FACTORII APARITIEI SI DEZVOLTARII FENOMENULUI TURISTIC

FACTORII APARITIEI SI DEZVOLTARII FENOMENULUI TURISTIC.

In afirmarea fenomenului turistic o contributie decisiva isi aduc urmatorii factori:

factorii demografici;

factorii economici;

factorii politici;

factori psihologici;

factorii sociali.

Actiunea concentrata a acestor factori va declansa cererea turistica, specifica tarilor sau regiunilor care constata arii de plecare a turistilor, sau arii "exportatoare" de turisti. Acesti factori genereaza turisti potentiali - actiunea lor nu este suficienta pentru ca fenomenul turistic sa de produca. Pentru aceasta este nevoie sa existe arii de primire a turistilor, a caror putere de atractie este determinata de valoarea produsului turistic pe care il ofera, adica de complexul de bunuri si servicii turistice, de potentialul turistic a carui oferta sa satisfaca cererea turistica declansata in cadrul ariilor de plecare.

In afara acestor factori de baza, fenomenul turistic este stimulat si de o serie de factori complementari ca de ex. publicitatea, nivelul calitativ al serviciilor turistice, gradul de diversificare a acestora, accesibilitatea maselor la calatorii turistice etc.

Factorii demografici. Turismul este un proces pentru care omul ca individ sau colectivitate, este o conditie primordiala a genezei si dezvoltarii. Nevoia umana de destindere, recuperare fizico-psihica si cunoasterea reprezinta de altfel principala cauza a aparitiei turismului.

Factorii demografici actioneaza prin: cresterea numerica a populatiei globului, aceasta fiind privita ca rezervor potential de practicanti ai drumetilor si calatoriilor; sporirea longevitatii si cresterea ponderii tineretului si a grupelor de varsta inaintata in cadrul populatiei.

Produsul turistic, indiferent de structura si compozitia sa, de concentrarea sau dispersia sa teritoriala este generat si utilizat de factorul uman; in consecinta, cu cit numarul persoanelor, a populatiei actuale este mai mare, cu atat probabilitatea existentei unui numar mai ridicat de practicanti ai turismului creste. Aceasta particularitate este exprimata prin conceptul de densitate turistica(N de turisti la 1000 de locuitori). Cresterea numerica a populatiei globului nu este numai izvorul principal de practicanti a turismului, ci si un factor indirect al accentuarii nevoii de a face turism prin stresul social pe care-l implica, mai ales in contextul unor mari aglomeratii urbane.

Sporirea longevitatii a condus la cresterea spectaculoasa a ponderii grupei varstnice in structura populatiei. Este grupa de varsta aflata la pensie cand, din punct de vedere al implicarii sociale si a cantitatii de timp liber, exista cele mai optime conditii pentru activitati de recreere. Mai mentionam ca aceasta grupa de varsta este nevoie de recuperare biologica, de mentinere a sanatatii realizate prin turismul curativ

O sporire spectaculoasa se inregistreaza de asemenea in ceea ce priveste grupa de varsta tanara. Numarul turistilor apartinand acestei categorii creste proportional cu ridicarea gradului de scolarizare a copiilor lumii in care traiesc, dar si a ridicarii standardelor de viata actuale.

2.Factorii economici isi pun o pecete profunda asupra fenomenelor analizate.

Turismul este o activitate care o practica in primul rand cei care si-au asigurat, cel putin, mijloacele minime de existenta. Aceasta presupune un anumit nivel de trai dincolo de satisfacerea caruia individul poate economisi banii necesari celorlalte nevoi umane firesti: odihna , refacerea, culturalizarea etc.

Factorii economici pot influenta direct si indirect promovarea turismului. Influenta directa se manifesta prin cresterea productivitatii muncii si a veniturilor populatiei. Ca urmare, creste rata timpului socialmente necesar altor activitati decat cele productive, respectiv resursele financiare ale oamenilor.

Turismul se manifesta ca preocupare in viata individului, grupului social numai in clipa in care resursele financiare ale acestora depasesc pragul critic al satisfacerii nevoilor umane imediate(hrana, adapostul, imbracamintea, scolarizarea intretinerea sanatatii). Exista o corelatie stransa intre marimea veniturilor populatiei si parte alocata activitatilor recreative.

Nivelul veniturilor dicteaza nu numai forma de turism(de scurta sau de lunga durata), si calitatea serviciilor turistice(a confortului),ci si distanta la care se practica acesta. Analizele efectuate la nivelul tarilor dezvoltate(P. Cocean) au scos in evidenta faptul ca activitatile turistice devin o componenta a manifestarilor populatiei numai in momentul in care venitul mediu al locuitorilor depaseste 500 dol. SUA, intensificandu-se odata cu cresterea acestuia. Desigur, variabilitate veniturilor pe categorii sociale selecteaza si numarul turistilor din categoriile respective. Astfel; in Italia, 75 % dintre intelectuali si 60 % dintre functionarii publici practica o forma de turism in vreme ce dintre muncitorii necalificati, cu venituri modeste , abia 20%.Un alt exemplu este SUA unde populatia cu venituri mici(sub 3000$ practica turismul in proportie de 21%, iar cea cu venituri mari(peste 5000$) ajunge la 52%.

