajamentelor intreprinderii si ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate.

Utilitatea bilantului financiar poate fi privita din mai multe perspective:

din perspectiva celor carora li se adreseaza:

actionari – care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului lor, evolutia marimii acestuia, durata de lichidare a acestuia in eventualitatea unei recuperari de capitaluri;

creditori – care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului intreprinderii ce reprezinta garantia realizarii drepturilor lor;

din perspectiva modului in care satisface cerintele si obiectivele analizei financiare – ordonarea bilantului pe termene raspunde mai bine:

analizei structurii financiare;

analizei echilibrului finaciar;

analizei randamentului financiar;

analizei riscurilor;

analizei bonitatii financiare;

valorii patrimoniale a intreprinderii.

Pentru construirea bilantului financiar se folosesc urmatoarele criterii:

pentru activ se urmareste eliminarea elementelor patrimoniale care nu pot fi transformate in lichiditati si regruparea elementelor ramase in functie de gradul real de lichiditate al acestora

pentru pasiv se urmareste regruparea elementelor in functie de gradul real de exigibilitate al acestora.

Bilantul financiar se construieste in urmatoarele etape:

A.    retratarea elementelor din bilantul contabil

B.    regruparea elementelor corectate functie de gradul de lichiditate sau exigibilitate real.

A. Operatiunea de retratare a elementelor din bilantul contabil vizeaza atat elementele de activ, cat si pe cele de pasiv. Principalele operatiuni de retratare sunt:

eliminarea activelor fictive, acestea neputand fi transformate in numerar:

Nr. crt.

Denumirea elementului

de activ

Corectia asupra activului

Corectia asupra pasivului

Cheltuieli de constituire si cercetare - dezvoltare

Se elimina din activ

Se diminueaza cu aceeasi suma capitalul propriu

Decontari cu asociatii priv. capitalul:

- soldul debitor

- soldul creditor

Se elimina din activ

Se elimina din activ

Se reduce capitalul social

Se majoreaza capitalul social

Cheltuieli inregistrate in avans

Se elimina din activ

Se reduce capitalul propriu

Decontari din operatiuni in curs de clarificare

Se elimina din activ

Se reduce capitalul propriu

Diferente de conversie activ

Se elimina din activ

Se deduc din provizioanele constituite in acest sens sau din capitalul propriu

Primele de ramburs. a obligatiunilor

Se elimina din activ

Se deduc din datoriile pe termen mediu si lung

Tabel nr. 2.1 – Corectii asupra bilantului contabil, eliminarea activelor fictive

majorarea capitalurilor proprii cu diferentele de conversie pasiv, care in momentul constructiei bilantului financiar sunt considerate rezultat favorabil

3. includerea veniturilor inregistrate in avans la capitaluri proprii, deoarece privite static aceste venituri pot fi asimilate rezultatului exercitiului

4. reclasificarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli prin trecerea lor la „Datorii” in situatii foarte clare, astfel:

provizioanele pentru cheltuieli sunt trecute la datorii atunci cand:

au un scop si o valoare bine precizate

exista o mare probabilitate de utilizare a lor

cheltuiala pe care o acopera provizioanele este depistata inainte de incheierea exercitiului financiar

provizioanele pentru riscuri sunt trecute la datorii in situatia in care sunt destinate acoperirii riscurilor identificate ca inevitabile pentru activitatea intreprinderii.

5. reducerea capitalului propriu cu valoarea dividendelor ce revin actionarilor din profitul net nerepartizat si majorarea datoriilor mai mici de un an

6. reducere a capitalurilor proprii cu datoria fiscala generata de reintegrarea provizioanelor reglementate si a subventiilor pentru investitii virate in contul de rezultate.

B. Prin regruparea elementelor se urmareste pozitionarea elementelor de activ si pasiv la un nivel care sa reflecte gradul real de lichiditate si exigibilitate al acestora:

pentru activ:

activele imobilizate – cu durata de realizare mai mare de un an (inclusiv creantele cu durata de incasare mai mare de un an)

activele circulante – cu durata de realizare mai mica de un an (inclusiv imobilizarile financiare mai mici de un an)

pentru pasiv:

capitaluri proprii (inclusiv diferente de conversie pasiv si provizioane pentru riscuri si cheltuieli)

datorii pe termen mediu si lung (inclusiv provizioane pentru riscuri si cheltuieli si venituri inregistrate in avans cu o durata mai mare de un an)

datorii pe termen scurt inclusiv provizioane pentru riscuri si cheltuieli).

Un alt indicator folosit in analiza financiara este bilantul functional. Acesta ofera o imagine dinamica a patrimoniului intreprinderii, spre deosebire de cel financiar care ofera o imagine statica ce caracterizeaza strict momentul in care este intocmit. Cu ajutorul bilantului functional se pot identifica ciclurile de operatiuni pe care le deruleaza intreprinderea, facand posibila intelegerea rolului pe care il are fiecare ciclu functional in derularea activitatilor lucrative.

Caracteristicile bilantului functional:

permite realizarea unei analize dinamice deoarece pleaca de la premisa de continuitate a activitatii, iar elementele de activ si pasiv sunt privite ca structuri supuse unei permanente schimbari pe parcursul evolutiei financiar-patrimoniale a intreprinderii

face posibila identificarea nevoilor de finantare pe care le are intreprinderea si, in acelasi timp, a surselor de finantare disponibile

se construieste in valori brute

prezinta patrimoniul pe cicluri de operatiuni.

Structura bilantului functional se realizeaza in functie de apartenenta posturilor din bilantul contabil la diferite cicluri de operatiuni, cum sunt:

ciclul de investitii – cuprinde ansamblul de decizii privind achizitionarea de active fixe corporale sau financiare, finantarea acestor investitii trebuind sa se realizeze din surse stabile

ciclul de exploatare – presupune derularea unor operatiuni specifice de aprovizionare, productie, stocare, vanzare, in urma carora se degaja atat un flux material (de produse, lucrari sau servicii), cat si un flux financiar (de incasari si plati)

ciclul de finantare – cuprinde operatiunile derulate intre intreprindere si proprietarii de capital (actionari si creditori) si permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichiditati de intrare si de iesire degajat de ciclul de exploatare.

Urmatoarea schema evidentiaza legatura dintre cele trei cicluri de operatiuni:

Activ (Utilizari)

Pasiv (Surse)

Active aciclice sau stabile

Ciclul de investitii

Surse aciclice sau stabile

Ciclul de finantare

Active ciclice

Ciclul de exploatare

Surse ciclice

Ciclul de finantare

Trezorerie de activ

Disponibilitati proprii

Trezorerie de pasiv

Credite de pasiv



Tabel 2.2 – Legatura dintre ciclurile de operatiuni

Principiul de baza al bilantului functional consta in utilizarea valorii de origine a elementelor care il compun.

Etapele de realizare a bilantului functional:

A.    Tratarea posturilor din bilantul contabil si din afara lui.

B.    Ordonarea posturilor de activ si de pasiv pe cicluri de operatiuni.

A.    Pentru tratarea posturilor din bilantul contabil se parcurg urmatorii pasi:

- inregistrarea elementelor de activ la valoarea bruta pentru a reconstitui investitia initiala care s-a facut in momentul achizitionarii lor;

- nu se mai utilizeaza conceptul de „nonvaloare” sau de „activ fictiv”, patrimoniul fiind privit in mod dinamic;

- mijloacele fixe detinute in leasing se asimileaza activelor imobilizate, sporind nivelul acestora cu valoarea de contractare, iar in contrapartida pentru pasiv se majoreaza imprumuturile pe termen mediu si lung cu partea ramasa de achitat si capitalul propriu cu partea achitata (amortizata);

- partea de cheltuieli inregistrate in avans care privesc mai multe exercitii viitoare (cheltuieli cu reparatiile capitale) sunt asimilate investitiile si majoreaza valoarea activelor imobilizate, iar cheltuielile inregistrate in avans care sunt aferente strict exercitiului viitor se asimileaza creantelor;

- primele de rambursare a obligatiunilor se elimina din activ, iar in contrapartida pentru pasiv se diminueaza imprumuturile pe termen mediu si lung;

- diferentele de conversie activ si pasiv nu se mai inregistreaza ca atare, iar pentru revenirea la valoarea de origine se procedeaza astfel: cu valoarea diferentelor de conversie activ se majoreaza creantele sau se diminueaza obligatiile, respectiv cu valoarea diferentelor de conversie pasiv se diminueaza creantele sau se majoreaza obligatiile;

- titlurile de plasament sunt asimilate creantelor, fiind excluse din trezoreria de activ datorita gradului diferentiat al lichiditatii acestora;

- veniturile inregistrate in avans sunt asimilate datoriilor de exploatare, deoarece, din perspectiva continuitatii activitatii, in contul acestora intreprinderea trebuie sa ofere ceva (bunuri, lucrari, servicii).

