Finantarea si creditarea operatiunilor de comert exterior

FINANTAREA SI CREDITAREA OPERATIUNILOR DE COMERT EXTERIOR

1.1. CREDITAREA AGENTILOR ECONOMICI

Derularea operatiunilorde export-import si modalitatile de plata utilizate pe plan international (acreditivul documentar ,mai ales) fac ca relatiile comerciale externe sa implice participarea creditului comercial si a celui bancar, atat transferul de proprietate asupra marfurilor ,de la exportator la importator,cat si transferul in sens invers al mijloacelor de plata necesita perioade mai lungi sau mai scurte de timp, in care participantii la aceste relatii sunt nevoiti sa apeleze la serviciile pietei financiare si ale creditului. Sunt solicitate atat credite pe termen scurt pentru completerea capitalului de lucru al firmelor care participa la comertul exterior, cat si credite pe termen mijlociu si lung (pana la 10-15 ani) pentru finantarea unor investitii in vederea cresterii capacitatilor de productie pentru export.

Principalele forme de creditare a activitatilor de comert exterior sunt

creditul furnizor si creditul cumparator.

Creditul furnizor este un credit acordat direct de exportator

importatorului. Creditul furnizor reprezinta 80-90% din valoarea marfii restul fiind achitat de importator sub forma platii avansului sau platii la Iivrare. De

regula, exportatorii se imprumuta de la banci pentru finantarea acestor

operatiuni.Pentru acordarea creditelor, bancile solicita asigurarea acestora la o institutie specializata (de asigurare) .Polita de asigurare emisa in favoarea fumizorului este cedata de acesta la banca care il finanteaza.Costul asigurarii este platit de exportator (prima de asigurare ) dar este intodeauna suportat de

importator(prin evidentiere separata in contract sau prin includerea in pretul

marfii. Bancile ,Ia randul lor,se pot refinanta de la banca centrala sau de la alte institutii specializate.

Asadar,creditul furnizor presupune un contract comercial international (intre exportator si importator) ,o conventie de creditare (intre exportator si banca) si o polita de asigurare (intre exportator si societatea de asigurare).

Creditul furnizor este un credit pe termen mediu si lung,pe termen scurt practicandu-se acreditivele cu plata diferata sau amanata ,deschise de importator in favoarea exportatoruJuL

Creditul cumparator este creditul acordat importatorului de o banca din tara exportatorului , astfeI incat exportatorul incaseaza integral contravaloarea marfii la data livrari. Acest tip de credit este acordat de banci specializate in finantarea exporturilor .La randul lor, bancile se refinanteaza la banca centrala sau la alte institutii financiare prin rescontare. Valoarea creditului acordat importatoruJui este de 75-90% din valoarea marfii, restul fjind platit in avans sau la livrare de catre importator. Asigurarea creditelor se face de catre banca exportatorului; la o societate de asigurare din tara sa, costul asigurarii fiind suportat de importator (uneori si de exportator).

Asadar, creditul cumparator presupune :un contract comercial de vanzare-cumparare (intre exportator si importator) ,o conventie de credit (intre importator si banca exportatorului) si o polita de asigurare (intre banca exportatorului si o societate de asigurare).

Alte tipuri de credite:

-Creditul consortial este un imprumut de valoare mare acordat de un grup de banci , constituite intr-o grupare temporara, fara personalitate juridica ,numita consortiu bancar format dintr-o banca principala (lead manager) si cateva banci;

-Creditul revolving permite mobilizarea unui imprumut pe termen mediu prin intermediul unor credite reinnoibile pe termen scurt.

1.2 GARANTAREA CREDITELOR

Necesitatea garantarii creditelor decurge din existenta riscului imprumutului. Banca trebuie sa se asigure ca agentii economici care se imprumuta au capacitatea restituirii creditelor si ofera posibilitatea recuperarii acestora si a platii dobanzilor aferente.

Posibilitatile de rambursare se determina pe baza analizei financiare si economice, a altor indicatori, date,studii,avizari.

Se pune accent pe indicatorii economico-financiari si pe proiectele de investitii prezentate la banca si pentru care se solicita creditul. Sudiul de fezabilitate constituie documentul principal. Se deduce din afirmatia de mai sus, ca si existenta si determinarea exacta a garantiilor este mai importanta in cazul creditelor pe termen lung.

Se poate afirma ca garantiile reprezinta acoperirea materiala a datoriilor

legate de creditele solicitate sau acordate.

In practica intemationala si in cea romaneasca ,exista trei tipuri principale de garantii pentru credite si anume :

-garantii reaIe;

-garantii personale;

-alte garantii.

Garantiile constituie deci un privilegiu pentru banca in raport cu alti

creditori. Garantiile pentru credite sunt asiguratorii si sunt oferite, atat de agentii economici care imprumuta, cat si de alte persoane fizice sau juridice,care devin in acest fel, garantii.

Garantia reala reprezinta un activ acordat de catre un debitor unui creditor astfel incat datoria sa fie insotita de o anumita siguranta .Garantia reala consta in rezervarea unor bunuri individualizate in scopul garantarii creditulului. Garantiile reale cuprind ipotecile si gajurile.

Gajul corporal sau necorporal este un accesoriu al contractului de credite. Prin el se remite bancii un bun mobil pentru garantarea creditulul. Aceste bunuri trebuie sa faca obiectivul vanzarii-cumpararii,deci sa fie cuprinse in circuitul civil.

Gajul este de doua feluri si anume: cu deposedare si fara deposedare.

Gajul cu deposedare se mai numeste si amanet si presupune depunerea bunului mobil la banca.Obiectele gajului cu deposedare pot fi reprezentate pot fi reprezentate de bunuri de volum mic si valoare mare (metale pretioase ,opere de arta,bijuterii).

Gajul fara deposedare se aplica numai asupra produselor solului, materiilor prime industriale, produselor in curs de fabricatie sau deja fabricate si aflate in depozit.

Pentru ca aceste produse sa poata fi luate in garantie ,se cere indeplinirea urmatoarelor conditii:

-sa existe posibilitatea reala de obtinere a lor;

-sa se afle la agentii economici sau in depozite;

-sa existe o piata sigura de valorificare a produselor.

