PROIECT Contabilitatea financiara a unitatilor economice

INTRODUCERE

1. Scopul si obiectivele lucrarii

Problematica abordata in cadrul lucrarii surprinde aspecte ce privesc contabilitatea financiara a veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor in cadrul societatii PAN SRL, precum si aspectele de natura teoretica, metodologica si aplicativa, inclusiv abordarea fiscala a acestora.

Lucrarea incepe cu o scurta prezentare a societatii PAN S.R.L. din punct de vedere al obiectului de activitate, al rezultatelor obtinute, resurse umane, furnizori, concurenta, dupa care este structurata in trei capitole:

fundamente teoretice privind cheltuielile, veniturile, rezultatele;

organizarea contabilitatii cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor la S.C. PAN S.R.L.;

analiza indicatorilor economico-financiari privind cheltuielile, veniturile si rezultate.

Deoarece analiza globala a cheltuielilor permite cunoasterea produselor, activitatilor care contribuie la ameliorarea sau degradarea rezultatelor intreprinderi analiza indicatorilor economico-financiari privind cheltuielile, veniturile si rezultatele este structurata astfel: necesitatea analizei indicatorilor economico - financiari, analiza pe baza contului de profit si pierdere intocmit la sfarsitul anului 2002, analiza pe baza bilantului contabil intocmit la sfarsitul anului 2002 si calculul ratelor de rentabiliate.

Lucrarea se incheie cu o serie de concluzii referitoare la activitatea societatii.

2. Scurta prezentare a S.C. PAN S.R.L

S.C. PAN S.R.L. a fost infiintata in anul 1994 si este inmatriculata in Registrul Comertului incepand cu data de 06.05.1994.

Societatea are sediul in Bucuresti, Bulevardul N.Grigirescu nr.22 si a dispus la infiintare de un capital social subscris si varsat de 100.000 lei.( la acea data erau ROL). Punctul de lucru se afla in Targoviste.

In prezent capitalul social a fost majorat la 1645 ron, iar patrimoniul societatii este estimat la circa 1 milion ron.

S.C. PAN S.R.L. este persoana juridica romana si s-a constituit cu raspundere limitata, iar partile sociale sunt detinute de un singur actionar, formand o societate cu asociat unic.

Durata societatii este nelimitata, cu incepere de la data inregistrarii la Camera de Comert si Industrie.

Obiectul de activitate

Firma activeaza in domeniul industriei alimentare si are ca obiect principal de activitate fabricarea produselor de panificatie si patiserie.

Produse

In perioada 1994-1999, societatea a produs si comercializat o gama larga de produse, dar in urma unui studiu de piata si al analizei asupra rentabilitatii, societatea a dezvoltat numai sectoarele productive rentabile, celelalte activitati fiind oprite.

Incepand din 1999, firma s-a orientat si a dezvoltat sectoarele productive ale urmatoarelor produse:

Turta dulce, Pufarin, Paste fainoase, Arpacas.

Resurse umane

In anul 1994, la infiintare, societatea avea 7 salariati, dar numarul acestora a crescut progresiv pana in anul 1999, cand s-a trecut la restructurarea masiva a firmei.

Astfel, in anul 1999 societatea a inregistrat cel mai mare numar de salariati, deoarece majoritatea activitatilor inglobau un volum mare de manopera iar procesele tehnologice erau cu preponderenta manuala.

Ca urmare a investitiilor in tehnologie si utilaje moderne, performante, precum si a renuntarii la produsele care nu aduceau profit firmei, numarul salariatilor a inceput sa scada, iar cifra de afaceri sa creasca vertiginos.

Evolutia numarului de salariati se prezinta astfel:

Clasificarea personalului dupa domeniul de activitate

Clasificarea personalului dupa studii:

Clasificarea personalului dupa vechimea in munca:

Furnizorii

Furnizorii sunt reprezentati de diferite firme sau persoane particulare, care asigura intreprinderii resursele de materii prime si materiale, echipamente, masini si utilaje.

Materia prima principala - graul - este folosita la majoritatea produselor societatii ce se obtine din productie proprie.

Principalii furnizori de materie prima sunt prezentati in tabelul mai jos:

Furnizorii enumerati mai sus sunt parteneri constanti ai societatii cu care are relatii bune, relatii datorate seriozitatii cu care cele doua parti isi indeplinesc obligatiile.

Plata furnizorilor si materialelor achizitionate de la furnizori se face prin file C.E.C, cash sau prin compensatii.

In ceea ce priveste furnizorii de utilaje si masini necesare procesului de productie se remarca faptul ca societatea are relatii cu firme renumite turcesti sau italiene.

Alegerea furnizorilor se face dupa preturile practicate, dupa distanta, dupa cantitatile aprovizionate.

Clientii

In functie de statutul lor, de natura solicitarilor fata de produsele sau serviciile firmei, clientii se pot grupa astfel: consumatori, utilizatori industriali, distribuitori, agentii guvernamentale.

Clientii principali ai S.C. PAN S.R.L. se impart in consumatori si intermediari ai sistemului de distributie ( engrossisti si detailisti). Engrossistii au la randul lor retele proprii de distributie.

Consumatorii sunt alcatuiti din segmente diferite de populatie de la copii pana la batrani. Gama larga de produse oferita de societate face dificila alegerea unui segment tinta caruia sa i se adreseze oferta societatii.

In categoria detailistilor intra magazinele specializate sau nespecializate, minimarket-uri, magazine alimentare, chioscuri, cofetarii.

Principalii clienti, pe categorii de produse ai S.C. PAN S.R.L. sunt:

Societatea PAN S.R.L. incearca prin activitatea sa sa stabileasca relatii bune cu furnizorii de materii prime si de utilaje necesare fabricarii produselor sale. De asemenea are legaturi stranse cu principalii intermediari de marketing care vor asigura clientilor produsele respective, legaturi care permit supravegherea permanenta a distributiei de la producator la consumator.

Concurenta

In postura de concurenta apar firmele sau persoanele particulare care isi disputa aceleasi categorii de clienti, iar uneori chiar si aceeasi furnizori. Deosebirea dintre acestia consta in rolul pe care il are fiecare in raporturile dintre ei, in raporturile cu clientii, atitudinea manifestata fata de noutati, formele de comunicare cu consumatorii.

Deoarece societatea isi desface produsele sale in intreaga tara concurenta este prezenta atat pe plan local cat si national.

Pe plan national

Principalele grupe de produse distribuite in tara si societatile producatoare competitive pentru acestea sunt:

Trebuie avuta in vedere si concurenta din afara tarii, piata Romaniei fiind invadata de produse din Turcia si Orientul Mijlociu ( biscuiti si napolitane).

Cu toate ca in tara, pe piata produselor de morarit si panificatie, exista o concurenta acerba, societatea a reusit sa-si pastreze o parte din clientii vechi si chiar sa intre pe noi piete datorita urmatoarelor avantaje:

- produsele sunt obtinute pe baza unor retete foarte bune, satisfacand astfel cerintele actuale ale consumatorilor;

- varietatea mare de produse acopera un segment foarte mare de piata.

Pe piata locala, SC. PAN S.R.L. detine o pondere de aproximativ

70%, iar in tara desface produsele sale in urmatoarele judete si localitati: Bucuresti, Brasov, Iasi, Buzau, Ploiesti, Pitesti, Craiova, Targu Jiu, Constanta, Suceava, Galati, Slatina, Sfantu Gheorghe.

Evolutia cifrei de afaceri a societatii PAN S.R.L. este urmatoarea:( cifrele sunt in ROL - adecvate perioadei)

- mii lei -

In ceea ce priveste profitul, dinamica acestuia este reprezentata in tabelul urmator :

- mii lei -

Evolutia capacitatilor de productie pe anii 1999-2002 a fost:

Evolutia la principalele categorii de produse a fost:

Structura productiei pe tipuri de produse si ponderea acestora in veniturile totale:

Structura datoriilor in perioada analizata se prezinta astfel:

Societatea comerciala PAN S.R.L. isi desfasoara activitatea in conditiile si cu respectarea dispozitiilor legale in materie, avand atributiile prevazute in lege si statutul societatii.

Societatea este administrata de catre un manager general.

Functiile intreprinderii

Functiunile intreprinderii reprezinta ansamblul activitatilor in cadrul carora se folosesc tehnici specializate in vederea realizarii unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale intreprinderii.

Functiunile intreprinderilor moderne de orice profil sunt:

-Cercetare-dezvoltare: cercetarea (produselor, serviciilor, tehnologiilor), proiectarea produselor, realizarea si incercarea prototipurilor; proiectarea investitiilor, dezvoltarea capacitatilor de productie, organizarea productiei si a muncii, inventii, inovatii, rationalizari, informarea - documentarea.

- Productie: programarea, lansarea si urmarirea productiei; fabricatia; intretinerea si repararea utilajului; controlul tehnic de calitate; metrologia; transportul intern si manipularea materialelor, aplicarea normelor de tehnica a securitatii;

- Comerciale: studiul pietei; vanzarea (expeditia, reteaua de desfacere, magazinele de prezentare cu vanzare); serviciile post-vanzare; reclama si publicitate; aprovizionarea; incheierea si urmarirea contractelor; depozitele (de materii prime, materiale, semifabricate, produse finite) si gestiunea stocurilor; transportul exterior;

- Financiar-contabil: planificarea financiara; executia financiara; controlul financiar intern; contabilitatea; stabilirea preturilor; analiza economico-financiara a rezultatelor;

- Personal: analiza si evaluarea posturilor; planificarea fortei de munca, recrutarea personalului; selectia profesionala; integrarea psiho-socio-profesionala; aprecierea personalului; promovarea personalului, salarizarea; formarea si perfectionarea personalului; activitatile si serviciile cu caracter social (asigurarea conditiilor corespunzatoare de munca, protectia muncii, igiena si medicina muncii; asigurarea serviciilor necesare unor salariati -cazare, transport, alimentatie).

CAPITOLUL 1

Fundamente teoretice privind cheltuielile,

veniturile si rezultatele

1.1. Definirea si sfera de cuprindere a cheltuielilor si veniturilor

Orice activitate pe care o desfasoara agentii economici necesita, in mod obiectiv, anumite consumuri de munca vie si materializata, care poarta denumirea generala de cheltuieli.

Cheltuielile sunt sume platite sau de platit de catre unitatea patrimoniala pentru:

- consumurile proprii ;

- munca prestata in folosul sau ;

- obligatiile contractuale si legale fata de terti ;

- alte situatii exceptionale.

Pentru stabilirea rezultatului exercitiului se asimileaza acestora amortizarile si provizioanele si cedarile sau pierderile din calamitati sau alte cauze a activelor.

Pierderile reprezinta reduceri ale beneficiilor economice si pot rezulta, sau nu, ca urmare a desfasurarii activitatii curente a persoanei juridice. Ele nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli.

In general, cheltuielile reprezinta expresia valorica a operatiunilor economice referitoare la cumpararea si utilizarea bunurilor economice. Structura analitica a cheltuielilor este deosebit de diversificata, dar pot fi identificate cel putin patru modalitati principale de formare (aparitie) a acestora:

Consumul de bunuri stocabile in activitatea curenta de exploatare, cum ar fi consumul de materii prime si materiale auxiliare in procesul de productie, in scopul obtinerii de produse, lucrari si servicii.

Angajarea unei cheltuieli care intervine in momentul cumpararii de bunuri nestocabile, lucrari, utilitati si servicii destinate productiei, cu ocazia nasterii obligatiilor fata de furnizori.

Plata unei sume de bani destinata satisfacerii unei nevoi curente a firmei, pentru care anterior platii nu a fost inregistrat angajamentul (obligatia) de plata.

Incorporarea (includerea) in cheltuielile curente ale exercitiului financiar expirabil a unor sume reprezentand deprecieri economice ireversibile (amortizarile imobilizarilor), deprecieri economice probabil reversibile (provizioane pentru deprecieri) sau rezerve pentru acoperirea riscurilor viitoare (provizioane pentru riscuri si cheltuieli).

Veniturile unitatii patrimoniale sunt sume incasate sau de incasat pentru :

- pentru bunurile livarte, lucrarile executate si serviciile prestate de terti ;

- obligatii legale sau contractuale din partea unor terti ;

- alte situatii exceptionale.

Pentru stabilirea rezultatului exercitiului, la venituri se adauga si veniturile din productia stocata (pe sold) si productia de imobilizari si de asemenea cele din cedarea activelor.

In categoria veniturilor se includ atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati curente, cat si castigurile din orice alte surse.

Castigurile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice care pot aparea sau nu ca rezultat din activitatea curenta, dar nu difera ca natura de veniturile din aceasta activitate.

Veniturile din activitati curente se pot regasi sub diferite denumiri, cum ar fi : vanzari, comisioane, dobanzi, dividende.

Pentru reprezentarea cheltuielilor si veniturilor se porneste de la caracterul de proces al activitatilor consumatoare de resurse si producatoare de rezultate.

In general, veniturile reprezinta expresia baneasca a productiei stocate si/sau livrate. Similar cheltuielilor, ele au o mare diversitate, dar totusi, pot fi indentificate cel putin patru modalitati principale de formare (aparitie) a lor:

Obtinerea productiei fabricate in cadrul obiectului principal de activitate al unei firme. In acest moment al circuitului economic, evaluarea productiei obtinute se face in costuri efective de productie.

Livrarea (facturarea) productiei fabricate, care constituie momentul transferului dreptului de proprietate de la producator (vanzator) catre client (cumparator). In acest moment al circuitului economic, evaluarea productiei vandute se face in preturi de vanzare, inclusiv taxa pe valoarea adaugata (TVA). Venitul producatorului se constituie la nivelul pretului negociat de vanzare, fara TVA.

Incasarea unor sume de bani, ca urmare a facturarii de produse, lucrari, prestatii si servicii care fac obiectul curent de activitate al firmei, dar pentru care nu s-au inregistrat anterior creante fata de clienti (cumparatori).

Incorporarea (includerea) in veniturile curente ale exercitiului financiar expirabil a unor sume reprezentand venituri care au fost estimate ca probabile in exercitiile financiare anterioare, dar care au devenit certe in exercitiul financiar expirabil. Este vorba de veniturile constatate in avans, scadente si/sau de anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri si cheltuieli, ramase fara obiect.

Respectand principiul independentei exercitiilor, toate operatiile care determina cheltuieli si venituri sunt inregistrate in momentul generarii sau angajarii lor. In mod corespunzator se organizeaza o "contabilitate de angajamente". Ea presupune individualizarea si reflectarea cheltuielilor in faza de angajare si consum, iar a veniturilor in momentul obtinerii si realizarii lor.

Principiul prudentei impune inregistrarea che1tuielilor cu amortizarile si provizioanelor indiferent de existenta unor rezultate financiare favorabi1e.

Principiul necompensarii interzice efectuarea de compensari intre cheltuieli si venituri, inegistrate la conturi de rezultate diferite.

In concordanta cu principiul rezultatului este necesar sa se delimiteze momentul in care cheltuielile se considera consumate si veniturile realizate, iar pe aceasta baza imputarea costului atasat in vederea determinarii rezultatului net. In acest sens s-a creat principiul recunoasterii cheltuielilor consumate in momentul utilizarii resurselor, iar a veniturilor realizate in momentul transferarii dreptului de proprietate, deci al livrarii sau facturarii catre client. Daca veniturile nu sunt legate de vanzari (chirii, dobanzi de incasat) sunt considerate realizate in momentul constatarii lor. Pornind de la venitul realizat al exercitiului, in mod corespunzator se delimiteaza cheltuielile in calitatea lor de efort care au generat veniturile.

1.2.Clasificarea cheltuielilor si veniturilor

Cheltuielile se clasifica dupa mai multe criterii :

dupa natura respectiv natura activitatii desfasurate si natura resurselor consumate;

dupa destinatie (in cadrul contabilitatii de gestiune);

dupa momentul angajarii si consumului.

Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel :

cheltuieli de exploatare ;

cheltuieli financiare ;

cheltuieli extraordinare (calamitati si alte evenimente extraordinare).

Cheltuielile de exploatare se refera la complexitatea activitatilor economice pe care intreprinderea le poate desfasura, fiind sistematizate in urmatoarele categorii :

- Cheltuielile privind marfurile (sau costul marfurilor vandute ) sunt constituite din pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare si alte cheltuieli accesorii legate de achizitia marfurilor.

Cheltuielile cu materiile prime se refera la cheltuielile cu consumul de materii prime.

- Cheltuielile cu materiale consumabile constau din cheltuielile cu materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile.

Cheltuielile cu energia si apa reprezinta costul de achizitie al energiei si apei consumate.

- Alte cheltuieli materiale care includ costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, cheltuielile privind baracamentele si amenajarile provizorii, costurile de achizitie al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor si costul de achizitie al animalelor si pasarilor.

- Cheltuielile cu lucrarile si serviciile executate de terti reprezinta cheltuielile cu intretinerea si reparatiile; redevente, locatii de gestiune si chirii ; studii si cercetari inclusiv sumele platite pentru contractele de cercetare; cheltuieli cu primele de asigurare; cheltuieli cu alte servicii executate de terti (colaboratori, comisioane, inclusiv cele platite agentilor economici cu activitate de comert exterior si onorarii; cheltuieli de protocol, reclama si publicitate; transportul de bunuri si personal ; deplasari, detasari si transferari, posta si taxe de telecomunicatii; servicii bancare si altele).

- Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate suportate de unitatea patrimoniala, indiferent de rezultatul exercitiului cum sunt : impozitul pe cladiri si terenuri ; taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat ; taxa asupra mijloacelor de transport ; datorii si varsaminte privind fondurile speciale.

- Cheltuieli cu personalul, unde se incadreaza : salariile si alte drepturi de personal; asigurari si protectie sociala (contributia unitatii la asigurari sociale, ajutorul de somaj, asigurari sociale de sanatate si alte cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala suportate de unitatea patrimoniala).

- Alte cheltuieli de exploatare, care se refera la pierderile din creante si debitori diversi; despagubiri, amenzi si penalitati; donatii si subventii acordate; activele cedate si alte operatii de capital; sconturile acordate clientilor si alte cheltuieli financiare (pierderi din creante de natura financiara).