B. Ordonarea posturilor de activ si pasiv pe cicluri de operatiuni

Analiza economica este definita in sens larg ca o modalitate de studiere, cunoastere si interpretare a activitatilor economice, la diferite niveluri de existenta ale acestora. In aceasta viziune, analiza economica reprezinta teoria economica generala a micro si macroeconomiei. Analiza economico-financiara este practic indispensabila in conducerea si gestionarea unei afaceri, motiv pentru care se constituie intr-un instrument de baza la indemana managementului intreprinderilor.

Functiile bilantului contabil

Ideea centrala de logica interna a bilantului si rolul sociologic al contabilitatii se manifesta prin influenta spiritului contabilitatii asupra gandirii exacte a omului (hommo oeconomicus), care are nevoie de certitudini.

Bilantul indeplineste, in primul rand, o functie tehnico-contabila, manifestata prin inchiderea si deschiderea conturilor si, respectiv, prin controlul inregistrarilor in partida dubla.

Functia de reflectare constituie in aceea ca bilantul constituie un sistem de indicatori economico-financiari cu caracter rezultativ prin care se consolideaza si se reprezinta informatiile referitoare la alocarea si finantarea, productia si reproductia capitalurilor distincte din punct de vedere patrimonial. Prin generalizare se intelege faptul ca indicatorii dau expresie trasaturilor comune ale elementelor de patrimoniu avansate si consumate in circuitul economico-financiar.

Functia de control si analiza se manifesta in procesul de urmarire si interpretare a modului de realizare a obiectivelor programate privind angajarea si utilizarea capitalurilor delimitate patrimonial, determinarea abaterilor de la indicatorii economico-financiari prevazuti, stabilirea masurilor necesare, precum si a deciziilor corespunzatoare pentru imbunatatirea activitatii de gospodarire. Realizarea deplina a acestei functii are loc cu prilejul analizei pe baza de bilant a activitatii economico-financiare a agentilor economici.

Functia de echilibru economico-financiar se manifesta in cunoasterea, dirijarea si stapanirea relatiilor bilantiere dintre activ si pasiv, cheltuieli si venituri. Acest echilibru este reflectat, controlat si reglat atat din punct de vedere dimensional (la nivelul patrimoniului), cat si structural (pe parti componente ale patrimoniului).

Functia de decontare a patrimoniului se realizeaza la sfarsitul perioadei de gestiune, de regula, la inchiderea anului financiar. In acest scop, bilantul este folosit ca instrument de justificare a recuperarii cheltuielilor din venituri sau finantarilor destinate in acest sens, precum si de stabilire a raspunderilor si cointeresarilor materiale privind asigurarea relatiei de conservare si crestere a patrimoniului.

1.4 Abordari privind bilantul contabil

Abordarea bilantului contabil poate fi facuta in mai multe moduri, in functie de cele doua conceptii, procedand de o maniera similara celor mai sus prezentate referitor la conceptul de patrimoniu.

a) Abordarea patrimoniala – face posibila existenta unui echilibru valoric intre utilizari sau active patrimoniale si resurse sau pasive patrimoniale. Astfel, ecuatia economica a bilantului imbraca urmatoarele forme:

Utilizari = Resurse

Activ = Pasiv

Din punct de vedere juridic, bilantul sintetizeaza starea patrimoniala privita ca ansamblul drepturilor si angajamentelor pe care le are un titular de patrimoniu la un moment dat. Activul bilantier reflecta elementele patrimoniale ce apartin proprietarului sau drepturi patrimoniale, iar pasivul bilantier, ceea ce datoreaza tertilor sau angajamente patrimoniale.

1) Drepturile patrimoniale dau posibilitatea titularului de patrimoniu de a dispune liber de bunurile sale (drept de proprietate), precum si de a beneficia de anumite drepturi asupra tertilor (drepturi de creanta).

Drepturile patrimoniale confera titularilor posibilitatea de a utiliza un anumit bun, in scopul consumului, productiei sau fructificarii acestuia pentru obtinerea unui venit. O intreprindere poate detine drepturi de proprietate asupra unei varietati de bunuri: unele sunt bunuri materiale (imobilizari corporale, active circulante), dar pot imbraca si o forma nemateriala (imobilizari necorporale).

Drepturile de creanta sau drepturi asupra tertilor reprezinta forma de manifestare a angajamentelor convenite cu partenerii de afaceri (clientii), ale caror termene de plata, functie de natura prestatiilor, sunt ulterioare efectuarii acestora, precum si debitorii intreprinderii in calitatea lor de beneficiari ai unor imprumuturi, a caror rambursare este ulterioara si care antreneaza inevitabil un cost suplimentar ce imbraca forma dobanzii aferenta creditului contractat.

2) Angajamentele patrimoniale sunt reflectate in pasivul bilantului si imbraca forma obligatiilor sau datoriilor (financiare, comerciale, fiscale, sociale) pe care intreprinderea trebuie sa le ordoneze la o anumita data. Datoriile exprima valoarea resurselor straine folosite de intreprindere pe o perioada mai mare sau mai mica de timp rezultate din relatiile acesteia cu furnizorii, bancile, statul, asociatii, propriul personal.

b) Abordarea functionala – aceasta modalitate de abordare are in vedere finalitatea bilantului de a raspunde exigentelor unei analize dinamice, deoarece se bazeaza pe ipoteza continuitatii activitatii. Aceasta permite investigarea activitatii pe cicluri de operatiuni, luand in considerare rolul fiecaruia in functionarea intreprinderii. Modelul de bilant promovat de sistemul contabil romanesc, dupa 1 ianuarie 1994, prevede structurarea elementelor de activ dupa destinatia lor, iar a celor de pasiv dupa originea lor. Abordarea de tip functional presupune tratarea bilantului contabil prezentat de intreprindere, prin regruparea functiilor acesteia. Elementele de activ si de pasiv ale bilantului functional trebuie reclasificate dupa criteriul duratei (cu durata peste un an si, respectiv, cu durata sub un an), fapt ce permite trecerea de la bilantul functional la cel financiar. Sub aspect financiar, orice bilant se descompune in trei mari mase: fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) si trezoreria neta (TN). Relatia care degaja informatia privind echilibrul financiar al intreprinderii este urmatoarea:

TN = FR – NFR

Echilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor pe termen scurt privind gestionarea stocurilor, relatiile de decontare cu clientii, furnizorii etc., cat si pe termen mediu si lung privind finantarea investitiilor din capitaluri permanente.

c) Abordarea bilantului potrivit conceptiei anglo – saxone si nord – americane considera bilantul ca documentul de sinteza care prezinta situatia financiara a firmei. Complementar rolului sau de a completa informatiile privind “compozitia beneficiului”, bilantul contribuie la furnizarea bazei informationale privind evaluarea structurii capitalului, calculul ratei de randament si determinarea lichiditatii si flexibilitatii financiare a intreprinderii.

Metodele de prezentare si intocmire a bilantului variaza de la o tara la alta. Principalele elemente care diferentiaza prezentarea bilantului in diferite tari sunt: ordonarea activelor si pasivelor, si modul de inscriere a rezultatului in bilant.