Gajarea se face in ambele cazuri printr -un contract incheiat separat de

contractul de credite,intre banca si agentul economic ce solicita imprumutul.

Ipoteca reprezinta o garantie,care nu presupune deposedarea celui ce o prezinta in vederea obtinerii creditului. Cel care constituie ipoteca poate fi debitorul (deci cel care imprumuta) sau un garanj. Aceste bunuri trebuie sa fie incluse in circuitul civil si sunt formate din terenuri si cladiri de orice fel.

Bunurile imobile trebuie sa indeplineasca urmatoarelor conditii pentru a fi luate in considerare la garantie:

-sa poata fi vandute-cumparate;

-sa permita amenajari si adaptari ;

-sa fie asigurate;

-sa existe un inscris la notariat prin care sa se specifice valoarea bunului asigurat;

-cel care constituie ipoteca sa aiba capacitate de exercitiu asupra bunului ipotecat.

Ipoteca trebuie inscrisa in registrul special de transcriptiuni si inscriptiuni sau in cartea funciara de la judecatorie. Stingerea ipotecii are loc in general,o data cu plata ultimei scadente la creditul garantat prin ea.

Garantiile personale reprezinta angajamente ale agentilor economici si persoanelor fizice prin care acestia se obliga sa suporte datoriile debitorilor catre banca pentru creditele acordate.Acest tip de garantie poarta denumirea de cautiune sau fidejusiune si este valabil daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

-sa existe un contract separat prin care o persoana fizica sau juridica se obliga sa garanteze plata datoriilor agentului economic imprumutat, cu intregul sau patrimoniu;

-cel care garanteaza sa aiba deplina capacitate (sa aiba 18 ani) daca este

persoana fizica ,sau sa fie legal constituita in cazul persoanei juridice);

-garantul sa fie solvabil;

-garantul sa domicilieze sau sa aiba sediul unde functioneaza banca ce

acorda creditul;

-patrimoniul ce se constituie garantie sa nu fie afectat de alte datorii sau

obligatii

Garantia personala poate fi materialazata si prin scrisoare de garantie bancara. Aceasta este garantia data de o banca in favoarea unui agent economic sau persoane flzice care contracteaza un credit bancar. Scrisoarea trebuie sa   cuprinda urmatoarele elemente obligatorii:

-sa precizeze clar suma creditului pentru care se emite garantia;

--titularul creditului;

-beneficiarul garantiei;

-termenul de valabilitate a garantiei (care nu poate fi mai mic decat termenul de rambursare a creditului);

-sa fie datata si semnata de banca ce emite scrisoarea (de persoanele ce

angajeaza si reprezinta patrimonial banca).

Alte garantii:

-gajul general este un gaj comun la dispozitia tuturor creditorilor,acestia

avand o pozitie egala fata de bunurile debitorului impotriva caruia se deruleaza

executia silita.Deci.acest gaj nu confera bancii privilegiul de a-si recupera

singura datoriile,ceea ce inseamna ca riscurile ei sunt mult mai mari.

-depozitele in lei si valuta:-este vorba numai de disponibilitatile banesti constituite in depozite distincte ,create special in scopul garantiei creditelor.Se

constituie pe baza unor contracte de gaj cu deposedare.,

-bunurile constituite garantie sunt asigarate pe toata durata creditarii Asigurarea se face la valorile cu care bunurile respective sunt luate in

calcuhla fixarea garantiei.

1.3 ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT

1.3.1.Riscurile exportului pe credit

In marea majoritate a cazurilor, platile produselor importate se efectueaza in mod esalonat. Motivele acestei esalonari sunt , in principal, livrarile treptate ale componentelor echipamentelor industriale, valorile foarte mari ale acestor echipamente (chiar si atunci cand acestea sunt livrate integral se fac,astfel de esalonari ale platilor) si resursele financiare limitate ale importatorilor.lmportarorii convin cu fumizorii ca plata acelor produse(echipamente,produse finite,materii prime) sa se faca esalonat.

Evident ca aceste credite acordate pentru efectuarea exportului antreneaza anumite riscuri,atat pentru fumizor,cat si pentru banca creditoare.

In functie de natura lor,aceste riscuri pot fi grupate in patru categorii,dupa

cum urmeaza:riscuri comerciale,riscuri provocate de calamitati naturale sau de

alte cauze de forta majora,riscuri politice si riscuri valutare.

Riscul comercial consta in imposibilitatea cumparatorului de a efectua la scadenta plata produsului din cauza deteriorarii situatiei sale financiare.

Riscul provocat de calamitati naturale sau din alte cauze de forta majora (riscul de origine catastrofala) reprezinta acele riscuri care pun cumparatorul in imposibilitate de a-si onora angajamentele in urma manifestarii unor calamitati

naturale,cum sunt seismele,inundatiile,uraganele,incendiile ,exploziile sau alte cauze de forta majora.

Riscul politic este reprezentat de producerea unor evenimente care sunt independente de solvabilitatea cumparatorului) impiedicandu-I sa-si onoreze angajamentul fata de furnizorul extern . Refuzul admiterii pe teritoriul tarii importatorului a produselor provenite din tara exportatorului, restrangerea importurilo~ ,Iimitarea trasferurilor valutare,sechestrul instituit asupra bunurilor unor companii sau agenti economici extemi si neplata la termen a sumelor datorate de catre importatorii publici, reprezinta de asemenea riscuri de natura politica.

.Riscul valutar se manifesta atunci cand) in derularea contractulu~ se utilizeaza doua monede ,iar in intervalul de timp scurs intre efectuarea exportului produsului si plata acestuia (la, termen) ,raportul dintre cele doua monede s-a modificat in favoarea unei alte monede.

Dintre tarile care si-au creat organizatii departamentale pentru

contracararea unor astfel de situatii: Marea Britanie-Export Credit Guarantee Departament,Japonia-Export Insurance Division, Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca.

In Romania ,in scopul asigurarii si garantarii creditelor la export,a fost

'- creata Banca de Export Import a Romaniei (EXIMBANK),care si-a inceput

activitatea in 1992,avand deci inca;o experienta destul de redusa in domeniu.

