ANALIZA FISCALITATII IN UNIUNEA EUROPEANA

Analiza fiscalitatii in Uniunea Europeana

I. Introducere

Fiscalitatea reprezinta ansamblul impozitelor, politicelor, metodelor de asezare percepere si control, institutiilor cu atributii in materie de impozite si legislatia care stabileste regulile si restrictiile specifice constrangerii la calculul si plata obligatiilor fiscale datorate statului. In alti termeni, fiscalitatea este definita de sistemul fiscal care este conceput, organizat sa functioneze in raport de conditiile si cerintele specifice ale fiecarui stat. In cazul statelor membre ale Uniunii Europene, pe langa fundamentele definite in contextul suveranitatii fiscale nationale, sistemul fiscal este adaptat si cerintelor de armonizare. Totodata, in contextul globalizarii, pe langa cel al integrarii europene, sistemele fiscale se adapteaza astfel pentru a respecta regulile de conduita conventionala referitoare la concurenta fiscala.

II. Presiunea fiscala

Problema de fond a fiscalitatii este explicata de faptul ca impozitele, taxele si contributiile asigura, in proportii foarte mari, de peste 80-90% formarea resurselor financiare publice, necesare statului pentru realizarea obiectivelor si actiunilor de interes general, prin bunurile si serviciile colective, denumite generic bunuri publice.

Impozitele, taxele, contributiile reprezinta mijloacele prin care statul preia, la dispozitia sa, o parte din produsul intern brut. Cuantificarea proportiei in care se efectueaza aceasta prelevare este importanta in politica fiscala a statului ea reflecta ponderea incasarilor fiscale totale sau ale fiecarui impozit, luat separat, in produsul intern brut. Acest raport procentual poarta denumire de presiune fiscala, reflectand povara fiscala a contribuabililor.

Dimensiunea presiunii fiscale este stabilita prin politica statelor. Aceasta, prin limitele ei, are influenta asupra cresterii economice, precum si asupra volumului de incasari fiscale. Din aceasta perspectiva, se poate aprecia optimalitatea sistemului fiscal. Partea ramasa din produsul intern brut, dupa preluarea impozitelor, este folosita de catre creatorii de valoare adaugata la acoperirea nevoilor proprii de dezvoltare si de consum. Nivelul presiunii fiscale din fiecare stat trebuie analizat atat la nivelul statului considerat, in evolutie, dar si comparativ cu nivelul presiunii fiscale existente in alte state. Interpretarea diferentelor trebuie explicata, in primul rand, in functie de factorii economici, financiari, sociali si politici ai fiecarui stat. Aceasta abordare implica dimensionarea cotelor medii de impozitare, cotelor marginale de impozitare, a ponderii in PIB a fiecarui impozit, respectiv a ratei fiscalitatii

III. Rata fiscalitatii

Dupa cate stim, rolul cel mai important al impozitelor se reflecta in aportul acestora la formarea resurselor financiare necesare statului pentru efectuarea cheltuielilor publice. Cu alte cuvinte, prin intermediul impozitelor o parte importanta din Produsul Intern Brut se concentreaza la dispozitia statului. Atat din punct de vedere politic, cat si pe plan economic, financiar si social prezinta un interes major dimensionarea partii din Produsul Intern Brut preluata la dispozitia statului prin intermediul impozitelor. Asa se explica faptul ca nu numai in mediul politic, ci in general, se acorda o mare atentie problemei privind nivelul fiscalitatii sau gradul de fiscalitate.

Rata fiscalitatii se calculeaza ca un raport intre totalul veniturilor fiscale si produsul intern brut. Formula de calcul este urmatoarea: Rata fiscalitatii= Totalul veniturilor fiscale (respectiv totalul incasarilor realizate intr-un an din impozite, taxe si contributii) / PIB (produsul intern brut realizat la nivelul unui an) * 100.

Deoarece in totalul veniturilor fiscale sunt incluse de regula si contributiile pentru securitatea sociala care au o destinatie precisa (in multe tari ele se regasesc intr-un buget distinct), spre deosebire de restul impozitelor si taxelor care odata incasate la bugetul de stat se depersonalizeaza, se obisnuieste sa se calculeze si o rata a fiscalitatii fara luarea in calcul a acestor contributii. De altfel, trebuie specificat ca in unele tari (este cazul Frantei, Olandei, Germaniei, Italiei) contributiile pentru securitatea sociala detin o pondere importanta (intre 12 si 16 %) in PIB pe cand in altele (Danemarca ponderea acestora este mai mica.