O prima modalitate de prezentare consta in clasarea elementelor de activ in ordinea lichiditatii crescatoare si a elementelor de pasiv in ordinea exigibilitatii crescatoare. Cea de-a doua modalitate de prezentare, utilizata predilect de tarile anglo-saxone, claseaza elementele de activ dupa lichiditatea descrescatoare, iar pe cele de pasiv dupa exigibilitatea descrescatoare, ceea ce evidentiaza faptul ca accentul este pus pe lichiditatile si exigibilitatile imediate. Caracteristic intreprinderilor nord-americane, bilantul poate fi prezentat fie in format orizontal (in cont), fie in format vertical (in lista).

1.5 Bilantul si situatia financiara a intreprinderii

A) Directivele Uniunii (Comunitatii) Europene

Normalizarea si armonizarea sistemelor contabile sunt procese care se intrepatrund si se completeaza reciproc. Pe plan international, normalizarea vizeaza conceperea normelor, aceasta realizandu-se prin Comitetul de Standarde Internationale de Contabilitate (International Accounting Standards Committee). Concentrarea eforturilor Uniunii Europene s-a concretizat prin elaborarea de directive, fiecarui stat revenindu-i obligatia incorporarii acestora in legislatia proprie.

Directiva a IV-a, elaborata la 25 iulie 1978 si revizuita la 8 noiembrie 1990, a vizat cu predilectie coordonarea dispozitiilor nationale referitoare la structura si continutul conturilor anuale, si ale raporturilor de gestiune, normele de evaluare a elementelor patrimoniale, cat si publicarea acestor documente pentru societati de capitaluri (societati anonime si societati cu raspundere limitata). Statele membre au fost obligate sa inscrie in legislatia nationala prevederi cu privire la aplicabilitatea acestei directive.

Directiva a VII-a are ca obiect conturile consolidate si a fost adoptata la 13 iunie 1983 de catre Uniunea Europeana, fiind rezultatul studiilor pe plan international, a eforturilor de normalizare si de uniformizare in elaborarea si prezentarea conturilor consolidate.

B) Bilantul, potrivit normelor contabile internationale

Comitetul International pentru Standarde de Contabilitate a luat fiinta in 1973, avand ca obiectiv principal dezvoltarea standardelor de contabilitate printr-un proces rational care vizeaza evaluarea, prezentarea si comunicarea imformatiilor privind situatiile financiare ale intreprinderii. Obiectivul documentelor de sinteza este sa furnizeze o informare privind situatia financiara, performanta si evolutia situatiei financiare.

Fac obiectul definirii cadrului I.A.S.C. elementele care compun situatiile financiare legate direct de bilant astfel:

activele sunt resurse asupra carora intreprinderea exercita un control. Ele provin din elementele trecute si sunt menite de a genera “avantaje economice” viitoare.

pasivele sunt obligatii actuale ale intreprinderii generate de evenimente trecute si care antreneaza cu ocazia platii o iesire de resurse ce comporta un avantaj economic.

C) Bilantul contabil, potrivit conceptiei americane

Caracteristic intreprinderilor americane este faptul ca nu au obligatia intocmirii unui bilant (balance sheet) conform unui cadru sau unei scheme standardizate. Bilantul contabil poate fi prezentat fie in format vertical, in lista simpla (tabelul 1.1), fie in format orizontal (tabelul 1.2).

Bilant

Active

Active circulante

Imobilizari corporale

Imobilizari necorporale

Total active

Datorii

Datorii pe termen scurt

Datorii pe termen lung

Capitaluri proprii

Capital

Rezerve

Total datorii si Capitaluri proprii

Tabel nr. 1.1 – Structura bilantului contabil, modelul american, format vertical

Bilant contabil

Active

Datorii

Active pe termen scurt

Disponibilitati

Creante

Stocuri

Cheltuieli in avans

Total active pe termen scurt

Imobilizari corporale

Terenuri

Constructii si echipamente, masini

Minus amortizari cumulate

Valoarea neta a constructiilor, echipamentelor, masinilor

Total imobilizari corporale

Imobilizari necorporale

Fond comercial si brevete

Total active

Datorii pe termen scurt

Furnizori

Datorii salariale si taxe

Impozitul asupra beneficiilor: de platit

Total datorii pe termen scurt

Datorii pe termen mediu si lung

Obligatiuni

Total datorii

Situatia neta

Capital

Rezerve

Total situatie neta

Total datorii si situatie neta

Tabel nr. 1.2 - Structura bilantului contabil, modelul american, format orizontal

D) Bilantul contabil, potrivit conceptiei anglo-saxone

Reglementarea contabila britanica nu contine un plan de conturi normalizat, scheme de inregistrari si de tinere a jurnalelor si registrelor contabile obligatorii. Dispozitiile “Legii societatilor comerciale” se aplica numai societatilor pe actiuni (PLC) si celor cu raspundere limitata (Ltd), carora li se impune sa prezinte actionarilor si sa publice bilantul, contul de profit si pierdere si anexa. In vederea unei corecte informari a publicului, Bursa a emis o serie de reguli specifice pentru societatile ale caror titlurisunt inscrise. Se utilizeaza cu precadere modelul de bilant vertical.

E) Bilantul contabil, potrivit concepTiei franceze

In Franta, primii pasi spre o normalizare contabila riguroasa apar incepand cu anul 1939. Adoptarea la 27.04.1982 a Planului Contabil General a condus la elaborarea planurilor contabile particulare (care vizeaza organisme specifice) si a planurilor contabile profesionale (care vizeaza sectoarele profesionale). In conformitate cu prevederile P.C.G. 1982, intreprinderile au posibilitatea sa prezinte unul dintre urmatoarele trei sisteme:

sistemul de baza (B): comporta dispozitii contabile minimale de care trebuie sa tina cont intreprinderile mari si mijlocii

sistemul abreviat sau simplificat (A): vizeaza intreprinderile de dimensiune modesta, care nu justifica recursul la sistemul de baza

sistemul dezvoltat (C): propune documente mai complete care scot in evidenta analiza datelor necesare studiului gestiunii intreprinderii.

1.6 Raportarea financiara in Uniunea Europeana. Situatiile financiare anuale.

Intreprinderilor cu sediul juridic in statele membre ale Uniunii Europene li se impune sa-si prezinte situatiile financiare in conformitate cu cerintele Comisiei Europene, in special cu cele ale Directivelor a IV-a si a VII-a privind Dreptul Societatilor Comerciale.

Norma IAS 1 vizeaza prezentarea conturilor individuale si a conturilor consolidate. Ea se aplica intreprinderilor sectoarelor concurentiale, al caror scop este obtinerea de beneficii, inclusiv intreprinderilor sectorului public. Pentru organismele cu scop nelucrativ sau pentru unele entitati ale sectorului public, norma sugereaza modificarea denumirilor anumitor componente ale situatiilor financiare sau ale anumitor rubrici.

Denumirea de “situatii financiare anuale” este preluata din Standardele Internationale de Contabilitate. In Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene, prin conturile anuale se intelege bilantul, contul de profit si pierdere si notele explicative.

Fiind un complex de documente de sinteza, situatiile financiare anuale trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si asupra rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala.

Situatiile financiare anuale sunt obligatorii, inclusiv in situatia fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii, in conditiile legii. Pentru regiile autonome, societatiile comerciale si companiile nationale in care statul detine cel putin 20% din capitalul social, precum si pentru celelalte persoane juridice, Ministerul Finantelor Publice poate stabili intocmirea si depunerea situatiilor financiare si la alte perioade decat cele mentionate, in cadrul exercitiului financiar.

Conform Reglementarilor contabile armonizate cu Directivele Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin ordin al Ministrului Finantelor Publice, situatiile financiare anuale se compun din:

bilant

cont de profit si pierdere

situatia modificarilor capitalului propriu

situatia fluxurilor de trezorerie

politici contabile

note explicative.

Persoanele juridice care nu indeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor armonizate intocmesc situatii financiare anuale simplificate, armonizate cu Directivele Europene, compuse din:

bilant

cont de profit si pierdere

politici contabile

note explicative.

Societatile comerciale incadrate prin reglementari speciale in categoria microintreprinderilor aplica reguli contabile specifice, aprobate prin ordin al Ministrului Finantelor Publice, situatiile financiare fiind compuse din bilant si cont de profit si pierdere. Situatiile financiare anuale trebuie insotite de raportul administratorilor.

