Imobilizarea corporala

IMOBILIZAREA CORPORALA

In martie 1982 Consiliul IASC a aprobat norma IAS 16 ,,Contabilitatea imobilizarilor corporale. Ultima revizuire a Standardului a avut loc in anul 2004, acesta intrand in vigoare de la 1 ianuarie 2005.
Ca si celelalte Standarde Internationale de Raportare Financiara, Standardul nr. 16 se refera, in traducere stricta, la ,,Terenuri, cladiri, constructii si echipamente", preluat in versiune romaneasca prin ,,Imobilizari corporale.
1.1 Obiectivul
Standardul International de Contabilitate nr. 16 ,,Imobilizari corporale are ca obiectiv ,,descrierea tratamentului contabil pentru imobilizari corporale astfel incat utilizatorii situatiilor financiare sa poata discerne cu privire la informatiile despre investitia unei entitati in imobilizarile sale corporale si la modificarile dintr-o astfel de investitie. Problema principala in contabilizarea imobilizarilor corporale este identificarea momentului de recunoastere a acestor active, a valorii contabile si a cheltuielilor cu amortizarea si cu pierderile din depreciere aferente".
1.2 Aria de aplicabilitate a Standardului
IAS 16 trebuie aplicat in contabilitatea terenurilor si a mijloacelor fixe, exceptand cazul cand un standard prevede sau permite o abordare contabila diferita.
Acest standard nu se aplica pentru :
- imobilizari corporale clasificate ca detinute pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5 ,,Active imobilizate obtinute pentru vanzare si activitati intrerupte";
- activele biologice aferente activitatilor agricole;
- recunoasterea si evaluarea activelor de exploatare si evaluare;
- concesiunile miniere si rezervele minerale.
1.3 Terminologia utilizata de Standard
Potrivit Standardului, imobilizarile corporale sunt acele active care indeplinesc cumulativ doua conditii:
a) sunt detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri si prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; si
b) se utilizeaza pe parcursul mai multor perioade.
In Standard mai sunt folositi si urmatorii termeni:
- valoare contabila - este valoarea la care un activ este recunoscut in bilant dupa scaderea amortizarii acumulate pana la acea data, precum si a pierderilor cumulate prin depreciere;
- valoare justa - reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii cu pretul bunului determinat obiectiv;
- amortizarea - este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata utila;
- valoarea amortizabila - reprezinta costul activului sau o alta valoare substituita costului in situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala;
- costul - reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data achizitiei sau la data constructiei acesteia;
- durata de viata utila - este perioada in care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate, sau numarul de unitati de productie similare preconizate sa se obtina din active de catre o entitate;

- valoarea reziduala - reprezinta valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfarsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cesiune previzionate.

Norma internationala de contabilitate care se refera in mod direct la imobilizarile corporale este IAS 16 "Imobilizari corporale". Standardul defineste investitiile materiale ca fiind imobilizarile corporale detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si este posibil sa fie utilizate pe parcursul mai multor perioade. De regula, imobilizarile corporale sunt active de valoare mare si care pot fi

utilizate pe parcursul mai multor perioade contabile. Cu toate acestea, trebuie sa avem in vedere faptul ca pot fi indeplinite ambele criterii si totusi, activul sa nu fie recunsocut in bilant (vezi imobilizarile primite cu chirie). In plus, standardul nu prezinta si conditia legata de valoare, care in reglementarile contabile romanesti trebuie sa depaseasca o anumita limita (in prezent: 1.800 lei), ceea ce face ca unele elemente care satisfac definitia imobilizarilor corporale sa fie incadrate in categoria stocurilor (obiecte de inventar); doar utilizarea o perioada indelungata, mai mare de un an, determina incadrarea in categoria imobilizarilor corporale. In plus, expresia "bun detinut" exprima faptul ca forma juridica este devansata de importanta economica (principiul prevalentei economicului asupra juridicului), in sensul ca vor fi incluse in situatiile financiare ale unei firme si imobilizarile corporale primite in leasing financiar, chiar daca transferul proprietatii n-a avut loc inca.
Din randul investitiilor materiale prezentate anterior, standardele internationale de contabilitate se ocupa separat de investitiile imobiliare, mai exact IAS 40 Investitii imobiliare. Conform acestui standard, investitia imobiliara este acea proprietate imobiliara (un teren si/sau o cladire) detinuta in scopul inchirierii sau pentru cresterea valorii capitalului si nu pentru a fi utilizata in productia de bunuri, prestarea de servicii, in scopuri administrative sau pentru a fi vanduta pe parcursul desfasurarii normale a activitatii. Asadar, in momentul procurarii unor bunuri de natura imobilizarilor, destinatia acestora determina incadrarea in categoria corespunzatoare. Criteriul principal de diferentiere a investitiilor imobiliare de proprietatile imobiliare utilizate de proprietar este reprezentat de independenta fluxurilor de trezorerie generate de aceste categorii de active. De exemplu, investitiile imobiliare sunt detinute pentru a aduce venituri din chirii, ceea ce inseamna ca acestea genereaza fluxuri de trezorerie independent de celelalte active ale firmei. In schimb, fluxurile de trezorerie generate de proprietatile imobiliare utilizate de proprietar sunt rezultatul utilizarii combinate a acestora cu alte active detinute de intreprindere.
Problemele mai importante urmarite de IAS 16 vizeaza:
- recunoasterea imobilizarilor corporale;
- evaluarea initiala si ulterioara a imobilizarilor corporale;
- cheltuielile ulterioare efectuate relative la investitiile materiale;
- amortizarea imobilizarilor corporale etc.
Recunoasterea imobilizarilor corporale
Imobilizarile corporale sunt recunoscute ca active si incluse in situatiile financiare ale unei firme (respectiv in bilant), daca acestea acestea raspund definitiei activelor si daca indeplinesc urmatoarele conditii, cumulativ:
- este posibila generarea catre intreprindere de beneficii economice viitoare aferente acestor active;
- costul activelor poate fi determinat cat mai corect.
Primul criteriu este satisfacut atunci cand o firma stabileste un anumit grad de certitudine in ceea ce priveste obtinerea de avantaje economice ca urmare a detinerii unui bun. In plus, firma trebuie sa preia atat beneficiile (avantajele economice viitoare care rezulta clar din destinatiile pe care aceste elemente le pot avea), cat si riscurile aferente activului. Ce parere aveti despre sistemele de securitate? Poti fi considerate active corporale? (Deoarece protejeaza sistemele de productie, acestea contribuie in mod