EXIMBANK (creata dupa modelul EXIM Bank din SUA) 'isi desfasoara

activitatea in numele si in contul statului,precum in nume si in cont propriu',fiind o

societate pe actiuni in care statui detine minimum 51 % din capitalul social. I

1.3.2. FORME ALE ASIGURARII CREDITELOR DE EXPORT INTALNITE IN PRACTICA INTERNATIONALA

Obiectul unui contract de export iI poate constitui livrarea de marfuri,executarea unor lucrari sau prestari de servicii,precum si licente sau brevete~i se deruleaza in favoarea unor beneficiari sau cumparatori care isi au rezidenta in strainatate.Asigurarea creditelor oferite pentru aceste exporturi are scopul protejarii agentilor economici impotriva riscurilor mentionate anterior.

Exista o multitudine de riscuri de export care trebuie acoperite de asigurarile creditelor de export . Gruparea acestor asigurari se va face in functie de momentul in care actioneaza si de natura riscului de export.

Forme de asigurare functie de momentul incheierii contractului

In functie de momentul incheierii contractului ,riscurile acoperite prin

asigurarea creditelor de export se impart in doua categori~ existand forme de asigurare premergatoare contractului si forme de asigurare posterioare acestui

moment

Forme de asigurare premergatoare incheierii contractului de export

Pentru patrunderea cu succes pe o noua piata cu produse Ie sale,agentul

economic va realiza o atenta prospectare a acesteia. Exista state care suporta o parte din aceste sume ,dar in rest asigurarea ramane pe seama potentialului exportator.

Exista un risc al insuccesului comercial care nu poate fi neglijat si fata de care agentul economic trebuie sa se protejeze.O astfel de protectie o constituie asigurarea de prospectare. Un risc important pentru exportator) il constituie concurenta intemationala acerba care are loc in momentul livrarilor de produse ,prestarii de servicii sau executarii de lucrari pe piata extema tranzactii care au valori mari.Mai exista riscul modificarilor economice­schimbarile preturilor ,nivelului dobanzilorsi al cursului valutar.

Forme de asigurare posterioare incheierii contractului de export

Riscurile care pot apare dupa incheierea contractului de export) se inscriu in doua categorii:

a)cele care apar in intervalul de timp cuprins intre momentul semnarii contractului si eel al livrarii produselor comandate ,produse insotite de

documente legale;

Din aceasta categorie fac parte:

-riscul de fabricatie,apare datorita existentei posibilitatii intreruperii

contractului ;atunci cand produsele comandate au calitatea de unicate si nu mai pot fi valorificate. ;

-riscuri datorate evolutiei ratei inflatiei care face ca preturile de pe piata intema sa creasca atat de mult incat costurile de fabricatie ale produsului sa transforme rezultatul .contractului din beneficiu in pierdere ;

b )cele care apar in perioada scursa de la livrarea pe credit a produselor si pana la incasarea contravaloriii acestor produse

Din aceasta categorie fac parte:

-riscul de neplata la termen ce se poate contracara prin incheierea de

contracte cu o societate de asigurare clasica sau cu un organism de asigurare specializat ,aceasta garantie putand fi acordata fie exportatorului; fie bancii creditoare.

-riscul schimbului valutar,care apare datorita diferentelor de curs valutar inregistrate intra momentul incheierii contractului si eel al efectuarii platii,poate fi contracarat prin incheierea unei asigurari specifice.

1.3.3. EVOLUTIA PIETEI ASIGURARII CREDITELOR DE EXPORT

Dificultatile serioase cu care s-au confruntat marea majoritate a tarilor in anii '80,generate. In principal de criza mondiala a petrolului ,Ie-au pus in imposibilitatea de a-si onora la termen angajamentele asumate fata de creditorii externi.Cauzele care au generat aceasta stare de criza,in afara scumpirilor succesive ale pretului petrolului de catre tarile membre O.P.E.C.,mai sunt greselile de politica economica,aprecierea sensibila a dolarului SUA,majorarea ratei dobanzilor.Astfel,exportatorii si bancile creditoare solicita organismelor

guvemamentale specializate) garantarea sau asigurarea creditelor pe care urmeaza sa Ie acorde beneficiarilor rezidenti in acele tari care prezinta 'riscuri de tara 'pronuntate.

O alta problema importanta cu care se confrunta piata asigurarilor o reprezinta cea a riscului de schimb valutar.Acest fapt este cauzat fluctuatia

libera din ultimele doua decenii,a principalelor monede convertibile. Eventualele pierderi determinate de aceste fluctuatii pot fi contracarate prin solicitarea asiguratului de a insera, in contractul de asigurare,o clauza de schimb valutar prin care asiguratorul sa preia riscul valutar asupra sa.

Documentatia necesara la sucursala unde isi are clientul contul curent cuprinde :

-cererea pentru efectuarea operatiunii de scontare;

-ultimul bilant contabil,certificat de Administratia Financiara;

-ultima balanta de verificare;

-in original ,efectul de comert (cambia,biletul la ordin ,recipisa warrant

cecul) sau factura extema.

Pentru derularea operatiunii sunt,necesare urmatoarele conditii minime

obligatorii

-beneficiarul/emitentul biletului la ordin sa nu se afle pe lista Centra lei

Incidentelor de Plati de la BNR;

-sa reiasa foarte clar calitatea de beneficiar al titlului,sau faptul ca el este

ultimul girant;

-sa nu existe vicii de forma ale titlului respectiv;

-nu se sconteaza titluri negarantate (sub forma de aval,scrisoare de

garantie).

Scontarea se face in moneda in care este exprimata creanta,in general in

lei.

Costurile operatiunii sunt urmatoarele:

-Prime Rate (daca operatiunea se finanteaza din trezoreria Bancii

Romane de Scant) la care se adauga:

-marja de risc,negociabila;

-comision de gestiune,negociabil.