In cazul institutiilor publice, situatiile financiare se intocmesc trimestrial si anual si sunt compuse din bilant, cont de executie bugetara si anexe.

Exercitiul financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie. Exceptia apare in primul an de activitate, cand acesta incepe la data infiintarii, respectiv a inmatricularii persoanelor juridice la Registrul Comertului, potrivit legii. La propunerea Ministerului Finantelor Publice, Guvernul poate aproba ca exercitiul financiar sa inceapa si sa se incheie si la alte date decat cele prevazute anterior.

Intocmirea situatiilor financiare anuale trebuie sa fie precedata obligatoriu de inventarierea generala a elementelor de activ si pasiv si a celorlalte bunuri si valori aflate in gestiune si administrare, potrivit normelor emise in acest scop de catre Ministerul Finantelor Publice.

Dupa intocmirea situatiilor financiare anuale (inclusiv cele intocmite cu ocazia fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii), acestea sunt supuse auditului financiar, care se efectueaza de catre auditorii financiari, persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii.

Situatiile financiare anuale se pastreaza timp de 50 de ani. In cazul incetarii activitatii, situatiile, impreuna cu registrele si celelalte documente se predau la arhivele statului, in conformitate cu prevederile legale in materie.

Situatiile financiare se intocmesc in 3 exemplare. Pentru asigurarea informatiilor destinate sistemului institutional al statului, un exemplar se depune la Directia Generala a Finantelor Publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in termenele prevazute de lege. Institutiile publice si celelalte persoane juridice, ai caror conducatori au calitatea de ordonator de credite, depun un exemplar din situatiile financiare trimestriale si anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Ministerele, celelalte organe ale administratiei publice centrale, autoritatiile publice si unitatile administrativ-teritoriale ai caror conducatori au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finantelor Publice un exemplar din situatia financiara trimestriala si anuala, potrivit normelor si la termenele stabilite de acesta.

Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei, modificarilor capitalului propriu si fluxurilor de trezorerie ale intreprinderii pentru respectivul exercitiu financiar.

Cadrul legislativ care reglementeaza situatiile financiare cuprinde:

Legea Contabilitatii nr. 82/1991, republicata

Reglementarile contabile pentru agentii economici – editia 2002

Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, elaborat de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate

Ordinul Ministerului de Finante nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate

Ordinul Ministerului de Finante nr.306/2002

Ghidurile profesionale

1.7 Forma si continutul situatiilor financiare ale intreprinderii

Aspecte generale

Formatul cerut pentru bilant trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele posturi:

A.    Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

Cheltuieli de constituire (cand reglementarile permit imobilizarea acestora)

Cheltuieli de dezvoltare (cand reglementarile permit imobilizarea acestora)

Concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare si alte imobilizari necorporale (achizitionate contra unei plati sau create de societate)

Fondul comercial achizitionat

Avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie

II. Imobilizari corporale

Terenuri si constructii

Instalatii tehnice si masini

Alte instalatii, utilaje si mobilier

Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie

III. Imobilizari financiare

Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului

Creante asupra societatilor din cadrul grupului, altele decat cele comerciale

Titluri sub forma de interese de participare

Creante din interese de participare

Titluri detinute ca imobilizari

Alte creante

Actiuni proprii (cu indicarea in notele explicative a valorii nominale)

B. Active circulante

I. Stocuri

Materii prime si materiale consumabile

Productia in curs de executie

Produse finite si marfuri



Avansuri pentru cumparari de stocuri

II.   Creante (sumele ce trebuie sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an se prezinta separat pentru fiecare element)

Creante comerciale

Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului

Sume de incasat de la societatile la care se detin interese de participare

Alte creante

Creante privind capitalul subscris si nevarsat

III. Investitii financiare pe termen scurt

Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului

Actiuni proprii (cu indicarea in notele explicative a valorii nominale)

Alte investitii financiare pe termen scurt

IV. Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an

1.Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile in monede convertibile

2. Sume datorate institutiilor de credit

3. Avansuri incasate in contul comenzilor

4. Datorii comerciale

5. Efecte de comert de platit

6. Sume datorate societatilor din cadrul grupului

7. Sume datorate privind interesele de participare

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii pentru asigurarile sociale

E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

1. Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile in monede convertibile

2. Sume datorate institutiilor de credit

3. Avansuri incasate in contul comenzilor

4. Datorii comerciale

5. Efecte de comert de platit

6. Sume datorate societatilor din cadrul grupului

7. Sume datorate privind interesele de participare

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii pentru asigurarile sociale

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

1. Provizioane pentru pensii si alte obligatii similare

2. Alte provizioane

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentandu-se separat capitalul varsat si cel nevarsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

Rezerve legale

Rezerve pentru actiuni proprii

Rezerve statutare sau contractuale

Alte rezerve

V. Rezultatul reportat

VI. Rezultatul exercitiului financiar

Bilantul unei intreprinderi si contul de profit si pierdere al acesteia pot fi dezvoltate cu orice element de activ sau pasiv, venit sau cheltuiala, care nu este prevazut in formatul adoptat. Structura acestora insa nu poate fi modificata de la un exercitiu la altul. Derogarile se admit doar in cazuri exceptionale, dar orice derogare trebuie prezentata in notele explicative, impreuna cu motivele care au determinat-o.

Elementele din bilant si contul de profit si pierdere indicate cu numere arabe pot fi cumulate intr-un singur element in situatiile financiare ale unei intreprinderi, daca:

a)     valorile individuale nu sunt semnificative pentru evaluarea pozitiei financiare si a performantei intreprinderii pentru exercitiul financiar respectiv;

b)     cumularea imbunatateste claritatea prezentarii; valorile individuale ale oricaror elemente combinate in acest fel vor fi prezentate in notele explicative.

In situatia in care valorile corespunzatoare exercitiului financiar curent si precedent, inscrise in bilant si in contul de profit si pierdere, nu sunt comparabile, cele aferente exercitiului precedent trebuie retratate corespunzator, pentru a se asigura comparabilitatea. Rezultatele retratarii, motivele pentru care a fost facuta si modalitatea de efectuare a acesteia trebuie prezentate in notele explicative.

1.8 Reglementari referitoare la bilant

Bilantul a patruns in lumea teoriei si practicii economice ca un model de sintetizare la un moment dat, in expresie baneasca, a relatiilor de echilibru dintre activul si pasivul patrimoniului, privit in totalitatea si structuralitatea sa, functia sa de baza fiind aceea de stabilire a situatiei patrimoniului. Ulterior, functia si continutul au fost largite si cu cea de evaluare a rezultatului financiar, ca element component al situatiei patrimoniului.

Conceperea bilantului ca model de calcul si descriere a situatiei patrimoniului reprezinta acceptiunea cea mai des intalnita in literatura de specialitate. In prezent, bilantul capata noi valente, fiind analizat si promovat ca un model de reprezentare a situatiei, miscarii transformarii patrimoniului. Bilantul a fost conceput si structurat ca un set de modele, fiind denumit si „contul general al patrimoniului”.

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ (grupate dupa natura, destinatie si lichiditate) si de pasiv (grupate dupa natura, provenienta si exigibilitate) ale intreprinderii la incheierea exercitiului, precum si in celelalte situatii prevazute de lege. Informatiile referitoare la elementele patrimoniale reflectate in bilant sunt aferente exercitiului precedent si celui curent, fiind prezentate sub forma soldurilor conturilor sintetice la finele exercitiului financiar.

In cazul in care un element de activ sau o datorie este in relatie cu mai mult de un alt element bilantier, relatia sa cu celelalte elemente trebuie prezentata fie sub sub elementul la care apare, fie in notele explicative, daca prezentarea sa este esentiala pentru intelegerea conturilor anuale.

Actiunile proprii si cele detinute in filiale vor fi prezentate distinct la posturile prevazute pentru acestea.

Toate angajamentele sub forma garantiilor, girurilor si ipotecilor de orice fel, in cazul in care indeplinesc conditiile pentru a fi recunoscute in bilant ca active sau datorii, trebuie prezentate in mod clar in notele explicative. Pentru orice garantie semnificativa care a fost constituita trebuie facuta o prezentare detaliata, facandu-se totodata distinctie intre diversele tipuri de garantii recunoscute de legislatia romana si intre acestea si cele pe care legea romana nu le recunoaste.