indirect la realizarea beneficiilor economice viitoare si astfel sunt considerate active corporale -durata de utilizare mai mare de un an; sa ne gandim la pierderile care ar putea fi suportate in lipsa lor). Al doilea criteriu de recunoastere este de obicei indeplinit, deoarece in momentul procurarii unui bun de natura imobilizarilor corporale, costul poate fi identificat in mod cert cu ajutorul documentelor justificative care atesta achizitia. Mai greu de determinat este costul imobilizarilor corporale produse de entitate, deoarece nu toate costurile pot fi capitalizate si atunci trebuie sa se recurga la aplicarea rationamentului profesional pentru capitalizarea cat mai corecta a cheltuielilor.
In ceea ce priveste identificarea imobilizarilor corporale, daca partile componente ale unui activ au durate de viata utile diferite sau aduc beneficii intreprinderii intr-un mod diferit, acestea se contabilizeaza separat, utilizandu-se rate si metode de amortizare diferite. De exemplu: avioanele si motoarele acestuia sau terenurile si cladirile pe care sunt amplasate acestea (durata de utilitate a terenurilor este nelimitata, astfel incat numai cladirile sunt supuse Obiectivele vizate de auditor sunt:
1. Exhaustivitatea si integritatea inregistrarilor, fara omisiune si fara ca aceeasi operatiune sa fie repetata.
- Se verifica daca toate mijloacele fixe sunt inregistrate si toate activele care trebuie capitalizate au fost corect evidentiate.
2. Exactitatea inregistrarilor
- Soldurile conturilor de imobilizazi la valoarea contabila au fost identificate, grupate si inregistrate corect.
3. Certitudinea existentei fizice a titlului de proprietate si a dreptului de dispozitie asupra imobilizarilor corporale
- Auditorul trebuie sa dobandeasca certitudinea ca imobilizarile corporale mentionate in inventariere exista si ca intreprinderea dispune de documentatia adecvata cu privire la drepturile sale de proprietate, la operatiunile de achizitie si/ sau de cesiune ce eventual au avut loc pe durata exercitiului, precum si la posibilele limitari ale acestor drepturi ca urmare a inchirierii sau a operatiunilor de leasing financiar care au avut loc.
- Documentele ce trebuie verificate cuprind: registrul mijloacelor fixe, rapoarte de evaluare, facturi provenite de la antreprenori, contractele de concesionare, facturi si extrase de cont, procese verbale de punere in functiune, calculul amortizarii si modul de constituire si evaluare a provizioanelor
4. Perioada corecta
- Intrarile si iesirile de active imobilizate au fost inregistrate in perioada corecta.
5. Evaluarea
- la intrare: achizitie, cost de productie, valoare justa (donatii, subventii)
- iesire: casare, vanzare
- Activele reevaluate sunt corect calculate potrivit normelor legale (vezi O.G. nr. 403 din 07.06.2000 si IAS nr. 29). Diminuarea mijloacelor fixe in urma reevaluarii a fost corect reflectata in contabilitate.
6. Corecta prezentare si evidentiere
- Toate soldurile mijloacelor fixe au fost corect evidentiate. Informatiile bilantiere si notele de bilant trebuie sa cuprinda informatii complete cu privire la existenta, evaluarea lor la bilant. Potrivit Cadrului general de prezentare a bilanturilor financiare, informatiile cu privire la imobilizļ/span>?ri sunt: valoarea contabilļ/span>? bruta la inceputul anului, cresteri si/sau diminuari in cursul anului, soldul final la 31.XII evaluat la costul istoric (valoarea bruta la intrare/reevaluata).
De asemenea, amortizarea calculata la 01.01, amortizari in cursul exercitiului financiar, soldul final al amortismentelor la 31.12. Provizioanele pentru deprecierea imobilizļ/span>?rilor vor contine aceleasi informatii ca si amortizarile. La bilant, valoarea mijloacelor fixe va fi egala cu valoarea contabilļ/span>? diminuata la amortizari corect calculate si evidentiate in cursul exercitiului si cu suma provizioanelor.
7. Organizarea si calitatea sistemului de control intern
- Diferitele faze pe care le parcurg imobilizarile - achizitii, gestionare, amortizare, instrainare sau

