Pasivele bancilor comerciale

Resursele bancilor sunt constituite din resurse proprii si resurse atrase.

Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resurse stabile, care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social cash, fondul de rezerva, prime legate de capitalul social varsat si resurse temporare - care pot fi plasate pe termen foarte scurt si scurt, constituite din: rezerva generala pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plata, impozitele constituite pana devin exigibile.

Resursele atrase constituie partea cea mai activa din resursele bancii, practic, pe seama acestora banca isi poate indeplini functia de investitii in economie, resursele proprii avand o pondere neinsemnata in investitiile facute de banca.

Capitalul bancar desemneaza fondurile pe care banca le poate folosi pentru finantarea unor operatiuni pe termen nelimitat. Formele capitalului bancar pot fi delimitate de modul lor de procurare: capitalul bancar in sens restrans si alte surse de capital bancar. Fondurile proprii ale societatilor bancare sau capitalul bancar in sens restrans este forma clasica a capitalului bancar si forma exclusiva pentru majoritatea bancilor romanesti.

Capitalul bancar in sens restrans cuprinde: capitalul social varsat, profitul nerepartizat si fondurile bancare proprii. Sursele sale de constituire pot fi interne - reinvestirea profitului - sau externe - emisiunea publica sau privata de actiuni. Capitalul si fondurile de rezerva ce se constituie pe seama profitului, au un aport redus in formarea resurselor de creditare ale bancilor, deoarece bancile fiind societati pe actiuni, formeaza capitalul propriu prin emisiune si subscriere de actiuni. Actiunile bancilor sunt indivizibile, iar banca nu recunoaste decat un singur proprietar pe fiecare actiune.

Stabilirea valorii capitalului bancar se poate face in trei modalitati:

la valoarea contabila, ca diferenta intre totalul activelor si pasive, ca o marime folosita pentru raportare;

la valoarea de piata, folosind cursul actiunilor aflate in circulatie, multiplicat cu numarul acestora;

la valoarea nominala a actiunilor.

In Romania, conform normelor Bancii Nationale a Romaniei 2/1994, fondurile proprii ale societatilor bancare includ:

capitalul propriu, in care sunt cuprinse:

-fondul de rezerva;

-fondul mijloacelor fixe;

-fondul de dezvoltare;

-alte fonduri, constituite din profitul net, in limita legii.

capitalul suplimentar, in care se cuprind:

-fondul de risc;

-rezervele din evaluarea activelor;

-datoria subordonata.

Datoria subordonata include toate tipurile de instrumente de credit la termen, cu dobanzi fixe sau variabile (obligatiuni). Cele mai multe emisiuni pe termen mediu si de valoare relativ redusa sunt vandute clientilor banci. Alte emisiuni mai importante sunt cumparate de bancile corespondente partenere. Partea cea mai mare a titlurilor pe termen lung sunt plasate privat societatilor de asigurari, fondurilor de plasamente si fondurilor de pensii.

Emisiunile publice se fac, de regula, pentru valori foarte mari, pentru ca sunt mai scumpe, iar procedura prin oferta publica initiala este complicata. Nu sunt excluse nici instrumente cu dobanzi variabile sau cu dobanzi convertibile. Obligatiunile convertibile propriu-zis dau detinatorului un drept de conversie in actiuni preferentiale. Exista insa si emisiuni de obligatiuni cu dobanzi variabile, convertibile in obligatiuni cu dobanda fixa.

Teoretic, capitalul bancar indeplineste urmatoarele functii:

protejeaza deponentii in eventualitatea insolvabilitatii si lichidarii bancii;

absoarbe pierderile neanticipate, pentru a mentine increderea clientilor astfel incat, in conditii de stres, bancile sa-si poata continua activitatea.

serveste la achizitionarea de mijloace fixe necesare desfasurarii activitatii;

serveste ca o limita impusa pentru expansiunea nejustificata a activelor.

Capitalul propriu al bancilor este format din capitalul apartinand actionarilor si anume:

capitalul social

prime de capital;

rezerve;

diferente din reevaluare;

fonduri constituite din profit;

profit nerepartizat;

subventii si provizioane reglementate pentru riscuri si cheltuieli.

Capitalul trebuie sa fie subscris integral si varsat dupa cum urmeaza:

50% in momentul constituirii;

diferenta de capital in termen de doi ani de la data constituirii societatii bancare, dupa cum urmeaza:

-10% in primul semestru;

-20% in al doilea semestru;

-30% in al treilea semestru;

-40% in al patrulea semestru.

Conform Ordonantei guvernului nr. 40/1996, constituirea capitalului bancar trebuie sa se faca pe cale baneasca, majorarile ulterioare de capital putandu-se efectua atat pe cale baneasca - reinvestirea profitului -, cat si prin folosirea altor surse.

Primele legate de capital reprezinta capitalul creat ca diferenta intre valoarea de emisiune, valoarea contabila sau de aport, dupa caz a actiunilor, si valoarea lor nominala. Practica bancara a evidentiat ca se intalneste foarte rar situatia in care valoarea de emisiune a noilor actiuni corespunde valorii nominale.

