PROFITUL

1. Conceptul de profit si functiile acestuia

2. Forme de profit

3. Masa si rata profitului. Factori de influenta ai acestora

4. Maximizarea profitului pe diferite piete

1. Conceptul de profit si functiile acestuia

In sistemul economiei de piata profitul reprezinta motivatia activitatii oricarui agent economic, fiind perceput, la modul general, ca diferenta pozitiva intre veniturile si cheltuielile totale ocazionate de desfasurarea activitatii sale.

Termenul de profit provine din limba latina, de la verbul "proficere" care inseamna a progresa, a da rezultate, dobandind in timp semnificatia de a da sau a aduce profit.

O succinta incursiune in gandirea economica scoate in evidenta puncte de vedere diferite referitoare la izvorul si natura acestuia. Astfel, mercantilistii identifica izvorul profitului in sfera circulatiei marfurilor, insistand asupra necesitatii unei balante comerciale excedentare (promovand masuri care sa impulsioneze exportul si sa franeze importul), in acest fel sporind cantitatea de metal pretios din tara respectiva, conditie esentiala a propasirii acesteia.

Reprezentantii liberalismului clasic vor demonstra ca profitul se obtine in special in sfera productiva: in agricultura (fiziocratii) si in toate ramurile productive (scoala clasica engleza), fiind considerat un produs al muncii muncitorului care se cuvine capitalistului, ca plata pentru serviciul capitalului. Marxistii considera insa profitul o forma transformata a plusvalorii, izvorul ei fiind exploatarea muncii salariale.

Deoarece conceptiile privind natura si izvorul profitului sunt foarte numeroase, in teoria economica gasim gruparea acestora in teorii apologetice, explicative si reziduale.

Adeptii teoriilor apologetice considera profitul o remuneratie a intreprinzatorului pentru functia de inovator si organizator, pentru riscurile pe care si le asuma sau pentru calitatea de agent economic care satisface nevoile sociale.

Teoriile explicative motiveaza obtinerea profitului prin imperfectiunile concurentei, iar cele reziduale considera profitul o marime ce ramane din venitul brut dupa ce au fost platite salariile, dobanzile, chiriile si arenda.

Exista si puncte de vedere conform carora profitul este rezultatul actiunii de forta sau de putere pe care intreprinzatorul o duce pe pietele de marfuri si de factori de productie pentru a crea situatii care sa duca la insusirea profitului (teoria raportului de forte).

Aducem in discutie si conceptia legislativa, juridica, contabila care priveste profitul ca rezultat al actiunii economice, toate activitatile lucrative avand ca obiectiv principal obtinerea de profit, determinat ca diferenta intre veniturile si cheltuielile ce rezulta din activitatea unui agent economic.

In alta ordine de idei, profitul poate fi considerat un venit specific, corespunzator exercitarii unei functii a intreprinzatorului, un venit aleator (poate exista sau nu, poate fi mai mare sau mai mic), care nu are la baza un contract, depinzand de succesul in afaceri al intreprinzatorului.

Majoritatea economistilor atribuie profitului urmatoarele functii in cadrul mecanismului economic:

a) stimularea initiativei si acceptarea riscului din partea celor care-l urmaresc drept scop al activitatii lor (profitul motiveaza activitatea firmelor);

b) cultivarea spiritului de economie (autofinantarea din surse proprii este totdeauna mai ieftina si de preferat celorlalte posibilitati);

c) incitarea pentru sporirea eforturilor productive (profitul poate fi considerat un indicator al eficientei, al rentabilitatii putand fi sporit daca cresc eforturile productive)

d) sursa de venit pentru firma (autofinantare) si pentru bugetul de stat (prin intermediul impozitului pe profit). Profitul asigura astfel, direct sau indirect, resurse necesare pentru activitati social-culturale.

In cadrul societatilor pe actiuni, profitul poate constitui sursa de venit pentru mai multe categorii socio-profesionale:

- membrii consiliilor de administratie

- actionarii care primesc dividende

- salariatii (ce pot primi o parte din profit sub forma participarii la profit)

- firma (beneficii nedistribuite incorporate in rezerve)

2. Forme de profit

Profitul poate fi abordat din mai multe puncte de vedere, economistii folosind cateva criterii mai importante pentru a pune in evidenta anumite forme de profit.