dezmembrare - trebuie sa fie controlate de organisme/ persoane separate si ale caror principale atributii trebuie sa cuprinda:
- Criterii de urmat in vederea capitalizarii si amortizarii
- Elaborarea/ gestionarea documentelor de achizitie/ productie interna
- Pretectia fizica adecvata a imobilizarilor
- Inregistrarea in contabilitate a miscarilor care se produc in cursul exercitiului cu imobilizarile corporale
- Tratamentul obiectelor amortizate
- Evaluarea si reevaluarea cu respectarea prevederilor legale, a principiilor contabile prestabilite, tinand seama de elementele care au influentat atat valoarea initiala, cat si eventualele evenimente produse in timp;
- Precizarea procedeelor de utilizare, operatiunile relative la imobilizari si la amortismente in perioada de utilizare, in concordanta cu standardele internationale de contabilitate: IAS 16 - "Terenuri si mijloace fixe", IAS 17 - "Leasing" si IAS 40 - "Investitii imobiliare" (in proprietati)
8. Verificarea miscarii elementelor de bilant de natura imobilizarior corporale pe durata exercitiului
- pentru fiecare categorie de bunuri sa se stabileasca o recapitulare a modificarilor produse in conturile specifice (soldurile initiale, cresteri, micsorari, soldurile finale)
- confruntarea corespondentei soldurilor initiale ale exercitiului cu cele finale ale exercitiului precedent
- teste de conformitate cu esantioane reprezentative din modificarile pozitive ale valorii contabile.
9. Iesirea din gestiune a fost autorizata adecvat.
- iesirea din gestiune a imobilizļ/span>?rilor presupune transferul riscurilor si a beneficiilor asociate acestora catre o terta persoana
- toate activele detinute de companie sunt inregistrate in contabilitate
- imobilizļ/span>?rile sunt grupate adecvat pentru prezentarea in situatiile financiare de sinteza
- toate iesirile din gestiune sunt inregistrare in contabilitate
- toate iesirile din gestiune afecteaza exercitiul financiar corespunzator procesului de

amortizare).

Fiecare intreprindere are obligatia de a intocmi situatii financiare anuale,acestea trebuie sa cuprinda:
a) bilantul
b) contul de profit si pierdere
c) situatia modificarilor capitalului propriu
d) situatia fluxurilor de trezorerie
e) politici contabile si note explicative
Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare ,trebuie sa respecte prevederile legii contabilitatii nr.82/1991,ale Cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare ,elaborate de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate,iar daca nu exista nici un Standard International de Contabilitate relevant,administratorii trebuie sa elaboreze politici contabile in acord cu ''Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare'' si se vor asigura ca situatiile financiare furnizeaza informatii care sa fie relevante pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor si credibile.
Forma si continutul situatiilor financiare ale intreprinderii
Potrivit prevederilor acestor reglementari bilantul trebuie sa prezinte cel putin posturile enumerate in formatul de bilant de mai jos.Contul de profit si pierdere trebuie prezinte cel putin elementele enumerate in formatul de cont de profit si pierdere prezentat mai jos.Situatia fluxurilor de trezorerie trebuie sa aiba elementele enumerate intr-unul din formatele de mai jos,situatia modificarilor capitalului propriuva prezenta informatiile cerute de Standardele Internationale de Contabilitate.

Bilantul unei intreprinderi si contul de profit si pierdere al acesteia pot fi dezvoltate cu orice element de

