Rolul si formele dobanzii

Rolul si formele dobanzii

Rolul dobanzii. Dobanda poate fi definita ca reprezentand o forma de remunerare a creditului de catre debitor, pentru folosirea capitalului imprumutat. Astfel, dobanda poate fi privita ca "pret" al capitalului imprumutat si poate fi analizata atat ca marime absoluta cat si in marime relativa (sub forma de rata procentuala). Asupra dobanzii si rolului acesteia s-au formulat, in cadrul economiei de piata, mai multe acceptiuni, astfel: conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) - abordeaza dobanda ca fiind reglementata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital si stocul de capital oferit pe piata; conceptul neoclasic (Irving Fischer) - defineste dobanda ca reprezentand pretul banilor in momentul actual exprimat in banii de maine; conceptul Keynesist - defineste dobanda ca o recompensa pentru renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp. Potrivit aceleasi conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului.

Forme ale ratei dobanzii. Rata dobanzii reprezinta una din variabilele monetare cele mai urmarite in economie, evolutia acesteia afectand direct sau indirect starea economiei, mersul afacerilor, solicitand si determinand forme distincte de rata a dobanzii.

Criterial pot fi determinate urmatoarele forme:

1. Din perspectiva institutiei bancare:

a. rata bonificata a dobanzii bancare (rdb), utilizata pentru remunerarea resurselor atrase de catre banci, in particular sub forma de depozite, determinand dobanda platita de banci (rdp);

b. rata perceputa a dobanzii (rdp), utilizata in determinarea dobanzii incasate de catre banci la imprumuturile acordate clientilor: rdb < rdp

Factorii care influenteaza cele doua forme ale dobanzii sunt: rata inflatiei, modificarea valorii monedei, riscurile financiare si economice, profiturile bancare, politica monetara, mediul financiar al bancii etc:

2. Din perspectiva instrumentelor utilizate

a. rata dobanzii curente (rdc);

b. rata dobanzii la termen (rdt), aferenta imprumuturilor acordate pentru o perioada determinata - termen scurt (rts), mediu (rtm), lung (rtl). De regula: rdc < rdt, rts < rtm < rtl

c. taxa scontului (ts) reprezinta rata dobanzii utilizata pentru scontarea (preluarea) efectelor de comert de catre banci, determinate ca raport intre scont (SC) si valoarea nominala a efectelor de comert (VNC). Scontul reprezinta diferenta intre valoarea nominala a efectelor de comert si pretul de preluare, de cumparare a acestora (PPC): SC = VNC - PPC si ts = (SC/VNC) x 100

Taxa scontului poate fi: taxa aferenta a scontului (tso) la care Banca Centrala sconteaza efectele de comert (cambiile) prezentate de catre banci, acordandu-le astfel imprumuturi; taxa privata a scontului (tpo) la care bancile comerciale sconteaza cambiile prezentate de catre subiectii economici. De regula: tpo > tso.

d. rata dobanzii interbancare (rdi) practicata in cazul imprumuturilor acordate reciproc de catre banci, pe piata interbancara (de licitatie, lombard, zilnic);

e. rata dobanzii la rezervele minime obligatorii (rdo), utilizata pentru depozite constituite, in limitele ratelor rezervelor obligatorii (RRO), de catre banci la Banca Centrala si incasate de catre banci;

f. rata dobanzii pe pietele financiare (rdf) practicata pentru imprumuturile acordate prin emisiunea de titluri financiare, in particular de capital, existand rate specifice pe tipuri de fluxuri (bonuri de trezorerie, obligatiuni etc.).Se disting rate ale dobanzii pentru titlurile de stat (rps) si rate ale dobanzii pentru titlurile private (rpr);

g. rata dobanzii pentru credite comerciale (rcc) practicate in cazul vanzarilor pe credit intre agentii economici (creditul comercial).

3. Din perspectiva relatiei cu rata inflatiei:

a. rata nominala a dobanzii (rnd) reprezinta rata care determina suma de bani, exprimata in preturi curente, incasata de catre cei care imprumuta (creditor);

b. rata reala a dobanzii (rrd) exprima evolutia puterii de cumparare a dobanzii nominale, sub influenta inflatiei (ri), a evolutiei preturilor, fiind calculata astfel: rrd = (1+rnd)/(1+ri)

4. Din perspectiva temporala si a capitalizarii dobanzii:

a. rata simpla a dobanzii (rsd) determina suma de bani incasata (D) pentru imprumutul acordat (C), pe o perioada determinata (T), de regula sub un an, conform urmatoarei formule: D= (CxTxrsd)/360 x 100

b. rata compusa a dobanzii determina suma de bani incasata (D), in cazul unui imprumut (C) acordat pentru o perioada mai mare de un an, luand in considerare reinvestirea dobanzii anuale (capitalizare), determinarea lui D facandu-se in doua situatii: cand perioada imprumutului se exprima in ani intregi (n): D=Cf-Ci=Cix[(1+rd)n-1]; cand perioada imprumutului cuprinde si fractiuni de an: D=Cix[(1+rd)n[1+(Txrd)/(360x100)] - 1], unde: Ci - suma imprumutata; Cf - suma finala, incasata (Ci plus dobanda aferenta); rd - rata dobanzii.

Dobanda nominala si dobanda reala.

In conditiile procesului inflationist, rata dobanzii implica doua ipostaze: dobanda nominala, exprimata ca atare (prin rata curenta de piata) Y; dobanda reala, ca diferenta intre dobanda nominala si gradul de eroziune a capitalului, determinat de evolutia procesului inflationist.

Dobanda reala este direct proportionala cu dobanda nominala si invers proportionala cu gradul de depreciere monetara.

[(1+ rata dobanzii nominale)/(1+rata inflatiei)] - 1

In conditiile in care, rata inflatiei este de 10 % iar rata dobanzii de 20 % vom avea:

(1+0,2)/(1+0,1) -1 = 1,2/1,1 - 1 = 1,0909 - 1 = 0,0909 respectiv 9,09%

Evolutiile dobanzii reale in lumea contemporana demonstreaza disparitatile dintre dobanda nominala si dobanda reala. Cresterea operatiunilor de credit in valute compozite pe pietele interna­tionale ridica problema determinarii specifice a ratei dobanzii practicate pentru aceste operatiuni, in conditiile in care ratele dobanzii variaza pe pietele nationale, in special in functie de intensitatea diferita a proceselor inflatio­niste in fiecare tara.

Determinarea dobanzii la creditele exprimate in valute compozite (DST, ECU) se efectueaza pe modelul mediei ponderate: ∑D_ixV_i, i=1, . , n, in care: Di - rata dobanzii pe piata valutei Vi; Vi - ponderea valutei Vi in valuta compozita.