Dupa modul de abordare a costului de productie , putem vorbi de:

a) profit brut (total), ca diferenta intre cifra de afaceri si remuneratiile productive, altele decat cele ale intreprinzatorului. Daca din acestea se scade impozitul pe profit se obtine profitul net. Acesta, la randul sau, poate fi impartit in profit normal si profit economic.

b) profitul normal (minimal, necesar) reprezinta remuneratiile aferente aporturilor productive, echivalentul costului de oportunitate, al factorilor de productie aflati in proprietatea intreprinzatorului si pe care-i utilizeaza in activitatea firmei.

Profitul normal este o componenta a costului total ce poate cuprinde :

- salariul intreprinzatorului pentru munca de organizare si conducere a firmei

- dobanda la capitalul propriu, utilizat in cadrul firmei

- chiria pentru cladirile proprii puse in serviciul activitatii firmei

- renta pentru pamantul propriu al intreprinzatorului pus la dispozitia firmei

c) profitul economic (pur), ca diferenta intre profitul brut si profitul normal, obtinut datorita initiativei, abilitatii, competentei organizatorice. Acesta poate fi considerat o marime reziduala.

Urmatoarea schema este relevanta:

Venitul firmei

Cost total profit economic

explicit implicit

Cost contabil profit normal

Profit total

Profitul total(legal) este mai mare decat profitul economic(pur) si avantajeaza statul, deoarece impozitul pe profit este mai mare. Dar in activitatea economica reala, alocarea resurselor trebuie sa tina seama de costul de oportunitate, profitul economic putand fi considerat element de referinta pentru modul economic de gandire[3].

d) profitul de monopol este venitul obtinut de firmele ce detin pozitii monopoliste in productie sau pe piata, vanzand produsele la pret de monopol.

e) profitul neasteptat (chilipir) obtinut "exogen", datorita unor factori, imprejurari ce tin de mediul extern firmei.

Dupa sursele de formare ale profitului total distingem:

a) profit legitim - venitul ce revine intreprinzatorului pentru serviciile aduse in activitatea economica a firmei. El este in stransa legatura cu procesul de productie (venituri obtinute ca rezultat al activitatii de inovare, prin utilizarea unor echipamente de productie si tehnologii de fabricatie mai eficiente), cu activitatea de management, de reduceri de costuri, de evitare a riscurilor in activitatea economica.

Acest profit respecta prevederile legale in vigoare, intalnindu-se si sub denumirea de profit admis.

b) profit nelegitim (nemeritat) - este echivalent cu venitul obtinut fara aport productiv specific (insusit de proprietarul unui factor de productie, fara ca acesta sa fi participat la activitatea economica). El poate rezulta in urma incalcarii deliberate sau nu a prevederilor legale, a cresterilor arbitrare a costurilor sau preturilor, a sustragerii de la plata impozitelor, a unei pozitii privilegiate pe piata, a unor politici protectioniste, etc.

3. Masa si rata profitului. Factori de influenta ai acestora

Profitul reprezinta o categorie economica variabila in timp si spatiu. Marimea si dinamica sa sunt relevate de doi indicatori fundamentali: masa si rata profitului si indicii corespunzatori.

Masa profitului reprezinta suma absoluta realizata sub forma de profit de catre un subiect economic, intr-un interval dat, in care acesta produce bunuri si servicii vandabile, si stabilita ca diferenta intre pretul de vanzare si cost (profitul unitar, pe produs) sau ca diferenta intre incasari si plati. Ea poate reflecta eficienta economica la nivelul unui agent economic, a unei ramuri sau la nivelul unei economii nationale.

La nivel de firma putem utiliza formula:

PR = VT - CT,

unde:

PR - masa profitului

VT - venituri totale (acestea pot cuprinde veniturile din exploatare - rezultate in urma vanzarii bunurilor si care detin ponderea cea mai mare in total, venituri financiare - aferente dobanzilor, venituri exceptionale - rezultate in urma unor imputari, de exemplu)

CT - cheltuieli (costuri) totale (acestea pot cuprinde cheltuieli din exploatare - efectuate in legatura cu productia de baza, cheltuieli financiare - cu plata dobanzilor la credite, cheltuieli exceptionale - amenzi, de exemplu).