activ sau pasiv.In situatia in care specificul activitatii intreprinderii necesita astfel de dezvoltari formatul bilantului si contului de profit si pierdere va respecta ordinea elementelor cerute de formatul obligatoriu.Structura bilantului si contului de profit si pierdere nu poate fi modificata de la un exercitiu la altul.Elementele din bilant si contul de profit si pierdere pot fi cumulate intr-un singur element in situatiile financiare ale unei intreprinderi daca :
a)valorile individuale nu sunt semnificative pentru evaluarea pozitiei financiare si a performantei intreprinderii pentru exercitiul financiar respectiv
b)cumularea imbunatateste claritatea prezentarii
In notele explicative trebuie sa se prezinte separat repartizarea profitului net pe destinatii,respectiv :dividendele propuse spre a fi platite nu trebuiesc recunoscute de catre intreprindere ca datorie la data bilantului,sumele repartizate la rezerve,sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii trecuti
Pentru fiecare element prezentat in contul de profit si pierdere sau in bilantul intreprinderii,valoarea corespunzatoarea pentru exercitiul financiar precedent trebuie prezentata intr-o coloana separata.
In situatia in care valorile corespunzatoare exercitiului financiar curent si precedent,inscrise in bilant si contul de profit si pierdere nu sunt comparabile,cele aferente exercitiului precedent trebuie retratate corespunzator
Formatul cerut pentru conturile anuale
Formatul cerut pentru bilant este urmatorul :
A.Active imobilizate
I. Imobilizari necorporale
1.Cheltuieli de constituire
2.Cheltuieli de dezvoltare
3.Concesiuni,brevete,licente,marci,drepturi si valori similare si alte
imobilizari necorporale
4.Fondul comercial in cazul in care a fost achizitionat
5.Avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie
II.Imobilizari corporale
1.Terenuri si constructii
2.Instalatii tehnice si masini
3.Alte instalatii,utilaje si mobilier
4.Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie
III.Imobilizari financiare
1.Titluri de participare detinute la societati din cadrul grupului
2.Creante asupra societatilor din cadrul grupului
3.Titluri sub forma de interese de participare
4.Creante din interese de participare
5.Titluri detinute ca imobilizari
6.Alte creante
7.Actiuni proprii
B.Active circulante
I.Stocuri
1.Materii prime si materii consumabile
2.Productia in curs de executie
3.Produse finite si marfuri
4.Avansuri pentru cumparari de stocuri
II.Creante
1.Creante comerciale
2.Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului
3.Sume de incasat de la societatile la care se detin interese de
participare
4.Alte creante
5.Creante privind capitalul subscris si nevarsat
III.Investitii financiare pe termen scurt
1.Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului
2.Actiuni proprii
3.Alte investitii financiare pe termen scurt
IV.Casa si conturi la banci in lei
C.Cheltuieli in avans
D.Datorii ce trebuie platite intr-o de un an
1.Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni
2.Sume datorate institutiilor de credit
3.Avansuri incasate in contul de comenzi
4.Datorii comerciale
5.Efecte de comert si de platit
6.Sume datorate societatilor din grup
7.Sume datorate privind interese de participare
8.Alte datorii
E.Active circulante nete

Activele reprezinta o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta beneficii economice viitoare.
Activele imobilizate sau imobilizari ori bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilitate si lichiditate este mai mare de un an.
Activele imobilizate se diferentiaza la randul lor in trei grupe: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.
Imobilizarile necorporale sunt active fara substanta fizica, care se utilizeaza pe o perioada mai mare de un an, sunt niste active identificabile, nemonetare, fara suport material si detinute pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative. Ele detin o pondere relativ redusa in totalul activelor imobilizate.
Contabilitatea sintetica a activelor fixe necorporale se tine pe categorii, iar contabilitatea analitica pe feluri de active fixe necorporale.
Pentru organizarea corespunzatoare a contabilitatii imobilizarilor necorporale trebuie avut in vedere:
- obiectivele si factorii de influenta;
- documentele justificative si de evidenta operativa;
- sistemul conturilor utilizate.
Un activ necorporal trebuie recunoscut in bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii economice pentru entitate si costul activului poate fi evaluat in mod credibil.
Planul general de conturi rezerva imobilizarilor necorporale, in cadrul Clasei 2, Grupa 20 Imobilizari necorporale care cuprinde urmatoarele conturi:
201. Cheltuieli de constituire (A)
203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
205. Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare (A)
207. Fond comercial (B)
208. Alte imobilizari necorporale (A)
Activele fixe necorporale cuprind:
- cheltuieli de constituire;
- cheltuieli de dezvoltare;

- concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare, cu exceptia celor create intern de entitate
- fondul comercial;
- alte active fixe necorporale;
- avansuri si active fixe necorporale in curs de executie.
Cheltuielile de constituire, respectiv cheltuieli ocazionate de infiintarea si dezvoltarea intreprinderii cum ar fi taxe de inscriere, de inmatriculare, cheltuieli cu emisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni. Daca entitatea cuprinde aceste cheltuieli in activ, ele trebuie amortizate in cel mult 5 ani.
Cheltuielile de dezvoltare sunt valori economice investite, active generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte, in scopul realizarii de produse sau servicii noi sau imbunatatite substantial, inaintea stabilirii productiei de serie sau utilizarii .
Exemple de activitati de dezvoltare sunt:
- proiectarea, constructia si testarea productiei intermediare sau folosirea intermediara a prototipurilor si modelelor;
- proiectarea uneltelor si matritelor care implica tehnologie noua;
- proiectarea, constructia si operarea unei uzine pilot care nu este fezabila din punct de vedere economic pentru productia pe scara larga;
- proiectarea, constructia si testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau imbunatatite.
Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare sunt cheltuieli efectuate pentru dobandirea dreptului de a exploata bunuri, activitati, serviciide a beneficia de un brevet de inventie. In functie de modul de dobandire, prin achizitionare sau dobandite pe alte cai, se inregistreaza in conturile de active fixe necorporale, la costul de achizitie sau de productie, dupa caz.
Fondul comercial este reprezentat de cheltuielile efectuate pentru mentinerea si dezvoltarea potentialui comercial al entitatii concretizat in clientela, vad comercial, firma, renume, segment de piata.
Alte active fixe necorporale includ orice alta valoare economica investita pe termen mai mare de un an ce nu se regaseste in cele anterioare cum ar fi programele informatice create de entitate sau achizitionate de la terti, pentru necesitatile proprii de utilizare, precum si alte active fixe necorporale.
Avansurile si activele fixe necorporale in curs de executie cuprind avansurile acordate furnizorilor de active fixe necorporale si activele fixe necorporale neterminate pana la sfarsitul perioadei, evaluate la costul de productie sau costul de achizitie, dupa caz .
Activele fixe necorporale se inregistreaza in momentul transferului dreptului de proprietate daca sunt achizitionate cu titlu oneros sau in momentul intocmirii documentelor daca sunt construite sau produse de institutie, respectiv primite cu titlu gratuit.
Intrarea imobilizarilor in patrimoniul entitatii se contabillizeaza debitand conturile din clasa 2, grupa 20 si contul 233.
Documentele pe baza carora imobilzarile necorporale intra in patrimoniu sunt diferite in fuctie de modalitatea de intrare:
- imobilizari necorporale intrate prin cumparare de la furnizor pe baza de factura:
20X = 404
- imobilizari necorporale aduse ca aport la capitalul social prin actul constitutive:
20X =456
Exista totusi o exceptie la cheltuielile de constituire. Fara indoiala ele pot fii aportate deoarece provenienta imobilizarilor din aceasta categorie poate fii reprezentata de contributia unor asociati care au initiativa constituirii societatii si care initial suporta cheltuielile de constituire.Dar acestea nu pot constitui parti din capitalul intreprinderii. Ca urmare ele se vor inregistra prin creditarea contului 455:

201 = 455
Imobilizari necorporale obtinute din productia proprie sunt: cheltuieli de dezvoltare, brevete, alte imobilizari necorporale:
20X, 233 = 721
Un caz particular il constituie cheltuielile de dezvoltare care se finalizeaza cu un brevet.inregistrat la organismele competente. Astfel dupa inregisstrarea costului studiului in debitul contului 203, odata cu obtinerea brevetului se va face inregistrarea:
205 = 203
- imobilizari necorporale intrate prin donatie:
20X = 133
- imobilizari necorporale considerate plusuri la inventar:
20X = 134
Evaluarea imobilizarilor necorporale se poate face in mai multe situatii: la intrarea in patrimoniu, la inchiderea exercitiului financiar, la iesirea din patrimoniu, la inventariere.
Activele fixe necorporale trebuie sa fie evaluate la intrarea in patrimoniu astfel :
- la costul de achizitie, pentru cele procurate cu titlu oneros;
- la costul de productie, pentru cele construite sau produse de socieatate;
- la valoarea justa pentru cele primite gratuit (ex. donatii, sponsorizari).
Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit de specialisti, sau pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati.
Cheltuielile de constituire si cheltuielile de dezvoltare au valoarea echivalentului angajat sau platit pentru scopurile nominalizate: infiintare, emisiune, publicitate, prospectare, obiective de dezvoltare.
Fondul comercial are valoarea determinata conform Standardelor Internationale de Contabilitate ca diferenta intre costul de achizitie si dobanda celui care achizitioneaza la valoarea justa a activelor si datoriilor identificabile achizitionate la data tranzactiei de schimb, sau conform Reglementarilor Contabile aprobate prin OMFP 1752/2005 ca diferenta dintre costul de achizitie si valoarea la data tranzactiei a partii din activele nete achizitionate de o entitate . Aceasta diferenta este platita de

Potrivit OMFP 1752/2005 imobilizļ/span>?rile corporale, denumite si imobilizļ/span>?ri materiale sau active fixe tangibile reprezinta bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei intreprinderi. Ele sunt acele active care:
- sunt detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor, sau pentru a fi utilizate in scopuri administrative;
- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an.
In structura imobilizļ/span>?rilor corporale se cuprind doua categorii de bunuri: terenurile si mijloacele fixe.
Terenurile sunt evidentiate in contabilitate pe doua categorii: terenuri si amenajari la terenuri. In contabilitatea analitica terenurile sunt evidentiate pe urmatoarele categorii: terenuri agricole si silvice; terenuri fara constructii; terenuri cu zacaminte; terenuri cu constructii; alte terenuri.
Mijloacele fixe sunt bunuri reprezentate de echipamente si utilaje aflate in sfera productiei, a comercializarii si prestatiilor de servicii, care au o durata indelungata de functionare, participa la mai multe cicluri de fabricatie sau comercializare a caror valoare se transmite treptat sub forma amortizarii, asupra cheltuielilor fiecarui exercitiu. Ele nu se -incorporeaza sub aspect material in structura produselor, lucrarilor executate, pastrandu-si forma initiala.
Mijloacele fixe reprezinta acele valori materiale care participa la mai multe procese economice, se consuma treptat, parte cu parte, si se inlocuiesc periodic atunci cand sunt consumate integral sau cand sunt uzate moral. Mijloacele fixe reprezinta obiectul singular sau complexul de obiecte utilizate ca atare si care

indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
- au o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin Hotararea Guvernului. Aceasta valoare, este actualizata periodic in functie de indicele inflatiei;
- au o durata normala de utilizare mai mare de un an calendaristic;
- sunt detinute de o persoana juridica, fizica sau asociatie fara personalitate juridica care desfasoara activitati in scopul realizarii de venituri, pentru a fi utilizate in productia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative.
Acele mijloace de munca care nu indeplinesc cumulativ conditiile de valoare si durata de utilizare sunt considerate active circulante sub denumirea de obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata.
Pentru organizarea rationala a contabilitatii imobilizļ/span>?rilor corporale din orice intreprindere este necesara clasificarea acestora dupa mai multe criterii:
- in functie de apartenenta la patrimoniul intreprinderii mijloacele fixe sunt: mijloace fixe proprii, mijloace fixe concesionate si mijloace fixe inchiriate.
Mijloacele fixe proprii sunt acelea care apartin de drept proprietarului, fiind proprietate neconditionata a acestuia, evidentiate in conturi separate, iar amortizarea acestora se face de catre intreprindere.
Mijloacele fixe concesionate si cele inchiriate sau luate in locatie de gestiune sunt acele mijloace aflate temporar in gestiunea intreprinderii, ele apartinand altor proprietari. Intreprinderea are asupra lor numai drepturi limitate. Amortizarea acestora se face de catre intreprinderea proprietara.
- in functie de destinatia pe care o au in cadrul intreprinderii mijloacele fixe se clasifica in: mijloace fixe productive, mijloace fixe cu destinatie sociala, mijloace fixe in conservare.
1.2. Organizarea documentelor primare privind imobilizļ/span>?rile corporale
Organizarea documentelor primare necesita elaborarea nomenclatorului si a circuitului rational al acestora pentru toate operatiile care antreneaza imobilizļ/span>?ri, indiferent de natura lor.
In functie de operatiile care intervin in evidentierea existentei, miscarii si deprecierii imobilizļ/span>?rilor corporale, de caile de intrare si de iesire din patrimoniu, se intocmesc documente specifice, care se pot grupa pe trei categorii: documente privind intrarea in patrimoniu a imobilizļ/span>?rilor, documente ce consemneaza deprecierea lor si documente privind iesirea din gestiune.
Documentele privind intrarea in gestiune a imobilizļ/span>?rilor corporale, in functie de caile de intrare sunt:
-cele intrate prin cumparare:
- contract de vanzare-cumparare;
- factura;
- chitanta fiscala;
- proces-verbal de receptie.
-cele intrate prin aport de la asociati in natura:
- contract de societate;
- statutul societatii;
- expertiza tehnica;
- declaratia de subscriere.
-cele intrate prin concesionare, locatie de gestiune, inchiriere:
- contract de concesiune, locatie de gestiune, inchiriere;
- caiet de sarcini al concesiunii;
- proces-verbal de predare-primire.
-cele intrate prin productie proprie:
- proces-verbal de receptie.
-cele intrate prin donatii:
- proces-verbal de predare-primire.

-cele constatate plus la inventariere:
- proces-verbal de inventariere.
In ceea ce priveste imobilizļ/span>?rile corporale in curs, putem vorbi de urmatoarele documente:
- de evidenta a consumurilor de valori materiale (bonuri de consum, fise limita de consum);
- privind decontarile cu tertii (facturi, state de plata a salariilor);
- privind platile (chitante, dispozitii de plata, cecuri, efecte comerciale etc.);
- proiecte si devize a lucrarilor ;
- procese-verbale privind productia neterminata.
Documentele de iesire a imobilizļ/span>?rilor corpale din patrimoniu, in functie de caile de iesire, sunt:
-scoatere din folosinta (casare):
- proces-verbal de scoatere din functiune de declasare a unor bunuri materiale.
-vanzare (cesiune):
- factura;
- chitanta fiscala;
- contract de vanzare-cumparare.
-concesionare, locatie de gestiune;
- contract de concesiune;
- contract de locatie de gestiune;
- contract de inchiriere.
-donatie:
- proces-verbal de predare-primire;
- proces-verb