Pentru fiecare element care se prezinta in cadrul postului „Active imobilizate” trebuie furnizate urmatoarele informatii in notele explicative:

valorile corespunzatoare elementului, la deschiderea si inchiderea exercitiului financiar

miscarile ocazionate de modificarea valorii in cursul exercitiului, intrari, iesiri si transferuri

Valorile corespunzatoare elementelor vor fi determinate pe baza urmatoarelor criterii:

costul de achizitie

costul de productie

oricare alt criteriu dintre urmatoarele: costul istoric, reevaluarea imobilizarilor corporale, conform cu reglementarile legale in vigoare, evaluarea prin metode care sunt destinate sa tina seama de inflatie, utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei, fara a se tine seama de amortizare si de provizioanele pentru depreciere

Pentru fiecare activ imobilizat se vor prezenta urmatoarele:

valoarea amortizarii cumulate si a provizioanelor pentru depreciere la inceputul si sfarsitul exercitiului

valoarea amortizarii cumulate si a provizioanelor pentru depreciere referitoare la exercitiul financiar respectiv

valoarea ajustarilor efectuate cu privire la amortizari si provizioane pentru depreciere in cursul exercitiului, ca urmare a iesirii de active imobilizate din patrimoniu

valoarea ajustarilor efectuate asupra amortizarilor si provizioanelor pentru depreciere care privesc exercitiile anterioare

In cazul in care in primul exercitiu financiar de aplicare a acestor reglementari costul de achizitie sau costul de productie al unui activ nu este cunoscut si nu exista informatii privind preturile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lui sau in cazul in care astfel de informatii nu pot fi obtinute fara cheltuieli sau intarzieri nejustificate, costul de achizitie sau costul de productie va fi reprezentat de valoarea justa atribuita activului. Aceasta situatie va fi prezentata la inceputul exercitiului financiar.

Drepturile asupra imobilizarilor si alte drepturi similare vor fi prezentate la elementele bilantiere corespunzatoare.

Cheltuielile efectuate in cursul exercitiului financiar, dar carese refera la un exercitiu ulterior, se vor prezenta la postul bilantier „Cheltuieli in avans”. Veniturile angajate figureaza la „Creante”.

Veniturile recunoscute inainte de data inchiderii exercitiului, dar care se refera la un exercitiu financiar ulterior, se vor prezenta la „Venituri in avans”. Cheltuielile angajate sunt inscrise la „Datorii”.

Un provizion va fi recunoscut numai in momentul in care:

o intreprindere are o obligatie curenta (legala sau implicita) generata de un eveniment   anterior

este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva

poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei. Daca aceste conditii nu sunt   indeplinite, nu trebuie recunoscut un provizion.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorilor elementelor de activ, iar suma lor trebuie corelata strict cu riscurile si cheltuielile previzibile.

Provizioanele care figureaza in bilant la postul „Alte provizioane” trebuie prezentate in notele explicative in masura in care acestea sunt semnificative.

Analizat prin prisma teoriei modelarii, bilantul este un model structural privind activul si pasivul ca multimi ale patrimoniului unei unitati gestionare. In activul bilantului, elementele sunt structurate astfel:

a) Active imobilizate sau fixe, denumite si active pe termen lung, sunt achizitionate in vederea utilizarii durabile. Sunt asociate deciziei de investitie si se materializeaza in bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create de intreprindere, destinate sa serveasca o perioada indelungata activitatea unitatii patrimoniale.

a1) Imobilizarile necorporale cuprind acele valori economice de investitie, care nu imbraca fizic forma de bunuri materiale concrete. Cuprind:

- cheltuieli de constituire (de fondare), care reprezinta cheltuieli ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unitatii, precum si cele de fuzionare. In structura lor se disting: taxe si cheltuieli de inscriere si inmatriculare; cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni; cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate; cheltuieli ocazionate de efectuarea unor lucrari sau obiective de cercetare. Se amortizeaza in cel mult cinci ani.

- concesiuni, brevete, licente, marci de fabrica si alte drepturi asimilate cuprind toate cheltuielile efectuate pentru amortizarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu. Amortizarea acestor cheltuieli are loc pe toata durata cat intreprinderea a achizitionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizari.

- fondul comercial reprezinta acea parte din fondul de comert care nu figureaza in celelalte elemente de patrimoniu, dar concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului activitatii firmei, cum sunt: clientela, vadul, debuseele, reputatia.

a2) Imobilizarile corporale (imobilizari materiale sau active fixe tangibile) reprezinta bunurile materiale de folosinta indelungata, utilizate in activitatea unei intreprinderi. Ele constituie substanta unei intreprinderi, instrumentul sau industrial sau comercial, fiind alcatuite din terenuri si mijloace fixe (cladiri, masini, utilaje, instalatii si mijloace de transport etc.). In situatia in care bunurile materiale procurate sau create nu sunt terminate, ele sunt incluse in categoria imobilizarilor in curs sau a investitiilor in curs.

a3) Imobilizarile financiare (investitii financiare sau de portofoliu) cuprind valorile financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati, sub forma: titlurilor de participare, altor titluri financiare imobilizate, creantelor atasate participatiilor, imprumuturilor acordate si altor imobilizari financiare.

- titlurile de participare reprezinta titlurile de valoare sub forma de actiuni sau parti sociale investite de titularul de patrimoniu in capitalul altor unitati patrimoniale. Detinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea unei anumite influente sau a unui control in gestiunea societatilor emitente ale acestor titluri.

- titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu sunt dobandite de unitatea patrimoniala in vederea realizarii unor venituri financiare, fara ca acestea sa poata interveni in gestiunea unitatii patrimoniale emitente.

- creantele imobilizate sunt formate din: creante legate de participatii, imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate.

b) Activele circulante reprezinta ansamblul elementelor patrimoniale necesare realizarii ciclului de exploatare. Ele nu au vocatia de a ramane durabil in intreprindere, cu exceptia acelor elemente legate de particularitatile procesului de fabricatie.

b1) Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin in cadrul ciclului de exploatare fie pentru a fi vandute in aceeasi stare sau la terminarea procesului de productie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizari.

b2) Creantele sunt drepturi potentiale pe termen scurt ale intreprinderii, ce decurg din relatiile cu diverse persoane fizice sau juridice realizabile la anumite termene. Aceste drepturi pot fi generate de relatiile cu clientii sau de cele necomerciale cu personalul, statul, asociatii sau alti debitori.

b3) Disponibilitatile reprezinta numerarul si valorile asimilate acestuia, iar plasamentele sunt titluri achizitionate de intreprindere in vederea realizarii unui castig de capital sau de venit intr-un termen scurt.

c) Conturile de regularizare si asimilate sunt formate din: cheltuieli efectuate in avans, diferentele de conversie si primele privind rambursarea obligatiuni.

d) Primele privind rambursarea obligatiunilor reprezinta cheltuieli financiare capitalizate.

In ceea ce priveste pasivul bilantului, acesta reflecta sursele de finantare ale intreprinderii.

a) Capitalurile proprii (activul net) reprezinta masa patrimoniala ce apartine proprietarilor de intreprinderi, sume nedatorate la data incheierii exercitiului financiar. Categorii operationale existente in analiza financiara:

- capitalurile proprii se determina la finele exercitiului, inaintea repartizarii profitului

- situatia neta stabilita dupa repartizarea profitului prin insumarea posturilor: capital social, prime legate de capital, diferente din reevaluare, rezerve si rezultatul reportat.

- activul net corectat rezultat prin corectarea activului net contabil cu plusurile sau minusurile de valori latente.