O economie avansata presupune o larga dezvoltare a infrastructurii, a cailor de comunicatie, o sporire a securitatii sociale. Industrializarea si tertializarea economiei mondiale, la fel si automatizare ei a avut ca urmare reducere continua a timpului de munca, respectiv cresterea bugetului de timp liber din care o fractiune din ce in ce mai mare va fi alocata activitatilor turistice.

Exista o influenta indirecta, benefica pentru turism, ce deriva din neajunsurile economiilor dezvoltate. Astfel, industrializarea si urbanizarea a rupt tot mai mult omul de mediul natural originar, poluarea si stresul au amplificat necesitatile de recreare si refacere a organismelor umane supuse, intr-o perioada evolutiva scurta, insuficienta adaptarii, unor presiuni ale mediului deosebite

3. Factorii politici pot contribui adesea, e drept pe perioade scurte, la afirmarea sau restrangerea activitatilor turistice prin regimul impus intre state aflate in conflict sau cu oranduiri social-politice diferite. Este cunoscut in acest sens marele obstacol in liberei circulatii a persoanelor de catre "razboiul rece" promovat de catre cele doua ideologii diametral opuse (comunista si democratica) ce-au coexistat aproape o jumatate de veac in Europa. Dupa inlaturarea regimurilor totalitare din Europa de est apare o noua piedica pentru cetatenii acestor tari, a caror circulatie spre vestul Europei este ingreunata din motive financiare, dar si de masurile restrictive luate de guvernele unor tari stavilirea imigratiei (dificultati in obtinerea vizelor).

Turismul este un produs al atmosferei de intelegere internationala el contribuind, prin propria desfasurare, la adancirea si extinderea conlucrarii intre popoare, indiferent de particularitatile sociale si politice existente. Conflictele din anumite zone ale globului, prin insecuritatea produsa dar si prin consecintele dezastruoase asupra infrastructurii turistice deregleaza profund circulatia turistica in perimetrele in cauza, scotandu-le adesea din catalogul ofertei propriu-zise. Un exemplu recent este dat de confruntarile armate din Iugoslavia (1991) care a redus drastic numarul turistilor si valoarea veniturilor eferente. Ca sa nu vorbim de razboiul din Liban care a transformat una dintre cele mai vizitate tari ale Orientului Apropiat intr-o ruina etc.

Politica economica a statelor influenteaza direct turismul prin liberalizarea platilor, cat si a circulatiei persoanelor, prin facilitati bancare, vamale, prin simplificarea formalitatilor de trecere a frontierelor de stat, prin stabilirea preturilor si tarifelor nediscriminatorii, prin modul de eliberare a vizelor turistice, prin inlesnirile de circulatie re diferite tipuri de transport pe teritoriul tarilor, prin simplificarea formalitatilor la receptiile hotelurilor.

4. Factorii sociali-culturali In cadrul acestei categorii la loc de frunte se situeaza timpul liber al populatiei. Notiunea de timp liber cu valoare generalizatoare, apare abia odata cu trecerea economiei mondiale la industrializare si tertializare. Masinismul, respectiv in prezent robotizarea, a dus la marirea fara precedent a productivitatii muncii, fapt ce a permis reducerea treptata a zilei de munca si cresterea intervalului temporal in care individul poate desfasura alte activitati, intre care si turismul. Se intelege de la sine ca nu intregul timp liber este alocat activitatilor recreative, ci numai acele intervale in care necesitatile de ordin profesional , familiale , sau civice nu se reclama. Durata acestui timp este strans dependenta de angajamentele sociale ale fiecare persoane, de modul sau de a-si organiza si concepe viata.

In functie de durata si perioada desfasurarii sale timpul liber apare in cadrul fiecarei zile, la sfarsitul saptamanii si in perioada concediului.  Pentru oamenii de varsta a treia timpul liber are o alta semnificatie, durata sa avand valori mult mai mari.

In general timpul liber poate fi de trei categorii:

Timpul liber de la sfarsitul zilei de lucru, in acest caz va da nastere la un consum de distractii mai mult sau mai putin motivate, cum ar fi televizorul, concertele, filmul, lectura, diverse spectacole culturale si sportive, jocurile etc. Acest timp este ideal pentru sporirea motivatiei evadarii viitoare.

Timpul liber de la sfarsitul saptamanii sau weekendul, care da posibilitatea unor calatorii de scurta sau medie durata si cu deplasari rapide spre resedinta secundara sau in hotel, camping etc., cat si simpla evadare turistica.

Timpul liber de turism si al vacantelor se divide in vacante "fulger" de la una la doua saptamani si in vacante lungi de la  patru la sase saptamani. In aceasta

perioada se consuma cel mai mult produsul turistic.