Amortizarea activelor imobilizate
In bilantul contabil al interprindrii,activele imobilizate,ca rezultanta a procesului de investire sunt reflectate la valoarea contabila neta determinate ca o diferenta,in functie de urmatoarele elemente:
. Suma bruta a activelor imobilizate,stabilita in functie de costul investitiilor;
. Suma amortismentelor datorita deprecierii in timp a activelor imobilizate.
Amortismentele apar, asadar, ca o micsorare a valorii bunurilor
destinate sa serveasca activitatea interprinderii o perioada in timp mai indelungata (mai mare de un an) si care se consuma treptat.
Particularitatea rotatiei activelor imobilizate consta in aceea ca ele participa la mai multe cicluri de productie, pe perioada mai multor ani si, in mod treptat, isi transfera o parte din valoarea lor asupra noilor utilitati create cu acestea, ca urmare a uzurii lor.
Temeiul economic sau baza amortizarii activelor imobilizate o constituie asadar uzura acestora.
Uzura este un proces complex, concretizat in scaderea treptata a utilitati activelor imobilizate, fie ca urmare a utilizarii sau neutilizarii, fie ca urmare a aparitiei de active imobilizate mai ieftine,sau cu parametrii tehnico-functionali superiori.In legatura cu procesul uzurii activelor imobilizate,
trebuie facute doua clarificari :
1. Fiind un proces de depreciere a activelor imobilizate
datorat utilizarii sau timpului,ori aparitiei de noi active imobilizate mai convenabile din punct de vedere economic,uzura nu afecteazaaintreaga masa a activelor imobilizate,ci numai pe celeasupuse deprecierii.
Astfel, din categoria imobilizarilor necorporale, nu se supune procesului de uzura si, implicit, de amortizare, fondul comercial (de comert) al interprinderii, deoarece nu se concretizeaza in elemente de patrimoniu,ci in elemente nemateriale, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului interprinderii : clientela, vadul comercial, debuseele, reputatia conducerii.Din categoria imobilizarilor corporale, nu se uzeaza terenurile,deoarece potentialul lor de reproducere este considerat infinitiv.De asemenea,nu se supun uzurii si amortizarii toate imobilizarile financiare,eventualele subvalori inregistrate la valorificarea acestora influentand direct rezultatul final al interprinderii.Rezulta ca, uzura este caracteristica in principal mijloacelor fixe : cladiri, constructii speciale, masini, utilaje, aparate de masura, mijloace de transport, etc, care constituie ponderea imobilizarilor in interprinderile industriale, de constructii, transport, comert.
2. Uzura activelor imobilizate imbraca doua laturi : uzura
fixa sau materiala ca urmare a utilizarii sau a timpului si uzura morala, ca urmare a perimarii datorita evolutiei tehnicii si productivitatii muncii in ramurile economice producatoare de active imobilizate, respectiv aparitiei de mijloace fixe superioare functional sau realizarii acelorasi tipuri,dar la preturi mai mici.
Uzura fizica reprezinta baza materiala a pierderii valorii mijloacelor fixe, fiind determinata de intensitatea folosirii acestora in produsele de fabricatie precum si de actiunea unor factori naturali.Intensitatea cu care se produce uzura fizica este o rezultanta a unui complex de factori, si anume : gradul de solicitare a mijloacelor fixe, modul de pastrare si folosire a acestora, conditiile concrete existente in diferite ramuri economice.Determinarea ritmului si uzurii fizice nu constituie o dificultate aparte pentru interprinderile romanesti, deoarece legiuitorul a prevazut posibilitatea deducerii legale a amortismentului ca si cheltuiala de exploatare in functie de gradul de utilizare al acestora, iar conditiile de mediu specifice : umed, coroziv, s-au avut in vedere in stabilirea duratei de folosinta a mijloacelor fixe.
Asupra mijloacelor fixe, insa, actioneaza si uzura morala si, ca atare, proportiile si ritmul pierderii si al transmiterii valorii lor in produsele de fabricatie sunt mai mari si, de aceea, trebuie sa fie reflectate in procesul de amortizare.Uzura morala, in fapt, nu modifica marimea fondului de amortizare care se alimenteaza succesiv, ci scurteaza duratele de functionare a mijloacelor fixe.
Uzura, fie fizica sau morala, determina pierderea treptata a valorii mijloacelor fixe, in timp ce forma lor fizica specifica ramane, in general, neschimbata panaala scoaterea lor din functiune datorita efectuarii regulate a reparatiilor capitale.Are loc, asadar, o separare in timp intre reproducerea valorii mijloacelor fixe si reproductia valorii de intrebuintare, particularitate care sta la baza procesului obiectiv al amortizarii lor.
Notiunea de amortizare poate fi folosita cu mai multe intelesuri.Astfel, in sens larg, ea este o '' reducere inversabila, repartizata pe o perioada determinata a sumei anumitor posturi de bilant''.Astfel, prin aceasta ezprimare este inteleasa amortizarea unui imprumut, respectiv stingerea treptata a imprumutului pe calea rambursarii sumei imprumutate pe perioada de timp convenita in contractul de credit sau amortizarea activelor imobilizate, respectiv recuperarea treptata a valorii acestora prin introducerea in costurile produselor sau serviciilor si in incasareaapretului sau tarifului acestora.
Aceasta definitie delimiteaza notiunile de ''amortizare'' si ''provizion''.In timp ce amortizarea este reducerea inversibila datorata deprecierii, provizionului este reducerea valorii unui element de activ(stocuri de materii prime, produse finite, creante fata de clienti) datorate unor cauze care nu pot fi judecateaca ireversibile(cresteri de preturi, cresteri ale cursului de schimb valutar).Totodata, amortizarea este caracteristica atat unor elemente de activ (imobilizari necorporale si corporale sau chiar obiecte de inventar) cat si unor elemente de pasiv(imprumuturile contractate) pe cand provizioanele se constituie numai pentru elementele de activ.
La randul ei, amortizarea activelor poate fi abordata diferit.Astfel, potrivit aceluiasi autor, pot fi desprinse trei conceptii de amortizare : juridico-contabila, economica si financiara.