Primele de capital cuprind:

primele de emisiune, care reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune a noilor actiuni si valoarea nominala a actiunilor;

primele de fuziune, care apar in cazul fuziunii prin absorbtia altei societati bancare;

primele de sciziune, care apar in cazul inglobarii cotelor parti care provin din scindarea unei societati;

prima de conversie, care rezulta in cazul schimbarii obligatiunilor in actiuni;

Societatile bancare pot sa-si constituie mai multe tipuri de rezerve, conform normelor in vigoare. Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal se constituie din profitul brut, acestea fiind:

rezervele legale, constituite din profitul brut realizat la finele anului, in limitele prevazute de Legea 58/1998 astfel:

-20% pana cand fondul de rezerva egaleaza capitalul social;

-10% pana cand fondul de rezerva echivaleaza cu dublul capitalului social.

Dupa atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezerva se face din profitul net.

rezerva generala pentru riscul de credit care se constituie din profitul brut, in limita a 2% din creditele acordate existent la sfarsitul anului.

Rezervele constituite din profitul net si din cel reportat sunt:

rezerve legale suplimentare;

rezerve statutare, potrivit prevederilor statutului;

rezerve generale, pentru riscul de credit suplimentar;

alte rezerve.

Provizioanele asimilate capitalului sunt provizioanele pentru riscuri si provizioanele reglementate. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli reprezinta rezerve valorice constituite pentru recuperarea pierderilor determinate de evenimente previzibile.

In anul 1994, intre bancile tarilor cu practici legislative diferite a devenit operativa norma Cooke, elaborata de Comitetul de la Basel. Aceasta norma este de fapt un raport minimal intre fondurile proprii ale unei banci si calitatea activelor sale pentru ca, in situatia in care banca se confrunta cu clienti care nu ramburseaza creditele, sa-si poata plati deponentii. Elementele luate in calcul sunt fondurile proprii si activele ponderate, conform relatiei:

Fondurile proprii

Norma Cooke = 8%

Active ponderate

Conform circularei nr. 10/06.03.1997 B.N.R., fondurile proprii se obtin prin insumarea urmatoarelor elemente:

capitalul propriu sau capital de rangul I, constituit din: capitalul social varsat, prime legate de capital varsate, fondul de rezerva, profit nerepartizat, fondul de imobilizari corporale si fondul de dezvoltare;

capitalul suplimentar sau capital de rangul II este constituit din rezerva generala pentru riscul de credit, fonduri proprii rezultate din reevaluarea imobilizarilor corporale si sumele legal inregistrate in contul 'Alte rezerve'.

Activele ponderate reprezinta elemente de activ din bilant si active extrabilantiere, ajustate cu un coeficient de pondere de risc care variaza in functie de riscul de credit asociat fiecarui activ. Modul de calcul al fondurilor proprii, precum si ponderile de risc pe categorii de active din bilant, sunt reglementate prin norme emise de B.N.R. Totusi, norma Cooke ia in calcul numai riscul de creditare al bancii, fara a avea in vedere riscul mare al ratei dobanzii.

Conform dispozitiilor art. 8 din Legea 33/1991 privind activitatea bancara, societatile comerciale pot majora capitalul social prin utilizarea urmatoarelor surse:

primele de emisiune sau de aport si alte prime legate de capital integral incasate ramase dupa plata si acoperirea cheltuielilor neamortizate efctuate prin astfel de operatiuni, precum si rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;

sumele alocate din profitul realizat in perioada urmatoare obtinerii autorizatiei de functionare drept surse proprii de constituire a fondului de dezvoltare;

aporturile in natura la capitalul social aduse de actionari, constand in cladiri si terenuri destinate exclusiv sediilor societatilor bancare;

In primele doua situatii, majorarea capitalului social nu poate depasi, cumulat, valoarea capitalului social subscris si varsat al societatii bancare existent la data intrarii in vigoare a Ordonantei guvernului nr. 40/1996;

dividendele din profitul net cuvenite actionarilor, dupa plata impozitului pe dividende, potrivit legii;

rezervele constituite din profitul net;

sumele inregistrate ca rezerve din diferente de curs valutar, potrivit normelor legale.

Resursele atrase

Resursele atrase sunt cunoscute in literatura de specialitate ca fiind capitalul de imprumut, adica fondurile pe care populatia le incredinteaza bancii sub forma de depozite la vedere sau la termen. Acestea constituie principalele fonduri care alimenteaza operatiunile de credit ale bancii. Incercarea de a creste cat mai mult volumul acestor depozite este principala activitate de atragere de resurse.

Depozitele bancare constituite de clientela reprezinta o modalitate de atragere a disponibilitatilor banesti ale persoanelor fizice si juridice. Depunerile agentilor economici pot fi clasificate, in functie de durata de timp pentru care sunt facute si de destinatia lor in:

depozite la vedere;

depozite la termen;

depozite colaterale;

depozite pe certificate de depozit;

depozite pe carnete si librete de economii.