Principalele avantaje ale scontarii:

-se imbunatatesc lichiditatile firmei ,tranzactia la termen transformandu-se in tranzactie la vedere.in cel mult doua zile de la data semnarii Conventiei de scontare;

-se diminueaza riscul de neplata in conditiile unui titlu avalizat; -operativitatea scontarii ,comparativ cu obtinerea unui credit bancar este

superioara

-se poate solicita scontarea a unui pachet de titluri cu valori nominate si scadente diferite,fiind considerata 0 conventie de scontare simultana ,pentru care se incheie 0 singura conventie de scontare.

Operatiunea de scontare propriu-zisa presupune transmiterea catre banca a drepturilor de proprietate pe care un agent economic Ie .detine asupra unor titluri de creanta cu plata la termen exprimate, jn lei sau valuta,.inainte de ajungerea acestora la scadenta. Ceea ce plateste banca este valoarea actuala (Va),adica valoarea nominala (Vn),mai putin taxa scontului (ts).

Va= Vn- ts

Taxa scontului cuprinde dobanda pentru suma acordata ,din momentul achitarii pana la scadenta titlului ,plus comisionul bancii pentru serviciului facut clientului.

2. FACTORING

Legislatia romana (0. U. G. nr.10/1997),arata ca factoringul este o operatiune pe baza unui contract incheiat intre parte denumita 'aderent',furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii si 0 societate bancara sau alta institutie financiara

specializata )denumita 'factor' prin care aceasta din urma asigura finantarea) ,urmarirea creantelor si protectia riscurilor de credit,iar aderentul cedeaza

factorului ,cu titlu de vanzare sau de gaj, creantele nascute din vanzarea de

bunuri sau presta rea de servicii catre terti,iar acesta ii remite valoarea titlurilor cedate.

In practica internationala (conventia de la Ottawa, 1988),se considera ca

factoringul este definit ca fiind o relatie contractuala intre un vanzator (aderant) si un factor.

La solicitarea clientilor sai, banca poate efectua ,in calitate de factor

,operatiuni de factoring pentru creantele la intern si extern materializate in facturi

in lei si valuta.

Selectia clientilor bancii presupune analiza afacerii. Ofiterii de credite ai bancii trebuie,de asemenea,sa verifice daca produsele si serviciile au fost efectiv realizate si livrate.Facturile cedate nu trebuie sa fi fost anterior cesionate in favoarea rambursarii altor datorii. Plata creantelor se efectueaza de catre banca factor de regula ,in momentul in care se incheie contractul economic.

Factoringul este un proces complex de vanzare a creantelor detinute de un producator asupra debitorilor sai,catre un factor.

Factorul este o societate care cumpara drepturile de plata (facturile unui producator de bunuri si servicii ) si preia obligatia recuperarii platilor datorate de debitori.

In Statele Unite ale Americii, factoringul este un angajament continuu in sistem de plati negarantate ,intre factor si producatorul de bunuri, prestatorul de servicii,in urma caruia,factorul ofera urmatoarele servicii legate de creantele ce decurg din vanzarea respectivelor prod use si servicii:

1.finantarea in avans in baza creantelor cumparate;

2.administrarea creantelor si asigurarea corespunzatoare a contabilitatii; 3. recuperarea (incasarea) creantelor cesionate;

4.acoperirea riscului de plata al debitorilor;

Contractul de factoring este incheiat intre vanzator si factor in conformitate cu care:

5. vanzatorul cesioneaza factorului toate creantele ce decurg din

contractele de vanzare de bunuri si servicii dintre el si debitorii sai;

6. factorul va asigura doua din urmatoarele servicii:

-finantarea vanzatorului

-administrarea registrului creantelor cesionate;

-recuperarea creantelor;

-asigurarea impotriva riscului de neplata al debitorilor.

Exista urmatoarele tipuri de factoring:

1.Standard (Full Factoring) .Acesta cuprinde toate serviciile de

factoring,adica de finantare ,de administrare a creantelor,de colectare si de

acoperire a riscului. Este specifica intreprinderilor mici si mijlocii. Factorul preia riscul numai pentru creantele acceptate si care nu sunt contestate.

Aceasta forma este foarte avantajoasa pentru firmele mici si mijlocii,care se dezvolta rapid si care au nevoie nu numai de finantare suplimentara,ci si de protectie si sprijin guvernamental.

2. Factoringul international are in vedere realizarea unor servicii -complete de factoring,adica factorul preia toate responsabilitatile si drepturile vanzatorului( exportatorului).

3.Factoringul cu regres.Fata de cel cu servicii complete ,acest tip de factoring nu acopera riscul.In multe tari ,factoringul cu regres este considerat un imprumut de bani in schimbul unei garantii obtinute prin finantarea creantelor.

4.Factoringul la scadenta (maturitate) .Mai este denumit si factoring de colectare.Este un serviciu complet de factoring,insa fara finantare.Riscul consta doar in acoperirea creditului debitorilor.Nu exista risc de vanzator, de aceea ,nu exista comisioane de finantare ,iar factorul este remunerat doar prin taxe de comision.

Factorul plateste vanzatorului pentru creantele sale,in unul din urmatorele

moduri:

-dupa o perioada stabilita de la data facturii (perioda de scadenta);

-Ia incasarea primita de la fiecare cumparator sau la insolvabilitatea

debitorului ,cu conditia ca aceasta sa aiba creditul asigurat. Se utilizeaza cand vanzatorul are suficiente resurse de finantare si solicita factorului sa

imbunatateasca gestiunea slaba a cumparatorilor,sa reduca cheltuielile indirecte si sa-I acorde protectie

5. Factoringul confidential mai este denumit si scontarea facturilor,fara notificare si ceclarare. .Acest factoring este 0 finantare pura. Creantele sunt cesionate factorului fara sa fie notificati debitorii de cesiune. Vanzatorul incaseaza creantele si plateste direct in contul factorului, sau intr-un cont al vanzatorului, controlat de factor.

Din punct de vedere al factorului,scontarea facturilor este operatiune

financiara ieftina de derulat,dar care implica multa experienta in managementul

de risc.Factorul cere ca vanzatorul sa aiba o situatie financiara stabila si o

gestiune foarte buna a facturilor de incasat.