In cheltuielile activitatii financiare sunt incluse:

- Pierderi din creante legate de participatii reprezinta pierderile din creantele imobilizate ale intreprinderii.

- Cheltuielile privind investitiile financiare cedate, respectiv valoarea imobilizarilor financiare, cedate sau scoase din activ ; diferenta nefavorabila dintre valoarea contabila a investitiilor financiare pe termen scurt si pretul de cesiune.

- Cheltuieli din diferente de curs valutar, reprezentate de diferentele nefavorabile de curs valutar, rezultate in urma lichidarii creantelor si datoriilor in valuta, diferentele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilitatilor in devize existente in casierie cat si existentul in conturile de acreditive in devize.

- Cheltuielile privind dobanzile, respectiv dobanzile curente aferente imprumuturilor primite si altor datorii privind exercitiul in curs.

- Alte cheltuieli financiare, reprezentate de sconturile acordate clientilor, debitorilor si alte cheltuieli financiare.

Cheltuielile extraordinare reprezinta acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a unitatii patrimoniale. Ele se refera la calamitati si alte evenimente extraordinare sau altfel spus la piederile din calamitati si exproprieri de active.

Cheltuielile cu amortizarile si provizioanele sunt grupate, in functie de natura lor, pe activitatile care le ocazioneaza, de exploatare si financiara, si cuprind : cheltuieli ce privesc amortizarea imobilizarilor necorporale si corporale, provizioane pentru riscuri si cheltuieli de exploatare si deprecierea imobilizarilor corporale, necorporale si financiare, activelor circulante de natura stocurilor si celor financiare.

Cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite reprezinta sumele de aceasta natura datorate bugetului statului de catre toate entitatile economice, inclusiv microintreprinderi.

Cheltuielile se afla intr-o conexiune cu veniturile deja recunoscute, proces cunoscut sub denumirea de "matching". Toate cheltuielile angajate in cursul exercitiului care nu se pot atasa veniturilor realizate sunt "activate" sau recunoscute ca active, fiind imobilizate, stocate sau repartizate asupra mai multor exercitii.

Generalizand, se poate aprecia ca in contabilitatea financiara cheltuielile se grupeaza in:

cheltuieli curente,

cheltuieli inregistrate in avans,

cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii,

cheltuieli de plata.

Prima categorie, cheltuielile curente, cuprinde cheltuielile angajate si recunoscute de rezultatul exercitiului curent sau in curs.

Cheltuielile inregistrate in avans si cele de repartizat pe mai multe exercitii sunt, dupa caz, cheltuieli constatate sau angajate in exercitiul "N", dar recunoscute de rezultatul exercitiului "N+1".

In ceea ce priveste cheltuielile de plata sunt consumurile constatate efectiv pentru care nu s-au primit pana la inchiderea exercitiului documentele de constatare (exemplu: drepturile cuvenite angajatilor la inchiderea exercitiului cu titlu de concedii de platit, impozite si taxe datorate, dobanzi datorate).

Veniturile se grupeaza dupa natura lor economica in urmatoarele categorii:

Veniturile aferente activitatii de exploatare care cuprind:

- Veniturile din vanzari de marfuri sunt intalnite la intreprinderile comerciale, dar si la alte tipuri de intreprinderi cu activitate de distributie. Vanzarile de marfuri sunt evaluate la pret de vanzare (pretul pietei), exclusiv taxa pe valoare adaugata.

- Veniturile din productia vanduta includ veniturile din vanzarea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, executarea de lucrari, prestari de servicii, venituri din studii si cercetari, venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii, venituri din activitatile anexe. Productia vanduta este evaluata la pret de vanzare, exclusiv taxa pe valoare adaugata.

Insumarea vanzarilor de marfuri si a productiei vandute, evaluate la pret de vanzare, exclusiv reducerile de pret acordate clientilor si TVA duce la obtinerea indicatorului cifra de afaceri, utilizat in caracterizarea marimii intreprinderii si in analiza situatiei economico-financiare a acesteia.

- Variatia stocurilor reprezinta variatia in plus (cazul stocajului, cand stocul final > stocul initial) sau in minus (cazul destocajului cand stocul final < stocul initial), intre valoarea la cost de productie a stocurilor de produse si productiei in curs de executie, de la finele perioadei si valoarea initiala a acestor stocuri, fara a lua in considerare provizioanele constituite pentru depreciere.

Variatia stocurilor se determina pentru fiecare forma de produse stocate (produse finite, semifabricate, produse reziduale) cat si pentru productia in curs de executie.

- Veniturile din productia imobilizata reprezinta costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de unitatea patrimoniala, pentru ea insasi, si inregistrate ca active imobilizate corporale si necorporale.

Productia stocata si productia imobilizata sunt venituri care nu genereaza incasari monetare intr-o perioada imediat urmatoare; fiind surse de imbogatire virtuala pentru intreprindere, ele sunt evaluate, din ratiuni de prudenta, la nivelul costurilor de productie.

Suma algebrica dintre productia vanduta, productia stocata si productia imobilizata reprezinta productia exercitiului.

- Venituri din subventii de exploatare reprezinta sume primite cu titlu gratuit (nepurtatoare de dobanda si nerambursabile) pentru finantarea activitatii de exploatare a persoanei juridice, in schimbul respectarii anumitor conditii. Alte venituri din exploatare se refera la veniturile din creante reactivate si alte venituri din exploatare, altele decat cele prezentate anterior.

In veniturile financiare sunt incluse:

- Veniturile din participatii detinute la filiale din cadrul grupului; la societati din afara grupului ; in intreprinderi asociate din cadrul grupului ; in intreprinderi asociate din afara grupului ; titluri de participare strategice in cadrul grupului si in afara grupului.

- Veniturile din investitii financiare pe termen scurt sunt reprezentate de dividendele aferente investitii financiare pe termen scurt;

- Veniturile din creante imobilizate reprezentand dobanda aferenta creantelor imobilizate cedate;

- Veniturile din imobilizari financiare cedate reprezinta castigul rezultat din vanzarea investitiilor financiare pe termen scurt la un pret de cesiune mai mare decat valoarea contabila;

- Veniturile din diferente de curs valutar reprezinta veniturile obtinute din diferentele favorabile de curs valutar, rezultate in urma lichidarii imprumuturilor si datoriilor in valuta ale unitatii si din diferentele favorabile de curs valutar aferente disponibilitatilor bancare in devize, disponibilitatilor in devize existente in casierie, precum si existentul in conturile de acreditare in devize.

- Veniturile din dobanzi includ dobanzile primite pentru disponibilitatile din conturile bancare si pentru imprumuturile acordate.

- Veniturile din sconturi obtinute si alte venituri financiare.

Veniturile extraordinare cuprind acele venituri care nu sunt legate de activitatea curenta a unitatii patrimoniale. Aceste venituri sunt venituri rezultate din compensatii primite pentru cheltuieli sau pierderi din calamitati sau alte evenimente extraordinare.

Venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor

Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare reprezinta veniturile obtinute din diminuarea sau anularea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, pentru deprecierea imobilizarilor corprale si necorporale, pentru dprecierea activelor circulante .

Veniturile financiare din provizioane reprezinta venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor constituite in legatura cu activitatea financiara a intreprinderii cum sunt provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor financiare si pentru deprecierea titlurilor de plasament.

Sunt "pasivizate" sau recunoscute ca pasive toate veniturile realizate in avans care sunt atribuite exercitiilor viitoare.De aceea, veniturile se impart in:

venituri curente,

venituri inregistrate in avans,

venituri de realizat.

Veniturile curente sunt constatate, inregistrate si incorporate in rezultatul exercitiului curent.

Veniturile de realizat sunt venituri realizate efectiv in exercitiul "N" si incorporate in rezultatul aceluiasi exercitiu, pentru care nu s-au intocmit documente de inregistrare. Exemplu: vanzari de produse pentru care nu s-au intocmit facturi pana la inchiderea exercitiului.

1.3. Delimitari si structuri privind rezultatele

Potrivit art. 19 din Legea contabilitatii nr.82/1991 - republicata, in contabilitate profitul sau pierderea se stabilesc lunar, cumulat de la inceputul anului.

In acest sens, conturile de cheltuieli si conturile de venituri in care se inregistreaza, in functie de natura lor, cheltuielile, respectiv, veniturile se inchid provizoriu, prin contul de rezultate.

Rezultatul se poate determina prin compararea capitalurilor proprii aferente a doua exercitii succesive:

Deoarece aceasta relatie nu tine cont de posibilele modificari ale capitalului social intervenite in cursul exercitiului (cresteri de capital prin aporturi de numerar si in natura sau ca urmare a conversiilor de datorii, reduceri de capital social), cat si a faptului ca o parte din profit poate fi distribuita asociatilor sub forma de dividende, ecuatia care permite determinarea rezultatului exercitiului este:

Determinarea rezultatului exercitiului prin prisma abordarii patrimoniale este criticabila in perioada de cresteri de preturi, deoarece ajustarile aduse elementelor patrimoniale, ca urmare a variatiilor de preturi, se pot realiza prin metode diferite, ceea ce atrage furnizarea mai multor imagini (marimi) plauzibile de rezultate.

Punctul de vedere economic defineste rezultatul ca diferenta intre venituri si cheltuieli:

Rezultatul poate fi o marime pozitiva, denumita profit sau beneficiu, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, adica un venit ramas dupa acoperirea cheltuielilor sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, in situatia inversa.

Prin compararea cheltuielilor din exploatare cu veniturile din exploatare se determina rezultatul din exploatare - profit sau pierdere. Rezultatul din exploatare evalueaza rentabilitatea economica a unei intreprinderi si corespunde activitatii normale si curente a acesteia, inclusiv operatiuni efectuate in exercitiile anterioare dar aferente exercitiului curent. Acest rezultat este utilizat in compararea performantelor intreprinderii care au politici financiare diferite.

Prin compararea cheltuielilor financiare cu veniturile financiare se determina rezultatul financiar - profit sau pierdere. Veniturile si cheltuielile financiare generate de operatiuni financiare sunt considerate in aceasta categorie, indiferent de caracterul lor orinar sau exceptional.

Suma algebrica dintre rezultatul de exploatare si rezultatul financiar permite stabilirea rezultatului din activitatea curenta - profit sau pierdere, deci a rezultatului curent al execitiului. Acesta este soldul intermediar de gestiune care apare in Contul de profit si pierdere si care decurge din activitatea curenta a intreprinderii, excluzand operatiunile exceptionale.

Rezultatul extraordinar se obtine prin compararea veniturilor extraordinare cu cheltuielile extraordinare. Veniturile si cheltuielile din aceasta categorie reprezinta operatii cu caracter de exceptie, neavand legatura directa cu activitatile curente ale unitatii, de exploatare si financiara.

Rezultatul brut al exerctiului - profitul sau pierderea contabila - se calculeaza ca suma dintre rezultatul curent si cel extraordinar.

Daca din rezultatul exercitiului inainte de impozitare se scade impozitul pe profit determinat conform normelor legale, se obtine rezultatul net al exercitiului care este de fapt soldul contului de profir si pierdere inscris in documentele contabile de sinteza, fiind apoi supus afectarii.

Rezultatul contabil reprezinta suma globala a profitului sau pierderii exercitiului financiar ce figureaza in contul 121 "Profit si pierdere" inainte de impozitare.

Rezultatul fiscal reprezinta profitul impozabil sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit regulilor fiscale si in functie de care se calculeaza volumul impozitelor exigibile (sau rambursabile).

Intr-o abordare generala, pornind de la standardele contabile internationale relatia dintre cele doua marimi poate fi prezentata astfel:

Diferentele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal.

Diferentele temporare sunt elemente neintegrabile in rezultatul fiscal al exercitiului dar care vor fi deduse ulterior, sau elemente care sunt deduse din rezultatul exercitiului dar care vor fi impozabile ulterior. Aceste diferente se explica prin decalajul intre exercitiul in care se includ anumite elemente de cheltuieli si venituri in calculul rezultatului contabil.

1.4.Contul de profit si pierdere si performanta intreprinderii

Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteza care masoara performantele activitatii unei intreprinderi, in cursul unei perioade date. El constituie o sinteza a contabilitatii de flux la nivel microeconomic, deoarece pune in evidenta fluxurile de valoare care au contribuit la cresterea sau micsorarea bogatiei unei intreprinderi, pentru o anumita durata. Insa, definirea performantei firmei se face diferit, in functie de interesele utilizatorilor de informatie contabila si de postulatele si principiile contabile retinute pentru determinarea rezultatului. Astfel, unii utilizatori de informatie contabila sunt interesati mai mult de informatia privind profitul intreprinderii, pe cand altii urmaresc fluxurile (viitoare) de trezorerie. Chiar notiunea de profit sau beneficiu nu este definita in acelasi mod de economisti si de profesionistii contabili.

Masurarea profitului poate fi abordata din trei unghiuri de vedere:

Patrimonial, prin compararea valorii unei intreprinderi referitoare la doua momente diferite, utilizand aceleasi metode de evaluare.

Economic, prin deducerea cheltuielilor din venituri, ambele referitoare la aceeasi perioada.

Financiar, prin deducerea amortizarii din fluxurile nete de trezorerie (acest din urma unghi de vedere este derivat din cel economic).

Din punct de vedere patrimonial, masurarea profitului intreprinderii pleaca de la ecuatia juridica a bilantului:

Contul de profit si pierdere prezinta importanta pentru o gama larga de utilizatori de informatie contabila, fiecare urmarind satisfacerea propriilor nevoi informationale. Astfel, plecand de la contul de profit si pierdere, investitorii si creditorii pot sa evalueze fluxurile viitoare de trezorerie ale intreprinderii. In felul acesta, investitorii pot sa evalueze, cu cea mai mare exactitate, valoarea economica a intreprinderii unde sunt actionari, iar creditorii pot sa determine masura in care intreprinderea isi va putea rambursa datoriile.

Previziunea fluxurilor de trezorerie se face prin actualizarea performantelor (profiturilor) trecute ale intreprinderii, iar atunci cand exista o corelatie rationala intre performantele trecute si cele viitoare, estimarea rezultatelor si fluxurilor de trezorerie viitoare nu trebuie pusa la indoiala.

Contul de rezultate poate fi utilizat si de alte categorii de utilizatori: clientii vor sa fie informati asupra capacitatii in care intreprinderea le poate furniza bunurile si serviciile de care au nevoie; sindicatele sunt interesate sa examineze rezultatele in vederea negocierii de noi conventii colective; guvernele utilizeaza informatiile privind rezultatele pentru fundamentarea politicilor economice si fiscale; managerii utilizeaza contul de profit si pierdere pentru evaluarea eficacitatii resurselor consumate si proiectarea de noi strategii de firma.

Intocmirea contului de profit si pierdere ca si bilantul contabil constituie o obligatie legala pentru societatile comerciale sau grupurile de societati. In continuare, prezentarea contului de rezultate variaza, insa, de la o tara la alta, in functie de particularitatile economice, juridice, si fiscale ale fiecarei tari, cat si de experienta de normalizare contabila.

Practica contabila contemporana permite conturarea unei tipologii de prezentare a contului de profit si pierdere, care are la baza doua criterii:

Clasificarea contului de rezultate dupa forma de prezentare:

- sub forma de tablou bilateral sau forma de cont (schema orizontala care prezinta in partea stanga cheltuielile si pierderile, iar in partea dreapta, veniturile si profiturile);

- sub forma de lista (sau schema verticala care descrie formarea rezultatului).

Cea mai utilizata forma de prezentare a contului de profit si pierdere, pe plan mondial, este forma lista.

Clasificarea contului de rezultate dupa continutul informational:

- cont de rezultate cu prezentarea destinatiei cheltuielilor si veniturilor (sau cu prezentarea pe functiuni sau pe activitati a veniturilor si cheltuielilor);

- cont de rezultate cu prezentarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura

Schematic, contul de profit si pierdere se prezinta astfel:

Rezultatul obtinut - profitul sau pierderea - se determina in mod distinct pentru fiecare dintre cele trei grupe de activitati si in mod cumulat atat pentru primele doua grupe, cat si pentru toate cele trei grupe, precum si pentru cea de a patra grupa care priveste impozitul pe profit, in vederea obtinerii rezultatului final net al exercitiului financiar.

1.5. Cheltuielile, veniturile si rezultatele adordate prin prisma

Standardelor Internationale de Contabilitate

Standarde referitoare la cheltuieli

Potrivit Cadrului conceptual IASC cheltuielile reprezinta "diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate prin distribuirea acestora catre actionari".

Conform Cadrului General al IAS definitia cheltuielilor include pierderile precum si acele cheltuieli care apar in procesul desfasurarii activitatii curente ale intreprinderii. De exemplu cheltuielile ce apar in cursul activitatilor curente ale intreprinderii include costul vanzarilor, salariile si amortizarea.

Pierderile reprezinta alte elemente care corespund definitiei elementelor si care pot aparea sau nu pe parcursul desfasurarii activitatilor curente ale intreprinderii. Pierderile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice si din acest punct de vedere nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli.

Definitia cheltuielilor include si pierderile nerealizate cele rezultate din crestere cursului de schimb valutar in cazul unor imprumuturi pe care intreprinderea le-a contractat in valuta.

Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura terenurilor si mijloacelor fixe conform IAS 16 care a fost deja recunoscut trebuie adaugate valorii contabile a activului numai atunci cand se estimeaza ca intreprinderea va obtine beneficii economice viitoare suplimentare fata de performantele estimate initial ca fiind corespunzatoare. Cheltuielile ulterioare privind terenurile si mijloacele fixe sunt recunoscute ca active numai atunci cand acea cheltuiala imbunatateste starea respectivului activ fata de performantele estimate initial.

Tratamentul contabil adecvat in cazul cheltuielilor efectuate ulterior achizitionarii unui teren sau mijloc fix depinde de factorii care au fost luati in considerare la evaluarea initiala si la recunoasterea elementelor aferente si de posibilitatea recuperarii acestei cheltuieli ulterioare.