Durata intervalelor de timp liber difera foarte mult de la o tara la alta, in functie de gradul lor de dezvoltare economica, dar si de la o grupa sociala la alta, respectiv de la o categorie de varsta la alta. In tarile dezvoltate se remarca o durata mai lunga a timpului liber de la sfarsitul saptamanii datorita regimului de munca de 5 zile. Durata concediilor variaza si ea, de la 12 zile lucratoare in Canada si Italia, la 24 zile lucratoare in Suedia. Si in acest caz intervin situatii aparte, anumite categorii socio-profesionale, ce-si desfasoara activitatea in conditii dificile, beneficiaza de concedii mai lungi(minerii, profesorii). Piata concediilor a transformat turismul intr-un fenomen de masa, majoritatea populatiei utilizand o parte din acest timp pentru recreere.

Gradul de cultura si educatie al indivizilor reprezinta de asemenea un factor esential al indivizilor reprezentand de altfel si un factor esential al aparitiei si dezvolarii fenomenului turistic. Cine nu are receptivitatea necesara pentru frumusetile naturii si creatiile umane, pentru valorile culturii materiale si spirituale ale omenirii, nu va fi tentat sa le vada, sa le simta, chiar daca intruneste celelalte conditii ca banii, timpul ,liber, mijloacele de locomotie. Indivizii cu un inalt grad de cultura si educatie sunt mai curajosi, mai dornici de cunoastere si mai apti de contacte noi, mai comunicativi intre ei, mai mobili; ei vor sa vada pe "viu" ceea ce cunosc teoretic. Turismul in sine este un act de cultura, un component al civilizatiei, un mijloc polivalent de educatie.

5. Factorii psihologici au un rol din ce in ce mai important in promovarea activitatilor de recreere. Daca elementele de ordin economic sunt indispensabile in asigurarea conditiilor materiale ale oricarei calatorii, cele politice in asigurarea cadrului lor de desfasurare elementare psihologice determina nevoia sau necesitatea calatoriei. Avem in vedere presiunea exercitata asupra psihicului uman de catre ansamblul de factori ai stresului cotidian, de indepartarea treptata a omului de natura, adica de mediul in care aceasta a aparut si s-a afirmat ca specie cu caractere superioare, de imperativele cunoasterii altor locuri si realitati. Tot pe filiera psihologica se manifesta adesea nevoia biologica de refacere si mentinere a sanatatii sau cea de evadare din obisnuitul de fiecare zi.

Pe langa motivatia sus mentionata, a nevoii de calatorie factorii psihologici se manifesta activ si in timpul desfasurarii acesteia. Ei impun individului, intr-o pondere importanta, dar greu de estimat, tipul de turism si particularitatile acestuia. Prin sensibilitatea deosebita la calitatea infrastructurii, la propaganda turistica, la tot ceea ce pot sa-i ofere individului satisfacere cat mai rapida si deplina a nevoilor sale de recreere si refacere fizico-psihica, factorii sus mentionati dirijeaza "din umbra", adica din interiorul fiecarei cunostinte, parametrii viitoarei activitati. Decizia elaborata se sprijina pe luarea in considerare a tuturor aspectelor celorlalti factori (economici, politici, sociali) implicati in actul turistic, elementul psihologic devenind astfel o conditionare de prima importanta a fenomenului turistic in general.

Este important faptul ca factorii aparitiei si dezvoltarii turismului sub raport motivational sunt grupati in factori de natura sociala, familiala si personala. Prezentam mai jos cateva din motivatiile cele mai puternice din cele de natura sociala, familiala si personala dupa cum urmeaza:

I.         Motivatii sociale ale turismului:

nevoia de evadare din obisnuitul cotidian;

nevoia de a schimba cadrul uman obisnuit si de a cunoaste oameni noi;

aspiratia la cultura;

nevoia de contacta si cunoaste civilizatii;

nevoia de a cunoaste lumea si evenimentele ei;

necesitatea de a vedea si lua contact personal cu realitatile descrise de altii.

II.       Motivatii familiale ale turismului:

nevoia regasirii vietii de familie, afectata de viata cotidiana;

nevoia de a participa mai activ la formarea si educarea copiilor;

cautarea relaxarii de gruparea familiala atunci cand aceasta devine constrictiva.

III.     Motivatii personale ale turismului:

nevoia contactului cu natura;

nevoia de scapa de presiuni(colective, profesionale, sociale, familiale, etc.);

nevoia de cunoastere si aspiratie spre realizarea personala (prin cultura, prin contactul cu alte civilizatii, prin activitati artistice etc.);

nevoia de iesi din personajul cotidian (de ex. permitandu-ti cheltuieli ce depasesc posibilitatile normale);

nevoia practicarii unor activitati artizanale (ceramica, tamplarie etc.);

nevoia biologica a intaririi sanatatii si a miscarii fizice;

nevoia de restabilire a echilibrului nervos;

nevoia de a scapa de raspunderile zilnice.