La nivel de produs avem formula:

PRU = P - CTM,

unde:

PRU - profitul unitar (pe produs)

P - pretul de vanzare unitar al produsului

CTM - costul total mediu (unitar)

Masa profitului trebuie sa fie o marime pozitiva, in caz contrar apare pierderea, iar legislatia confirma ca aceasta este opusul profitului, ca agentul economic care o inregistreaza nu poate progresa.

Gradul de rentabilitate al activitatii desfasurate se determina cu ajutorul ratei profitului, ca raport procentual intre masa profitului si costurile totale, cifra de afaceri (volumul incasarilor realizate din activitatea proprie) sau capitalul folosit.

- rata profitului fata de costurile totale (rata rentabilitatii):

rPR/CT =

- rata profitului fata de cifra de afaceri (rata comerciala):

rPR/CA = , unde CA - cifra de afaceri

- rata profitului fata de capitalul folosit

rPR/K = , unde K - capitalul folosit

Pentru domenii cu ciclu de productie scurt si foarte scurt, prima formula este mai relevanta, deoarece aici ponderea capitalului fix este mica, iar diferenta intre capitalul utilizat si cel consumat are tendinta sa se diminueze. Pentru celelalte domenii, relevante sunt formulele a doua si a treia.

Marimea ratei profitului oscileaza intre doua limite: minima si maxima. Limita minima o constituie rata profitului marginal, adica cea care asigura o masa a profitului considerata suficienta de intreprinzator sau proprietar pentru a accepta continuarea activitatii. Multi autori considera ca limita minima corespunde venitului pe care agentul economic l-ar obtine daca si-ar vinde serviciile, daca si-ar imprumuta capitalul pe care-l are sau daca si-ar inchiria intreprinderea. Limita maxima e greu de calculat. Teoretic, reprezinta acea rata a profitului la care se ajunge cand volumul vanzarilor incepe sa scada si are loc o saturare a pietei.

Dinamica masei si ratei profitului se determina cu indicii corespunzatori:

IPR = , IrPR =

unde,

PR₁, PR₀ - profitul in perioada de baza si curenta

rPR₁, rPR₀ - rata profitului in perioada de baza si curenta

Cel mai important factor care influenteaza rata profitului este masa profitului cu care este direct proportional, iar cu ceilalti indicatori de la numitor (costurile totale, cifra de afaceri, capitalul folosit) este invers proportional.

Marimea profitului depinde de o multitudine de factori, unii ce tin de activitatea firmei, altii fiind independenti de aceasta. Factorii dependenti de activitatea firmei sunt cei mai importanti, acestia fiind intr-o oarecare masura controlabili:

a) costul productiei, de reducerea lui depinzand intr-o masura mare sporirea profitului.

b) volumul, structura si calitatea productiei, care actioneaza asupra profitului atat separat, cat si in unitatea lor

c) nivelul productivitatii factorilor de productie

d) viteza de rotatie a capitalului, care are o influenta direct proportionala asupra profitului (orice sporire a numarului de rotatii efectuate de capitalul unei firme va avea ca efect direct sporirea volumului productiei)

e) modul cum se imparte valoarea produsului sau serviciului intre posesorii factorilor de productie (cu cat salariul si/sau renta sunt mai mari, cu atat este mai mic profitul si invers).

Dintre factorii independenti de activitatea firmei mentionam:

a) pretul de achizitionare al factorilor de productie

b) pretul de vanzare al bunurilor sau serviciilor create

c) impozitele si taxele pe care firma trebuie sa le plateasca

4. Maximizarea profitului pe diferite piete

Toti intreprinzatorii sunt interesati in a obtine profit cat mai ridicat, in acest fel si rentabilitatea si eficienta firmei este mai mare. Daca consideram profitul ca diferenta intre incasarea totala (cifra de afaceri) si nivelul costului de productie, rezulta ca maximizarea profitului se poate realiza in raport cu aceste doua variabile.