Nivelul fiscalitatii cunoaste diferentieri importante de la o tara la alta si de la o perioada la alta. In tarile dezvoltate statul preia la dispozitia sa, prin intermediul impozitelor, o parte mei mare din produsul intern brut, decat in tarile aflate in dezvoltare. De mentionat insa ca apar diferentieri uneor destul de mari si intre tarile dezvoltate, ca si intre cele aflate in dezvoltare.

ROMANIA nu mai trebuie doar sa priveasca si sa compare diferiti indicatori cu cei ai uniuni europene, trebuie sa si inteleaga politicile si motivatiile valorilor analizate, sa ia lectiile cele mai valoroase de la (cursul experientei europene).

IV Uniunea Europeana o regiune cu fiscalitate ridicata

Privita in ansamblu, Uniunea Europeana este un teritoriu cu fiscalitate ridicata. In anul 2005 ultimul pentru care a fost posibila colectarea unor date complete, rata fiscalitatii calculata ca pondere a veniturilor totale colectate in PIB in toate cele 27 state europene, s-a situat la nivelul de 29,6% calculata ca medie ponderat. Aceasta valoare este cu pana la 13% mai mare decat media Statelor Unite ale Americii sau a Japoniei.

Media Uniunii Europene este mare nu doar comparativ cu cele 2 state dezvoltate ci in general printre statele nemembre ale Uniunii Europene doar Noua Zeelanda mai are o medie a fiscalitatii de peste 35% din PIB.

Aceasta medie ridicata nu dovedeste nsa ca toate statele membre au o fiscalitate mare, dimpotriva 8 dintre statele membre au un nivel al fiscalitatii de sub 35% din PIB. Per total, diferentele dintre nivelul fiscalitatii intre statele europene este semnificativ; media fiscalitatii, incluzand si contributiile la asigurarile sociale, inregistreaza diferente de peste 20%, de la nivelul de 51,3 % in Suedia la sub 28% in Romania, dovedind diferentele semnificative dintre statele uniunii in ceea ce priveste rolul statului in economie.

Ca regula generala, se observa ca fiscalitatea este in medie mai mare in unele state UE -15 decat in celelalte 12 noi state membre ce au aderat dupa anul 2004, cu cateva exceptii: Irlanda se situeaza cu aproximativ 6% sub media UE 27 in timp ce Slovenia si Ungaria depasesc media Uniunii Europene asa dupa cum rezulta din tabelul de mai jos.

Rata ffiscalitatii

(inclusiv contributiile la asigurarile sociale), 100% in PIB

Tara			Diferenta  2005 - 2004
Belgia
Bulgaria
Republica Ceha
Danemarca
Germania
Estonia
Irlanda
Grecia
Spania
Franta
Italia
Cipru
Letonia
Lituania
Luxemburg
Ungaria
Malta
Olanda
Austria
Polonia
Portugalia
Romania
Slovenia
Slovacia
Finlanda
Suedia
Marea Britanie
Norvegia (nemembra)
UE - 27 PIB medie ponderata
PIB -  Medie Aritmetica
EA 13 (Euro Area) PIB -medie ponderata - medie aritmetica
UE 25 PIB - medie ponderata - medie aritmetica

Sursa . https://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/index_en.htm

V Fiscalitatea a crescut in anul 2005

Comparativ cu anul anterior 2004 se constata ca in anul 2005 rata fiscalitatii a crescut cu jumatate de punct procentual ca medie aritmetica. Aceasta este singura crestere semnificativa din anul 1999, acest an reprezentand un punct de cotitura pentru majoritatea tarilor ce inregistrasera cresteri sustinute in prima parte a anilor 1990.

Cresterea din anul 2005 nu este insa suficient de puternica pentru a realiza revenirea la valorile anului 1999, fiind practic o revenire la valorile inregistrate in anul 1995.

Eforturile de a reduce fiscalitatea eforturi permanente dupa anul 2000, s-au diminuat treptat, reducerea taxelor aproape agresiva in anul 2001 si-a pierdut usor importanta in anii ce au urmat, abandonandu-se total in anul 2005. In plus, in noile state membre s-a inregistrat o reducere a fiscalitatii la inceputurile anilor 1990, dupa aceasta perioada inregistrandu-se cresteri constante.

