Remorchere

Remorchere

În general, remorcherele se clasifica in remorchere fluviale (de ape interioare), costiere si oceanice. Deplasamentul celor mai mari dintre remorcherele oceanice se apropie de 1000 tone.

În principiu, un remorcher este un mijloc de aplicare a unei forte exterioare asupra navei careia ii acorda ajutor, sau o comanda.

Remorcherele sunt utilizate la tragerea sau impingerea navelor de mare tonaj in pase de navigatie si locuri cu restrictie, sau in calatorii mai lungi pe ocean, dar pot indeplini adesea si sarcini de stingere a incendiului si de salvare pe mare.

Principalele caracteristici ale remorcherelor sunt:

formele corpului si mijloacele de propulsie sunt proiectate atat pentru a obtine o viteza de mars liber, cat si o impingere inalta la viteza nula, sau o viteza de tractare economica;

conturul puntii superioare trebuie sa permita accesul direct la navele remorcate;

punctul de tractare trebuie sa fie deasupra centrului presiunilor laterale (uzual, se afla in planul diametral, imediat dincolo de sectiunea maestra, spre pupa) astfel incat, o tragere laterala sa aiba un efect minim asupra manevrabilitatii navei;

calitati bune de manevrabilitate;

calitati de stabilitate adecvate.

Definirea formelor corpului remorcherului se bazeaza pe criteriul rezistentei optime la inaintare, in scopul obtinerii vitezei de mars liber (de circa 20 noduri pentru remorcherele oceanice si intre 12-16 noduri pentru cele fluviale). Coeficientul bloc obisnuit este cuprins intre 0,55 si 0,66.

Remorcherele se pot clasifica in functie de tipul si pozitia instalatiilor de propulsie.

Remorcherele conventionale au o forma normala a corpului si un sistem de propulsie traditional, cu linie de axe si elice. Elicele pot fi libere, sau in duza, cu pas fix sau reglabil. Duzele pot fi orientabile, asigurand calitatile de manevrabilitate dorite. Remorcherele conventionale remorcheaza din pupa, cu un carlig pentru remorcare sau de la un vinci. De asemenea, ele pot impinge cu prova.

Remorcherele cu transmisie in Z au o forma conventionala a corpului inspre prova, dar pupa este taiata pentru a asigura spatiul necesar pentru amplasarea propulsoarelor azimutale antrenate cu o transmisie in Z. Elicele propulsoarelor azimutale cu pas fix sau reglabil, sunt in duze si pot fi rotite independent cu 360^°, asigurand o manevrabilitate excelenta. Aceste remorchere au vinciul principal in prova si remorcheaza (sau imping) cu prova.

Remorcherele de tractiune au o forma neconventionala a corpului. Propulsoarele sunt situate la aproximativ o treime din lungimea navei, spre prova, sub corpul navei. În pupa navei se gaseste un derivor de stabilizare. Propulsia se realizeaza cu propulsoare azimutale sau cu propulsoare cu axa verticala. De obicei, remorcheaza peste pupa, sau imping cu prova.

În majoritatea operatiunilor care implica activitatea unui remorcher, nava asistata se deplaseaza cu viteza relativ redusa. Sunt insa situatii in care se doreste o deplasare cu viteza mai mare a navei asistate. S-a introdus, astfel, conceptul de remorcaj indirect, sau de escorta. În mod normal, remorcherul merge in fata navei insotite si daca nu apar probleme deosebite, nu se pune problema tractarii acesteia. Remorcarea indirecta este eficienta la viteze mai mari.

Spre exemplu, un remorcher cu transmisie in Z, cu un deplasament de circa 600 t, cu o viteza operationala de 14,5 noduri si o tractiune la punct fix de 53 tone este capabil sa conduca un petrolier de 130.000 tdw, cu o viteza cuprinsa intre 5,9 si 8,8 noduri utilizand remorcajul indirect si cu o viteza mai mica de 5,9 noduri utilizand remorcajul direct. De asemenea, daca petrolierul naviga cu viteza de 10 noduri si se simuleaza oprirea motoarelor, remorcherul reuseste sa opreasca nava in 15 minute, timp in care se parcurge distanta de 1,25 mile.

O situatie periculoasa de operare a remorcherului se iveste atunci cand cablul de remorcaj este orizontal si actioneaza la travers, avand tendinta de a rasturna remorcherul. Un vinci cu auto-infasurare, sau un cablu cu rezistenta la rupere cunoscuta, limiteaza capacitatea de tragere pe care remorcherul trebuie sa o poata suporta fara aparitia unei inclinari transversale exagerate.

Un concept care asigura o economicitate crescuta a transportului pe apa este acela al sistemului integrat barje-impingator. Conceptul a fost aplicat la combinatii de barje de pana la 35.000 tdw. În fig.nr.2.12 este prezentat schematic un remorcher conventional.