EXECUTAREA OBLIGATIILOR CONTRACTUALE NEPERSONALE ALE ARMATORULUI NAVEI DE TRANSPORT MARITIM PRIN COMANDANTUL ACESTEIA

EXECUTAREA OBLIGATIILOR CONTRACTUALE NEPERSONALE ALE ARMATORULUI NAVEI DE TRANSPORT MARITIM PRIN COMANDANTUL ACESTEIA

In calitatea sa de reprezentant al armatorului, comandantul navei indeplineste obligatiile nepersonale ale acestuia, este dator sa faca acte si fapte juridice si tot ceea ce este necesar pentru executarea contractului de transport maritim asumat astfel cum deja s-a vazut in cele de mai sus, ingrijindu-se in mod rezonabil de marfurile preluate prin conosamentul pe care-1 semneaza si-1 elibereaza incarcatorul, astfel ca la portul de destinatie sa le predea in aceeasi buna stare aparenta destinatarului indreptatit.

Indeplinind insa aceste obligatiuni ce revin prin contract armatorului sau, comandantul navei are in vedere faptul ca indeplinind acte si comitand fapte juridice specifice expeditiei maritime de transport de marfuri, raporturile de prepusenie pe care le are cu armatorul navei pe care o comanda, au un specific deosebit fata de raspunderea pentru faptele prepusilor cum este ea reglementata in dreptul comercial, in special in ceea ce priveste intinderea si limitele raspunderii.

Prin primirea marfurilor la bordul navei, comandantul poate fi (de regula si este) asimilat si cu un depozitar al acestora. Ca orice depozitar, comandantul trebuie sa se ingrijeasca de paza lucrului depozitat (incredintat) intocmai precum se ingrijeste de paza lucrului sau. Asupra acestor aspecte, cat si in legatura cu natura raporturilor speciale de prepusenie cu armatorul navei sale, vom reveni mai pe larg intr-o sectiune ce urmeaza, avand in vedere pozitia juridica complexa a comandantului navei de transport maritim.

Din aceste raporturi speciale de prepusenie cu armatorul vizand in special limite mai largi ale raspunderii sale pentru actele si faptele juridice la care este obligat prin natura indatoririlor sale legale si contractuale, comandantul navei are, pe cale de consecinta, obligatia principal-generica de a actiona in tot ce intreprinde pentru a evita pentru sine si pentru armatorul sau, deopotriva, antrenarea unor raspunderi contractuale ce ar putea interveni legat de unele obligatii nepersonaie ale armatorului.

Dintr-un sir a carui enumerare exhaustiva a acestor indatoriri ar fi practic imposibila, ne rezumam aici sa prezentam activitatea comandantului de nava actionand in indeplinirea obligatiilor nepersonale ale armatorului cu privire doar la incarcarea si preluarea marfurilor de transport si eliberarea conosamentelor.

Contractul de navlosire uniformizat tip GENCON pe care 1-am luat spre exemplificare in prezentarile noastre anterioare, continand clauze de exonerare sau limitare a raspunderii armatorului privind unele situatii de pierdere, avariere sau intarziere a marfurilor, in imprejurari de neglijenta sau culpa a comandantului ori echipajului, precum si din cauze privind avarierea marfurilor prin contactul cu alta marfa sau prin scurgeri, mirosuri, evaporari ale altor marfuri ori prin natura lor inflamabila ori explozibila sau prin ambalarea insuficienta ori necorespunzatoare a marfurilor, opereaza in acest sens prin clauzele sale exprese prin incorporarea respectivului contract in conosament prin grija comandantului care semneaza acest conosament si il pune in circulatie ca atare, prin remiterea la incarcatori.

Cea de-a doua directie principala de raspundere a armatorului, respectiv raspunderea pentru pierderile si/sau avariile mariiirilor incredintate la transport, comandantul navei are indatorirea (din aceleasi obligatii nepersonale ale armatorului sau) sa fie diligent de maniera ca la semnarea conosamentelor sa tina seama de necesitatea formularii unor asemenea rezerve si exceptii pentru limitarea sau chiar inlaturarea raspunderii armatorului prin distinctia impusa de natura marfurilor (cereale, produse petroliere in vrac, cherestea, animale vii, produse perisabile), modul de ambalare (saci, butoaie, baloti, lazi containere, barje), utilaje sau masini-agregate, subansamble industriale neambalate, ca si modul de contractare la navlosire (nave de transport, nave de linie), de forma - tipul de charter-party (voyage charter, time charter, bareboat charter) precum si modul de emitere, al conosamentului (conosament curat sau cu rezerve, conosament direct sau conosament de serviciu).

In cazul transporturilor maritime de mare masa (in cantitati enorme) care se manipuleaza la incarcare si se transporta in vrac, cum sunt minereuri de toate categoriile, carbuni, petrol brut si altele care fac obiectul transportului cu nave vrachiere sau nave tank de mare tonaj si de specializare distinctiva, armatorii isi asuma (cu grija pentru limitarea si inlaturarea raspunderii) obligatiile legate de transportul si predarea marfurilor la destinatie in cantitatea declarata de incarcatori la portul de incarcare.

In aceste cazuri, comandantul navei nu are obligatia sa determine cantitatile declarate de incarcatori pe propria lor raspundere. In numele armatorului sau ca si personal, inscrie in mod expres in conosament o clauza de rezerva ca atare, in legatura cu inscrierea cantitatii de marfa pentru care semneaza conosamentul in sensul: 'se zice ca', 'greutatea necunoscuta', 'continutul si greutatea necunoscute' etc..