Capitalurile proprii cuprind:

a1) capitalul social este valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale, respectiv aportul in natura sau in numerar.

a2) primele legate de capital se refera la primele de emisiune, de aport si de fuziune, acestea fiind surse generate de operatiile privind cresterea capitalului social.

a3) diferentele din reevaluare sunt egale cu soldul dintre valoarea actuala (mai mare) si valoarea inregistrata (mai mica) a activului reevaluat, care se transfera fie la capital social, fie la rezerve.

a4) rezervele sunt rezultate prin capitalizarea profitului si sunt formate din: rezerve legale, rezerve statutare si alte rezerve.

b) Capitalurile straine sunt formate din datoriile persoanei juridice, indiferent ca acestea sunt pe termen scurt sau lung. Se inregistreaza in contabilitate la valoarea nominala.

b1) datoriile pe termen scurt reprezinta sume ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an. Din aceasta categorie fac parte datoriile fata de furnizori, datoriile fiscale si cele sociale (fond de sanatate, somaj, asigurari sociale), credite pe termen scurt.

b2) datoriile pe termen lung sunt sume ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an. In aceasta categorie se includ creditele bancare pe termen mediu si lung.

c) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru litigii, amenzi, penalitati, despagubiri, daune, alte datorii incerte, cheltuieli legate de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantiile acordate clientilor.

1.9 Intocmirea situatiilor financiare

Un set complet de situatii financiare include bilantul, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de numerar si notele. Standardul IAS 1 furnizeaza un ghid practic in ceea ce priveste principiul continuitatii activitatii, angajamentele, permanenta si pragul de semnificatie.

Multe jurisdictii prescriu in legislatie ca responsabilitatea intocmirii situatiilor financiare apartine directorilor si/sau conducerii intreprinderii. IAS 1, paragraful 6 clarifica faptul ca, responsabilitatea intocmirii si prezentarii situatiilor financiare in conformitate cu IAS apartine fie consiliului director sau de administratie, fie altui organism din conducerea societatii. In consecinta, responsabilitatea delegata presupune de asemenea asumarea responsabilitatii in astfel de situatii, cum ar fi: adoptarea de politici contabile adecvate, decizii in privinta unor evaluari bazate pe judecata profesionala si asigurarea oportunitatii raportarii financiare.

Pentru a fi credibile, situatiile financiare trebuie sa indeplineasca o serie de caracteristici calitative:

reprezentare fidela;

prevalenta economicului asupra juridicului;

neutralitatea;

prudenta;

integralitatea.

Reprezentarea fidela este realizata, in mod normal, daca utilizatorii obtin informatii care corespund cu realitatea economica pe care sunt fundamentate si daca acestia sunt informati cu privire la incertitudinile majore aferente recunoasterii si evaluarii elementelor prezentate in situatiile financiare. Acestea trebuie prezentate in note. Contabilitatea trebuie sa reflecte substanta economica a tranzactiei si nu doar forma ei juridica.

Prevalenta economicului asupra juridicului – pentru ca informatia sa prezinte in mod credibil evenimentele si tranzactiile pe care le reprezinta este necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul lor si cu realitatea economica, si nu doar cu forma lor juridica, fondul tranzactiilor sau al altor evenimente nefiind intotdeauna in concordanta cu ceea ce transpare din forma lor juridica sau conventionala.

Neutralitatea informatiei contabile se manifesta prin lipsa de influente, pentru a fi credibila.

Integralitatea presupune ca informatia sa fie completa in limitele rezonabile al epragului de semnificatie si ale costului obtinerii acelei informatii.

IAS 1, paragraful 38 impune prezentarea informatiilor numerice comparative cel putin pentru perioada anterioara, in afara de cazul in care alte Standarde permit sau impun altceva.

IAS 1, paragrafele 42 pana la 52, contin anumite prevederi generale pentru situatiile financiare. Acestea includ identificarea situatiilor (bilant, situatia fluxurilor de numerar, etc.), denumirea intreprinderii raportoare, moneda de raportare, data bilantului si perioada contabila, precum si orice schimbari ale acestora in decursul perioadei. Aceste prevederi sunt foarte clare si nu ar trebui sa se intampine dificultati in interpretarea sau aplicarea lor. IAS 1, paragraful 52 incurajeaza intreprinderile sa publice situatiile financiare anuale in sase luni de la data bilantului. Chiar si atunci cand aceasta nu reprezinta o obligatie legala, este necesar ca situatiile financiare sa fie publicate in decursul acestei perioade.

IAS 1 nu impune folosirea unui bilant standardizat (impartit pe categorii), o astfel de abordare fiind substantial influentata de domeniul de activitate in care intreprinderea isi desfasoara activitatea. In practica, majoritatea intreprinderilor comerciale sau din industrie, ale caror operatiuni implica o viteza de rotatie mare a activelor si datoriilor, prezinta un bilant impartit pe categorii (facand distinctia intre fondul de rulment si elementele pe termen lung), deoarece o parte semnificativa a activelor si datoriilor societatii respective va fi realizata pe parcursul unui ciclu de exploatare bine delimitat in timp, de exemplu, de 12 luni. Alte societati, cum ar fi cele de constructii imobiliare, au prin comparatie un ciclu de exploatare mai mare, iar in acest caz nu se asteapta realizarea sau stingerea activelor si datoriilor acestora pe parcursul unei perioade de numai 12 luni. Astfel de intreprinderi nu prezinta deseori un bilant impartit pe categorii.

Alte intreprinderi, cum ar fi companiile de investitii si fondurile mutuale, dispun de active si datorii ce pot fi realizate aproape imediat, respectiv stinse intr-o perioada scurta de timp si pot fi masurate folosind valori juste. In aceste intreprinderi, realizarea activelor si stingerea datoriilor depinde in mare masura de fluctuatiile valorii de piata si, prin urmare, distinctia dintre elementele curente si elementele pe termen lung nu este considerata semnificativa – intr-adevar, acest lucru fiind in contradictie cu modul in care este condusa afacerea.

IAS 1, paragrafele 57 pana la 65 se aplica doar situatiilor financiare ale intreprinderilor care prezinta in bilant, ca si categorii separate, activele si datoriile curente sau pe termen lung. Elementele sunt clasificate ca fiind curente daca sunt utilizate pe parcursul unui singur ciclu de exploatare sau se asteapta sa fie realizate in timp de 12 luni de la data bilantului. Decizia daca un element este implicat in ciclul de exploatare poate impune un anumit grad de judecata profesionala, dar nu intentioneaza sa creeze necesitatea unei alegeri intre ciclul de exploatare si perioada de 12 luni.

Privitor la prezentarea elementelor bilantului, IAS 1 adopta o abordare in trei etape:

(a) Cerinte privind prezentarea minima (obligatorie) – IAS 1 paragraful 66 prescrie structura minima obligatorie a bilantului;

(b) Prezentarea detaliata (bazata pe judecata) IAS 1 paragraful 67 impune prezentarea elementelor suplimentare evidentiate separat, a titlurilor si a subtotalurilor din bilant care, conform paragrafului 70, vor fi necesare in majoritatea cazurilor

(c) Sub-clasificare (incadrarea intr-o anumita categorie este optionala, bazandu-se pe judecata)

Standardul nu include un format standard al bilantului. Prin urmare, conducerea poate folosi judecata profesionala cu privire la prezentare in cele mai multe cazuri, cum ar fi utilizarea unui format orizontal sau vertical pentru bilant, cat de detaliate urmeaza sa fie sub-clasificarile, precum si cu exceptia unor cerinte minime impuse, ce informatii vor fi prezentate in bilant si ce informatii vor fi prezentate in note. Desi nu este impusa prezentarea elementelor bilantului intr-o anumita ordine, paragraful 53 din IAS 1 prevede ca elementele trebuie prezentate “in linii mari“ in ordinea lichiditatii acestora. Astfel se creeaza alternativa de a ordona elementele din bilant fie pornind de la cele curente si lichide, fie viceversa, ambele metode fiind folosite in practica si considerate adecvate.

