Istoria contabilitatii

ISTORIA CONTABILITATII

Ca o necesitate a cunoasterii fenomenelor care se desfasoara in societate , acumularile care se realizeaza zi de zi trebuie sa fie inregistrate potrivit specificului fiecarui domeniu de activitate.

O disciplina stiintifica independenta implica existenta unor categorii de fapte si fenomene de care se ocupa numai acea stiinta . Aceasta presupune ca fenomenele si procesele economice desfasurate intr-un perimetru dat sunt studiate de pe anumite pozitii, fiind prelucrate constant prin aceleasi procedee, ceea ce va permite stabilirea legaturilor si influentelor obiective care exista sau pot exista intre ele.

Necesitatea cunoasterii permanente a miscarilor npe care le sufera valorile si raporturile dintr-un perimetru dat a facut sa apara categorii distincte care trebuiau sa fie evidentiate, masurate, evaluate. Asa au aparut categoriile: capital, avere, mijloace economice, resurse,etc.

Contabilitatea ca disciplina stiintifica independenta are un obiect propriu de studiu. Inca de la aparitia ei, contabilitatea a fost legata de notiunea de avere, reflectand modul de formare al acesteia, schimbarile pe care le inregistreaza si starea concreta sau abstracta in care regaseste la un moment dat.

Obiectul de studiu al contabilitatii nu a aparut dintr-o data in structura completa. El s-a conturat intr-o perioada lunga de timp, aparand ca o necesitate, fie ca se datora meandreloreconomiei naturale, fie zbuciumului pe care il presupunea negotul.

S-a observat ca acolo unde este confuzie si dezastru in socoteli, lucrurile nu merg bine. Fara evidenta si control riguros esuau nu numai comert si afaceri, dar si cetati si state. Dezvoltarea economica si nevoile comertului solicitau socoteli bine organizate, efectuau dupa reguli si metode clare, capabile sa fie intelese de tot mai multi oameni.

Productia si schimbul au fost elemente care au favorizat definirea, de-a lungul timpului, a obiectului contabilitatii. Fara cele trei elemente de baza, munca, obiectul muncii si mijloacele de munca, la care sa se adauge cel de-al patrulea , schimbul, nu ar fi fost posibila delimitarea perimetrului in care valorile se intalnesc, se transforma si nasc alte valori noi.

Problema delimitarii obiectului unei stiint are o importanta deosebita in structurarea profilului ei. Numerosi cercetatori au avut preocupari in directia delimitarii obiectului contabilitatii. Pentru aceasta ei au trebuit sa observe care a fost evolutia procesului de conturare a grupului de fapte si de fenomene de care sa se ocupe contabilitatea.

Pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, comertul cu marfuri si comertul cu bani erau sectoarele de activitate care cereau cunostinte tot mai perfectionate de evidenta si calcul.

In delimitarea si definirea obiectului contabilitatii, un rol important l-a avut aparitia, in anul 1494 a primei lucrari imprimate de contabilitate in partida dubla, "Summa de arithmetrica, geometria, proportioni et proportionalita" a lui Luca Paciolo.

In aceasta lucrare este delimitat pentru prima data obiectul contabilitatii ca fiind: "tot ceea ce, dupa parerea negustorului, ii apartine pe lume ca bunuri mobile si imobile, debite si credite, precum sitoate afacerile mari si mici in ordinea in care au avut loc".

Dupa Luca Paciolo, incercarile de definire a obiectului contabilitatii s-au inmultit, conceptiile cunoscand o mare diversitate de forme de expresie.

In aceasta perioada s-a realizat sistematizarea lucrarilor in vederea incheierii calculelor contabile prin evidentierea precisa a functiunii conturilor "Capital" si "Profit si pierdere".

Publicarea, in anul 1795, de catre Edmond de Granges , A lucrarii "La tenue de livres rendue facile", marcheaza un moment hotarator in definirea obiectului contabilitatii.

De Granges clarifica de o maniera superioara principiile inregistrarii duble cristalizate pana la el. Datorita expunerii clare si metodice a procedurilor contabile, lucrarea a fost utilizata in Franta timp de peste 100 ani cunoscand 9 editii in timpul vietii autorului si alte 33 de editii dupa moartea acestuia.

Concluzionam ca in definirea obiectului contabilitatii se regasesc trei etape :

prima etapa, pana la anul 1494, cand insemnarile contabile aveau un caracter sporadic si nesistematic;

a doua etapa, situata intre 1494 si 1795, cand lucrarile cu caracter contabil au urmarit delimitarea contabilitatii ca disciplina, fixand pentru aceasta un perimetru concret.

A treia etapa, dupa 1795, ii asigura contabilitatii, prin studiile si cercetarile efectuate, caracterul de stiinta independenta cu obiect si metode proprii.

Avand in vedere evolutia istorica a definirii obiectului contabilitatii, putem concluziona ca aceasta are ca obiect de studiu patrimoniul, reflectat de ansamblul valorilor concrete si abstracte, miscarea acestora in procesul aprovizionarii, productiei, desfacerii si rezultateleactivitatii date.

In prezent, in tara noastra obiectul contabilitatii are un cadru legiferat . Pe aceasta baza se stabileste ca prin contabilitate se cunoaste , se gestioneaza si se controleaza patrimoniul si rezultatele obtinute de catre persoanele fizice sau juridice care au calitatea de comerciant.