3.FORFETAREA

Este un produs bancar utilizat mai ales in relatiile financiar-bancare intemationale.Astfel,forfetarea primara internationala este operatiunea prin care un producator sau prestator de servicii intern (exportatorul) isi vinde creantele in

valuta realizate din operatiunile de comert exterior cu un cumparator extern (importatorul), unei banci sau altei institutii financiare specializate (forfetorul).

Forfetarea presupune materializarea creantelor in efecte de comert (cambii,bilete la ordin) exprimate in valuta, ai caror beneficiari sunt agenti economici cu activitate de export, clienti ai bancilor romanesti si inregistrati in Romania.Tranzactionarea creantelor se face inainte de scadenta, forfetorul platind o suma mai mica decat valoarea nominala a efectelor de comert,diferenta fiind costul de forfetare (discountul si comisioanele).

In cazul forfetarii este specifica renuntarea la dreptul de regres asupra vanzatorului creantei.Asadar,exportatorul nu mai este angajat solidar cu debitorul in caz ca acesta nu plateste.

Forfetarea prezinta unele avantaje pentru exportator si anume:

-exportul pe baza de credit este transformat in tranzactie cu plata

imediata,fiind astfel eliminat riscul de credit;

-firma exportatoare isi sporeste gradul de lichiditate (primeste imediat banii si nu isi blocheaza fondurile proprii);

-elimina riscul fluctuatiei dobanzii si a celui de schimb valutar;

-elimina costurile de gestiune si de urmarire a platii;

-simplifica documentatia;

-nu necesita garantii reale.

4. LEASINGUL IN RELATIILE COMERCIALE INTERNATIONALE

Leasingul este un instrument de finantare a investitiilor pe termen lung si mediu, care s-a dovedit foarte eficient ,atat in tranzactii nationale,cat si in cele internationale.

Contractul international de leasing se compune si se deruleaza,in

principiul,dupa aceleasi criterii ca un contract intern. Insa,pentru ca un contract international sa guverneze doar dupa propriile sale clauze,contractul international va trebui sa cuprinda toate clauzele necesare functionarii lui.

4.1.LEGEA APLICABILA CONTRACTULUI INTERNATIONAL DE LEASING

Contractul international de leasing va trebui sa prevada carei legislatii ii va reveni misiunea, sa guvemeze raporturile dintre parti si care va fi instanta competenta , in caz de litigiu.

O asemenea clauza este permisa si de legea romana privind raporturile de drept international privat-­­­Legea nr.1 05/1992, care prin art. 73. da posibilitatea contractantilor ca, de comun acord, sa alega legea competenta in contract.

Partile convin de regula, sa desemneze prin contract ca autoritatile si legislatia statului unuia dintre contractanti sa fie competente in solutionarea oricaror litigii. Este posibil, de asemenea, ca partile sa opteze pentru o alta solutie,desemnand o alta autoritate judecatoreasca si o alta legislatie.De cele mai multe ori, sunt preferate curtile de arbitraj, fie cele de pe langa Camerele de Comert si Industrie nationale,fie cea de pe langa Camera de Comert si Industrie de la Paris,UNICITRAL.(1).

In 1965 a fost instituit Centrul International pentru reglementarea diferentelor legate de investitii,care este un mecanism specializat pentru litigiile internationale referitoare la investitii. Centrul functioneaza in baza unei conventii semnate de 139 de state.

La 28 mai 1988 s-a incheiat la Ottawa, Conventia Unidroit asupra

Leasingului Financiar International. In preambulul Conventiei, se arata ca ratiunile pentru care statele parti au inteles sa incheie aceasta conventie sunt:

1. importanta eliminarii anumitor impedimente juridice din calea leasingului

international pentru echipamente si mentinerea echilibrului intre interesele

diferitelor parti implicate in tranzactie;

2. necesitatea de a da leasingului financiar international mai multa

accesibilitate;

3.regimurile juridice care guverneaza contractuI traditional de inchiriere

trebuie sa fie adaptate relatiilor tripartite caracteristice care apar in cadrul

operatiunilor de leasing financiar;

4.utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legaterin principalJde aspectul dreptului comercial si civil al operatiunilor de leasing financiar international.

In conformitate cu art.4,Conventia guverneaza operatiunile de leasing financiar referitoare 18 toate echipamentele ,cu exceptia acelora care trebuie sa fie utilizate in principal de catre locatar cu titlu personal,familial sau casnic.(2)

A se vedea prof.univ.dr. Dorin Clocotici; lector univ.dr. Gh.Gheorghiu, Operatiunile de leasing,editura a-lI-a,Ed.Luminalex 2000

Convetia consacra principalele drepturi si obligatii pe care Ie au partile,in virtutea unui contract de leasing.Conventia instituie numai cadrul juridic pe baza caruia sa se deruleze operatiunile de leasing si sa se solutioneze litigiile aparute ,Iasand pe seama dreptului comun determinarea instantelor competente de solution area a litigiilor.

4.2.REGLEMENTARI ALE LEASINGULUIIN ALTE TARI ALE LUMII

Industria leasingului in SUA este cea mai veche si cuprinzatoare din lume)

sub aspectul formelor de leasing practicate.Totusi nu exista 0 organizatie coordonatoare a pietei . Principalul factor de crester~ in ultimii ani I-a constituit cererea mare de tehnica de calcul,echipamente de telecomunicatii si de mijloace de transport.

In Marea Britanie,industria leasingului cunoaste 0 rapida evolutie.Si aici ,in ce ntru I operatiunilor stau echipamentele de telecomunicatii,de tehnica de calcul,poligrafice,agricole,medicale si utilajele comerciale.

Numarul autovehiculelor inchiriate prin leasing a depasit cifra de 1,4 milioane Iire.Totusi ,nu exista un cadru legal special pentru leasing,nefiind considerat absolut necesar.

Japonia cunoaste primele operatiuni de leasing in 1963,ajungand ca in ultimii ani cifra de afaceri sa depaseasca 100 milioane dolari;9 pondere insemnata 0 detine leasingul international ,firmele japoneze avand peste 100 filiale in alte tari ale lumiLln anul 1971 s-a infiintat asociatia 'Japan Leasing Association' ,avand ca obiect incurajarea sistemului de leasing. Mai multi specialisti japonezi sustin necesitatea ca toate tarile sa dispuna de 0 legislatie speciala,acoperitoare pentru intreaga industrie a leasingulul.