Cheltuiala pe segment (IAS 14) este cheltuiala ce rezulta din actiunea de exploatare a unui segment care este direct atribuibila segmentului respectiv si ponderarea relevanta dintr-o cheltuiala care poate fi alocata pe un temei rezonabil segmentului respectiv, inclusiv cheltuielile legate de vanzari catre clientii externi si cheltuieli legate de tranzactii cu alte segmente ale aceleiasi intreprinderi.

Cheltuiala pe segment nu include:

Elemente extraordinare,

Dobanzi, inclusiv dobanzi ocazionate de imprumut,

Pierderi din vanzarea investitiilor financiare sau pierderi din stingerea datoriilor,

Cheltuieli cu impozitul pe profit,

Cheltuieli administrative generale, cheltuiala birourilor centrale.

Cheltuiala pe segment include partea unui asociat al unei societati mixte din cheltuiala entitatii controlate in comun care este contabilizata prin consolidare conform IAS 31. Rezultatul pe segment este diferenta dintre venitul si cheltuiala pe segment. Rezultatul pe segment se determina inainte de ajustarile pentru interesul minoritar.

Elementele de cheltuieli si venituri conform IAS 1 trebuie compensate atunci si doar atunci cand:

un Standard International de Contabilitate cere sau permite aceasta ;

castigurile, pierderea si cheltuielile aferente provenind din aceeasi tranzactie sau eveniment sau din tranzactii si evenimente similare nu sunt semnificative.

Este important ca atat activele si datoriile cat si veniturile si cheltuielile atunci cand sunt semnificative sa fie raportate separate.

Standarde referitoare la venituri

Conform IAS 18 veniturile reprezinta "cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor ".

Potrivit Cadrului conceptual IASC elementele extraordinare sunt  "venituri sau cheltuieli ce rezulta din evenimente sau tranzactii care sunt in mod clar diferite de activitatile curente ale unei intreprinderi si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat ".

Termenul de venituri include acele venituri care apar in cursul desfasurarii de catre o intreprindere a activitatii sale curente termenul fiind regasit si sub alte denumiri ce include vanzari, onorarii, dobanzi, dividende si redevente.

Un element de prima importanta in contabilitatea veniturilor este determinarea momentului la care trebuie recunoscut ca venit. Venitul este recunoscut atunci cand exista posibilitatea ca societatii ii vor reveni in viitor anumite benificii economice si cand aceste beneficii pot fi evaluate cu fidelitate.

Venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate in cursul activitatilor obisnuite al acesteia atunci cand acest flux se materializeaza prin cresteri ale capitaluilui propriu, altele decat cresterile datorate contributiilor din partea participantilor la acest capital propriu.

Venitul include doar fluxurile brute de beneficii economice primate sau de primit de catre societate in nume propriu.

Sumele colectate in numele unor terte parti cum ar fi: taxele de vanzare, taxele pentru bunuri si servicii si taxele pe valuare adaugata nu sunt beneficii economice de primit de catre societate si nu au ca rezultat cresterea de capital propriu. De aceea sunt excluse din venituri. Similar in cazul unei relatii de mandator fluxurile brute de beneficii economice include sumele colectate in numele proprietarului si care nu au ca rezultat cresteri ale capitalului propriu al societatii.

Sumele colectate in numele proprietarului nu reprezinta venituri. Veniturile sunt reprezentate de comisioane. Veniturile trebuie evaluate la valoarea justa a mijlocului de plata primit sau de primit. Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzactie este determinata de obicei printr-un acord dintre societate si cumparator sau utilizatorul activului. Se evalueaza la valoarea justa a mijlocului de plata primit sau de primit, tinand cont de suma oricaror reduceri comerciale si de rabatul cantitativ permis de societate. Diferenta dintre valoarea justa si suma nominala a mijloacelor de plata este recunoscuta ca fiind venit din dobanda conform IAS 39.

In momentul in care bunurile sunt vandute sau se presteaza servicii in schimbul unor bunuri sau servicii ce nu sunt similare schimbul este privit ca fiind o tranzactie ce genereaza venit. Cand pretul de vanzare al unui produs include suma identificabila pentru servicii succesibile, aceasta suma este inregistrata in avans si recunoscuta ca venit pe parcursul perioadei in care este efectuat serviciul.

Veniturile din vanzarea bunurilor se contabilizeaza cand sunt cumulativ satisfacute urmatoarele conditii:

intreprinderea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele principale ce decurg in legatura cu proprietatea bunurilor respective;

intreprinderea nu mai gestioneaza bunurile cum ar fi facut-o cand detinea proprietatea lor si nici nu le mai poate controla efectiv;

veniturile pot fi evaluate la o valoare rezonabila;

este probabil ca beneficiile economice ca efecte ale tranzitiei sa fie generate de catre intreprindere;

costurile tranzactiei se pot masura rezonabil.

Cand intreprinderea pastreaza riscuri semnificative oferite proprietatii, tranzactia nu reprezinta o vanzare si bunurile nu sunt recunoscute.

Daca societatea pastreaza doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate, tranzactia reprezinta o vanzare si veniturile sunt recunoscute. Exemplu: pastrarea titlului legal de proprietate pana la incasarea sumei ce i se datoreaza sau returnarea banilor in cazul in care clientul nu este satisfacut. Este cazul in care vanzatorul poate estima posibilitatea returnarilor pe baza experientei anterioare si a altor factori relevanti si previziona estimarile.

Daca in conformitate cu principiul conectarii cheltuielilor la venituri, primele nu se pot evalua rezonabil, veniturile corespunzatoare nu pot fi contabilizate, iar daca sumele s-au incasat se inregistreaza la datorii.

Veniturile si cheltuielile ce se refera la aceeasi tranzactie sau eveniment se recunosc simultan, acest proces fiind denumit in mod curent corespondenta veniturilor cu cheltuielile.

Contabilitatea veniturilor degajate din activitatea ordinara a intreprinderii este tratata de IAS 18 "Recunoasterea veniturilor" - obiectivul normei este de a prescrie tratamentul contabil al diverselor venituri generate de activitatea de baza a intreprinderii prin diferite tipuri de tranzactii si evenimente.

Standardul isi propune si determinarea momentului recunoasterii venitului, respectiv posibilitatea obtinerii unor beneficii economice si evaluarii lor cu fidelitate.

Campul de aplicare a normei IAS 18 cuprinde veniturile provenite din urmatoarele operatiuni sau evenimente:

vanzari marfuri si produse;

prestari de servicii;

utilizarea de catre terti a unor active ale intreprinderii, producatoare de dobanzi, redevente si dividende.

Principiul de baza in evaluare sustinut de standard este valoarea justa a mijlocului de plata primit sau de primit.

Valoarea justa este suma la care se poate tranzactiona un venit sau deconta o datorie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, iar pretul fixat este determinat obiectiv.

In cazul in care mijlocul de plata ia forma numerarului, operatiunea este simpla. Daca se accepta in contrapartida un efect comercial, rata dobanzii poate fi nula sau mai mica decat cea de pe piata. Daca aranjamentul constituie efectiv o tranzactie financiara se stabileste o rata a dobanzii prin doua posibilitati:

ca rata predominanta pentru un instrument similar al unui emitent cu acelasi grad de risc;

rata dobanzii sa actualizeze suma nominala a instrumentului la preturile actuale in numerar pentru vanzarea bunului.

Cand bunurile si serviciile se schimba in contrapartida, se aplica urmatoarele reguli:

cand bunurile sau serviciile au aceeasi natura sau valoare nu se inregistreaza nici un venit:

cand acestea difera, veniturile corespund valorii juste primite, corectata cu suma lichiditatilor sau cvasilichiditatilor transferate;

cand valoarea bunurilor sau serviciilor primite nu se poate evalua, drept referinta serveste valoarea bunurilor sau serviciilor cedate.

Criteriile de recunoastere a tranzactiilor conform normei se aplica pentru fiecare in parte.

In situatiile in care elementele identificabile se includ in servicii succesive, sumele se inregistreaza in avans, dar se recunosc ca venituri in perioada efectuarii serviciului.

Daca serviciile sunt legate si fenomenul economic nu poate fi inteles separat, criteriile se aplica la ansamblul tranzactiilor. (Exemplu: daca o societate vinde bunuri si printr-un contract separat le cumpara inapoi ulterior, se neaga efectiv tranzactia si se trateaza impreuna).

Cand rezultatul unei tranzactii implica prestarea de servicii si veniturile realizate pot fi recunoscute pe masura executiei contractului la data intocmirii bilantului, acesta poate fi estimat rezonabil.

Este necesar in acest sens indeplinirea tuturor conditiilor de mai jos:

marimea tuturor veniturilor poate fi estimata rezonabil;

este probabil ca beneficiile economice aferente tranzactiei sa fie generate de catre societate;

stadiul de executie al contractului de prestari sa fie la incheierea bilantului evaluat in mod rezonabil;

costurile aparute pe parcurs si cele de finalizare a contractului sa poata fi evaluate rezonabil.

Recunoasterea veniturilor pe masura executiei contractului este denumita in mod frecvent "metoda procentului de executie", acestea fiind situate astfel in perioadele contabile in care sunt prestate serviciile.

In functie de natura tranzactiei, exista trei moduri de determinare a procentului de avansare:

examinarea lucrarilor executate;

serviciile prestate la data bilantului, exprimate sub forma procentuala fata de ansamblul serviciilor contractate;

ponderea costurilor angajate fata de totalul costurilor contractului.

Standarde referitoare la rezultat

Conform IAS 8 toate elementele de venit si cheltuieli recunoscute intr-o perioada trebuie incluse in determinarea rezultatului net corespunzator acelei perioade in afara de cazul in care un anumit IAS specifica altceva.

Atunci cand elementele veniturilor si cheltuielilor din contul de profit si pierdere provenite din activitati obisnuite au o asa marime, natura sau impact astfel incat prezentarea acestora sa fie relevanta in explicarea performantelor intreprinderii pentru peroioada respective atunci natura si valoarea corespunzatoare acestor elemente trebuie prezentate separate.

Desi elementele veniturilor si cheltuielilor nu sunt elemente extraordinare, natura si suma corespunzatoare acestor elemente pot fi relevante pentru utilizatorii documentelor financiare in intelegerea pozitiei, finantarea si performantele unei intreprinderi si in efectuarea previzibila asupra pozitiei financiare si performantei.

Cand rezultatul unui contract de constructie (IAS 11) poate fi exprimat in mod credibil costurile si veniturile contractuale ar trebui recunoscute ca si cheltuieli si venituri de referinta pentru stadiul final al activitatii contractuale la data bilantului.

In cazul unui contract cu pret fix: rezultatul unui contract de constructie este estimate credibil atunci cand toate conditiile urmatoare sunt satisfacute:

venitul contractual total este evaluat in mod credibil,

este posibil ca beneficiile economice asociate contractului sa fie generate catre intreprindere,

atat costurile contactuale necesare derularii contractului cat si cele din faza finala a acestuia evidentiate la data bilantului sunt evaluate in mod credibil.

Cand este posibil ca totalul costurilor contractuale sa depaseasca totalul veniturilor contractuale pierderea prevazuta trebuie recunoscuta in mod automat drept cheltuiala .

Valoarea unei asemenea pierderi este determinata indiferent:

daca lucrare a inceput sau nu,

de stadiul definirii activitatii contractuale.

Rezultatul actiune (IAS 33) de baza se calculeaza impartind profitul sau pierderea neta aferenta exercitiului corespunzatoare actionarilor comuni la media ponderata a actiunilor commune in circulatie in exercitiul respectiv.

Toate veniturile si cheltuielile recunoscute intr-o perioada, inclusiv cheltuielile cu impozite si taxele, elementele extraordinare si interesele minoritare contribuie la determinarea profitului sau pierderii nete aferente exercitiului (IAS 8).

Valoarea profitului net corespunzatoare actionarilor preferentiali inclusiv dividendele preferentiale aferente exercitiului se reduce din profitul net aferent exercitiului pentru determinarea profitului sau pierderii nete aferente exercitiului corespunzatoare actionarului comun.

CAPITOLUL 2

Organizarea contabilitatii cheltuielilor, veniturilor

si rezultatelor la S.C. Chitulescu Prod S.R.L.

2.1. Documente contabile utilizate si sistemul informational

Definirea, continutul si functiile documentelor contabile

Organizarea contabilitatii nu poate fi conceputa fara existenta unui sistem de documente contabile judicios elaborate si utilizate dupa reguli bine stabilite.

Potivit articolului 6 aliniatul 2 din Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata, modificata si completata prin Ordonanta de Guvern nr.61/2001, precum si a celorlalte prevederi legale privind intocmirea si utilizarea formularelor comune si a celor cu regim special, utilizate in activitatea financiara si contabila, orice operatiune economica se consemneaza intr-un document care sta la baza inregistrarii lor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Cu ajutorul documentelor contabile se formalizeaza in scris si se organizeaza faptic procesele de culegere, prelucrare, stocare si transmitere a informatiilor privind patrimoniul. Ele reprezinta piesele sau suporturile materiale ale contabilitatii. Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate sau netipizate.

Ministerul Finantelor, in carul reglementarilor referitoare la noul sistem de contabilitate, a elaborat "Nomenclatorul privind modelele registrelor si formularelor comun privind activitatea financiara si contabila  ".

Persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii trebuie sa asigure potrivit legii, conditiile necesare pentru intocmirea documentelor justificative privind oreratiile economice, organizarea si conducerea corecta si la zi a contabilitatii, organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv, precum si valorificarea rezultatelor acesteia: respectarea regulilor de intocmire a situatiilor financiare anuale simplificate, depunerea la termen a acestora la organele in drept si publicarea lor; pastrarea documentelor justificative, a registrelor si situatiilor financiare anuale simplificate, organizarea contabilitatii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice.

Continutul documentelor justificative

Continutul documentelor contabile variaza in functie de caracterul operatiilor consemnate, concretizat in anumite elemente obligatorii, care trebuie sa asigure reflectarea clara si completa a operatiilor economice pentru care se intocmesc. Dintre aceste elemente, unele sunt comune tuturor categoriilor de documente economice, iar altele sunt specifice anumitor documente.

Elemente comune se refera la:

- denumirea documentului;

- denumirea si sediul persoanei juridice care intocmeste documentul;

- numarul si data intocmirii acestuia;

- mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiei economice (cand este cazul);

- continutul operatiunii economice si, daca este cazul, temeiul legal al efectuarii acestuaia ;

- datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;

- numele, prenumele si semnaturile persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, dupa caz;

- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.

Elementele specifice, difera de la o categorie de documente la alta si asigura detalierea operatiei consemnate ele avand un rol completativ. De exemplu, factura contine ca elemente specifice, date privitoare la comanda, contract, aviz de insotire, document de transport, conturile de la bancile partilor etc.

Operatiile corespunzatoare cheltuielilor se oglindesc in contabilitate pe baza documentelor justificative in care sunt incrise, dintre care cele utilizate in mod curent in activitatea practica sunt:

Factura fiscala, pentru achizitionarile de valori materiale nestocabile, pentru tariful de transport privind bunurile de personal, pentru serviciile prestate de terti.

Bonul fiscal de tip Petrom, care oglindeste aprovizionarile (consumurile) de carburanti si lubrifianti.

Avizul de insotire atunci cand bunurile aprovozionate nu sunt facturate.

Extrasul de cont, in situatia unor plati direct din conturile deschise la banci, cum sunt comisioanele retinute de unitatile bancare.

Ordinul de deplasare (delegatie), pentru diurna aferenta deplasarilor in interesul intreprinderii.

Listele si procesul verbal de inventariere, care reflecta lipsurile in gestiune, imputabile sau neimputabile, privind activele circulante.

Documente specifice pentru anumite categorii de cheltuieli, cum sunt cele care privesc consumul de energie electrica, servicii de posta, telefon, transportul de marfuri pe calea ferata.

Bonul de consum sau fisa limita de consum, dupa caz, pentru eliberarea din magazie a materiilor prime si materialelor destinate consumului.

Statul de salarii, pentru cheltuielile privind salariile, asigurarile sociale si protectia sociala.

Documentele justificative specifice in care sunt consemnate operatiile economice care privesc veniturile sunt:

Factura fiscala - pentru toate operatiile privind livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, cu decontare, de regula ulterioara.

Factura externa INOVICE - in cazul operatiilor de export, document care se ataseaza la factura fiscala.

Monetarul - utilizat de toate unitatile economice cu amanuntul.

Bonul fiscal cod PETROM - in cazul vanzarii cu amanuntul a produselor petroliere.

Avizul de insotire - pentru situatiile legale, cand factura aferenta bunurilor livrate se intocmeste ulterior, in cazul trimiterii de valori materiale spre prelucrare la terti.

Extrasul de cont, in cazul incasarii unor venituri direct in conturile deschise la banci, cum este cazul dobanzii cuvenite pentru disponibilul din cont.

Inventarul si Procesul verbal de inventariere - pentru plusurile in gestiunea casieriei si a tuturor minusurilor imputabile.

Documente specifice (exemplu: facturi adecvate) pentru anumite categorii de venituri, cum sunt cele care privesc livrarile de curent electric, cele de prestari servicii de posta, telefon.

Bonul de predare, transfer, restituire care serveste pentru predarea la magazie a produselor finite sau a semifabricatelor.

Functiile documentelor contabile sunt:

Consemnarea - este inscriea datelor referitoare la procese si fenomene economice consumate intr-un anumit loc si la o anumita data; se face de regula in mod cronologic si apoi se sistematizeaza;

Justificarea - documentele atesta producerea operatiei sau fenomenului ce a avut loc;

Verificarea - urmareste necesitatea, oportunitatea, realitatea si exactitatea operatiilor sau fenomenelor consemnate;

Asigurarea integritatii patrimoniale - realizeaza evidenta cantitativa si valorica a marimii fiecaui element patrimonial si a intregului patrimoniu;

Calculul costurilor - realizeaza cuantificarea miscarilor si transformarilor si a rezultatelor acestora;

functia juridica - documentele sunt dovezi de proba in justitie pentru drepturile si obligatiile create in legatura cu patrimoniul unitatii.

Indeplinirea acestor functii este conditionata de calitatea documentelor, de operativitatea intocmirii lor si de viteza cu care circula de la locul intocmirii si pana la locul inregistrarii si valorificarii lor.

Intocmirea, prelucrarea si verificarea documentelor contabile

Documentele se intocmesc pe formulare tipizate manual sau cu mijloace tehnice, la locul de munca in cadrul careia se produc operatiile economice.

Indiferent de modalitatea de intocmire a documentelor contabile, aceasta trebuie sa fie clara si completa, respectand toate regulile privitoare la continutul si forma lor conditionand calitatea si exactitatea informatiilor contabile.

Prelucrarea documentelor, consta in sortarea documentelor pe operatii, exprimarea in etalon monetar, cumularea unor documente primare si obtinerea documentelor centralizatoare, verificarea de forma, aritmetica si de fond privind legalitatea, realitatea, oportunitatea, necesitatea si economicitatea operatiilor consemnate in documente, iar in final inregistrarea in contabilitate.

Verificarea documentelor, este operatia premergatoare inregistrarii operatiilor economice in conturi si consta in controlul respectarii conditiilor de forma si de fond pe care acestea trebuie sa le indeplineasca. Verificarea se face in scopul evitarii unor nereguli, eliminarii unor abuzuri si al reflectarii realitatii in contabilitate.

Circulatia documentelor contabile

Circulatia documentelor consta in parcursul acestora din momentul intocmirii sau intrarii in unitatea patrimoniala si pana la predarea lor la arhiva.

Circulatia documentelor in cadrul unitatii patrimoniale difera in functie de structura organizatorica, continutul operatiilor economice reflectate in documente, organizarea compartimentului contabil si mijloacele utilizate pentru executarea lucrarilor in contabilitate.

Circulatia documentelor trebuie astfel organizata incat sa respecte urmatoarele reguli:

-circulatia documentelor trebuie sa se faca pe caile cele mai scurte, printr-un numar redus de verigi organizatorice pentru a asigura operativitatea si utilizarea informatiilor;

-circulatia documentelor trebuie sa se faca in flux continuu;

-prelucrarea documentelor trebuie sa se faca complet si la termenul specificat in graficul de circulatie a documentelor.

Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate, au caracter obligatoriu pentru toate unitatile patrimoniale si asigura inregistrarea cronologica si sistematica a operatiunilor consemnate in documentele justificative. Ele se prezinta sub forma unor registre sau foi volante si listari informatice legate sub forma de registru, cu continut si forma adecvate scopului pentru care sunt elaborate.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt : registru-jurnal, registru-inventar, cartea mare.

Acestea se utilizeza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si astfel completate incat sa permita, in orice moment, identificarea si contolul operatiunilor contabile efectuate.

Registrul-jurnal are caracter de document cu regim special si se utilizeaza numai de compartimentul financiar contabil. Se intocmeste intr-un singur exemplar, se numeroteaza, se snuruieste, se parafeaza, se inregistreaza la organele fiscale si pote fi folosit ca proba in litigii. In acest registru se consemneaza toare operatiile economice si financiare din cadrul unei anumite perioade de gestiune, in ordinea in care acestea s-au efectuat in timp.

Registrul-inventar se intocmeste cu prilejul efectuarii inventarierii generale a patrimoniului si anume : la inceputul activitatii, cel putin o data pe an, in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii, precum si in alte situatii prevazute de lege. El asigura stabilirea rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum si a continutului unor posturi din bilant, putand fi folosit ca proba in litigii. Se intomeste intr-un singur exemplar, se numeroteaza, se snuruieste, se parafeaza de organul fiscal la inceperea activitatii, la incetarea activitatii, precum si in cazul inceperii unui nou registru.

Registrul Cartea mare este un document contabil obligatoriu prin intermediul caruia se inscriu lunar, direct sau prin regruparea pe conturi corespondente, inregistrarile care s-au efectuat in registrul-jurnal. In registrul Cartea mare se stabileste situatia fiecarui cont cu datele privind soldul initial, rulajele debitoare, rulajele creditoare si soldul final. Cartea mare sta la baza intocmirii balantei de verificare prin intermediul careia se valideaza corectitudinea aritmetica a inregistrarilor efectuate pe parcursul unei luni si de la inceputul anului in registrul-jurnal si Cartea mare.

Potrivit prevederilor articolului 25 din Legea contabiliatii 82/1991, republicata, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr.6/2001, registrele de contabilitate, precum si documentele justificative, care stau la baza inregistrarilor in contabilitate se pastreaza, timp de 10 ani, in arhiva, cu incepere de la data incheierii exercitiului in cursul caruia au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii, care se pastreaza timp de 50 de ani.

Registrele de contabilitate si documentele justificative se pastraza in arhiva, de regula, in forma lor originala grupate in functie de natura operatiunilor si in ordine cronologica, in cadrul exercitiului financiar la care acestea se refera. In caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua masuri de reconstituire a acestora in termen de 30 de zile de la constatare. Documentele contabile reconstituite vor purta mentiunea « reconstituit ».

Formele de inregistrare contabila

Formele de contabilitate care se pot utiliza de unitatile patrimoniale sunt :

pe jurnale ;

maestru-sah ;

jurnal - cartea mare ;

alte forme de contabilitate care sa respecte prevederile legale in domeniu si sa asigure utilizarea registrului jurnal si sa permita identificarea si controlul operatiilor patrimoniale efectuate.

Adoptarea unei forme de inregistrare contabila trebuie sa tina seama de dimensiunile activitatilor care se contabilizeaza, raspandirea in spatiu, numarul de salariati din compartimentul contabil si echiparea acestora cu tehnica de calcul.

Forma de contabilitate "pe jurnale" asigura inregistrarea operatiilor economice in mod cronologic si sistematic, direct din documentele primare si centralizatoare in jurnal, care constituie instrumentul de lucru de baza in aceasta forma de inregistrare contabila.

Prezinta avantajul ca inregistrarea operatiilor economice se face unilateral, adica o singura data in creditul conturilor, in corespondenta cu conturile debitoare.

Forma de contabilitate "maestru-sah" se aplica inca intr-un numar mare de unitati, fiind apreciata ca o forma de inregistrare simpla, usor accesibila lucratorilor contabili.

Are o productivitate a muncii redusa deoarece se bazeaza pe inregistrarea bilaterala in conturi a operatiilor economice, respectiv atat in debitul cat si creditul conturilor, fiecare avand si conturi corespondente.

Forma de contabilitate jurnal - cartea mare asigura, prin intermediul unui singur formular, inregistrarea cronologica si sistematica a tuturor operatiilor economice si financiare.

Jurnalul care se foloseste este structurat in trei parti :

- partea din mijloc, unde se inscriu cronologic formularele contabile cu explicatii privind operatiile inregistrate;

- partea din stanga, destinata inscrierii in coloane distincte a conturilor care se debiteaza si a sumelor aferente;

- partea din dreapta, care asigura consemnarea, de asemenea in coloane distincte a conturilor care se crediteaza precum si a sumelor care se inregisteaza;

Aceasta forma de contabilitate se poate adopta de agentii economnici cu volum redus de activitate si care folosesc putine conturi sintetice.

In categoria alte forme de contabilitate se includ, in principal, formele de inregistrare contabila anterioare, insa adaptate cerintelor impuse in folosirea tehnicii elecronice de calcul, denumite si forme de contabilitate informatice.

Persoanele fizice si juridice care utilizeaza sisteme de prelucrare automata a datelor au obligatia sa asigure respectarea normelor contabile, stocarea, pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlul datelor inregistrate in contabilitate.

Sistemul informational contabil

Pentru realizarea proceselor de cunoastere si gestiune a patrimoniului se procedeaza la organizarea datelor si informatiilor intr-un sistem informational. Pentru aceasta, se identifica evenimentele si faptele ce genereaza date, se delimiteaza obiectivele cunoasterii si conducerii, se stabilesc purtatorii materiali de informatii si modul in care se culeg si inregistreza datele, se aleg metodele si instrumentele de prelucrare a acestor date, se defineste destinatia informatiilor si se organizeaza transmiterea lor la destinatari. Sub acest aspect, contabilitatea reprezinta un sistem informational orientat spre cunoasterea si gestiunea valorilor economice separate patrimonial. In aceasta calitate, ea se delimiteaza ca un ansamblu de elemente interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza si transmiterea informatiilor privind starea si miscarea patrimoniului. Aceste elemente sunt:

fondul sau sistemul de informatii;

suporturile materiale ale informatiilor;

mijloacele de prelucrare a datelor;

metodele si procedurile de prelucrare a datelor;

circuitele informationale.

Fondul sau sistemul de informatii reprezinta componenta de baza a sistemului

informational -contabil. Informatia este o forma de cunoastere a realitatii prin care

se aduc stiri cu privire la felul, caracteristicile si marimea obiectelor, evenimentelor,

fenomenelor si proceselor ce formeaza mediul inconjurator.

Expresiile concrete ale informatiilor poarta denumirea de date si ele constau in: cifre, formule, simboluri, imagini, litere, cuvinte, propozitii etc.

In mod concret, informatiile contabile se identifica cu datele financiar -contabile privind starea si miscarea elementelor patrimoniale si cu indicatorii economico-financiari privind resursele si rezultatele obtinute.

Suporturile materiale ale informatiilor au calitatea de a conserva, stoca si restitui datele. Ele pot reprezenta o hartie ca document scris sau un alt obiect (banda magnetica, disc magnetic).

In cadrul contabilitatii, purtatorii de informatii constau in:

documente justificative;

registre de evidenta contabila;

situatiile financiar-contabile de sinteza si raportare;

purtatori tehnici de date (benzi si discuri magnetice, microfilme,etc)

Mijloacele de prelucrare a datelor servesc la culegerea, prelucrarea si transmiterea datelor si constau din masini de calcul, de birou, masini de birou specializate si echipamente electronice.

Metodele si procedurile de prelucrare a datelor reprezinta partea logica a prelucrarii datelor in vederea obtinerii informatiilor si a indicatorilor economico-financiari. Aceste metode si proceduri se intemeiaza pe principiile si regulile metodei contabilitatii si in mod concret, aplicativ se identifica cu procedeele acestei metode.

Circuitele informatiilor desemneaza traiectul pe care il parcurg informatiile contabile intre emitator si prelucrator, intre emitator sau prelucrator si destinatar, implicit returul lor.

Circuitele informationale se realizeaza sub forma transmiterii documentelor justificative de la emitator la prelucrator; prin situatiile financiar - contabile folosite pentru transmiterea informatiilor de cunoastere si gestiune necesare intreprinzatorilor ca gestionari de patrimoniu, proprietarilor (actionarilor, asociatilor si altor persoane fizice sau juridice), creantierilor ca parteneri de afaceri precum si pentru aparatul fiscal, pentru activitatea de impunere.

De asemenea, un circuit informational este si acela prin care se asigura si transmit informatiile de sinteza necesare stabilirii patrimoniului national, executiei bugetului administratiei centrale de stat, bugetelor locale, precum si pentru intocmirea bilantului general pe ansamblul economiei nationale.

2.2. Organizarea contabilitatii sintetice si analitice a cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor

Sistemul de conturi utilizate pentru evidenta cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor

Cheltuieli

Pentru contabilizarea curenta a cheltuielilor, in mod sistematizat, dupa continutul si natura lor economica, se utilizeaza clasa 6 "CONTURI DE CHELTUIELI", structurata in grupe de coturi, pe naturi relativ omogene de cheltuieli, iar in cadrul fiecarei grupe de conturi s-au instituit conturile sintetice de gradul I si/sau gradul II pentru fiecare element de cheltuiala.

Pentru cheltuielile de exploatare sunt rezervate grupele de cheltuieli de la 60 la 65, astfel:

Cheltuieli privind stocurile

Cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti

Cheltuieli cu alte servicii executate de terti

Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate

Cheltuieli cu personalul

Alte cheltuieli de exploatare

Pentru cheltuielile financiare se utilizeaza grupa de conturi:

Cheltuieli financiare

Pentru cheltuielile extraordinare se utilizeaza grupa:

67 "Cheltuieli extraordinare"

Pentru cheltuielile cu amortizarea si provizioanele se utilizeaza grupa:

68 "Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele"

Pentru cheltuielile cu impozitul pe profit se utilizeaza grupa:

Cheltuieli cu impozitul pe profit si alte impozite

Trasaturile comune  conturilor de cheltuieli sunt urmatoarele:

- Au functia contabila de activ.

- Reflecta in debit cheltuielile pe care unitatea le angajeaza, platite sau de platit.

- Oglindesc in credit, la sfarsitul fiecarei luni si implicit, la sfarsitul exercitiului, transferarea sau virarea integrala a cheltuielilor inregistrate in debitul contului 121 Profit si pierdere

- Unele conturi de cheltuieli se crediteaza, ca exceptie, si in cursul perioadei, inclusiv la sfarsitul exercitiului, pentru acele operatii care impun asemenea inregistrari, cum este cazul plusurilor de active circulante constatate la inventariere.

- La sfarsitul perioadei de gestiune, inclusiv al exercitiului, nu prezinta sold, nefiind conturi bilantiere.

- Sumele inregistrate in debitul sau ca sold debitor, atunci cand este cazul, cumulate de la inceputul anului pana la sfarsitul exercitiului, se utilizeaza pentru determinarea indicatorilor existenti in componenta bilantului contabil denumita "Contul de profit si pierdere", precum si in scopul detalierii informatiilor privind rezultatul exercitiului.

- Conturile de cheltuieli, de regula, nu necesita dezvoltarea in conturi analitice.

Venituri

Pentru contabilizarea curenta a veniturilor, in mod sistematizat, dupa continutul si natura lor economica, se utilizeaza clasa 7 "CONTURI DE VENITURI", structurata pe grupe de coturi, pe naturi relativ omogene de venituri, iar in cadrul fiecarei grupe de conturi s-au instituit conturile sintetice de gradul I si/sau gradul II pentru fiecare element de venit.

Structura, pe grupe, a conturilor de venituri, reglementata de Planul de contrui general, in vigoare, este urmatoarea :

Cifra de afaceri

Variatia stocurilor

Venituri din productia de imobilizari

Venituri din subventii de exploatare

Alte venituri din exploatare

Venituri financiare

77 "Venituri extraordinare"

78 "Venituri din provizioane"

Trasaturile comune conturilor de venituri sunt :

- Au functia contabila de pasiv, cu exceptia contului 711 Variatia stocurilor care ste bifunctional.

- Reflecta in credit pretul de vanzare (facturare) aferent bunurilor livrate sau lucrarilor executate si serviciilor prestate tertilor, precum si din diferite alte activitati sau operatii, incasate sau de incasat, efectuate de unitate.

- Oglindesc in debit, la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune si implicit la sfarsitul exercitiului, transferarea sau virarea integrala a veniturilor inregistrate in contul de rezultate, prin creditul contului 121 Profit si pierdere

- La sfarsitul perioadei de gestiune, inclusiv al finele anului financiar, nu prezinta sold, nefiind conturi bilantiere.

- Sumele inregistrate in credit, cumulate de la inceputul anului pana la sfarsitul exercitiului, se utilizeaza pentru determinarea indicatorilor existenti in componenta bilantului contabil denumita "Contul de profit si pierdere", precum si in scopul detalierii informatiilor privind rezultatul exercitiului.

- Conturile de venituri, de regula, nu necesita dezvoltarea in conturi analitice.

Rezultatul exercitiului

Conturile de cheltuieli si venituri se mai numesc si conturi de rezultate deoarece, pe baza datelor inscrise in aceste conturi, la sfarsitul perioadei de gestiune se stabilesc rezultatele financiare. Cheltuielile se repartizeaza asupra rezultatului, iar veniturile se incorporeaza in rezultate.

Prin rezultatul financiar se intelege profitul sau pierderea inregistrata. Contabilitatea rezultatelor financiare se realizeaza cu ajutorul grupei 12 "Rezultatul exercitiului", grupa care cuprinde contul 121 "Profit si pierdere ":

Acest cont tine evidenta profitului sau pierderii realizata in cursul exercitiului. Dupa functia contabila este un cont bifunctional.

Se crediteaza

-la sfarsitul perioadei de gestiune cu veniturile obtinute in cursul perioadei de gestiune, venituri preluate din conturile de venituri.

-cu pierderile realizate in exercitiul precedent, care sunt acoperite prin reducerea capitalului social sau care nu au fost inca repartizate.

Se debiteaza:

-la sfarsitul perioadei de gestiune cu toate cheltuielile inregistrate in toate conturile de cheltuieli si preluate in acest cont.

-cu profitul net realizat, supus repartizarii.

Dupa preluarea cheltuielilor si a veniturilor in contul 121 "Profit si pierdere", acest cont poate avea sold creditor sau sold debitor .

Soldul creditor al contul 121 "Profit si pierdere " reprezinta profitul creat ca sursa de finantare in urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor.

Pierderea, ca sold debitor al contul 121 "Profit si pierdere" exprima bunurile economice nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor .

2.2.1. Contabilitatea cheltuielilor

Contabilitatea cheltuielilor de exploatare

Activitatea de exploatare cuprinde toate operatiile economice si comerciale privind aprovizionarea, productia si desfacerea bunurilor, lucrurilor si serviciilor. De asemenea sunt incluse si operatiile privind investitiile, prin care se realizeaza productia si constructia proprie de mijloace fixe.

Cheltuieli privind stocurile

Prin aceasta categorie sunt delimitate cheltuielile privind materiile prime, materialele consumabile, energia, apa, precum si marfurile.

Ca metode de contabilizare se pot utiliza :

metoda inventarului intermitent,

metoda inventarului permanent.

Metoda inventarului intermitent

Aceasta metoda se materializeaza in faptul ca iesirile (E) nu se calculeaza pe baza de documente justificative de iesire ci se stabilesc pe baza de diferenta intre marimea stocurilor initiale (Si) plus intrarile (I) si stocurile finale determinate pe baza inventarierii efective (Sf). Cum stocul final inventariat efectiv la sfarsitul unei perioade (care poate fi luna calendaristica) este egal cu stocul initial luat in calcul pentru perioada urmatoare, iar intrarile sunt contabilizate document cu document, iesirile reprezinta un rezultat calculat prin formula urmatoare.

In cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea in cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidentierea intrarilor si ,respectiv, a recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizeaza numai la inceputul si sfarsitul lunii, iar intrarile de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct in conturile de cheltuieli corespunzatoare, la cost de achizitie, pret de factura sau pret prestabilit, dupa caz. La sfarsitul fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere si se inregistreaza in conturile de stocuri initiale ale lunii urmatoare si ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la inceputul lunii urmatoare.

Metoda inventarului intermitent consta in:

inregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui exercitiu financiar, direct in conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,

regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza de inventare faptice prin:

- destocarea stocului initial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza ca acesta s-a consumat in cursul exercitiului financiar,

- restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercitiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.

Folosirea acestei metode presupune:

- utilizarea ca preturi de inregistrare in contabilitate a stocurilor, a costului de achizitie pentru bunurile achizitionate din afara unitatii si respectiv a preturilor de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie;

- nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente stocurilor;

- nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a stocurilor.

Tipurile de inregistrari in cazul acestei metode sunt:

- Preluarea la cheltuieli, la deschiderea exercitiului, a stocurilor initiale de materii prime, materiale si marfuri:

Inregistrarea cumpararilor de stocuri efectuate in cursul exercitiului:

- Preluarea ca stocuri, la inchiderea exercitiului, a stocurilor determinate si evaluate pe baza de inventar:

Aceasta procedura este specifica firmelor mici si mijlocii unde exista posibilitatea de urmarire si control al miscarii, integritatii si gestiunii stocurilor de catre conducerea intreprinderii, prin inventarierea efectiva la sfarsitul fiecarei perioade. Este o procedura mai rapida, mai ieftina dar mai putin riguroasa.

Metoda inventarului permanent

Specifica marilor firme sau celor cu grija sporita fata de risipa, disparitie, furt aceasta procedura de urmarire, calcul si control al stocurilor desi mai costisitoare, asigura rapiditate in urmarirea stocurilor, o gestionare riguroasa si un control operativ, inopinat asupra integritatii stocurilor.

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea fiecaruia dintre preturile de inregistrare a stocurilor,

folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,

conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica.

Cand se foloseste metoda inventarului permanent, cheltuielile colectate in cursul exercitiului se inregistreaza prin articolul contabil:

In sfera materialelor se inscrie o gama larga de elemente, care se diferentiaza in anumite limite prin caracteristici comportamentale, care impun desfasurarea contului 602 Cheltuieli cu materialele consumabile , in conturi sintetice de gradul II, astfel:

Contul 604 "Cheltuieli privind materialele nestocate" inregistreaza toate materialele consumabile, aprovizionate de la furnizori, dar nestocate de intreprindere, aferente exercitiului in curs, care nu trec printr-un cont de gestiune (inventar).

Pe baza bonurilor de consum, se inregistreaza iesirile de materii prime si materiale consumabile:

Pe baza bonurilor de consum, se inregistreaza iesirea din magazie a materialelor de natura obiectelor de inventar:

Se inregistreaza consumul de energie si apa, pe baza facturilor primite de la furnizori:

Pe baza jurnalelor pentru vanzarea marfurilor se inregistreaza descarcarea gestiunii pentru marfurile vandute:

Cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti sunt grupate in doua categorii:

a) Cheltuieli privind lucrarile si serviciile ocazionate direct de desfasurarea activitatilor, in ansamblu, a intreprinderii cum sunt: lucrarile de intretinere si reparatii; redeverentele, locatiile de gestiune si chiriile; primele de asigurare; studiile si cercetarile.

Toate aceste cheltuieli se inregistreaza in conturile din grupa 61 "Cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti".

b) Cheltuieli privind lucrarile si serviciile legate direct de activitatile de ansamblu desfasurate de intreprindere cum sunt: colaborarile cu tertii; comisioanele si onorariile; protocol, reclama si publicitate; transportul de bunuri si personal; deplasari, detasari si transferari; posta si telecomunicatii; alte servicii executate de terti.

Aceste cheltuieli sunt inregistrate la conturile reunite in grupa 62 "Cheltuieli cu alte servicii executate de terti".

Colectarea cheltuielilor in cursul perioadei genereaza inregistrarile:

Precizare:

Cheluielile privind transportul si cazarea salariatilor, ocazionate de delegarea, detasarea si deplasarea acestora in tara si strainatate, sunt deductibile fiscal la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative.

Cheltuielile de protocol sunt deductibile in limita unei cote de 2% aplicata asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decat cheltuielile de protocol si cheltuielile cu impozitul pe profit.

Se inregistreaza cheltuieli cu redeventele, locatiile de gestiune si chiriile, precum si cheltuielile postale, pe baza facturilor primite de la furnizori :

Pe baza exrtasului de cont primit de la B.R.D., se inregistreaza comisionul unitatii bancare:

Cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate

O categorie distincta de cheltuieli, care prin natura lor se deosebesc de celelalte cheltuieli analizate anterior, o constituie cele care se reflecta in contabilitate cu ajutorul contului 635 " Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate".

a) Impozite, taxe si varsaminte asimilate datorate bugetului de stat sau altor organisme publice sub forma de: prorata din TVA deductibila devenita nedeductibila; TVA colectata aferenta bunurilor si serviciilor folosite in scop personal sau predate cu titlu gratuit (donatii), cea aferenta lipsurilor peste normele legale, precum si cea aferenta bunurilor si serviciilor acordate salariatilor sub forma avantajelor in natura; diferentele de pret la gaze si titei obtinute din productia interna; impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, asupra mijloacelor de transport, taxa de firma si alte impozite si taxe:

b) Datorii si varsaminte de efectuat la alte organisme publice, destinate fondurilor speciale, cum sunt: fondul special pentru sanatate, de risc si accidente, pentru persoane cu handicap, fondul special pentru dezvoltarea si modernizarea drumurilor publice.

In luna decembrie, in vedera efectuarii ulterioare a platii, se inregistreaza obligatia fata de bugetul local privind impozitul pe cladire si teren, precum si taxa de firma:

Pe baza statului de salarii aferent lunii decembrie, se inregistreaza contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale 0.5%, comision carti munca 0.75% :

Cheltuielile cu personalul contabilizeaza cheltuielile cu salariile personalului, cheltuielile privind asigurarile si protectia sociala. Inregistrarea contabila este de forma :

Pe baza statului de salarii din luna decembrie, se inregistreaza salariile brute, contributiile la asigurarile sociale 24,5%, la fondul de somaj 3,5% si asigurarile sociale de sanatate datorate7% de angajator:

Alte cheltuieli de exploatare

In activitatea de exploatare curenta, pe langa categoriile si felurile de cheltuieli analizate anterior, se pot ocaziona si alte cheltuieli, cum sunt cele aferente pierderilor din creante suportate de intreprindere, pierderile din lichidarea dobanzilor si creantelor, valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor insolvabili, scosi din evidenta, valoarea despagubirilor, amenzilor si penalitatilor datorate sau platite, valoarea donatiilor, subventiilor si sponsorizarile acordate.

Colectarea cheltuielilor genereaza inregistrarea:

Conform procesului verbal intocmit de Garda Financiara, se inregistreaza amenda primita:

Contabilitatea cheltuielilor financiare

In categoria de cheltuieli financiare se cuprind toate cheltuielile privind pierderile de creante legate de participatii, cheltuieli privind investitiile financiare cedate, diferentele de curs valutar din operatiile curente si disponibilitatile in devize la incheierea exercitiului financiar; dobanzile curente aferente imprumuturilor primite si altor datorii privind exercitiul in curs; sconturile acordate clientilor, alte cheltuieli financiare.

Toate operatiile privind cheltuielile financiare sunt inregistrate prin conturile din grupa 66 "Cheltuieli financiare" .

Cheltuieli privind investitiile financiare cedate

Cheltuieli privind investitiile financiare cedate reprezinta diferenta nefavorabila intre valoarea contabila dintre valoarea contabila a investitiilor financiare pe termen scurt si pretul de cesiune (pret de vanzare mai mic decat cel de cumparare). Se contabilizeaza prin formula:

Cheltuieli privind diferentele de curs valutar

Cheltuieli privind diferentele de curs valutar cuprinde diferentele nefavorabile de curs valutare rezultate in urma lichidarii datoriilor si creantelor in devize ale intreprinderii. Cumpararea sau vanzarea unui bun in moneda straina este inregistrata la un anumit curs de schimb care poate fi cursul din ziua negocierii, cursul din ziua acceptarii comenzii, cursul de la data transferului de proprietate, cursul de la data facturarii sau cursul din ziua contabilizarii facturii. Diferenta dintre cursul retinut pentru contabilizare si cursul din ziua platii/incasarii reprezinta un castig sau o pierdere inscrisa in veniturile sau cheltuielile financiare .

In cazul creantelor cheltuielile privind diferentele nefavorabile de curs valutar apar in situatia in care valoarea de contabilizare din momentul derularii operatiei este mai mare decat valoarea la cursul zilei din momentul incasarii creantei. Pentru datorii, diferentele nefavorabile apar in situatia inversa.

Cheltuielile din diferente de curs valutar se inregistreaza prin relatia:

Conform facturii fiscale se inregistreaza diferenta de curs valutar aferent leasingului financiar:

Cheltuieli cu dobanzile

Agentul economic, ca beneficiar al imprumuturilor si datoriilor asimilate, se afla in postura de platitor de dobanzi, care pentru el reprezinta o cheltuiala financiara si pe care o reflecta cu ajutorul contului 666 "Cheltuieli privind dobanzile".

Marimea cheltuielilor este determinata de felul dobanzii (simpla sau compusa), marimea creditului si durata de rambursare.

Daca se aplica dobanda simpla, relatia de calcul a dobanzii (D) este:

D₌ C x t x r

100

in care:

C - este capitalul imprumutat,

t - timpul de rambursare

r - rata dobanzii.

In situatia in care se aplica dobanda compusa, relatia de calcul a dobanzii (D) este:

D ₌ C_t - C_o

in care:

C_t - capitalul fructificat la termenul t

C_o- capitalul initial

Cheltuielile privind dobanzile se inregistreaza cu ajutorul formulei contabile:

Precizare:

Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu dobanzile sunt integral deductibile in cazul in care gradul de indatorare a capitalului este mai mic decat unu. Gradul de indatorare a capitalului se determina ca raport intre capitalul imprumutat cu termen de rambursare peste un an si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la inceputul anului si sfarsitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profit.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobanzile sunt integral deductibile, in cazul in care gradul de indatorare a capitalulu este mai mic decat trei.
In cazul in care gradul de indatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobanzile si cu pierderea neta din diferentele de curs valutar sunt deductibile pana la nivelul sumei veniturilor din dobanzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului.

Cheltuielile cu dobanzile si cu pierderea neta din diferentele de curs valutar ramase nedeductibile se reporteaza in perioada urmatoare, in aceleasi conditii, pana la deductibiliatea integrala a acestora.

Se inregistreaza cheltuielile cu dobanda:

Cheltuieli privind sconturile acordate

Cheltuielile privind sconturile acordate in cadrul relatiilor de decontare cu clientii, inclusiv a celor privind efectele comerciale de primit in cazul in care decontarea se face inainte de termen, se contabilizeaza prin relatia:

Marimea scontului (S) este egala cu:

S ₌ Vn x (t/360) x r

100

in care:

Vn- reprezinta valoarea nominala a creantei

t - timpul in zile

r - rata scontului

Alte cheltuieli financiare

Cuprind toate naturile de cheltuieli financiare altele decat cele inregistrate in celelalte conturi din aceasta grupa.

Contabilitatea cheltuielilor extraordinare

Cheltuielile din aceasta categorie reprezinta operatii cu caracter de exceptie, neavand legatura directa cu activitatile curente ale unitatii patrimoniale, de exploatare si financiare.

Ele se oglindesc in contabilitate cu ajutorul contului sintetic de gradul I: 671 "Cheltuieli privind calamitatile si alte evenimente extraordinare"

Contabilitatea cheltuielilor cu amortizarile si provizioanele

Amortizarea reprezinta procesul financiar de includere in cheltuieli a unei parti din valoarea imobilizarilor. Un aspect caracteristic acestei operatiuni il reprezinta fapul ca nu au antrenat si nici nu vor antrena intr-un viitor apropiat un schimb de mijloace banesti decat pentru valoarea de intrare initiala, in cazul in care imobilizarile au fost achizitionate, in timp ce pentru plusul de valoare care a rezultat cu ocazia reevaluarii, unitatea nu a efectuat nici o contraprestatie baneasca.

In aceeasi categorie de cheltuieli se incadreaza si cele efectuate cu prilejul constituirii, respectiv majorarii provizioanelor, fapt care a necesitat urmarirea lor cu ajutorul grupei distincte de cheltuieli 68 "Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele .

In cadrul aceste grupe, cheltuielile cu amortizarile si provizioanele sunt reflectate in raport cu natura activitatii la care se refera si anume: de exploatare si financiare.

Contabilizarea acestor cheltuieli se face prin relatia:

Precizare:

In ceea ce priveste cheltuielile cu provizioanele, sunt deductibile fiscal numai in situatiile in care sunt nominalizate expres de reglementarile de natura fiscala.

Se inregistreaza cheltuielile cu amortizarea constructiilor si a mijloacelor de transport:

Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit

Determinare si inregistrarea impozitului pe profit reprezinta operatia contabila prin care se reflecta, pe de o parte, majorarea cheltuielilor de natura fiscala, iar pe de alta parte crearea obligatiei fata de bugetul statului. Se determina lunar, cu date cumulate de la inceputul anului.

La randul sau, impozitul pe venit datorat de microintreprinderi se calculeaza trimestrial prin aplicarea cotei de 1,5% asupra veniturilor totale obtinute si implicit inregistrate in contul de profit si pierdere, indiferent de sursa de provenienta a lor, cu exceptia celor inregistrate in conturile: 711 "Variatia stocurilor", 722 "Venituri din productia de imobilizari corporale" si 781 "Venituri din provizioane privind activitatea de expoatare".

Pentru inregistrarea cheltuielilor privind impozitul pe profi/venit se utilizeaza conturile:

691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit"

698 "Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar in elementele de mai sus".

Contul 691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit" inregistreaza in debit, de regula la sfarsitul lunii, sumele in negru sau in rosu care reprezinta valoarea impozitului pe profit calculat si implicit datorat bugetului de stat si respectiv inregistrat in plus si stornat, dupa formula contabila:

Contul 698 "Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar in elementele de mai sus" reflecta in debit impozitul pe venit, datorat de microintreprinderi, se inregistreaza cu ajutorul aceleiasi formule contabile, cu mentiune ca sumele sunt numai in negru.

2.2.2. Contabilitatea veniturilor

Contabilitatea veniturilor din exploatare

Criteriul de delimitare si inregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare este cel care incepe cu obtinerea productiei si se continua cu vanzarea aceleiasi productii sau a marfurilor cumparate.

Se considera venituri realizate, in functie de care se determina rezultatul, numai cele din stadiul de vanzare, adica din faza unde are loc transferarea dreptului de proprietate.

Contabilitatea veniturilor privind cifra de afaceri

Categoriile de venituri incluse in cifra de afaceri caracterizeaza profilul activitatii de baza si au ponderea cea mai mare in totalul veniturilor realizate de agentii economici.

Se urmaresc in contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte pe elemente primare de venituri cuprinse in grupa 70 "Cifra de afaceri":

Venituri realizate din vanzarea produselor, marfurilor, prestarilor de servicii si lucrarilor prin incasare in numerar se inregistreza cu ajutorul articolului contabil:

Pe baza jurnalului de vanzari din luna decembrie, se inregistreaza veniturile obtinute din vanzarea produselor finite, produselor reziduale, marfurilor, precum si veniturile din chirii:

Contabilitatea veniturilor din productia stocata

Activitatea de productie a oricarui agent economic se concretizeaza pe de o parte, in diferite active circulante materiale, care se reflecta in conturile corespunzatoare naturii lor, existente in conturile de stocuri, iar, pe de alta parte, in venituri aferente acestei productii obtinute si predate depozitului unitatii, pentru stocare pana in momentul valorificarii catre clienti, precum si celei neterminate de la sfarsitul perioadei. Aceasta categorie de venituri se oglindeste in contabilitate utilizandu-se contul 711 "Variatia stocurilor".

Contul amintit este bifunctional sub aspectul soldului si prezinta particularitati comparativ cu celelalte conturi de venituri.

Continutul contului 711 "Variatia stocurilor" se poate prezenta in mod sugestiv astfel:

Diferenta dintre rulajul creditor si cel debitor ale contulul 711 "Variatia stocurilor" reprezinta, la finele fiecarei luni, cresterea sau diminuarea costului total, inclusiv diferentele de pret aferente, corespunzatoare productiei proprii terminate si aflate in stoc, diferenta care se transfera in contul de rezultate. In cazul celorlalte conturi de venituri asupra rezultatului exercitiului se trec rulajele creditoare ale acestora.

Utilizarea acestui cont difera in cadrul unitatilor economice in functie de marimea acestora.

Unitatile mici si mijlocii aplica pentru gestiunea stocurilor metoda inventarului intermitent, inregistrand la 711"Variatia stocurilor" doar stocurile de produse fabricate si comenzile in curs de executie de la sfarsitul perioadei care nu au fost vandute (facturate).

Venituri din productia stocata, metoda inventarului intermitent,

"destocarea" la inceputul exercitiului financiar:

"restocarea" la sfarsitul exercitiului financiar:

Se inregistreaza productia aferenta lunii decembrie:

Unitatile mari aplica pentru gestiunea stocurilor metoda inventarului permanent, inregistrand la 711"Variatia stocurilor" intreaga productie fabricata si respectiv vanduta in cursul perioadei precum si comenzile in curs de executie de la sfarsitul perioadei.

Venituri din productia stocata, prin metoda inventarului permanent:

Diferentele intre costul de productie si costul standard pot fi:

diferente nefavorabile, costul de productie mai mare decat pretul prestabilit:

diferente favorabile, costul de productie mai mic decat pretul prestabilit:

Contabilitatea veniturilor din productia imobilizata

In cadrul activitatii pe care o desfasoara, agentii economici isi pot realiza elementele de imobilizari corporale si necorporale, ceea ce este cunoscut sub denumirea de investitii in regie. Bunurile sau lucrarile astfel realizate se inregistreaza , pe de o parte, in conturile corespunzatoare naturii lor, existente in clasa conturilor de imobilizari, pe de alta parte, in cele de venituri aferente activitatii de realizare a acestor venituri care se urmaresc in contabilitate utilizandu-se conturile din clasa 72 "Venituri din productia de imobilizari".

Precizare:

Aceste venituri nu intra in cifra de afaceri, dar se raporteaza ca venituri din exploatare.

Veniturile din productia de imobilizari necorporale sunt formate din costul lucrarilor si cheltuielilor aferente operatiilor economice efectuate pe cont propriu pentru realizarea de lucrari si proiecte de dezvoltare, concesiuni, brevete, licente si alte drepturi si valori similare, inclusiv alte imobilizari necorporale , precum si cele corespunzatoare imobilizarilor necorporale in curs. Contabilitatea acestor venituri se realizeaza cu ajutorul contului 721 "Venituri din productia de imobilizari necorporale".

In categoria veniturilor din productia de imobilizari corporale se cuprind:

mijloacele fixe obtinute din productie proprie;

lucrarile de punere in functiune a mijloacelor fixe procurate de la terti;

amenajarile de terenuri realizate pe cont propriu.

Contabilitatea acestor venituri se realizeaza cu ajutorul contului 722 "Venituri din productia de imobilizari corporale".

Tipuri de inregistrari:

Contabilitatea veniturilor din subventii de exploatare

Subventiile din exploatare de care beneficiaza unitatea patrimoniala din partea statului, a colectivitatilor publice sau a altor unitati patrimoniale sunt considerate venituri din exploatare. Ele se acorda pentru:

acoperirea diferentelor de pret la produse fabricate cu cheltuieli mai mari decat pretul de livrare, ce sunt subventionate,

acoperirea pierderilor obtinute din activitatea economica desfasurata in anumite perioade de timp,

finantarea unor activitati de cercetare.

Contabilitatea unor astfel de sume primite sau de primit de catre unitate se organizeaza prin utilizarea contului 741 "Venituri din subventii de exploatare".

Se inregistreaza subventia primita pentru persoanele incadrate in munca cu varsta peste 45 de ani:

Contabilitatea altor venituri din exploatare

Acele venituri care nu pot fi nominalizate in conturile distincte de venituri ale acestei activitati se reflecta in contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 75 "Alte venituri din exploatare".

Exista situatii in care creantele unitatii patrimoniale devin din motive diferite incerte si nu se mai pot incasa fiind trecute asupra cheltuielilor si afecteaza nefavorabil rezultatul exercitiului. In momentul in care acestea revin la o stare de solvabilitate, ele se reactiveaza si vor influenta pozitiv rezultatul exercitiului, motiv pentru care se considera venituri, chiar daca se vor incasa ulterior, si se inregistreaza la contul 754 "Venituri din creante reactivate".

Tipuri de inregistrari:

In categoria altor venituri din exploatare, neincluse in productia exercitiului si deci in valoarea adaugata, reflectate la contul 758 "Alte venituri din exploatare" se cuprind:

sumele datorate de personal privind debite, salarii, sporuri sau adaosuri necuvenite si avansuri nejustificate:

sumele datorate de diversi debitori, ca urmare a pagubelor produse de catre acestia:

sumele incasate reprezentand venituri din exploatarea curenta:

drepturi de personal neridicate, prescrise:

bunurile sau valorile primite gratuit:

Contabilitatea veniturilor financiare

Gestiunea financiara a fiecarei intreprinderi, in functie de managementul adoptat si, totodata, ca o consecinta a operatiilor specifice efectuate asigura realizarea mai multor tipuri de venituri de aceasta natura.

In general, veniturile financiare sunt corelative cu cheltuielile financiare, in sensul ca elementelor de venituri financiare le corespund elemente de cheltuieli financiare, ambele fiind generate, de regula, de aceeasi operatie economica.

Veniturile financiare, ca de altfel si cele din exploatare, se includ in baza de impozitare pentru determinarea impozitului pe profit.

Pentru contabilizarea veniturilor financiare se folosesc conturile din grupa 76 "Venituri financiare".

Tipurile de inregistrari care intervin sunt :

dividendele aferente titlurilor imobilizate si valoarea titlurilor imobilizate primite ca urmare a reinvestirii dividendelor:

dividende aferente investitiilor financiare pe termen scurt:

dobanzile de incasat sau incasate, dupa caz, aferente creantele imobilizate:

venituri din investitii financiare cedate, relizate in situatia in care cesionarea acestora (transmiterea cu titlu oneros) se efectueaza la valoare mai mare decat valoare contabila:

venituri din diferente favorabile de curs valutar, rezultate in urma lichidarii creantelor si datoriilor in devize evaluate la cursul zilei cu ocazia inchiderii exercitiului financiar:

venituri financiare din dobanzile cuvenite pentru disponibilitatile din conturile bancare , pentru imprumuturile acordate sau pentru livrarile pe credit:

Conform extrasului de cont de la B.R.D. din luna decembrie, se inregistreaza dobanda primita:

venituri din sconturile obtinute de decontare la furnizori si alti creditori:

Contabilitatea altor venituri financiare, adica, acele venituri care nu se pot inregistra la conturile corespunzatoare din grupa 76 se inregistreaza la contul 768 "Alte venituri financiare".

Contabilitatea veniturilor extraordinare

Veniturile din aceasta categorie reprezinta operatii cu caracter de exceptie, neavand legatura directa cu activitatile curente ale unitatii, de exploatare si financiara.

Pentru organizarea contabiliatii veniturilor extraordinare se utilizeaza contul existent in cadrul unei grupe distincte, cu aceeasi denumire si simbolul 77, si anume: 771 "Venituri din subventii pentru evenimente extraordinare si altele similare".

Cu ajutorul acestui cont sunt evidentiate subventiile primite sau de primit drept compensatie, ca urmare a efectuarii unor cheltuieli generate de evenimentele extraordinare:

Contabilitatea veniturilor din provizioane

Veniturile din provizioane nu angajeaza operatii de incasare, iar constituirea lor se realizeaza cu prilejul inventarierii anuale, prin diminuarea sau anularea, dupa caz, a provizioanelor constituite in execitiul anterior si pentru care nu se mai justifica mentinerea lor ca urmare a faptului ca nu mai au obiect, s-a realizat riscul pentru care au fost constituite sau cheltuielile care le-au generat devin exigibile.

Atat anularea cat si diminuarea provizioanelor genereaza aceeasi operatie contabila, adica micsorarea de provizioane si concomitent o crestere a veniturilor.

In cazul anularii provizioanelor, veniturile obtinute sunt egale cu intreaga suma a provizioanelor constituite anterior.

In cazul diminuarii provizioanelor, veniturile obtinute sunt reprezentate numai de diferenta cu care se reduc provizioanele constituite anterior.

Contabilitatea veniturilor din provizioane se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 78 "Venituri din provizioane".

De mentionat este faptul ca intre conturile de venituri privind provizioanele si conturile de cheltuieli privind provizioanele exista o legatura, deoarece orice cheltuiala legata de provizioane poate deveni ulterior un venit din provizioane.

Contabilitatea veniturilor din provizioane privind activitatea de exploatare vizeaza anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, pentru deprecierea imobilizarilor si pentru deprecierea activelor circulante prin utiliyarea contului 781"Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare"

Inregistrarile contabile privind veniturile din provizioane privind activitatea de exploatare sunt urmatoarele

Sume reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli:

Sume reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizarilor, stocurilor si productiei in curs de executie, creantelor-clienti:

Pentru contabilizarea veniturilor financiare din provizioane se utilizeaza contul 786 "Venituri financiare din provizioane"

Veniturile financiare din provizioane sunt formate din:

Sume reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizarilor financiare:

Sume reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea creantelor - decontari in cadrul grupului si cu asociatii:

Sume reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament:

2.2.3. Contabilitatea rezultatelor

Operatiunea de stabilire a marimii rezultatului final se realizeaza dupa inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiunilor ce privesc perioada la care acesta de refera, inclusive diferentelor in plus sau in minus constatate la inventariere si a provizioanelor pentru diverse deprecieri sau riscuri si cheltuieli.

Potrivit art. 19 din Legea contabilitatii nr.82/1991 - republicata, in contabilitate profitul sau pierderea se stabilesc lunar, cumulat de la inceputul anului. In acest scop se procedeaza lunar la inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri.

Principiul noncompensarii impune ca veniturile perioadei sa nu poata fi compensate cu cheltuielile perioadei, prin inregistrari contabile de debitare a conturilor de venituri si creditare a conturilor de cheltuieli. In consecinta inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli, se face numai in corespondenta cu contul 121 "Profit si pierdere" la sfarsitul fiecarei luni.

Aceste conturi nu prezinta solduri, insa asigura datele pentru completarea componentei bilantului contabil denumita ,,Contul de profit si piedere" .

In ce priveste contul 711 "Variatia stocurilor", la sfarsitul lunii poate avea sold creditor sau debitor. In raportarile fiscale, soldul debitor al acestui cont diminueaza celelalte venituri din exploatare.

Stabilirea marimii profitului brut sau pierderii se realizeaza sub forma soldului final al contului 121 "Profit si pierdere", care se calculeaza dupa inregistrarea in contabilitate a urmatoarelor doua categorii de operatiuni:

a) inchiderea conturilor de cheltuieli, prin virarea in debitul contului de rezultate a rulajelor sau soldurilor finale debitoare, dupa caz, aferente perioadei pentru care se calculeaza, pe total si pe feluri de cheltuieli, dupa formula contabila:

b) inchiderea conturilor de venituri, prin virarea in creditul contului de rezultate a rulajelor sau soldurilor finale creditoare, dupa caz, aferente perioadei de referinta, pe total si pe feluri de venituri, utilizandu-se formula contabila:

La sfarsitul lunii decembrie se transfera cheltuielile inregistrate anterior in contul de rezultate:

La sfarsitul lunii decembrie se transfera integral veniturile inregistrate in contul de rezultate :

In urma inchiderii conturilor de venituri si cheltuieli situatia contului de profit si pierdere se prezinta astfel :

Rezultatul brut al exercitiului calculat ca diferenta intre veniturile totale si cheltuielile totale, se mai poate exprima si sub forma sumei intre rezultatul curent al exercitiului si rezultatul extraordinar.

R_c = (V_expl + Ch_expl) + (V_fin + Ch_fin)

R_extraordinar = (V_{extraordinare} + Ch_{extraordinare})

R_b = R_c + R_extraordinar

R_b = V_t + Ch_t

Calculul profitului impozabil

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Din punct de vedere fiscal potrivit Ordonantei Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, masa profitului impozabil se determina pe baza relatiei:

Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente realizarii veniturilor si cele considerate deductibile conform prevederilor legale in vigoare.

Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:

a) impozitul pe profit datorat si impozitul pe venitul realizat din strainatate;

b) amenzile si penalitatile datorate catre autoritatile romane sau straine;

c) cheltuielile pentru protocol, reclama si publicitate care depasesc limitele prevazute de lege;

d) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor sau provizioanelor peste limitele legale. In cazul rezervelor legale in limita a 5% din profitul contabil anual pana ce acesta va atinge 20% din capitalul social;

e) cheltuielile de sponsorizare care depasesc limitele cotei prevazute in legea privind sponsorizarea;

f) sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii;

Impozitul datorat pentru luna in curs, se determina pe baza relatiei:

Cota de impozit pe profit

Cota de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de 25%, iar in cazul Bancii Nationale a Romaniei, cota de impozit pe profit este de 80%.
Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive impozitul nu poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestor activitati.

Impozitul pe profit se determina dupa formula:

I_pr = K_{% X} ( R_b + Ch_ned - Ch_ded )

R_net = R_b - I_pr

Unde:

R_b + Ch_ned - Ch_ded = R_fiscal

R_net = R_b - I_pr

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator.

Calculul impozitului pe profit se face pe baza "declaratiei de impunere" depusa la organele fiscale pana la data mentionata mai inainte, acesta fiind si termenul de plata al impozitului.

Operatiile de compensare sau de restituire pentru contribuabilii mici se efectueaza trimestru de trimestru, cumulat de la inceputul anului.

I_pr = 81.564.821 x 25% = 20.391.205

In anul 2002 unitatea a inregistrat o cheltuiala cu impozitul pe profit in suma de 20.391.205 lei.

Se inchide contul de cheltuiala cu impozitul pe profit :

Pentru microintreprinderi, profitul net = veniturile toatele - cheltuielile totale - impozitul pe venituri totale.

R_net = V_T - Ch_T - I_pr

In cazul microintreprinderilor impozitul pe suma totala a veniturilor trimestriale se calculeaza astfel:

I_pr = 1,5% x V_T

Pierderea anuala, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii acestora.

2.3. Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar

Delimitari privind lucrarile de inchidere a exercitiului financiar

Exercitiul financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de activitate care incepe la data infiintarii, respectiv data inmatricularii la Oficiul Registrului Comertului.

La finele exercitiului financiar, care se incheie de regula la sfarsitul anului calendaristic, se determina situatia patrimoniului si se calculeaza rezultatul financiar. Finalizarea lucrarilor de incheierea exercitiului financiar se concretizeaza prin intocmirea bilantului contabil.

Lucrarile premergatoare le preced pe cele de completare propriu-zisa, avand rolul de a verifica, de a efectua inregistrari de sfarsit de exercitiu si de a centraliza datele. Aceste lucrari sunt destul de numeroase si complexe. De aceea, efectuarea lor trebuie facuta de personal de specialitate, incluzand si conducatorul compartimentului financiar-contabil al unitatii patrimoniale.

Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar sunt lucrarile premergatoare de fapt intocmirii unor situatii de sinteza, din care sa poata fi extrase fluxurile informationale ce caracterizeaza activitatea unitatii in cursul unui exercitiu si care pot fi utilizate atat de managementul societatii cat si de asociatii, actionarii si alte persoane fizice si juridice, acestea caracterizandu-se prin transparenta totala.

Lucrarile de inchidere se deruleaza in urmatoarea succesiune:

Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere

Inventarierea generala a patrimoniului

Contabilitatea operatiilor de regularizare privind:

diferentele de inventar,

amortizarile,

provizioanele pentru deprecieri,

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli,

delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor.

Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere

Determinarea rezultatului exercitiului si distribuirea profitului sau finantarea pierderii

Intocmirea situatiilor financiare anuale

Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere, balanta prin care se urmareste verificarea realitatii si exactitatii datelor inscrise in conturi. Ea mai poate fi definita de fapt ca o inventariere scriptica a conturilor.

Inventarierea generala a patrimoniului reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Inventarierea ca procedeu al metodei contabilitatii se realizeaza prin constatarea faptica, respectiv prin masurare, numarare si cantarire din balanta conturilor.

Contabilitatea operatiilor de regularizare

Diferentele de inventar

In mod inevitabil intre rezultatul inventarierii faptice si existenta scriptica exista diferente atat valorice, calitative cat si cantitative. Regularizarea diferentelor de inventar genereaza urmatoarele tipuri de inregistrari:

- Plusuri de stocuri cumparate :

In cazul plusurilor de stocuri privind produsele si productia in curs de executie

- Plusuri de investitii financiare pe termen scurt:

Plusuri constatate la inventarierea casieriei, la societati cu capital privat

- Pentru minusurile de inventar neimputabile, cu exceptia minusurilor de casa, inregistrarile sunt de sens invers cu cele prezentate in cazul plusurilor, iar in cazul activelor imobilizate :

- Imputarea la valoarea de inlocuire la data constatarii pagubei inclusiv TVA:

Pentru bunurile lipsa sau depreciate caliativ constatate pe baza de inventariere peste normele legale neimputabile se datoreaza TVA

- Daca minusurile de natura activelor circulante sunt imputabile, inregistrarile sunt similare cu cele efectuate in cazul minusurilor neimputabile. Pentu valoarea imputata se face inregistrarea :

- Lipsurile imputabile se evalueaza la valoarea de inlocuire. Aceasta reprezinta costul de achizitie al bunului respectiv la data constatarii pagubei, format din pretul de cumparare practicat pe piata (+) taxele nerecuperabile (+) cheltuielile de transport, aprovizionare (+) alte cheltuieli accesorii neceasre pentru punere in stare de utilizare sau pentru intrarea in gestiune.

Daca bunurile lipsa imputabile nu pot fi cumparate de pe piata, valoarea de impuatre se stabileste de specialistii in domeniul respectiv.

Rezultatele inventarierii se inscriu intr-un "Proces verbal de inventariere ".

Amortizarile

Amortizarea activelor imobilizate se calculeaza si se inregistreaza pe baza planului de amortizare sau a fiselor mijloacelor fixe. La inchiderea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar sa fie egala cu valoarea ramasa de amortizat, daca valoarea de inventar este mai mica decat cea ramasa de amortizat, diferenta se regularizeaza astfel :

inregistrarea unei amortizari pentru deprecierile ireversibile,

- constituirea unor provizioane pentru depreciere mijloacelor fixe, cand se contata o depreciere reversibila.

Provizioanele pentru deprecieri

Acestea vizeaza acele elemente de activ neamortizabile a caror valoare de inventar la data inchiderii exercitiului este mai mica decat valoarea contabila de intrare. Aceste micsorari de valoare au caracter reversibil , in acest scop se procedeaza astfel :

- in situatia in care deprecierea calculata pe baza inventarului este superioara provizionului constituit, se constituie provizionul suplimentar astfel:

- in situatia in care deprecierea calculata pe baza inventarului este inferioara provizionului constituit, se diminueaza provizionul inregistrat cu diferenta corespunzatoare astfel:

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru finantarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizare sau plata este incerta ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioada urmatoare.

Delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor

Pentru stabilirea corecta a rezultatului exercitiului este necesara separarea in timp a cheltuielilor si veniturilor inregistrate in cursul exercitiului financiar sau preluate ca sold din exercitiul precedent.

In sfera regularizarii cheltuielilor si veniturilor se cuprind:

operatii privind inregistrarea cheltuielilor de plata;

operatii privind inregistrarea veniturilor de realizat;

operatii privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fara bunuri materiale si prestatii;

operatii privind regularizarea veniturilor pentru facturi intocmite fara expedierea bunurilor materiale sau receptia prestatiilor;

operatii privind regularizarea cheltuielilor si veniturilor inregistrate in avans;

operatii privind repartizarea cheltuielilor pe mai multe exercitii.

Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere

Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere este o lucrare foarte importanta desi in general in activitatea practica aceasta lucrare, mai ales la intreprinderile mici nu se efectueaza, determinarea rezultatului ca lucrare ulterioara efectuandu-se extracontabil mai intai. Acest lucru este un procedeu gresit.

Neefectuarea balantei mai sus mentionate poate conduce la aparitia unor erori in determinarea rezultatului si repetarea apoi a celor doua operatii. De ceea se impune mai intai stabilirea balantei conturilor dupa inventarierea si apoi determinarea rezultatului exercitiului.

Repartizarea profitului la societati comerciale cu capital majoritar privat

La societatii comerciale cu capital majoritar privat se inregistreaza urmatoarele opertiuni:

se constituie cu caracter obligatoriu, rezervele legale in cota de 5% din profitul brut si pana la 20% din capitalul social;

se acopera pierderea contabila din exercitiile anterioare, daca este cazul, potrivit hotararii generale a actionarilor sau asociatilor;

Profitul ramas dupa deducerea sumelor anterioare se repartizeaza pe destinatiile stabilite prin hotararea adunarii generale a actionarilor, cum este cazul dividendelor cuvenite detinatorilor de instrumente de capitaluri proprii.

Contabilizarea se va realiza astfel:

Intocmirea situatiilor financiare anuale

Documentele oficiale folosite pentru finalizarea inchiderii exercitiului financiar sunt situatiile financiare. Pe baza acestora se asigura o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatului obtinut.

Situatiile financiare anuale cuprind trei componente obligatorii si anume :

bilantul ;

contul de profit si pierdere ;

note explicative si politici contabile .

Pentru persoanele juridice care aplica reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, raportarile contabile anuale se compun din : bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politicile contabile si notele explicative.

Persoanele juridice care nu indeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor armonizate prevazute mai sus intocmesc situatii financiare simplificate, armonizate cu directivele europene , care se compun din : bilant, contul de profit si pierdere, note explicative si politici contabile.

Situatiile financiare anuale, pentru toate celelalte persoane cu exceptia celor mentionate mai sus se compun din : bilant si contul de profit si pierdere.

Societatile comerciale incadrate prin reglementari speciale in categoria microintreprinderilor, aplica reguli contabile specifice, aprobate prin ordinul ministrului finantelor publice. Situatiile financiare anuale pentru microintreprinderi se compun din : bilant si contul de profit si pierdere.

Situatiile financiare anuale sunt insotite in toate cazurile de raportul administratorilor.

Entitatile contabile au obligatia sa intocmeasca raportari contabile anuale, precum si in situatia fuziunii, dizolvarii sau incetarii potrivit legii a activitatii acestora.

Intocmirea situatiilor financiare cu intreaga lor formatie de documente de sinteza reprezinta un proces compex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatelor obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului.

Bilantul contabil este documentul contabil de sinteza prin care bunurile economice, drepturile si obligatiile unei unitati patrimoniale sunt reprezentate sub forma unei egalitati ce reflecta echilibrul activelor si pasivelor patrimoniale.

Principiile contabile care actioneaza asupra bilantului sunt principiul necompensarii si principiul intangibilitatii bilantului de deschidere. Astfel, nu este admisa compensarea elementelor de activ cu elementele de pasiv si invers, iar modificarea bilantului de deschidere al exercitiului urmator este interzisa, respectiv bilantul initial al unui exercitiu financiar trebuie sa fie egal cu bilantul final al exercitiului precedent

Pentru intocmirea bilantului contabil se utilizeaza datele existente in balanta de verificare finala a conturilor sintetice, puse de acord cu cele din balantele conturilor analitice.

Operatiunea de completare a bilantului consta in prelucrarea si transcrierea datelor din balanta de verificare finala si bilantul exercitiului anterior. Aceste operatiuni se refera la selectarea, gruparea si insumarea, dupa caz, a soldurilor finale din balanta, in functie de cerintele sau continutul posturilor bilantiere.

In formularul de bilant propriu-zis se inscriu soldurile debitoare ale conturilor care reflecta elementele patrimoniale de activ, precum si soldurile creditoare ale conturilor destinate urmaririi elementelor patrimoniale de pasiv, facandu-se, atunci cand este cazul, anumite grupari, insumari si rectificari ale lor.

Elementele patrimoniale de activ se inscriu in bilant la valoare de intrare in patrimoniu (contabila) pusa de acord cu rezultatul inventarierii in sensul diminuarii ei cu amortizarile si provizioanele pentru depreciere, care poate fi denumita valoare neta.

Elementele patrimoniale de pasiv se consemneaza in bilant, de asemenea, la valoarea de intrare, iar provizioanele pentru riscuri si cele pentru cheltuieli contituie un post bilantier aparte.

Contul de profit si pierdere, spre deosebire de bilantul contabil propriu-zis, se completeaza, pentru exercitiul incheiat, cu sumele totale acumulate, din balanta de verificare, de la inceputul anului si pana la sfarsitul perioadei de gestiune (exercitiului), privind veniturile si cheltuielile. Indicatorii pe care ii contine se completeaza atat prin simpla preluare din conturi a sumelor totale creditoare pentru venituri si debitoare pentru cheltuieli, cat si prin gruparea si insumarea sumelor totale de la doua sau mai multe conturi, in functie de continutul lor.

Notele explicative aduc completari si explicatii pentru datelor inscrise in bilant si in contul de profit si pierdere. Ele cuprinde informatii cu privire la situatia financiara si rezultatul aferent exercitiului financiar incheiat.

Notele explicative la bilant cuprind:

-situatia activelor imobilizate, in care sunt prezentate activele imobilizate ordonate dupa natura lor. Ele sunt prezentate mai intai, in prima parte, la valoarea initiala modificata cu miscarile din timpul exercitiului si apoi ca sold final. In partea a doua situatia se refera la amortismentele si provizioanele pentru imobilizari;

-situatia stocurilor si a productiei in curs, prezinta valoarea stocurilor pe elemente atat pentru exercitiul financiar incheiat, cat si pentru exercitiul financiar precedent;

-situatia creantelor si datoriilor, cuprinde in prima parte creantele la active imobilizate, creantele la active circulante si cheltuielile inregistrate in avans. Partea a doua cuprinde situatia tuturor datoriilor aranjate in ordinea inversa a exigibilitatii lor;

-situatia altor provizioane, cuprinde alte provizioane decat cele pentru deprecierea imobilizarilor; provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri si cheltuieli; alte provizioane pentru depreciere;

-determinarea rezultatului fiscal, cuprinde aproximativ aceleasi elemente inscrise in situatia lunara privind calculul impozitului pe profit;

-repartizarea rezultatului exercitiului, contine repartizarile rezultatului exercitiului financiar incheiat si cele ale rezultatului financiar precedent.

Raportul de gestiune contine informatii semnificative privind activitatea unitatii patrimoniale, necuprinse in bilant, in contul de profit si pierdere sau in anexa.

Dupa intocmirea bilantului, a contului de profit si pierdere si a anexei, impreuna cu raportul de gestiune se supun verificarii si certificarii de catre cenzori, iar apoi aprobarii de catre Adunarea Generala a Actionarilor. In continuare bilantul contabil se publica in Monitorul Oficial al Romaniei in conditiile si termenele prevazute de lege. In paralel, bilanturile contabile se centralizeaza la nivel national.

CAPITOLUL 3

Analiza indicatorilor economico-financiari

privind cheltuielile, veniturile si rezultatele la

S.C. Chitulescu Prod S.R.L.

3.1. Necesitatea analizei economico - financiare

Indicatorii de rezultate si de rentabilitate permit investigarea complexa a rentabilitatii absolute, precum si corelarea acesteia cu volumul si structura activitatii.

Sursele de informatii necesare analizei sunt contul de profit si pierdere si bilantul contabil. Acestea permit identificarea si masurarea resurselor consumate de intreprindere in decursul unei perioade date.

Indicatorii de rezultate sunt :

Cifra de afaceri este indicatorul financiar global care exprima valoarea productiei vandute, deci potentialul societatii. Are un, rol important atat prin influenta directa pe care o are asupra valorii societatii, cat si prin faptul ca serveste la calculul unor indicatori de eficienta, cum sunt : rata de rentabilitate comerciala, viteza de rotatie a activelor circulante, eficienta activelor fixe.

Cifra de afaceri neta, care trebuie prezentata la pozitia nr. 1 in contul de profit si pierdere, cuprinde sumele provenind din vanzarea de bunuri si servicii ce intra in categoria activitatilor curente ale intreprinderii, dupa scaderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adaugata si a altor impozite si taxe aferente.

Marja comerciala exprima performanta activitatii de cumparare pentru vanzare sub forma diferentei dintre pret de vanzare si costul de cumparare al marfurilor vandute.

Productia exercitiului dezvaluie performanta activitatii de productie sub forma productiei vandute, productiei de imobilizari si productiei stocate.

Valoarea adaugata defineste cresterea sau crearea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie (munca si capital) peste valoarea consumurilor de materii prime, materiale si servicii furnizate de terti.

Societatea are, o activitate eficienta daca respecta corelatia:

I_P > I_VA > 1

unde: I_P - indicele de crestere a profitului;

I_VA- indicele decrestere a valorii adaugate

Indicatorii de rentabilitate sunt :

Rezultatul brut al exploatarii reprezinta acumularea bruta din activitatea de productie si este principala sursa pentru autofinantare, fiind folosita la dezvoltarea capacitatii de productie a societatii si la plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit, a dividendelor catre actionari si pentru rambursarea imprumuturilor.

Este o resursa de trezorerie sau, cash-flow-ul brut al exploatarii, unde se calculeaza ca diferenta dintre veniturile incasabile din exploatare si cheltuielile platibile pentru exploatare. Totodata, exprimand fluxul real de trezorerie al exploatarii, este folosit si in analiza fluxurilor de trezorerie, fiind punctul de pornire in tabloul fluxurilor de trezorerie.

Ca indicator se foloseste in calculul rentabilitatii economice sau al marjei brute de exploatare, fiind un indicator de masura al performantelor societatii.

Rezultatul exploatarii evalueaza rentabilitatea economica a intreprinderii si corespunde activitatii normale si de baza privind productia de acumulare.

Rezultatul curent este marja care defineste rentabilitatea activitatii normale curente (exploatare si financiara a intreprinderii).

Rezultatul extraordinar sintetizeaza rezultatul sub forma de profit sau pierdere degajat de activitatea cu caracter de exceptie al intreprinderii.

Rezultatul exercitiului exprima profitul sau pierdera neta a intreprinderii luata in totalitate.

3.2. Analiza pe baza contului de profit si piredere

3.2.1. Analiza in dinamica a rezultatelor S.C. Chitulescu Prod S.R.L.

Rezultatul exercitiului (profit sau pierdere), desi constituie un indicator relevant, se oglindeste prin intermediul unui singur element sau post al bilantului contabil propriu-zis, ceea ce denota ca sub aspect informational are caracter general, sintetic, neasigurand premisele sau datele neceasre pentru efectuare analizei modului cum a fost obtinut si implicit pentru determinarea factorilor de influenta in vederea luarii deciziilor ce se impun pentru perioada urmatoare. In scopul eliminarii acestui neajuns se foloseste un instrument contabil distinct denumit "Contul de profit si pierdere", care reprezinta o componenta a situatiei financiare anuale.

Contul de profit si pierdere, prin structura pe care o are, asigura detalierea sau cunoasterea modalitatilor de obtinere a rezultatului exercitiului, prin compararea valorilor privind vanzarile, denumite generic, venituri, cu cele referitoare la consumurile sau utilizarile de resurse aferente veniturilor obtinute, denumite cheltuieli.

Profitul, ca rezultat al exploatarii, exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare, care se obtine dupa deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile obtinute in activitatea de exploatare.

Profitul brut este determinat si de activitatile financiare, marindu-si sau reducandu-si valoarea in functie de acestea. Este folosit in calculul ratelor de rentabilitate, precum si ca indicator de comparatie cu alte societati din sector.

Profitul net rezulta dupa deducerea impozitului pe profit din profitul brut. Este expresia marimii absolute a rentabilitatii financiare a societatii si are ca destinatie remunerarea prin dividende a actionarilor si sursa proprie principala pentru investitii.

- mii lei -

Rezultatul din exploatare reprezinta, ca pondere, in rezultatul curent 101,45% in anul 2001 si 99,89% in anul 2002.

In aceste conditii rezultatul brut al exercitiului reprezinta, ca pondere, in total venituri 5,48% in anul 2001 si 7,08% in anul 2002.

Avand in vedere rezultatele obtinute in perioada analizata, consideram ca societatea are capacitatea de a continua rentabil activitatea economica.

Analiza cheltuielilor din activitatea de exploatare

Cheltuielile materiale au o pondere oscilanta in perioada analizata de 29,25% in anul 2001 si de 36,32% in anul 2002.

Ponderea cheltuielilor privind marfurile a fost de 48,37% in anul 2001 si de 35,05% in anul 2002.

Cheltuielile cu personalul au crescut valoric de la an la an, ponderea acestora fiind de 6,08% in anul 2001 si de 7,35% in anul 2002.

Cheltuielile cu amortizarea au fost in anul 2001 de 1,05% din totalul cheltuielilor de exploatare si de 1,38% in anul 2002.

Impozitele si taxele prezinta o pondere oscilanta in totalul cheltuielilor de exploatare. Astfel in anul 2001 ponderea era de 0,69%, in anul 2002 de 0,55%.

Evolutia cheltuielilor si veniturilor din exploatare

Analiza veniturilor din activitatea de exploatare

Se observa ca veniturile din productia vanduta nu sunt influentate de veniturile din productia stocata, ceea ce inseamna ca firma a realizat previziuni corecte privind:

- evaluarea cererii si respectiv dimensionarea productiei;

cererea solvabila a potentialilor cumparatori.

Veniturile din exploatare au crescut de 1,64 ori in anul 2002 fata de 2001.Aceasta crestere se datoreaza in principal cresterii preturilor, ca urmare a inflatiei.

Veniturile din exploatare reprezinta 99,97% din veniturile totale in anul 2001 si 99,99% in 2002.

Veniturile financiare au o pondere mica in totalul veniturilor: 0,007% in anul 2001 si de 0,008% in anul 2002, acestea provenind din dobanzi incasate la disponibilitatile din cont.

3.2.2. Analiza cifrei de afaceri

Modificarea cifrei de afaceri actioneaza direct sau indirect, asupra tuturor indicatorilor economico-financiari ai societatii, precum si asupra celor care ii definesc pozitia intr-un anumit mediu concurential.

Cunoasterea implicatiilor cifrei de afaceri, a mecanismului prin care aceasta concura la imbunatatirea performantelor societatii este utila in fundamentarea deciziilor operative si a celor privind orientarea strategica a societatii.

Dinamica cifrei de afaceri

Se constata o crestere absoluta a cifrei de afaceri in anul 2002 fata de anul 1998 cu 14.709.376 mii lei, adica cu 622,31% ca urmare a diversificarii productiei si cresterii cotei de piata de 30% (distributie in 12 judete ale tarii).

Rata de crestere nominala a cifrei de afaceri :

R_CA =(CA₂₀₀₂/CA₂₀₀₁)x100 = (17.073.035 / 10.288.369 )x100 = 165,95%

Cifra de afaceri a anului 2002 a crescut de 1,66 ori fata de cea a anului 2001.

Analiza structurii cifrei de afaceri

Structura cifrei de afaceri in anul 2001

Structura cifrei de afaceri in anul 2002

Se poate observa ca in anul 2001 atat activitatea de productie cat si cea de comert desfasurate de societate sunt aproximativ egale, in timp ce in anul 2002 accentul se pune pe productie si mai putin pe comert.

Analiza factoriala a cifrei de afaceri

. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Pe baza contului de rezultate se poate determina o serie de indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii intreprinderii. Constructia pe trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului, marja comerciala) si incheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercitiului) a sugerat denumirea de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare, pe treapta respectiva de acumulare.

Se poate concluziona ca soldurile intermediare de gestiune reprezinta marimi rezultative (indicatori) obtinute prin calcule economice, in functie de legaturile reciproce existente intre acestia.

Marja comerciala

Marja comerciala sau adaosul comercial este specifica intreprinderilor comerciale, dar o intalnim si in cazul intreprinderilor cu activitate mixta (industriala si comerciala).

Produsele comercializate de o intreprindere au, pe langa capacitatea de a satisface nevoile consumatorilor, si aptitudinea de a degaja marje. Marja comerciala este un concept operational utilizat, de regula, de intreprinderile care vand marfurile in starea in care au fost cumparate.

Acest indicator poate fi calculat astfel :

Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurilor - Costul marfurilor vandute

- mii lei -

Marja comerciala a crescut cu 65.125 mii lei in anul 2002 fata de anul precedent, ceea ce corespunde unui procent de 15,66% .

Productia exercitiului (Q_E )

Productia exercitiului reflecta volumul total al activitatii industriale, producatoare de bunuri sau prestatoare de servicii desfasurate in cadrul unei intreprinderi, pe parcursul unui exercitiu financiar. Acest indicator include valoarea bunurilor fabricate si a serviciilor prestate de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau imobilizate pentru nevoile proprii.

Este necesar a se face distinctie intre productia exercitiului si cifra de afaceri. Daca cifra de afaceri reprezinta vanzarile produse (productia vanduta), la intreprinderile industriale vanzarile de marfuri si produse la intreprinderile mixte, productia exercitiului reprezinta productia vanduta, productia stocata si productia imobilizata.

Q_E = Q_V + Q_S + Q_I

Productia vanduta exprima vanzarile de produse, lucrari si servicii, iar variatia productiei stocate reflecta cresterea sau descresterea stocurilor de produse finite, semifabricate, productie in curs de executie. Productia stocata este evaluata la costurile de productie. Productia imobilizata reprezinta costul imobilizarilor corporale si necorporale realizate in regie proprie.

- mii lei -

Se poate remarca faptul ca productia exercitiului in anul 2002 a crescut cu 5.785.079 mii lei fata de productia exercitiului 2001,adica cu 110,18%, in plus, se mai poate observa si faptul ca s-a renuntat la productia imobilizata.

Valoarea adaugata (VA)

Pentru o societate producatoare este foarte importanta determinarea valorii adaugate, aceasta semnificand plusul de valoare pe care firma il creeaza.

Valoarea adaugata se poate determina prin doua procedee, dupa cum urmeaza:

metoda productiei:

Valoarea  = Productia + Marja - Consumul exercitiului

adaugata  exercitiului comerciala provenit de la terti

metoda distribuirii sau aditionala :

Valoarea adaugata = suma remuneratiilor tuturor factorilor de productie

- mii lei -

Se poate observa ca valoarea adaugata a crescut cu 95,11% in anul 2002 fata de anul 2001, aceasta fiind determinata de cresterea productiei exercitiului intr-un ritm mai mare decat cea a consumurilor intermediare.

Valoarea adaugata reprezinta 15,18% din cifra de afaceri in anul 2001 si 17,84% in anul 2002.

Rezultatul brut al exploatarii (RBE)

Rezultatul brut al exploatarii este primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie in termeni de rentabilitate si reflecta contributia exploatarii la formarea rezultatelor. Dupa caz, el poate imbraca forma excedentului brut sau deficitului brut al exploatarii.

Se determina plecand de la valoarea adaugata careia i se adauga subventiile de exploatare si se scad cheltuielile cu personalul, impozitele, taxele si varsamintele asimilate. In cazul in care rezultatul este negativ poarta denumirea de insuficienta bruta de exploatare.

Marimea acestui indicator este dependenta de sistemul de amortizare adoptat si de politica fiscala.

- mii lei -

Rezultatul exploatarii (RE

Acest indicator caracterizeaza performantele comerciale si financiare aferente activitatii de exploatare normala si curenta a intreprinderii, independent de politica financiara si fiscala.

El pune in evidenta rezultatul degajat din exploatare, dupa luarea in considerare a tuturor cheltuielilor de productie si comercializare, precum si a riscurilor de exploatare. Spre deosebire de RBE, acest sold tine cont de politica de amortizare si de constituire a provizioanelor.

- mii lei -

Rezultatul exploatarii se mai poate calcula si direct, ca diferenta intre veniturile si cheltuielile aferente exploatarii.

RE = Venituri din exploatare - Cheltuieli din exploatare

- mii lei -

Se poate observa ca rezultatul expoatarii a crescut in anul 2002 fata de anul 2001 cu 609.239 mii lei, adica cu 100,01%. Acesta crestere este determinata de cresterea cu 64,04% a veniturilor si cu 61,80% a cheltuielilor .

Rezultatul curent (RC)

Rezultatul curent este determinat atat de rezultatul exploatarii cat si de cel al activitatii financiare. El este deci rezultatul tuturor operatiilor curente ale intreprinderii. In determinarea acestui indicator sunt luate in considerare si elementele financiare, ceea ce permite aprecierea impactului politicii financiare a intreprinderii asupra rentabilitatii.

RC = RE + Venituri financiare - Cheltuieli financiare

- mii lei -

Rezultatul exceptional

Spre deosebire de celelalte soduri care se calculeaza in cascada, rezultatul exceptional se obtine prin diferenta intre veniturile si cheltuielite legate de activitatea exceptionala a intreprinderii.

Acest indicator permite masurarea influentei elementelor exceptionale in formarea rezultatului global al intreprinderii.

R_exc = Venituri exceptionale - Cheltuieli exceptionale

- mii lei -

In prezent cheltuielile si veniturile exceptionale au fost transferate in cadrul altor cheltuieli si venituri de exploatare si au fost introduse cheltuielile si venituri extraordinare privind calamitatile.

Rezultatul net al exerctiului

Rezultatul net al exercitiului poate imbraca forma profitului si pierderii nete.  Se calculeaza ca suma dintre rezultatul curent si cel exceptional care se corecteaza cu urmatoarele elemente :

participarea salariatilor la rezultate;

impozitul pe profit.

Rezultatul net al exercitiului exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise.

- mii lei -

Din activitatea financiara societatea a inregistrat un profit de 455.408 mii lei in anul 2001 si de 905.284 mii lei in anul 2002.

3.3. Analiza pe baza bilantului contabil

3.3.1. Analiza fondului de rulment, nevoii de fond de rulment si trezoreriei

Aceasta exprima modul in care este realizat echilibrul financiar si cel functional prin fondul de rulment, necesarul de fond de rulment si trezoreria neta. Se analizeaza corelatiile dintre nevoi si resurse.

Fondul de rulment

Fondul de rulment reprezinta excedentul activelor circulante peste valoarea obligatiilor pe termen scurt sau, altfel spus, partea activelor circulante care este finantata din capitaluri permanente.

FR = Active circulante - Datorii pe termen scurt

FR = Capital permanent - Active imobilizate

Ocupa un loc central in bilant si masoara echilibrul financiar partial al societatii.

Analiza poate stabili existenta unui fond de rulment excedentar cand nivelul acestuia depaseste pe cel al nevoilor stabile si deficitar cand este insuficient pentru a acoperi nevoile stabile. Insuficienta fondului de rulment poate fi interpretata ca un posibil factor generator al riscului de insolvabilitate, intrucat face ca, societatea sa devina dependenta de creditori, care ar putea sa nu-i mai acorde imprumuturi.

- mii lei -

Se poate remarca faptul ca a crescut partea de active circulante finantate din resurse stabile, acest lucru fiind favorabil intreprinderii.

Referitor la fondul de rulment se pot calcula mai multe rate:

- Rata marjei de securitate a intreprinderii exprima perioada de timp pentru care intreprinderea dispune de fond de rulment propriu. Specialistii apreciaza ca pentru majoritatea intreprinderilor aceasta rata trebuie sa fie egala cu 30 pana la 90 de zile.

Aceasta rata se calculeaza dupa urmatoarea formula:

R₁ = *360 [zile]

- Rata de acoperire a activelor circulante masoara partea de active circulante acoperita din resurse stabile si se calculeaza dupa formula :

R₂ =

Se poate remarca ca :

numarul de zile pentru care intreprinderea dispune de fond de rulment propriu este in scadere de la un an la altul;

rata de acoperire a activelor circulante scade in anul 2002 cu 13,71% fata de anul 2001.

Nevoia de fond de rulment (NFR)

Acest indicator reprezinta activele circulante care trebuie sa fie finantate din fondul de rulment si se calculeaza dupa urmatoarea formula:

NFR = Active circulante - Disponibilitati - Datorii curente

Referitor la necesarul de fond de rulment se pot calcula mai multe rate:

- Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment din fondul de rulment net se calculeaza dupa urmatoarea formula:

R₁ =

- Rata necesarului de fond de rulment se calculeaza cu urmatoarea formula:

R₂ =

Trezoreria neta (disponibilul banesc)

Trezoreria neta reprezinta partea din fondul rulment care depaseste nevoia de fond de rulment si constituie activele circulante lichide care stationeaza intre doua rotatii.

TN = Fondul de rulment - Nevoia de fond de rulment

- mii lei -

In 2001 si 2002 SC Chitulescu Prod SRL prezinta o situatie a trezoreriei pozitiva, ceea ce inseamna ca nevoile de resurse pentru activitatea de exploatare sunt acoperite din resurse proprii.

Pentru anii 2001 si 2002 se poate calcula rata de finantare a necesarului de fond de rulment prin trezorerie:

R = _*100

In 2001 trezoreria acopera doar 7,97% necesarul de fond de rulment.

Se observa ca in anul 2002 aproape un sfert din necesarul de fond de rulment a fost finantat prin trezorerie.

3.3.2. Analiza ratelor de rentabilitate

Rata rentabilitatii comerciale

Rata rentabilitatii comerciale arata cat de rentabila este firma, altfel spus, arata nivelul profitabilitatii. Aceasta se poate calcula in mai multe moduri, in functie de indicatorii luati in calcul, luand diferite valori.

- mii lei -

Rata rentabilitatii economice

Rata rentabilitatii economice arata rentabilitatea activitatii de exploatare a firmei si se poate calcula prin raportarea rezultatului din exploatare la activul total al firmei.

- mii lei -

Dupa cum se poate observa in urma analizei datelor din tabel, rata rentabilitatii economice a crescut in 2002 de la 19,02% la 27 % .

Pentru a analiza si determina influenta factorilor care au determinat aceasta crestere a ratei rentabilitatii economice am folosit modelul:

R_re = x=N_rot x R_rc

Prin urmare, variatia absoluta a ratei rentabilitatii economice intre anii 2002 si 2001 a fost de:

R_re = 27 - 19 = +8%

din care:

Influenta modificarii rotatiei activelor:

N_rot = (N_{rot 2002}- N_{rot 2001}) x R_{rc 2001} = (3,78 - 3,21) x 5,92 = +3,38%

Influenta modificarii ratei rentabilitatii comerciale:

R_rc=N_{rot 2002} x (R_{rc 2002}-R_{rc 2001}) = 3,78 x (7,14 - 5,92) = 3,78 x 1,22 = +4,62%

Dupa cum se poate vedea, cresterea ratei rentabilitatii economice a fost influentata de cresterea numarului de rotatii ale activului total cu 3,38%, precum si a ratei rentabilitatii comerciale cu 4,62%.

Rotatia activelor a crescut usor de-a lungul celor doua exercitii financiare de la 3,21 rotatii in 2001 la 3,78 rotatii in 2002, aceasta semnificand o usoara crestere a eficientei utilizarii patrimoniului intreprinderii.

Rata rentabilitatii financiare

- mii lei -

Rata rentabilitatii financiare, obtinuta prin raportarea rezultatelor exercitiului la capitalul propriu a inregistrat o crestere de 21,12%.

3.3.3. Analiza capacitatii de autofinantare

Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar ca rezultat al tuturor operatiunilor de incasari si plati efectuate de intreprindere, intr-o perioada de timp, avand in vedere si incidenta fiscala.

Indiferent de modalitatea de calcul, capacitatea de autofinantare este un indicator ce permite aprecierea rezultatelor intreprinderii si a capacitatii acesteia de a degaja resurse interne de finantare din propria activitate destinate sa asigure:

-finantarea unor nevoi ale gestiunii curente;

-cresterea fondului de rulment;

-finantarea totala sau partiala a noilor investitii;

-rambursarea imprumuturilor contractate;

-remunerarea capitalurilor investite.

Capacitatea de autofinantare nu reprezinta propriu-zis un sold intermediar de gestiune. Ea este practic un surplus monetar net global. Caracterul 'net" este dobandit prin aceea ca acest indicator se detrmina dupa deducerea impozitului pe profit, iar globalizarea rezida din faptul ca este degajata de intreaga activitate a intreprinderii. Daca rezultatul brut al exploatarii se circumscrie sferei activitatii de exploatare, capacitatea de autofinantare vizeaza toate laturile activitatii intreprinderii (exploatare, financiara, exceptionala).

Marimea capacitatii de autofinantare conditioneza posibilitatea intreprinderii se a-si rambursa datoriile.O capacitate insuficienta de autofinantare obliga intreprinderea sa gaseasca mai multe surse externe de finantare.

Capacitatea de autofinantare (CAF) se determina prin doua metode:

a) CAF = Excedentul brut al exploatarii

+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli din exploatare

+ Venituri financiare (cu exceptia veniturilor din provizioane)

- Cheltuieli financiare

(cu exceptia cheltuielilor financiare privind si provizioanele)

+ Venituri exceptionale

(cu exceptia veniturilor din vanzarea activelor, subventii pentru investitii

virate in rezultatul exercitiului, venituri exceptionale din provizioane )

- Cheltuieli exceptionale

(cu exceptia valorii nete contabile a activelor cedate, cheltuielilor

exceptionale privind amortizarile si provizioanele)

- Impozit pe profit

C.A.F.= 1.880.492 - 443.595 +1.316 - 10.000 - 304.429 = 1.123.784 mii lei

b) Capacitatea de autofinantare determinata pe baza profitului net poarta denumirea de metoda aditiva :

C.A.F.= Profit net + Amortizare + Provizioane

C.A.F.= 905.284 + 218.500 = 1.123.784 mii lei

Valoarea de 1.123.784.000 lei permite societatii Chitulescu Prod SRL :

finantarea unor nevoi ale gestiunii curente;

finantarea totala sau partiala a noilor investitii.

Rezultatul exercitiului luat in calculul capacitatii de autofinantare nu este in totalitate disponibil pentru autofinantare. De aceea, se poate afirma ca autofinantarea reprezinta acea parte din capacitatea de autofinantare ramasa disponibila, dupa redistribuirea dividendelor. Aceasta pune in evidenta aptitudinea reala a intreprinderii de a se autofinanta, dupa deducerea remunerarii actionarilor.

Autofinantarea = CAF - Dividende distribuite

Autofinantarea constituie o sursa interna destinata acoperirii nevoilor de finantare ale exercitiului viitor, expresie a bogatiei create de intreprindere. Ea este determinata de cresterea surselor obtinute din propria activitate a intreprinderilor care vor ramane in mod permanent la dispozitia acesteia pentru finantarea activitatii viitoare.

Importanta autofinantarii poate fi argumentata printr-o serie de avantaje pe care aceasta le ofera intreprinderii:

- reprezinta o sursa independenta si stabila, respectiv un mijloc sigur de finantare in anumite situatii conjuncturale nefavorabile pentru intreprindere;

- confera intreprinderii libertatea de actiune, prin acea ca autonomia financiara dobandita prin autofinantare ii ingaduie acesteia independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit;

- este indispensabila pentru finantarea investitiilor (de mentinere, de inlocuire si de crestere), cu conditia realizarii unor investitii utile si nu de irosire a resurselor;

- permite franarea indatorarii si, implicit, reducerea cheltuielilor financiare;

- constituie un indicator pe baza caruia se poate masura randamentul capitalurilor proprii, respectiv rentabilitatea financiara;

- reprezinta premisa deschiderii accesului la piata de capital si in atragere de capital extern.

Prin dimensiunea sa, autofinantarea degajata de intreprindere joaca un rol puternic de semnalizator al performantelor intreprinderii, sugerand potentialilor investitori capacitatea acesteia de a utiliza eficient capitalurile incredintate si de a asigura o remunerare atragatoare. Pentru creditori, marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica capacitatea de rambursare de catre intreprindere a sumelor imprumutate, cat si nivelul riscului de neplata.

CONCLUZII

Analiza economico-financiara efectuata pentru perioada 2001 - 2002 pe baza datelor puse la dispozitie, a scos in evidenta o serie de puncte pozitive si negative ale societatii Chitulescu Prod. S.R.L., pe care managerii firmei le vor avea in vedere in luarea deciziilor ce privesc evolutia viitoare a firmei:

pe plan local societatea nu are concurenta in fabricarea arpacasului, pufarinelor si turtei dulci, S.C. Chitulescu Prod SRL detinand o pondere de aproximativ 80%;;

productia in crestere la toate produsele societatii;

consumul specific de materii prime si materiale in scadere;

productivitatea medie anuala a muncii in crestere;

cheltuielile pentru exploatare in descrestere ca volum;

cifra de afaceri a crescut cu aproximativ 66% pe baza cresterii productivitatii muncii;

rentabilitate in crestere la toate produsele;

venituri totale in crestere din care 99% reprezinta venituri din exploatare;

profitul inregistrat de societate in anul 2002 este aproximativ dublul profitului din anul 2001 pe baza cresterii profitului din exploatare;

indicatorul fundamental al finantarii permanente - fondul de rulment - a crescut in anul 2002 fata de anul 2001datorita cresterii activelor circulante;

prezinta o situatie a trezoreriei pozitiva, ceea ce inseamna ca nevoile de resurse pentru activitatea de exploatare sunt acoperite din resurse proprii;

in anul 2002 aproape un sfert din necesarul de fond de rulment a fost finantat prin trezorerie

cresterea ratei rentabilitatii economice a fost influentata de cresterea numarului de rotatii ale activului total cu 3,38%, precum si a ratei rentabilitatii comerciale cu 4,62%;

rotatia activelor a crescut usor de-a lungul celor doua exercitii financiare de la 3,21 rotatii in 2001 la 3,78 rotatii in 2002, aceasta semnificand o usoara crestere a eficientei utilizarii patrimoniului intreprinderii;

valoarea C.A.F.de 1.123.784.000 lei permite societatii Chitulescu Prod SRL :

finantarea unor nevoi ale gestiunii curente;

finantarea totala sau partiala a noilor investitii.

Cu toate ca in tara, ca si in judet, pe piata produselor de panificatie si patiserie exista o concurenta acerba, societatea Chitulescu Prod SRL a reusit sa-si creeze o clientela constanta si chiar sa intre pe noi piete din tara datorita unor avantaje ca:

- produsele sunt obtinute pe baza unor retete foarte bune, satisfacand in mare parte cerintele actuale ale consumatorilor;

- pe piata locala societatea se prezinta cu o varietate mare de produse, acoperind astfel mai multe segmente de piata.

Vanzarile ridicate se datoreaza in primul rand prestigiului S.C. Chitulescu Prod SRL, iar in al doilea rand calitatii excelente a produselor.

Punctele slabe ale S.C. Chitulescu Prod S.R.L. sunt:

imposibilitatea de a mentine un pret constant, deoarece societatea nu se afla intr-o zona unde cultura graului sa reprezinte o pondere ridicata in agricultura;

lipsa unor agenti de vanzari care sa caute permanent noi clienti;

distributie slaba in zonele mai indepartate de societate, deoarece cresc cheltuielile de transport;

teama de a mari numarul de clienti datorata riscului recuperarii greoaie a creantelor;

investitiile se deruleaza intr-un interval de timp mai indelungat, deoarece firma nu este prea mare si posibilitatile financiare sunt mai reduse;

numarul de zile pentru care intreprinderea dispune de fond de rulment propriu este in scadere de la un an la altul;

rata de acoperire a activelor circulante scade in anul 2002 cu 13,71% fata de anul 2001;

In ansamblu, S.C. Chitulescu Prod S.R.L. se mentine la un nivel de profitabilitate bun .

BIBLIOGRAFIE