Piata cu concurenta perfecta

PR = VT - CT

Atat veniturile totale cat si costurile totale sunt dependente de volumul productiei, deci trebuie cautat acel nivel al productiei care sa permita maximizarea profitului. Daca profitul este functie de volumul productiei, maximizarea lui are loc cand derivata de ordinul unu a functiei se anuleaza, iar cea de ordinul doi este negativa. Deci vom avea:

In conditiile concurentei perfecte, venitul marginal este egal cu pretul deoarece

Vmg =

Maximizarea profitului si echilibrul firmei in raport cu volumul productiei sunt date de punctul pentru care Cmg = Vmg = P

Grafic, pe termen scurt, situatia se poate prezenta astfel:

pret/cost

Cmg CTM

F VM = Vmg

P cererea

CVM

D

G E

0 A B C productie

Fig. nr. 1. Maximizarea profitului pe termen scurt

Din grafic rezulta ca in intervalul A-C firma poate obtine profit deoarece venitul este mai mare decat costul mediu, dar profitul va fi maxim pentru o productie data de segmentul 0B. Punctul B s-a obtinut proiectand pe abscisa punctul F - de intersectie a costului marginal cu venitul marginal. Profitul economic va fi egal cu (0B x 0P) - (0B x 0D), adica aria patrulaterului DEFP.

Daca pretul de piata al produsului este prea mic pentru a permite obtinerea de profit, firma trebuie sa-si minimizeze pierderile, nivelul productiei care asigura acest lucru se obtine la intersectia curbei costului marginal cu curba venitului marginal intr-un punct situat deasupra costului variabil mediu, dar sub costul total mediu. Fiecare unitate de produs vanduta genereaza un venit care acopera partea sa din costurile variabile, dar nu suficient pentru a acoperi partea sa din costurile totale atunci cand se include si costul fix corespunzator ei.

Pentru o firma curba ofertei poate fi determinata din curbele costurilor. Daca pretul scade, firma se deplaseaza pe termen scurt in jos de-a lungul curbei costului marginal, continuand sa produca la punctul unde costul marginal este egal cu pretul (F), pana cand costul marginal scade sub costul variabil mediu, punctul G fiind cel mai de jos punct al ofertei firmei. Sub acest pret firma se inchide.

Daca pe termen scurt, maximizarea profitului este in stransa legatura cu nivelul venitului mediu si al costului mediu, pe termen lung se pot produce mutatii semnificative in procesul de productie sau pe piata respectiva, in sensul intrarii de noi firme in ramura respectiva, fapt ce va determina cresterea ofertei si scaderea pretului (si a venitului mediu si marginal). Mai multe firme inseamna si o cerere mai mare pentru factorii de productie, putandu-se inregistra o crestere a pretului acestora (datorita faptului ca sunt limitati, rari) si deci si a costului total. Se considera ca piata cu concurenta perfecta este in stare de echilibru pe termen lung atunci cand profitul economic se anuleaza, firmele obtinand doar un profit normal (inclus in costul total). Acest lucru va determina multe firme sa migreze spre alte ramuri de activitate unde se pot obtine profituri mai ridicate.

Grafic, situatia se prezinta astfel:

Pe termen lung

pret

C_mg

CTM

P V_mg=VM

cererea

0 Q productie

Fig. nr. 2. Maximizarea profitului pe termen lung

Conditia de echilibru pe termen lung va deveni:

Cmg = Vmg = CTM = P

Firmele care raman in ramura respectiva pot sa suporte coborarea pretului de vanzare de piata pana la asa-numitul "punct de inchidere" dat de intersectia costului marginal cu costul variabil mediu (vezi figura urmatoare).

Fig. nr. 3. Punctul de inchidere

Numai de la punctul M in sus curba costului marginal se suprapune si identifica cu curba ofertei (productiei). Sub acest punct firma nu mai poate realiza venituri pentru plata salariilor, a materiilor prime, materialelor, etc., fiind obligata sa-si inceteze activitatea.

Piata cu concurenta imperfecta

Piata cu concurenta imperfecta prezinta elemente specifice in strategiile utilizate pentru maximizarea profitului. Vom prezenta cazul monopolului.