2.A se vedea prof. Univ. dr. Dorin Clocotici; lector univ. dr. Gh.Gheorghiu, Operatiunile de leasing,editia a-lI-a,Ed. Luminalex 2000

In Germania,leasingul operational este reglementat de dreptul comercial general si practicat in mod frecvent de companiile producatoare,iar cel financiar prin decretul Ministerului Federal al Afacerilor Financiare (1971).

Operatiunea de leasing trebuie sa acopere 40-90% din durata de viata a bunului inchiriat,iar in cazul celui financiar 10%.Daca operatiunea nu respecta reglementarile legale,atunci utilizatorul devine proprietarul bunului si impreuna cu finantatorul vor suferi consecinte fiscale defavorabile. Finantatorii germani desfasoara operatiuni de leasing intemationC!l,in special) pi. piata tarilor ex­socialiste.Rapoartele Leaseurope situeaza Germania pe primul loc intre tarile membre ale acestei confederatiLAceasta are inregistrate peste 1300 companii de leasing dintre care 120 detin suprematia pa piata.

In Franta,incepand cu 1961, industria leasingului cunoaste un avant

semnificativ~Toate operatiunile de leasing sunt sub incidenta legislatiei

comerciai'eapar sub numele de 'credit bail'.Societatile de leasing se mai numesc

'case de finantare',si isi orienteaza resursele cu preponderenta spre autovehicule si birotica.

Cadrul juridic specific cuprinde legea din 2 iulie 1966,un decret din 4 iulie 1972,completat cu legea bancara din 24 ianuarie 1984 care stipuleaza ca persoanele juridice care pot activa ca agentii economici pe piata leasingului sunt bancile si asociatiile financiare asimilate cu 0 banca.

Companiile de leasing franceze sunt reprezentate de Asociatia Franceza

a Societatilor Financiare (ASF).Exceptand bancile,toate celelalte companii sunt

obligate sa faca parte din ASF.De aceea,cca.95% din volumul operatiunilor de

leasing incheiate in Franta,sunt derulate de ASF.

5.LEASING-ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERATIUNILE DE LEASING

5.1. GENERALITATI

Leasingul este o forma de comert si de finantare prin locatie de catre societati financiare specializate in aceste operatiuni,de institutii financiare sau direct de producatori a unor intreprinderi a caror motivatie sa recurga la aceasta tehnica de comert rezida in specificul unor operatiuni pe care Ie realizeaza sau in faptul ca nu dispun de suficiente fonduri proprii ori imprumutate pentru a Ie cumpara.Totodata,leasingul se dovedeste a fi si o forma de privatizare a economiei de stat.Afacerea economica prin leasing se incheie pe o perioda data ,in anumite conditii de plata si a altor conditii stipulate intru-un contract ,ce constituie suportul juridic al actiunii.(3)

'Leasingul este o operatiune de finantare pe termen mediu si lung ce are la baza un contract de locatie de bunuri mobile si imobile.Aceasta se realizeaza printr-un intermediar financiar,care intervine intre firma producatoare a bunului ce constituie obiectul contractului si firma ce solicita folosinta lui,cumparand de la primul bunul in cauza si cedandu-I in locatie celei de-a doua , care se obliga sa plateasca intermediarului ,intru-un numar determinat de rate ,o chirie a careivaloare sa depaseasca costul bunului respectiv'.(4)

3.A se vedea Alexandru Puiu,Conducerea si tehnica comertului exterior,Bucuresti,Editura

Didactica si Pedagogica, 1976 I

4.A se vedea Roberto Rouzi,1I Leasing,Ed.Giuffre,Milano,pg.26-27

5.2. ISTORICUL OPERA TIUNILOR DE LEASING

Leasingul a fost adus pe scena comertului mondial prin anii '50)de catre D.P.Bootle;managerul unei firme de produse alimentare din Califomi~.Americanul Bootie fs-a confruntat cu o problema neintalnita de el pana atunci si anume:a primit 0 comanda foarte profitabila de prod use

alimentare pentru care nu dispunea de utilajele necesare si nici de banii

necesari ca sa Ie achizitioneze.In acest mod,americanul Bootle,dorind sa nu piarda comanda.s-a decis sa imprumute utilajele necesare.

Ideea aceasta,experimentata pe firma lui,l-a determinat sa-si finanteze o firma specializata de inchirieri (U.S. Leasing Corporation),reusind in doi ani de la finantare ,cu numai 20.000 dolari cat reprezenta capitalul social, sa finanteze diferite echipamente in valoare de trei milioane dolari.ln acelasi timp apar mai multe societati de leasing ,iar guvemul SUA Ie sprijina in vederea promovarii la export a produselor.(5)

6.DEFINITIA LEASINGULUI

'Leasingul este o cumparare in scop de inchiriere,urmata de o inchiriere in scop de vanzare'.(6)

'Leasingul este o forma de inchiriere a unor masini,utilaje,mijloace de transport si a altor bunuri,intreprinderilor care,in general,nu dispun de suficiente fonduri proprii ori imprumutate ,nici de credite bancare traditionale,de catre societati financiare care Ie cumpara de la producatori si Ie inchiriaza, pe 0 anumita period a ,cu conditii de plata si utilizare clar stipulate intr-un contract ce constituie suportul juridic al actiunii'.(7)

5.A se vedea Marin Andreica,Leasing,cale de finantare a investitiilor pentru intreprinderile mici si mijlocii,Ed.Crimm,Bucuresti 1997

6.A se vedea Stefanescu Brandusa,Rucareanu I.,Dreptul comertului international,Ed.Didactica si Pedagogica 1987

7.A se vedea Voiculescu D.,Leasing,Ed.Stiintifica ,Buc.1989

Definitia leasingului po ate fi data atat din punct de vedere economic,cat si juridic.Din punct de vedere economic ,Ieasingul reprezinta 0 operatiune de finantare in care finantatorul asigura fondurile necesare pentru intreaga investitie.(8)

Din punct de vedere juridic ,Ieasingul reprezinta un contract comple complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat pretul,cu posibilitatea de a-I cumpara in viitor la un pret rezidual.