Ultimele previziuni ale comisiei europene arata ca veniturile guvernamentale, o masura diferita dar inrudita cu fiscalitatea au crescut si in 2006 cu 0,7% din PIB, ca medie ponderata si vor inregistra o reducere usoara in anul 2007 cu 0,3%.

VI Factorii cresterii fiscalitatii

Dupa anul 2002, o serie de factori ciclici au contribuit la incetinirea ritmului de reducere a fiscalitatii, dintre care amintim:

din anul 2004, cresterea economica in UE s-a accelerat, contribuind la revenirea taxelor pro-ciclice;

statele membre au incercat sa-si reduca deficitele, ceea ce le-a determinat sa amane reducerea taxelor;

modificarea din anul 2005 coincide cu o incetinire temporara a ritmului de crestere economica. UE - 25 a inregistrat o crestere economica de 1,7% fata de 2,4% in anul 2004, insemnand doar o pauza, deoarece in anul 2006, a crescut cu 2,8%;

din cele 27 state, doar in 6 s-a inregistrat o reducere a fiscalitatii, in 3 dintre acestea, reducerea fiind doar marginala, cea mai mare reducere inregistrandu-se in Austria, iar cea mai mare crestere a fiscalitatii s-a inregistrat in Cipru si Polonia;

din cele mai mari 4 state membre, rata fiscalitatii a ramas neschimbata in Germania, s-a redus putin in Italia si a crescut au aproape 1% din PIB in Franta si Marea Britanie;

pe termen lung se remarca evolutiile cele mai spectaculoase la statele ce au inregistrat niveluri scazute ale fiscalitatii, cele cu fiscalitate ridicata neinregistrand modificari semnificative fata de nivelul anului 1995.

VII Ponderea impozitelor directe mai scazuta in noile state membre

Impozitele sunt in mod stiintific impartite in directe si indirecte; prima categorie permite o redistribuire mai mare a veniturilor, iar cea de a doua categorie nu este caracterizata de progresivitate. Asadar, recurgerea la impozitarea directa, mai sesizabila de catre electorat, tinde sa fie mai mare in tarile in care obiectivele de redistribuire a veniturilor sunt mai pronuntate, ceea ce se manifesta prin impozitarea ridicata a veniturilor.

In general noile state membre au o structura diferita de cea a UE 15; in timp ce statele vechi aduna impozite(directe, indirecte si contributii sociale) in proportii asemanatoare, cele noi au de cele mai multe ori o pondere redusa in total, a impozitelor directe.

Cea mai mica pondere se inregistreaza in Bulgaria (17,9% din total venituri), Romania (19,1%) iar Polonia (20,5%), in primele doua, ponderea impozitelor directe diminuandu-se cu aproape o treime fata de anul 1990.

Una din motivatiile acestei situatii este rata scazuta de impozitare a societatilor comerciale si a veniturilor personale, in cote progresive, sistem abandonat in totalitate de unele din noile state membre, precum Slovacia si Romania.

Intre vechile state membre ale UE se inregistreaza de asemenea diferente interesante. Statele nordice (Suedia, Danemarca si Finlanda) de exemplu se bazeaza in special pe impozitarea directa, in timp ce unele state sudice (Grecia si Portugalia) pe impozitele indirecte.

Danemarca se remarca totodata prin aceea ca marea majoritate a cheltuielilor pentru bunastare se realizeaza din impozitarea generala, mai mult decat pe seama contributiilor la asigurarile sociale, ponderea impozitelor directe in total venituri fiind cea mai ridicata din Uniunea Europeana, iar cea a contributiilor sociale este foarte redusa.

La polul opus se situeaza Germania, ce are cea mai mare pondere a contributiilor sociale in total venituri si cea mai mica a impozitelor directe, din UE - 15, la fel Franta.

VIII Rata de impozitare a veniturilor persoanelor variaza semnificativ de la 16 la 59 %

Chiar daca datele detailate privind veniturile din 2005 nu sunt inca disponibile, ratele de impozitare sunt cunoscute.

Media in UE - 27 este de 38,7%. Aceasta medie variaza semnificativ in cadrul Uniunii de la 16 % in Romania la maxim 59% in Danemarca.

Cele mai reduse 10 valori nu se regasesc la nici una din vechile UE 15, cele mai mari inregistrandu-se, cum era de asteptat, la statele nordice, cu exceptia Olandei care ocupa pozitia a treia ca marime a impozitarii pe venit, chiar daca in termen de fiscalitate generala este pe locul 12.