Prezentare minima. Cerintele obligatorii de prezentare minima a bilantului sunt descrise in IAS 1 paragraful 66:

Active

Capital propriu si datorii

1.Terenuri si mijloace fixe

1.Capital subscris si rezerve

2.Active necorporale

2.Interes minoritar

3.Active financiare, altele decat cele de la punctele 4, 7, 8

3.Datorii pe termen lung purtatoare de dobanda

4.Investitii financiare prin metoda punerii in echivalenta

4.Datorii fiscale impuse de IAS 12

5.Active fiscale impuse de IAS 12

5.Provizioane

6.Stocuri



6.Datorii comerciale si alti creditori

7.Creante comerciale si alti debitori

8.Numerar si echivalente de numerar

Tabel nr. 1.3 – Prezentarea minima a bilantului conform IAS 1

Structura detaliata

Structura minima trebuie detaliata prin prezentarea in bilant a unor elemente, categorii sau subtotaluri suplimentare in cazul in care un alt Standard impune acest lucru sau cand o astfel de prezentare este necesara, pentru prezentarea fidela a pozitiei financiare a intreprinderii. De exemplu, IAS 30 “Prezentari in situatiile financiare ale bancilor si ale altor institutii financiare”, prevede cerinte specifice pentru astfel de intreprinderi . Orice informatii ce necesita detalieri suplimentare celor deja efectuate pot fi raportate in note (de exemplu, evidentierea diferitelor clase de stocuri conform paragrafului 34 (b) din IAS 2).

IAS 1, paragraful 70 sugereaza ca apelarea la judecata profesionala va putea duce la prezentari de elemente separate suplimentare. Luarea in considerare a “naturii, lichiditatii si a pragului de semnificatie al activelor”, a “functieiactivelor si a “valorii, naturii si duratei datoriilor” va avea de multe ori ca efect prezentarea separata a activelor si a datoriilor curente si pe termen lung;

activele si datoriile monetare si nemonetare;

active si datorii de exploatare si financiare;

provizioane si datorii purtatoare si nepurtatoare de dobanda.

De exemplu, datorita naturii lor diferite, fondul comercial si alte active necorporale vor fi, de regula, prezentate separat in bilant, desi acest lucru nu este impus de IAS 1.

IAS 1, paragraful 71 prevede ca activele si datoriile care difera din punct de vedere al naturii sau al functiei lor sunt cateodata evaluate pe baze diferite (de exemplu, clasele de terenuri si mijloace fixe evaluate la cost sau la valoarea justa in conformitate cu IAS 16). In acest paragraf se stipuleaza ca utilizarea a diferite baze de evaluare impune prezentarea separata a acestora. Acolo unde activele au aceeasi natura si functie (de exemplu, clase de stocuri evaluate utilizand diferite formule de cost in conformitate cu IAS-1), aceste informatii pot fi prezentate in notele de subsol.

1.10 Contul de rezultate

Daca bilantul contabil exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns in urma incheierii unui exercitiu financiar, contul de profit si pierderi reflecta cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala, care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli care au determinat traiectoria evolutiei intreprinderii.

Contul de profit si pierderi ofera informatii asupra activitatii de productie, comercializare si financiara a firmei si cuprinde:

cifra de afaceri;

veniturile si cheltuielile grupate dupa natura si ordonate pe trei tipuri de activitati: exploatare, financiara si exceptionala;

rezultatele (profit sau pierdere) degajate pe cele trei activitati;

rezultatul brut al exercitiului, impozitul pe profit si rezultatul net.

Activitatea de exploatare (de baza) face referire la sectoarele industrial, investitional, comercial si cel al prestarilor de servicii; activitatea financiara la participatiile la capitalul altor societati si alte acttiuni de plasament pe piata monetara si financiara, formand impreuna activitatea curenta a intreprinderii. Activitatea exceptionala genereaza o seama de venituri si cheltuieli din operatiuni exceptionale de gestiune, respectiv de capital ale firmei.

Veniturile din exploatare cuprind:

cifra de afaceri, insumarea veniturilor din vanzarea marfurilor si a celor din productia vanduta;

productia stocata (din variatia de stocuri si soldul de facturi care se refera la productia stocata);

productia imobilizata;

subventii din exploatare;

venituri din reluari de provizioane care nu au fost utilizate;

alte venituri din exploatare.

Cheltuielile din exploatare se refera la:

costul marfurilor achizitionate;

cheltuieli ocazionate de aprovizionarea cu materii prime, materiale si cele din variatia stocurilor materiale;

cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti;

impozite, taxe si varsaminte asimilate (fara impozitul pe profit);

plata salariilor si acoperirea cheltuielilor cu caracter social;

amortizari ale imobilizarilor;

provizioane aferente activelor circulante si asupra riscurilor si cheltuielilor de exploatare;

alte cheltuieli de exploatare.

Veniturile si cheltuielile din exploatare determina marimea rezultatului exploatarii (profit sau pierdere).

Veniturile financiare provin din:

participarea firmei la capitalul altor societati;

venituri din plasamente imobilizate;

dobanzi bonificate de banci pentru disponibilul din cont;

diferente favorabile de curs valutar;

reluarea provizioanelor financiare constituite si ramase fara obiect;

venituri din cesiune de valori mobiliare de plasament.

Cheltuielile financiare includ:

dobanzi si comisioane platite bancilor si altor terti creditori;

amortizari si provizioane financiare calculate;

diferente nefavorabile de curs valutar;

cheltuieli aferente cesiunii de valori mobiliare de plasament.

Veniturile si cheltuielile financiare determina marimea rezultatului financiar (profit sau pierdere).

Marimea rezultatului exploatarii si cel financiar determina rezultatul curent.

Veniturile exceptionale provin din:

operatiuni de gestiune:

amenzi, penalitati aplicate tertilor;

despagubiri;

degrevari de impozite (reduceri, scutiri).

operatiuni de capital:

venituri din cesiunea de active;

subventii pentru investitii virate la venituri;

reluari asupra provizioanelor.

Cheltuielile exceptionale provin din:

operatiuni de gestiune:

amenzi, penalitati, despagubiri platite tertilor;

donatii acordate.

operatiuni de capital:

valoarea contabila a activelor furate, distruse, pierdute;

amortizari si provizioane exceptionale calculate.

Veniturile si cheltuielile exceptionale determina marimea rezultatului exceptional (profit sau pierdere). Marimea rezultatului curent si cel exceptional determina rezultatul brut al exercitiului. Acesta se poate calcula si pe baza veniturilor si cheltuielilor totale, respectiv a rezultatelor pe cele trei activitati. Prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut se obtine rezultatul net al exercitiului (profit sau pierdere). Impozitul pe profit se aplica profitului impozabil care se obtine din profitul total, mai putin veniturile neimpozabile, apoi adaugandu-se cheltuielile nedeductibile fiscal specificate prin lege.

1.11 Anexa la bilant. Raportul de gestiune

Anexa la bilant constituie un document contabil de sinteza, care contribuie la obtinerea unei imagini fidele a conturilor anuale. Se prezinta sub forma unui set de situatii financiare cuprinzand informatii complementare si explicative in raport cu bilantul si contul de rezultate, precum si de prezentare sub forma de text privind regulile si metodele contabile utilizate.

Raporul de gestiune este documentul bilantier utilizat pentru intrepretarea analitica a situatiei patrimoniului, respectiv a evolutiei situatiei financiare si a rezultatului. Serveste la degajarea informatiei bilantiere privind situatia patrimoniului si evolutia sa previzibila; evenimentele deosebite intervenite in activitatea unitatii patrimoniale, dupa incheierea exercitiului; participatiile la capitalurile altor unitati; activitatea si rezultatele de ansamblu ale sucursalelor si subunitaiiilor proprii;activitatea de cercetare, dezvoltatre si alte referiri cu privire la activitatea desfasurata, care sunt considerate ca fiind necesare pentru a fi inscrise in raportul de gestiune.

In acelasi timp, raportul de gestiune raspunde necesitatilor informationale ale partenerilor de afaceri din afara intreprinderii, unitati economice sau institutii financiar – bancare, in scopul fundamentarii unor eventuale actiuni de cooperare cu intreprinderea in cauza.

1.12 Situatia modificarilor capitalului propriu

Situatia modificarilor capitalului propriu reprezinta o componenta separata a situatiilor financiare ale intreprinderii, prezentand detaliat toate variatiile pe care capiatlurile proprii le-au suferit pe perioada unui exercitiu financiar. Pe baza informatiilor furnizate de acest document se poate analiza capacitatea de mentinere a capitalului si profitul sau pierderea intreprinderii.