Am ales aceasta tema deoarece am considerat-o ca fiind de o deosebita importanta.
In contextul actual al economiei de piata o unitate economica poate sa obtina rezultate deosebite in conditiile concurentei numai daca rodusele finite realizate, lucrarile executate si serviciile prestate sunt de o calitate buna si la un pret acceptabil. Productia destinata vanzarii trebuie sa fie realizata in functie de cerintele pietei.
Dupa 1989 s-a constatar o crestere a cererii de piata pentru produsele moderne, eficiente si de o buna calitate .In acelasi timp populatia dupa aceasta data a avup acces la mult mai multe informatii, lucru care a influentat nivelul cererii. Avand in vedere ca pe piata romana au patruns foarte multe produse straine

similare cu cele romanesti, producatorii autohtoni au fost obligati sa acorde o atentie suplimentara calitatii.

Pentru obtinerea de bunuri de calitate superioara care sa se alinieze la standardele internationale este nevoie de materii prime de o buna calitate, mijloace de productie performante si o forta de munca cu un grad de calificare superior. Avind in vedere aceste 3 conditii unitatile economice s -au orientat in utilarea cu mijloace de productie moderne, fiabile cu performante superioare si cu o mare productivitate. Achizitia lor reprezinta un efort financiar pentru fiecare unitate si de aceea operatiile de achizitie trebuie analizate foarte bine inainte de a fi efectuate calculand si efetele financiare pe care le implina achizitia pe intreaga perioada de amortizare a imobilizarilor. Calculul si evidenta amortizarii imobilizarilor reprezinta o activitate de maxima importanta realizata de evidenta financiar -contabila
din fiecare unitate. Aceasta evidenta este tinuta in orice unitate de compartimentul financiar - contabil care poate prezenta in orice moment situatia investitiilor, sumelor amortizate si a restului de recuperat prin amortizare. Aceste situatii pot fi prezentate la solicitarea conducerii unitatii sau a forurilor competente, iar daca acest lucru nu este solicitat situatiile se intocmesc lunar. Fiecare categorie de imobilizare are un plan propriu de amortizare care trebuie respectat.
Metoda de amortizare a imobilizarilor poate diferii de la o unitate la alta , dar odata stabilita ea va fi utilizata pe intreaga perioada de functionare a unitatii conform principiului contabilitatii metodelor
Alegerea metodei de amortizare presupune conoasterea in amanunt a metodelor si alegerea celei mai

avantajoase pentru unitate.
Fiecare metoda de amortizare prezinta avantaje si dezavantaje ce trebiue foarte bine analizate inaintea alegerii uneia din ele.
In elaborarea acestui proiect am incercat sa folosesc cat mai multe din cunostintele si notiunile asimilate in perioada liceului, dar si cunostintele dobandite suplimentar prin munca individuala.
Cu toate ca amortizarea prezinta o serie de particularitati de la o unitate la alta si de la o metoda la alta.
In aceasta lucrare am incercat sa prezint cat mai multe elemente cu caracter general.
Lucrerea de fata ma ajuta in acelasi timp sa pun in valoare si abilitatile dobandite in orele de laborator si instruire practica, unde am rezolvat probleme cu caracter aplicativ si studii de caz.
Finalizand aceasta lucrare sper ca am demonstrat nivelul de cunostinte si abilitati de care dispun si ca in activitatea viitoare voi putea sa realizez lucrari de calitate in domeniul pentru care m-am pregatit.
Avand in vedere ca disciplina contabilitate este o disciplina care se adapteaza permanent conditiilor studiul individual este obligatoriu pentru orice lucrator in domeniul financiar- contabil.
CADRUL LEGAL DE DESFASURARE A UNEI ACTIVITATI ECONOMICE
Activitatea economica reprezentand preocuparea societatii noastre, se desfasoara in intreprinderi, care devin astfel utilizatoare de resurse, sursa de bogatie si detinatoare de putere. Intreprinderea poate fi definita ca o entitate economica si sociala in care se produc bunuri si servicii destinate pietei in vederea satisfacerii nevoilor clientilor si realizarii de profital de constatare.