Termenul de leasing este cunoscut in limba romana,fiind preluat in limbajul economic si juridic englez ,unde s-a impus de aproximativ un secol,fiind apoi preluat de tarile europene occidentale . /

6.1.DEFINITIA LEASINGULUI IN LEGEA FRANCEZA:

Prima definitie legala a leasingului in Europa provine din Franta,unde

operatiunea poarta numele de 'credit-bail'.

Textul legii din 1966, asa cum a fost revizuit in anul 1967, prevede ca operatiunile de 'credit-bail' sunt cele prin care o intreprindere da in locatie bunuri imobiliare,in vederea unei utilizari profesionale,cumparate de ea sau construite prin efortul. ei financiar,daca aceste operatiuni,indiferent de calificarea lor,permit ­

locatorului de a deveni proprietar bunului inchiriat astfel in tot sau in parte cel mai tarziu la expirarea termenului contractual,fie printr-o promisiune unilaterala de vanzare,fie prin achizitionarea directa ori indirecta a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele inchiriate,fie prin transferul dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pentru acellocator.(9)

Aceasta am pia definitie ,desi se refera doar la leasingul imobiliar,este in masura sa prezinte cu claritate principalele elemente cuprinse de conceptia traditionala asupra leasingului.

6.2.DEFINITIA LEASINGULUIIN LEGEA BELGIANA:

Legislatia belgiana ofera cea mai fidela definitie a leasingului mobiliar si

imobiliar,sub aspectul raportarii acestuia la realitatea economica a operatiunii.

Decretul lege nr.55 Idin 10 noiembrie 1967/ arata in art.9 trasaturile

contractului de leasing imobiliar:

-priveste numai acele echipamente pe care utilizatorul beneficiar Ie

foloseste in scopuri imobiliare;

I

-bunurile trebuie achizitionate de la fumizori,in vederea predarii lor in

leasing,tinand seama de comanda pe care viitorul utilizator o trasmite si care

trebuie sa cuprinda specificatiile ,detaliile si performantele pe care utilizatorul le

doreste

-durata contractului de leasing trebuie sa corespunda perioadei in care se

prezuma ca bunul este util din punctul de vedere al performantei economice;

-pretul locatiei trebuie sa fie astfel stabilita , incat sa poata amortiza

valoarea bunului in perioda de utilizare determinate de contract;

-contractul trebuie sa cuprinda clauza potrivit careia utilizatorul este indreptatit ca, la incetarea contractului sa cumpere bunul , platind pretul stabilit prin contract ,iar daca acest pret nu a fost acoperit in intregime ,se datoreaza plata diferentei ,adica a valorii reziduale.

-in ceea ce priveste imobilele,prin art.1 al Decretului regal nr.30 din . decembrie 1990,s-au prevazut urmatoarele:

-contractul are ca obiect un imobilexistent la acea data,construit sau cumparat de finantator,potrivit cu precizarile detaliate ale utilizatorului,astfel incat sa poata fi folosit de catre beneficiar in vederea exercitarii activitatilor comerciale sau industriale;

8.A se vedea Dan Voiculescu,Mircea Caras,Leasing,Ed. Enciclopedica 1986

9.A se vedea prof.univ .dr.Dorin Clocotici,lector univ.dr.Gh.Gheorghiu,Operatiunile de leasing,Ed.a-lI-a,Luminalex 2000,pg1 0

-Folosirea edificiului si a terenului pe care este construit trebuie sa fie

predata utilizatorului,in temeiul unui contract care nu poate fi reziliat,dar care,in

acelasi timp,nu este translativ de proprietate,finantatorul pastrand proprietatea;

I

-la data expirarii contractului si tinand cont de totalul sumelor platite in perioda de locatiune,utilizatorul este indreptatit de a dobandi insasi proprietatea bunului primit in leasing;

-totalul sumelor platite in perioada contractului ,in ipoteza in care beneficiarul nu-si manifesta dorinta de a dobandi proprietatea imobilului ,trebuie sa fie folosite de finantator pentru a-si reconstrui in intregime capitalul investit initial ,majorat chiar cu dobanzile primite de la utilizator.

6.3.DEFINITIA LEASINGULUI IN LEGEA ITALIANA:

In Italia, leasingul (Iocazione financiaro) este prevazut,in mod expres, prin legea nr.183 din 2 aprilie 1986 care in-art.17 alin.2 -defineste leasingul prin 'incheierea bunurilor mobile ori imobile,pe care finantatorul Ie dobandeste ,ori Ie confectioneaza ,in raport cu indicatiile date de utilizator,acesta din urma asumandu-si toate riscurile pe timpul valabilitatii contractului,avand si dreptul de a deveni proprietarul bunului primit in locatiune,cu conditia de a plati pretul stabilit la data incheierii'.(10)

6.4.DEFINITIA LEASINGULUI IN LEGEA ROMANA:

In legislatia romana operatiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operatiuni prin care'o parte ,denumita locator,finantator,transmite'-- pentru o

perioda determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar

este,celeilalte parti,denumita utilizator,la solicitarea acesteia,contra unei parti periodice,denumita rata de leasing,iar la sfarsitul perioadei de leasing, locatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul,de

a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale '.(11)

In forma initiala a legii,definitia este mult diferita, leasingul insemnand acele operatiuni prin care 'o parte,denumita locator,se angajeaza la indicatia unei parti ,denumita utilizator,sa cumpere sau sa preia de la un tert denumit fumizor,

un bun mobil sau imobil si sa trasmita utilizatorului posesia acestuia contra unei plati numita redeventa, in scopul exploatarii sau,dupa caz,a achizitionarii bunului'.(12)

Definitia era construita pe structura clasica a unui contract :parti,continut si obiect,si se dorea a fi sintetica,fapt pe care legiuitorul I-a transformat in viciu

pentru ca,sub unele aspecte,delimitarile trasate de definitie nu se coordonau cu continutul celorlalte articole,fiind mai restrictiv.