Depozitele colaterale se constituie in vederea garantarii unor obligatii contractuale, si anume:

deschiderea de acreditive;

emiterea de scrisori de garantie;

ordine de plata cu scadenta;

cec-uri certificate;

garantii ale gestionarilor.

Depozite de economii

Bancile au introdus sistemul de depozit de economii pentru a face fata concurentei caselor de economii, ca si pentru a orienta catre anumite forme de plasament economiile persoanelor fizice.

Sistemul de depozit de economii cunoaste o mare varietate de forme: librete de economii, economii pentru locuinta si economii pentru plasament industrial.

Libretele de economii ofera un serviciu de casierie restrans, care nu permite si eliberarea de cec-uri, ci doar retragerea de numerar sau efectuarea de viramente din/in alt cont apartinand aceluiasi titular. Operatiunile sunt inscrise in libretul eliberat titularului.

Calculul dobanzilor la conturile pe libret se bazeaza pe urmatorul mecanism:

pentru sumele depuse, dobanda curge din prima zi a chenzinei consecutiva datei depunerii;

pentru sumele retrase, dobanda inceteaza sa curga in ultima zi a chenzinei care a precedat data retragerii.

Depozitele de economii pentru construirea sau cumpararea unei locuinte se bazeaza pe acelasi mecanism ca si creditele accesibile dupa un termen. O perioada de economisire intr-un depozit bancar este urmata de acordarea unui credit, a carui sursa il constituie tocmai depozitele de economii.

Acest instrument de economisire a fost creat cu scopul de a dirija economiile populatiei sore constructia de locuinte. Datorita interventiei statului, avantajele considerabile acordate celor care utilizeaza acest instrument sunt acompaniate de unele exigente.

Depozitele de economii pentru dezvoltarea industriei sunt menite sa afecteze aceste resurse finantarii intreprinderilor industriale. Dobanzile bancare cuvenite depunatorilor beneficiaza de un regim fiscal de favoare. Depozitele sunt la vedere si depunerile pot fi efectuate oricand.

Imprumuturi de la Banca Nationala

Imprumutul de licitatie se acorda pe o durata de 15 zile, fiind garantat cu titluri de stat si alte titluri acceptate de Banca Nationala a Romaniei. Imprumutul de licitatie se acorda in cadrul unui plafon maxim pe intregul sistem bancar si pe o durata fixa. La licitatie pot participa toate societatile bancare, iar dobanda se stabileste competitiv in cadrul sedintei de licitatie. Creditul este acordat societatilor bancare castigatoare ale sedintei de licitatie.

Imprumutul structural reprezinta o forma de refinantare prin care o banca este autorizata de banca centrala sa prevaleze succesiv sume dintr-un cont deschis la banca centrala pana la un anumit nivel si intr-un interval de timp prestabilit. Garantarea unui asemenea credit se face cu efecte de comert si alte hartii de valoare acceptate de Banca Nationala a Romaniei.

Imprumutul lombard reprezinta o forma de refinantare cu totul speciala acordata peste noapte bancilor pentru a-si asigura platile zilnice si este reprezentat de soldul debitor inregistrat la inchiderea in contul curent al unei banci deschis la banca centrala, fiind transferat automat in contul de credit lombard.

Imprumuturile acordate intre banci pot fi clasificate astfel:

imprumuturi de pe o zi pe alta primite de la banci;

imprumuturi la termen primite de la banci;

imprumuturi financiare primite de la banci;

datorii atasate.

Titlurile care fac obiectul operatiunilor bancare pot fi:

valori mobiliare emise in tara si strainatate;

titluri de piata interbancare;

alte titluri negociabile.

Actiunile sunt titluri de valoare care atesta dreptul de proprietate a detinatorului asupra unei parti din capitalul firmei emitente. Ele sunt purtatoare de venituri variabile sub forma de dividende.

Obligatiunile sunt titluri de valoare emise, de regula, de stat pentru acoperirea deficitului bugetar. Ele sunt purtatoare de venituri fixe sub forma de dobanzi. Obligatiunile pot imbraca mai multe variante:

obligatiuni ordinare, a caror rascumparare se realizeaza la o data stabilita si la o valoare de cumparare egala cu valoarea de emisie si valoarea nominala;

obligatiuni de prima emisie, care genereaza obtinerea de valoare suplimentara in momentul cumpararii, deoarece valoarea de emisie este mai mica decat valoarea nominala. Rascumpararea la scadenta se face la valoarea nominala.

obligatiuni cu prima de rambursare, care genereaza obtinerea de venituri suplimentare in momentul rascumpararii. Valoarea de rascumparare este mai mare decat valoarea de emisie. Valoarea de emisie este egala cu valoarea nominala.

obligatiuni cu prima de emisie si rambursare, care genereaza obtinerea de venituri suplimentare in momentul cumpararii si rascumpararii. Valoarea de emisie este mai mica decat valoarea nominala, iar valoarea de rascumparare este mai mare decat valoarea de emisie.