Situatia modificarilor capitalului propriu trebuie sa evidentieze:

a) profitul net sau pierderea neta a perioadei;

b) fiecare element de venit sau cheltuiala, castig sau pierdere care este recunoscut direct in capitalul propriu si totalul acestor elemente;

c) efectul cumulativ al modificarilor politicilor contabile si corectia erorilor fundamentale.

Intreprinderile trebuie sa prezinte fie in situatia modificarilor capitalurilor proprii, fie in notele explicative:

- tranzactiile de capital cu proprietarii si distributiile catre acestia;

- soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la inceputul perioadei si la data bilantului si modificarile pe parcursul perioadei;

- o reconciliere intre valoarea contabila a fiecarei categorii de capital propriu la inceputul si la sfarsitul perioadei, prezentand distict fiecare modiifcare.

1.13 Tabloul fluxurilor de numerar

Tabloul fluxurilor de numerar este un document financiar util in explicarea variatiei patrimoniului intreprinderii in cursul exercitiului, oferind informatii privind modul in care au fost finantate si cum au fost utilizate resursele financiare.

Fluxurile de numerar sunt analizate in functie de natura activitatii:

- de exploatare;

- de investitie;

- de finantare.

1.14 Notele explicative

Notele explicative contin informatii suplimentare, relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceeea ce priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute. Trebuie prezentate intr-o maniera sistematica, fiecare element semnificativ al bilantului sa fie insotit de o trimitere la nota care cuprinde informatii legate de acel element.

In cadrul situatiilor finaciare se vor prezenta urmatoarele note explicative:

Active imobilizate

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Repartizarea profitului

Analiza rezultatului din exploatare

Situatia creantelor si datoriilor

Principii, politici si metode contabile

Actiuni si obligatiuni

Informatii privind salariatii, administratorii si directorii

Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-financiari

Alte informatii.

1.15 Raportul administratorilor

Consiliul de administratie elaboreaza pentru fiecare exercitiu financiar un raport care trebuie sa contina:

a)     analiza fidela a evolutiei activitatii intreprinderii pe durata exercitiului financiar si a situatiei sale la incheierea acestuia;

b)     valoarea dividendelor propuse;

c)     informatii privind evenimente importante survenite care au afectat intreprinderea;

d)     informatii asupra evolutiei probabile a activitatii intreprinderii;

e)     informatii asupra activitatilor din domeniul cercetarii si dezvoltarii;

f)      informatii privind actiunile;

g)     numele si pregatirea profesionala a fiecarui administrator;

h)     politica privind protectia mediului.

Acest raport se aproba de catre Consiliul de Administratie si trebuie semnat de catre presedintele acestuia.

1.16 Informatii ce trebuie prezentate fie in bilant, fie in note

O subclasificare si o prezentare suplimentara a informatiilor se impune in conformitate cu IAS 1, paragrafele 72 si 74. In urmatoarele trei situatii, ramane la latitudinea conducerii daca aceste informatii suplimentare vor fi prezentate in bilant sau in note:

subclasificarile impuse de alte Standarde (de exemplu, IAS 16, paragraful 37) si pragul de   semnificatie al elementelor (IAS 1, paragraful 29);

subclasificari pentru creante si obligatii comerciale rezultate din tranzactii cu parti afiliate (asa cum au fost definite de IAS 24, paragraful 5);

prezentarea informatiilor referitoare la elemente de capital.

1.17 Prevederi referitoare la auditarea situatiilor financiare

Situatiile financiare anuale ale intreprinderii vor fi auditate de auditori financiari, in conformitate cu reglementarile nationale privind auditul financiar.

Auditorul financiar se va asigura ca situatiile financiare intocmite sunt in conformitate cu prevederile Legii Contabilitatii nr. 82/1991, republicata si cu cele cuprinse in volumele 1, 2 si 3. De asemenea, trebuie verificat daca informatiile din raportul administratorilor corespund cu cele din situatiile financiare intocmite pentru acelasi exercitiu financiar, pe baza procedurilor de audit prevazute de Standardul International de Audit nr. 720.

Societatile comerciale care nu vor opta pentru aplicarea IAS 29, a oricarui alt Standard International de Contabilitate sau a Normelor privind consolidarea conturilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor nr. 772/2000, vor avea opinii de audit cu rezerve.

1.18 Aprobarea si depunerea situatiilor financiare si a raportului anual al intreprinderii

Cu minimum 15 zile inaintea Adunarii Generale a Asociatiilor sau Actionarilor, la care se discuta si se aproba situatiile financiare anuale, intreprinderea are obligatia:

sa trimita o copie de pe situatiile financiare anuale ale intreprinderii, aprobate de Consiliul de Administratie, impreuna cu raportul administratorilor si raportul auditorilor asupra situatiilor financiare respective, denumite generic raport anual, tuturor asociatilor sau actionarilor

sa notifice tuturor asociatilor sau actionarilor ca raportul anual este disponibil la intreprindere, gratuit, la cerere.

Situatiile financiare ale intreprinderii, aprobate de Consiliul de Administratie, insotite de raportul administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv, precum si raportul auditorilor vor fi supuse spre aprobare de catre Adunarea Generala a Asociatilor sau Actionarilor.

O copie de pe situatiile financiare ale intreprinderii, aprobate de Consiliul de Administratie, o copie de pe raportul administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv si o copie de pe raportul auditorilor asupra situatiilor financiare vor fi transmise de Consiliul de Administratie in termenul prevazut de lege Directiei Teritoriale a Ministerului Finantelor Publice la care intreprinderea este inregistrata.

In conformitate cu prevederile legii societatilor comerciale, o copie de pe situatiile financiare ale intreprinderii, aprobate de Consiliul de Administratie si de asociati sau actionari, o copie de pe raportul administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv, precum si de pe raportul auditorilor situatiilor financiare vor fi trimise de Consiliul de Administratie in termenul prevazut de lege la Registrul Comertului.

Potrivit legii societatilor comerciale, Consiliul de Administratie se va sigura ca situatiile financiare ale intreprinderii, raportul administratorilor si raportul auditorilor sunt publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in termenul prevazut de lege.

1.19 Situatiile financiare anuale simplificate, Aprobare, semnare, depuneresi publicare

Persoanele juridice care aplica reglementarile Ordinului Ministerului de Finante nr. 306/2002 au obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale simplificate, care sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei persoanei juridice, pentru respectivul exercitiu financiar. Aceste situatii simplificate trebuie sa respecte prevederile Legii Contabilitatii nr. 82/1991, republicata, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 61/2001.

Situatiile financiare anuale simplificate se semneaza de catre persoana responsabila pentru intocmirea acestora, de presedintele Consiliului de Administratie si trebuie aprobate de Adunarea Generala a Actionarilor sau Asociatilor. Conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, actionarii sau asociatii aproba distribuirea profitului in Adunarea Generala anuala.

1.20 Forma, continutul SI STURCTURA situatiilor financiare anuale simplificate

Aspecte generale

Situatiile financiare anuale simplificate anuale cuprind:

bilant

contul de profit si pierdere

politici contabile si note explicative

Optional, se poate intocmi situatia fluxurilor de trezorerie.

Bilantul este documentul contabil documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale persoanei juridice la incheierea exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege. Bilantul cuprinde toate elementele de activ, datorii si capital propriu grupate dupa natura si lichiditate, respectiv, natura si exigibilitate.

Bilantul cuprinde urmatoarele posturi:

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creante

III. Investitii financiare pe termen scurt

IV. Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli inregistrate in avans

D. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an

E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Rezultatul reportat

VI. Rezultatul exercitiului financiar



Capron M. –“Contabilitatea in perspectiva”, Ed. Humanitas, 1994

Bojian O. – „Principiile contabilitatii”, Ed. Victor, 1999, pag. 21

Coordonatori: prof.dr. Ionescu L.C., Negrus M. - „Bancile si operatiunile bancare”,Ed. Economica, 1996

Feleaga N. – „Controverse contabile”, Ed. Economica, 1996

Sarambei N., Sarambei I. – „99 personalitati ale lumii antice”, Ed. Semne, Bucuresti,1977, pag. 307

Coordonatori: prof.dr. Ionescu L.C., Negrus M. - idem

Feleaga N. – idem








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM








Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu