Tipologia juridica a auditului financiar contabil

Tipologia juridica a auditului financiar contabil

Din punct de vedere juridic, auditul financiar contabil imbraca doua forme :

Auditul contractual ;

Auditul legal.

Prima forma, auditul financiar contractual, se exercita de catre expertii contabili si contabili autorizati, care lucreaza independent sau sunt organizati in societati comeciale de profil, care figureaza in Tabloul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati. In cadrul acestuia, relatia referitoare la modul de realizare a lucrarilor de verificare si atestare a informatiei financiar contabile, este stabilita pe baze contractuale. Rezultatul acestei activitati este exprimarea unei opinii independente si responsabile asupra masurilor organizatorice luate pentru protectia activelor patrimoniale, administrarea si  utilizarea resurselor economico- financiare, precum si asupra imagini fidele, clare si complete a patrimoniului , situatiei financiare si rezultatelor obtinute.

Baza legala o constituie O.G.nr.65/19.08.1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati, modificata si completata prin O.G.nr. 89/25.08.1998. Conform Art.6, expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice si juridice, lucrari cum ar fi:

tinerea si supravegherea contabilitatii, intocmirea, verificarea sau certificarea bilantului contabil;

-efectuarea de analiza economico- financiare, audit si evaluari patrimoniale.

De asemenea, potrivit Art.9, contabilul autorizat poate realiza, pentru persoane fizice si juridice, urmatoarele servicii:

-Tine contabilitatea operatiunilor economico- financiare prevazute in contract.

-Intocmeste bilantul contabil.

Contabilul autorizat cu studii superioare poate sa verifice si sa certifice bilantul contabil si sa indeplineasca obligatiile prevazute de lege pentru cenzori numiti la societatile comerciale. Relatiile expertilor contabili, contabililor autorizati si

societatilor comerciale de profil cu clientii se stabilesc prin contract scris de prestari servicii, semnat de ambele parti.

Obiectivele auditului contractual sunt sintetizate in continuare:

Certificarea unor elemente de bilant;

Certificarea unor situatii financiare destinate tertilor;

Evaluarea achizitiilor sau restructurarilor din intreprindere;

Proiecte financiare, planificari sau bugete de trezorerie;

Date sau informatii, care necesita credibilitate confirmata de specialisti;

Auditarea bilantului contabil.

Pentru asigurarea principiului independentei si sinceritatii, expertul contabil sau contabilul autorizat nu poate verifica si certifica bilantul pentru agentul economic, caruia ii tine contabilitatea si ii intocmeste bilantul contabil.

A doua forma de audit financiar este auditul financiar legal. Acesta se caracterizeaza prin faptul ca atributiile de supraveghere a gestiunii societatilor comerciale, verificarea si certificarea situatiilor financiare sunt cerute prin lege si sunt efectuate pe baza mandatului primit din partea Adunarii Generale a Actionarilor de catre cenzori. Acestia au calitatea, dobandita prin examen, de expert contabil sau contabil autorizat. Durata mandatului este de trei ani, putand fi realesi.

Baza legala o constituie Legea societatilor comerciale nr.31/1990, Recomandarea Internationala de Audit nr.1/1990 elaborata de IFAC, Directiva a IV-a, H.G. nr.584/ septembrie 2000. Este prevazut faptul ca societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata, care au mai mult de 15 asociati , sunt obligate sa aiba cenzori.

Potrivit Art. 111 al Legii 31/1990, societatile pe actiuni vor avea trei cenzori si tot atatia supleanti, cel putin unul avand calitatea de contabil autorizat sau expert contabil. In continuare, in Art. 114 se precizeaza faptul ca acestia au obligatia sa verifice daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele contabile.

Cenzorii au ca obligatii organizarea gestiunii societatii, urmarirea inventarierii elementelor patrimoniale si participarea efectiva la inventariere, verificarea fluxurilor de numerar in lei si in valuta, si nu in ultimul rand, realizarea controlului intern si financiar- preventiv si urmarirea respectarii procedurilor interne de control ale conducerii societatii. Conform reglementarilor legale, acestia raspund solidar fata de societatea comerciala pentru realitatea varsamintelor efectuate de asociati, existenta reala a dividendelor platite, existenta si intocmirea corecta a registrelor, precum si implinirea corecta a hotararilor si indatoririlor impuse de AGA, lege si actul constitutiv.

Un alt temei legal comun ambelor forme de audit, il constituie prevederile Art.29 din Legea Contabilitatii nr. 82/1991, in care se mentioneaza ca "bilanturile contabile sunt supuse verificarii si certificarii de catre cenzori, contabili autorizati sau experti contabili, dupa caz, in conditiile stabilite de Ministerul Finantelor".

Activitatea de audit contractual, cat si cea de audit legal, efectuate in vederea formularii unei concluzii corecte cu privire la certficarea conturilor anuale, se incheie cu un raport de audit financiar si certificare a bilantului, care este prezentat Adunarii Generale a Actionarilor sau administratiei intreprinderii. Din acesta trebuie sa rezulte ca bilantul contabil concorda cu registrele contabile legal intocmite, regulile privind evaluarea patrimoniului, normele si principiile contabile sunt respectate, la fel ca si imaginea fidela data de contabilitate prin situatiile sale de inchidere. Ca elemente componente ale raportului sunt titlul, destinatarul, paragraful introductiv din care trebuie sa rezulte relatia de executare a lucrarii ( mandat pentru cenzor, contract pentru ceilalti auditori), paragraful privind intinderea si natura lucrarilor de audit, paragraful in care se exprima opinia , data raportului, adresa si semnatura auditorului.

Opinia auditorului poate fi exprimata in trei moduri:

Certficare fara rezerve, atunci cand auditorul constata ca documentele contabile de sinteza sunt conforme principiilor contabile general admise;

Certficare cu rezerve, cand auditorul nu poate da o certificare fara rezerve datorita dezacordului cu conducerea intreprinderii sau a limitelor lucrarilor sale, care, insa, nu sunt suficiente pentru a formula o opinie nefavorabila sau a nu putea formula nici o opinie.

Refuzul certificarii conturilor anuale, care apare cand auditorul constata greseli sau aspecte negative grave. Este o sanctiune pentru intreprindere si un semnal de alarma pentru utilizatorii de informatii contabile.