Deloc surprinzator, cea mai redusa este in Romania si in Slovacia, unde fiscalitatea in general este cea mai redusa, respectiv a treia, dintre cele mai reduse din UE.

Fata de anul anterior, trendul este unul descrescator, de la 41% in 2005 la 40,2% in anul 2006.

IX Rata de impozitare a veniturilor corporatiilor este in continua scadere la nivelul intregii Uniuni Europene

Din a doua jumatate a anilor 1990,impozitarea corporatiilor s-a redus semnificativ si continuu tendinta se manifesta si in anul 2007, inregistrandu-se o scadere, in medie, cu 0,8% la nivelul Uniunii Europene.

Reducerea a fost si mai mare in Euro area 13 de 1% dar valorile raman in general ridicate, in medie de 28,5% , cu 4% mai mult decat media Uniunii Europene.

Printre statele ce au redus semnificativ rata impozitarii corporatiilor merita amintita Bulgaria, unde s-a redus cu o treime, devenind a doua, dupa Cipru, cu un nivel al impunerii de 10%.

Alte state ce au scazut cotele de impozitare sunt:

Olanda cu 4,1% ajungand la 25,5%;

Grecia cu 4% ajungand la 25%;

Spania cu 2,5% ajungand la 32,5%;

Slovenia cu 2% ajungand la 23%.

Belgia, a carei rata este relativ ridicata, 34% nu si-a redus-o, insa, a introdus o alocatie, numita "Alocatia pentru echitatea corporatiilor" care, comparativ cu sistemul de impozitare traditional, duce la o impozitare mai lejera.

Desi trendul a fost de reducere, ratele de impozitare a corporatiilor difera foarte mult in interiorul Uniunii Europene.

Rata ajustata a impozitarii corporatiilor variaza de la minimum 10% (Bulgaria si Cipru) la maximum 38,7% respectiv in Germania.

Ca si in situatia impozitului pe venitul persoanelor, valori mai reduse se inregistreaza in statele cu rate ale fiscalitatii mai reduse, noile state membre se incadreaza in acest profil, cu exceptia Maltei, care cu 35% se afla practic pe locul 3 in Uniune.

Reversul nu este valabil. Statele nordice, Suedia si Danemarca, cu fiscalitate ridicata, au impozite cu valori putin peste media Uniunii. Aceasta se datoreaza adoptarii de catre aceste state a sistemului dual de impozitare a venitului, ce presupune impozitarea capitalului la nivel moderat.

Germania si Italia au cele mai ridicate rate de impozitare a corporatiilor, Germania anuntand de curand viitoare reduceri semnificative.

X Taxele pe consum: in crestere in majoritatea statelor Uniunii Europene

Rata implicita a impozitarii, al carei date sunt cele mai semnificative pentru a arata povara fiscala arata ca impozitarea consumului, in majoritatea tarilor Uniunii, este pe un trend crescator inca din 2001. Media aritmetica a UE - 25 a crescut de atunci in medie cu 1,5% si cu 0,5% in anul 2005.

Trendul este si mai vizibil in micile state membre, care au ridicat nivelul impozitarii, in ultimii ani, la nivelul minim al Uniunii Europene.

Marile state membre inregistreaza usoare scaderi ale impozitarii consumului, cu exceptia Germaniei, care in anul 2007 mareste cota de T.V.A. cu 3%

Trendul de crestere este general, comparativ cu anul de baza 1995, scaderi inregistrandu-se doar in 10 tari.

Din anul 2001, acesta a fost si mai general, doar in 7 state membre inregistrandu-se reduceri, cea mai semnificativa fiind in Grecia, cu 2,5%, urmata de alte state cu reduceri mai modeste, de pana la in 1%, precum Lituania, Italia, Marea Britanie si Austria.

Bulgaria, Cipru si Romania au inregistrat cresteri insemnate, de peste 5% in perioada 2001-2005, ceea ce demonstreaza ideea ca in noile state membre s-au inregistrat cele mai semnificative cresteri.

Descompunerea ratei implicite a impozitelor pe consum arata ca ti celelalte taxe, in afara de T.V.A. sunt importante : accizele (pe energie, tutun, alcool) contribuie semnificativ la veniturile din taxele pe consum, dar intre state se inregistreaza diferente semnificative din acest punct de vedere.