Asa dupa cum s-a vazut intr-un capitol anterior, firma aflata pe acest tip de piata se confunda cu ramura, curba cererii are panta negativa, cantitatea ceruta modificandu-se in sens opus modificarii pretului, venitul marginal este mai mic decat pretul de vanzare fixat. Spre deosebire de concurenta perfecta, unde pretul era fixat in afara firmei(constanta independenta a volumului productiei; cerere perfect elastica pe piata), in cazul monopolului intreprinderea negociaza singura cu totalitatea cumparatorilor, pretul devenind o variabila care descreste odata cu cantitatea produsa.

Monopolistul va cauta sa-si maximizeze profitul tinand cont de faptul ca profitul va creste atata timp cat venitul total creste mai repede decat costul total, deci atata timp cat venitul marginal este superior costului marginal. Profitul este maxim cand Vmg = Cmg. Conditia de echilibru este aceeasi ca si in cazul concurentei perfecte dar consecintele sunt diferite deoarece venitul marginal nu mai este egal cu venitul mediu (adica cu pretul).

Situatia pe piata de monopol poate arata astfel:

Asa cum reiese din grafic, punctul E, de intersectie a curbei costului marginal cu dreapta venitului marginal, prin proiectarea pe abscisa ne indica cantitatea de echilibru (de optim), care ii maximizeaza profitul monopolistului (aria dreptunghiului ANMPe). Acest punct intalneste dreapta cererii in punctul M, care proiectat pe ordonata ne indica pretul la care poate fi vanduta cantitatea Qe. Prin urmare, monopolul isi fixeaza un pret superior costului marginal, si deci superior aceluia care ar fi fixat de o piata concurentiala.

Pe termen lung, la fel ca si in cazul concurentei perfecte, monopolistul poate sa fie stimulat sa-si dezvolte capacitatea de productie pentru a obtine profit din economiile de scara dar nu va fi stimulat sa mearga pana la costul mediu minim, astfel ca pretul va scadea mai putin pe termen lung decat in situatia unei piete concurentiale.

Concurenta perfecta si monopolul pot fi considerate cazuri extreme, care se afla la antipod, in economia reala dominand situatiile intermediare de concurenta mai mult sau mai putin imperfecta. Aici se pot aminti intelegerile care se pot stabili intre firme, rezultand carteluri, concurenta monopolistica, caracterizata prin diferentierea produselor sau situatia de oligopol, cand cateva firme domina piata (strategiile lor depinzand in cea mai mare masura de modul in care-si anticipeaza reactiile unele altora). Si in aceste situatii, maximizarea profitului se realizeaza pornind de la aceeasi egalitate a costului marginal cu venitul marginal, profitul obtinut fiind insa mai mic decat in cazul monopolului datorita concurentei si a elasticitatii imperfecte a cererii.

In concluzie, la un cost dat, intreprinzatorul va putea spori productia in conditii de rentabilitate, atata timp cat unitatea aditionala de produs va genera un venit (incasare) marginal mai mare decat costul marginal, profitul maxim fiind dat de punctul de intersectie al curbei costului marginal cu venitul marginal ce corespunde productiei optime.

Producatorul se poate afla si in situatia de a-si minimiza costul pentru un nivel al productiei dat. In aceasta situatie se poate demonstra ca profitul maxim se obtine atunci cand raportul dintre productivitatile marginale si pretul factorilor de productie sunt egale. Daca producatorul este liber a alege atat nivelul productiei cat si costul total, maximum de profit este realizat cand productivitatea marginala a fiecarui factor, exprimata valoric, este egala cu pretul sau.

Recapitulare cuvinte cheie/concepte

profit; teorii apologetice; teorii explicative; teorii reziduale; conceptia legislativa, contabila; functiile profitului

profit brut (total); profit net; profit normal (minimal, necesar); profit economic (pur); profit de monopol; profit neasteptat; profit legitim; profit admis; profit nelegitim

masa profitului; rata profitului; dinamica masei si ratei profitului; factori de influenta dependenti si independenti de activitatea firmei

conditia de maximizare a profitului pe piata cu concurenta perfecta - pe termen scurt: V_m = C_m = P; pe termen lung: V_m = C_m = CTM = P; conditia de maximizare a profitului pe piata cu concurenta imperfecta: V_m = C_m