Tot astfel majoritatea formularelor de conosamente tipizate inclusiv cele supuse Regulilor de la Haga 1924 sau Regulilor de la Hamburg 1978 insereaza in continutul lor urmatoarea clauza; 'greutatea, continutul si valoarea necunoscute pentru comandant'.

Prin aceasta clauza in conosamentul semnat de comandantul navei sale, armatorul nu se obliga, chiar si nepersonal, sa preia, transporte si predea marfurile ambalate decat in buna lor stare aparenta adica stare originala si aspectul comercial uzual al marfurilor ambalate.

Clauza de conosament, 'greutatea, continutul si valoarea necunoscute pentru comandant' nu scuteste insa pe acesta de obligatia expresa ca la preluarea marfurilor sa verifice prin mijloacele specifice bordului identitatea marfurilor preluate pe baza de marcaje aplicate pe colete si numarul cotetelor, calculul cantitatii avand la baza greutatea bruta inscrisa pe colete si numararea acestora, elemente pe care comandantul este de altfel obligat sa le inscrie in conosament.

Dupa preluarea in acest mod a marfurilor si eliberarea conosamentelor se trece efectiv la celelalte obligatii nepersonale ale armatorului prin care acesta realizeaza de fapt obiectul - scop al contractului de transport - transportul marfurilor respective la portul de destinatie ca o conditie esentiala de realizare a dreptului asupra navlului convenit in contractul de transport maritim.

In aceasta etapa principala - esentiala de altfel in executarea contractului de transport maritim in calitatea de reprezentant al armatorului, comandantul navei, procura toate cele necesare calatoriei de transport in functie de distantele si zonele maritime de navigatie (in sens geografic si comercial) pe care nava le are de parcurs pana la portul de destinatie.

in ceea ce priveste conducerea tehnica-nautica a navei, nu poarta in principiu decat raspunderea supunerii comandantului si echipajului navei sale legislatiei maritime si conventiilor internationale la care il obliga pavilionul sub care naviga nava sa. in rest, de fapt in totalitate, prerogativele si raspunderea in comanda de navigatie revenind in exclusivitate comandantului, astfel cum se va vedea intr-o sectiune ce urmeaza.

In cele ce privesc calitatea sa de prepus al armatorului pentru

partea comerciala deosebit de complexa a calatoriei de transport initiata de navlositor impreuna cu armatorul sau, prin incheierea contractului de transport, de fapt el contribuie in mod determinant intr-o masura esentiala la realizarea scopului-interes economic al contractului si anume: livrarea marfii vanduta de incarcator catre beneficiarul lui pe de o parte si realizarea navlului de catre armatorul

fj

navei sale» pe de alta parte .

Tocmai realizarea acestui scop economic il pune pe comandantul navei in situatia (in sensul cat mai complex cu putinta) de a indeplini numeroase acte si fapte juridice, fie in nume propriu dar in contul armatorului, fie in numele armatorului, urmarind in acest mod indeplinirea cu succes tehnic-comercial, economic si uneori chiar cu consecinte social-politice, finalizarea expeditiei maritime al carui sef responsabil a devenit odata cu plecarea navei din portul de incarcare, transportand imense valori, nu numai sub aspect material-banesc ci adesea si valori de interes chiar si de natura strategica.

Aceste considerente si nu numai, pornind de la situatia ca armatorul se afla la sediul sau de la uscat, comandantul navei trebuie sa rezolve, doar el, pe mare, in conditiile specifice ale navigatiei maritime determinate de fenomene cu caracter aleatoriu, o suita de acte si fapte juridice impuse de necesitatea promovarii si adesea chiar salvarii intereselor armatorului sau si ale navlositorului navei sale.

Acestea prin sensul si scopul lor de a contribui la realizarea si finalizarea expeditiei maritime determinata de respectivul contract de transport dobandesc potrivit unanimitatii in opinia doctrinarilor si practicienilor, caracterul de acte si fapte juridice conexe prestatiei de transport maritim propriu-zisa, astfel cum se va vedea intr-un capitol ce urmeaza.

Cu aceeasi rezerva la faptul de a le dezbate detaliat, cu privire la pozitia juridica speciala-complexa a comandantului navei de transport maritim, vom enunta doar cateva dintre cele mai frecvente situatii in care pe timpul calatoriei de transport si unele obligatii

personale ale armatorului se realizeaza in mod direct si nemijlocit de catre comandantul navei.

Navlositorul conteaza la angajarea navei pe faptul ca partenerul sau contractual (armatorul), cel putin de medie profesionalitate, isi exploateaza navele cu o cuvenita grija pentru respectarea si indeplinirea regulilor impuse de practica nautica internationala privind pilotarea obligatorie in anumite zone de navigatie (stramtori, canale, porturi, ecluze), de prevenire a abordajelor ori de salvare a expeditiei in cazurile de manifestare a unor riscuri specifice marii pe timpul executarii de catre armatorul navei, prin comandant, a calatoriei de transport cu marfurile respective Ia bord.

Astfel, aprovizionarea navei, anterior expeditiei de transport, pilotajul in porturi si in toate celelalte zone de navigatie care ii impune asistenta si salvarea maritima in cazurile eventual fortuite, remorcajul navei in imprejurari de pierdere a starii de navigabilitate, declararea la necesitate a avariei comune cu indeplinirea suitei de fapte si acte juridice aferente, fara a mai vorbi de unele mici reparatii, operatiile de aprovizionare, transbordari de marfuri, angajari de agenti pe diferite profiluri, il pun pe armator in situatia si necesitatea de a apela la efectuarea, prin comandantul navei aflata in voiajul de transport, Ia o serie de acte juridice conexe contractului de transport, determinate de fapte juridice conexe acestui contract, astfel cum se va vedea intr-un capitol aparte.