XI Impozitul pe salarii : reducerea continua, de la inceput de secol, a incetat in anul 2005.

In pofida constientizarii generale a necesitatii impozitarii reduse a muncii, rata implicita a impozitarii salariale infirma atingerea acestui obiectiv. Desi se situeaza acum la nivelul anului 2000, schimbarea trendului s-a realizat in anul 2005.

In anul 2005, reducerea impozitarii salariilor s-a realizat doar in patru state, toate noi state membre : Bulgaria, Estonia, Slovacia si Romania. Oricum, ar fi gresit sa consideram ca statele Europei Centrale si de Est au rate scazute ale impozitarii salariilor. De fapt, indicatorul este peste media UE - 27 in sase din cele 10 tari din regiune. Totodata, in ciuda existentei unor state cu taxare inferioara a salarizarii, Uniunea Europeana ramane printre tarile industriale cu cele mai ridicate cote de impozitare a salarizarii.

In majoritatea statelor, contributiile pentru asigurari sociale au cea mai mare pondere, depasindu-le pe cele pe venit.

In Danemarca, ponderea acestor costuri este foarte redusa, deoarece, in general, cheltuielile pentru bunastare sunt finantate din impozitele totale.

XII .Taxele de mediu in scadere in UE-15, in crestere in noile state membre.

Cresterea taxelor de mediu se afla in centrul diferitelor tendinte ale societatii, pe de o parte, concentrarea pe politici de protejare a mediului, ce se vor dezvolta pe masura dezvoltarii economice europene si a semnalelor de alarma privind incalzirea globala, iar pe de alta parte, apelarea la alte instrumente decat impozitele, la care se adauga presiunea politica sporita, datorita necesitatii adaptarii la cresterea pretului petrolului din ultimii ani, reducand impozitarea energiei, ce contribuie cu ¾ din veniturile aduse din taxele de mediu.

In prezent , aproape 1 euro din fiecare 15 euro venituri provine din taxe de mediu. Datele arata ca aceste venituri au crescut considerabil, in special in perioada 1990 - 1994, dar ca in ultimii cinci ani au fost in scadere, in special in statele UE- 15.

Prin comparatie, veniturile, altadata minore, pentru noile state membre, din astfel de surse, au crescut constant, ajungand sa fie in prezent la niveluri similare cu ale UE-15, dar asta nu compenseaza scaderea inregistrata in stateleUE-15.

Venituri egale, oricum nu inseamna si rate de impozitare egale. Tarile cu intensitate energetica ridicata,pot sa aiba aceleasi venituri, desi rata de impozitare este redusa. Asta se intampla in privinta impozitarii energiei.

Rata implicita a impozitarii energiei arata diferentieri mari intre state in ceea ce priveste veniturile pe unitate de energie consumata. Tara cu cel mai mare nivel al impozitarii aduna venituri din aceasta sursa de cinci ori mai mult decat tara cu cel mai mic nivel al impozitarii si confirma ca in tarile UE-15 taxarea pe unitatea de energie consumata, in special cea ajustata cu inflatia, a scazut.

XIII CONCLUZII

Datorita faptului ca UE este, in general, una din regiunile cu cea mai mare fiscalitate din lume, cea mai importanta problema se refera la efectele puternice si cresterea fiscalitatii in regiune, in anul 2005, mai ales datorita faptului ca acest trend se observa la majoritatea tarilor din regiune.

Totodata, se observa ca multe tari cu fiscalitate ridicata nu arata tendinte de reducere, mai ales ca , acolo unde s-au realizat astfel de reduceri ale fiscalitatii, nu s-au inregistrat efectele benefice scontate. Aceasta ar trebui sa atraga atentia politicienilor asupra faptului ca nu se poate obtine o stimulare a cresterii economice doar pe seama reducerii fiscalitatii.

Este de remarcat de asemenea ca reducerea impozitelor directe si cresterea celor indirecte, pe consum, nu sunt benefice, in ciuda faptului ca se manifesta aceasta tendinta in ultimii ani.

Este dificil sa analizam insa factorii care determina in realitate aceste cresteri, in special in noile state membre, cum e si cazul tarii noastre, care trebuie sa se adapteze la valorile minime din Uniunea Europeana in privinta anumitor impozite, precum accizele, dupa un calendar foarte riguros.

BIBLIOGRAFIE