Prin urmare , leasingul reprezinta operatiunea prin care o parte,denumita finantator,se angajeaza la cererea unui utilizator,sa-i asigure posesia sau folosinta unui bun cumparat sau realizat de finantator,contra unei redevente,iar la sfarsitul periodei de folosinta convenite,sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a dobandi proprietatea bunului la un pret rezidual au de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

10.A se vedea prof.univ.dr.Dorin Clocotici,Lector univ.dr.Gh.Gheorghiu,Operatiunile Ie ieasing,Ed .a-II-a,Luminalex 2000,pg.13

11.0rdonanta nr.51/1997,completata si modificata prin legea nr.90128.04.1998 si legea nr.99/1999,republicata in M.O.al Romaniei,partea I ,nr.9/12.01

7.NATURA JURIDICA A OPERATIUNILOR DE LEASING

Leasingul are pe taramul doctrinei comerciale un merit cel putin egal cu acela pe care si I-a capatat in domeniul economico-financiar,si aceasta deoarece

prezenta sa a reprezentat pentru Europa traditional-formalista o mare provocare. Leasingul a pus Europa continentala in ipostaza de a-si reconsidera anumite conceptii in materia dreptului privat.

Ca si institutia trust-ului,leasingul este o creatie a sistemului anglo-­american.

Cele doua figuri juridice reliefeaza disocierea pe care anglo-americani 0 fac traditional intre titlul de proprietate asupra unui bun si utilitatea materiala a acestuia. Leasingul a dat nastere unor dispute de ordin teoretic care au fost purtate de formalistii dreptului pe un camp foarte vast,de!imitat de locatiune,vanzare in rate,vanzare afectata de termen,imprumut ori credit cu garantii speciale.

12.A se vedea prof.univ.dr.Dorin Clocotici,Lector univ.dr.Gh.Gheorghiu,Operatiunile de leasing,Editia a-lI-a,Luminalex 2000,pg.14

7.1.DECIZIA CURTII DE APEL DIN PARIS PRIVIND LEASINGUL:

Curtea de apeI din Paris , prin decizia sa din 19 februarie 1978,arata ca 'din punct de vedere economic , leasingul (credit-bail) este,cert,o operatiune financiara,dar care se realizeaza juridic cu ajutorul contractelor de tip clasic asa cum sunt ele reglementate:este vorba de locatiune, insotita de o operatiune de finantare si de o promisiune de vanzare. Demersul Curtii de Apel a fost in sensuI de a gasi cu orice pret o norma care sa guvemeze raporturile complexe dintre parti, renuntandu-se de dragul acestui imperativ de acuratete teoretica ce impunea reconsiderarea , ori macar nuantarea unor categorii invocate.(13)

Delimitarea exacta a naturii juridice a leasingului are importanta deosebita in plan practic pentru a stabili raportarile obligationale dintre parti si cele dintre parti si terte persoane .Este important de stiut cine suporta riscurile si in ce conditii ,cine garanteaza pentru vicii si evictiune, ori cine are raspunderea civila pentru fapta lucrului.

La prima vedere leasingul,privit superficial,are natura locatiunii.Totusi locatiunea apare ca un procedeu de finantare a investitiilor productive,mobiliare si imobiliare. Spre deosebire de chiria pentrulocatiune,redeventele contractului de

leasing include si rate Ie de amortizare a bunului.

7.2.DECIZIA TRIBUNALULUI DE INALTA INSTANTA DIN PARIS:

Tribunalul de Inalta Instanta din Paris,prin decizia din 8 ianuarie 1979,a analizat diferentele de regim juridic existente intre 0 inchiriere comerciala si un contract de leasing.

Intr-un contract de locatiune,se urmareste in principal,protejarea fondului inchiriat,pa baza dreptului comun: stabilirea si plata chiriilor,precum si respectarea de catre locator a garantiilor pentru evictiune.

13A se vedea prof.univ.dr.Clocotici Dorin,Lector univ.dr.Gh.Gheorghiu,Operatiunile de leasing,Editia a-II-a ,Luminalex 2000,pg.14

In contractul de leasing unde ,pentru proprietar; operatiunea are valoarea unui credit,se va urmari in principal realizarea rambursarii investitiei si a unui profit. Redeventele se analizeaza ca o rambursare a unui imprumut si ca o plata de profit. Clauza de scara mobila in plata redeventelor,continuta de un contract de leasing, are ca scop sa permita locatorului conservarea substantei capitalului investit.Aceasta problema nu se pune in materie locativa. A aduce atingere unei asemenea clauze,facand apel la o valoare locativa,ar insemna bulversarea economiei contractutui si introducerea, in dreptul civil a notiunii de impreviziune ,contrara principiilor generale de drept al obligatiilor. lnstanta concluzioneaza ca leasingul imobiliar nu este o inchiriere insotita de o promisiune de vanzare, inclinand a-I considera un contract specific.

Delimitandu-se de conceptia locativa asupra leasingului,Curtea Suprema a S.U.A. a admis ca,in cadrul unei operatiuni de 'sale and lease-back',utilizatorul poate fi considerat,din punct de vedere fiscal,drept adevaratul proprietar al bunului.

8. COMPARATIE INTRE LEASING SI CREDIT:

Leasingul in forma sa practica, il putem asemana unui credit de investitii,chiar daca beneficiarul nu devine imediat proprietarul acestuia.Din acest motiv, leasingul a mai fost calificat drept 'un credit in natura' sau 'operatiune cu scop financiar grevata de un contract de inchiriere'.

Se poate spune ca, in cea ce priveste pe finantator, leasingul 'este un

credit mediu sau lung, garantat de un drept de proprietate'. (14)

Datorita asemanarii cu creditul,de la inceputul deceniului sapte,in SUA,bancile sunt autorizate sa efectueze direct finantari sub forma leasinguluLin practica continentala..societatile bancare nu fac operatiuni de leasing in mod direct ,ci indirect prin intermediul societatilor specializate.

14.A se vedea prof.univ.dr.Dorin Clocotici,Lector univ.dr.Gh.Gheorghiu,Operatiunile de leasing,Editia a-II-a,Luminalex 2000,pg.26