Contabilitatea de raportare. Rapoarte financiare privind stocurile

Contabilitatea de raportare. Rapoarte financiare privind stocurile

Componentele situatiilor financiare in care sunt prezentate informatiile privind stocurile sunt: bilantul, contul de profit si pierdere si notele explicative. Acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii:

• bilantul: in capitolul "Active circulante", la subcapitolul "Stocuri", valoarea contabila neta totala a acestora si valoarea pe categorii de stocuri: a) materii prime si materiale consumabile; b) productie in curs de executie; c) produse finite si marfuri.
• contul de profit si pierdere:

a) cheltuielile componente ale costului stocurilor reflectate in functie de natura lor, in principal cheltuielile de exploatare: cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile si alte cheltuieli materiale;

b) variatia stocurilor, reprezentata de soldul final creditor sau debitor al contului 711 "Variatia stocurilor". Soldul creditor al contului 711 reflecta costul de productie al produselor ramase in stoc la sfarsitul exercitiului, iar soldul debitor costul de productie al produselor vandute provenite din exercitiul precedent, in conditiile vanzarii integrale sau partiale a produselor obtinute in exercitiul curent;

c) deprecierea stocurilor, in legatura cu care trebuie prezentate distinct cheltuielile constatate cu deprecierea stocurilor (cont 6814) si reluarea la venituri a diminuarii sau anularii provizioanelor pentru depreciere (cont 7814).

• notele explicative, nota 6 "Principii, politici si metode contabile" :

a) abaterile de la principiile contabile si schimbarea metodelor de evaluare, mentionandu-se: natura; motivele; evaluarea efectului asupra patrimoniului, a rezultatului si pozitiei financiare;

b) suma dobanzilor incluse in costul de productie al activelor imobilizate si circulante cu ciclu lung de productie.

De asemenea, in situatiile financiare trebuie sa se prezinte una dintre urmatoarele informatii: costul stocurilor, recunoscut ca o cheltuiala in cursul perioadei; sau costurile de exploatare aferente veniturilor, clasificate dupa natura lor si recunoscute ca o cheltuiala in cursul perioadei.

1 Interpretari si analize privind stocurile

In general, entitatile apreciaza performanta activitatii comerciale pe baza rezultatului:

Rezultatul (profitul brut) = Vanzari - Costul bunurilor vandute

Relatia prezentata releva faptul ca orice supraevaluare a bunurilor ramase in stoc la sfarsitul perioadei conduce la cresterea rezultatului, care la randul sau formeaza obiectul impozitarii si distribuirii de dividende. In mod indirect este afectata mentinerea integritatii capitalului financiar. In consecinta, pentru ca intreprinderea sa se inscrie in sfera principiului prudentei, concomitent cu rezolvarea raporturilor cu fiscalitatea, intr-o economie stabila se recomanda metoda costului mediu ponderat (CMP) si FIFO, in schimb intr-o economie inflationista este indicata metoda LIFO .

Dintre indicatorii care evidentiaza rentabilitatea stocurilor poate fi evidentiata rotatia stocurilor.

Stocurile oricarei entitati necesita timp pentru a fi transformate in creante si apoi in lichiditati. Rotatia stocurilor poate fi calculata prin raportare fie la cifra de afaceri, fie la costul vanzarilor. Este preferata rata "Stocuri/Costul vanzarilor" ca urmare a faptului ca cifra de afaceri include si componenta profit.

Perioada de rotatie a stocurilor (Prs) se calculeaza astfel:

Prs= T/ Rotatia stocurilor

O firma acorda perioade de incasare pentru partenerii comerciali si, in acelasi timp primeste un credit comercial, respectif un interval de timp in care poate achita obligatiile catre furnizori. Astfel se poate calcula indicatorul "Achitarea obligatiilor" (AO) exprimat ca numar de rotatii intr-o perioada de timp T:

AO = Costul vanzarilor / Obligatii curente medii

Prin corelarea vitezei de rotatie a stocurilor, creantelor si obligatiilor curente se poate poate calcula indicatorul ciclul comercial (Cc), unde rata masoara numarul de zile in care capitalul este blocat in cadrul activitatii operationale:

Cc = Drc + Prs - Pao

Unde

Pao - perioada de achitare a obligatiilor

Drc - durata de recuperare a creantelor

Pentru studierea activitatii intr-un anumit interval de timp indicatorul operational este stocul mediu de marfuri.

Modelul economic de calcul al stocului mediu este :

St=CA/T * Dz

In care :

St = stocul mediu de marfuri ;

Dz = durata unei rotatii exprimata in zile (durata dintre doua aprovizionari succesive);

T = perioada de analiza.