Metoda observatie - tipuri de observatie, conditiile observatiei, inregistrarea observatiei

Metoda Observatiei

Observatia este contemplarea intentionata a unui obiect, document, fenomen sau proces; este cunoasterea stiintifica a unei realitati prin contemplare intentionata si metodica.

Caracteristici:

- provine din stiintele naturii;

- este vizuala (de cele mai multe ori);

- proces activ;

- este urmata de inregistrare (consemnare);

- trebuie ferita de idei preconcepute;

- intr-o cercetare mai ampla este prima etapa.

Tipuri de observatie

1.     Observatie intamplatoare

2.     Observatie sistematica (activa, intentionata, provocata). Acesta este proprie investigatiei stiintifice si se desfasoara sub diferite forme care au denumiri specifice. Caracteristica acestui tip de observatie este ca porneste de la o anumita idee anticipativa a rezultatelor care pot fi obtinute si a consecintelor acestora.

Spre deosebire de observatia intamplatoare, observatia sistematica are urmatoarele caracteristici:

este fundamentata teoretic;

este integrala si analitica,;

este metodica si condusa dupa anumite reguli;

este repetata si verificabila;

presupune o anumita codificare a operatiilor si un anumit sistem de variabile si factori acceptati de toti cercetatorii;

apeleaza la procedee moderne de analiza cantitativa;

indeplineste functii explicative si prospective.

3.     Observatie de tip senzorial: observatia simpla - facuta doar cu organele de simt (vaz, auz, simt);

4.   Observatia directa si observatia experimentala

5. Observatia extensiva si observatia intensiva
6. Observatia longitudinala si transversala
7. Observarea participativa si observatia ascunsa
8. Observatiile pedagogice, psihologice, sociologice etc., in functie de domeniul de aplicare

9.     Observatia statistica

10.  Autoobservatia

11. Observatie "armata" (intermediata)

Ce se poate observa

In domeniul nostru vom intalni, in special, observatii facute asupra proceselor dirijate, organizate si conduse rational cum sunt procesul intructiv-educativ, procesul de antrenament, procesul de recuperare, procesul de pregatire a cadrelor, competitiile, excursiile etc. In centrul atentiei vor sta investigatiile privitoare la comportamentul motric, tehnic, tactic, raspunsul la anumite proceduri (programe) de recuperare.  Astfel subiectii vor fi observati in urmatoarele situatii:

- sistem educational si de invatare specifica (motrica);

- sisteme competitionale;

- activitati recreative

- procese de recuperare.

Observatia poate fi indreptata asupra:

individului (elev, sportiv, antrenor, arbitru etc.)

grupului (sportivi, spectatori, demonstratii);

- relatiile dintre indivizii unui grup;

- relatiilor dintre grupuri (dupa varsta, sex, ramura sportiva, profesiune).

Dificultatile observatiei

Observatia spontana (intamplatoare) este fragmentara, lipsita de obiectivitate, vaga, lipsita de precizie, nu este argumentata in scris, nu este judecata critic.

- Observatia stiintifica are la randul ei o serie de neajunsuri:

- este perceptie a unui fenomen si deci depinde de factorii care determina natura acestui proces psihic (acuitate senzoriala, stabilitatea sau mobilitatea atentiei);

- eficienta si valoarea observatiei depind de calitatea observatorului, de orientarea lui stiintifica in domeniul respectiv;

- depinde de capacitatea de intelegere a celui care observa (de aceea se impune dublarea lui cu aparate de inregistrare);

- unele fenomene apar la un interval mare de timp, altele sunt foarte complexe si de scurta durata;

- particularitatile individuale si de sexe pot  influenta calitatea observatiei.

Conditiile observatiei

Caracterul fundamentat teoretic  si metodologic al observatiei este dat de urmatoarele caracteristici:

1.     trebuie sa se faca deliberat;

2.     sa aiba scopuri precis formulate - scopul sa fie in concordanta cu ipoteza formulata;

3.     sa aiba sarcini precis formulate si in conformitate cu scopul sau sarcinile urmarite;

4.     sa se desfasoare metodic si sistematic (dupa un program, cu regularitate);

5.     sa se efectueze o inregistrare fidela si exigenta a datelor observate;

6.     prelucrarea si interpretarea datelor trebuie sa fie exigenta;

7.     sa se realizeze o pregatire a observatorului si a observatiei.

Inregistrarea observatiei

Complexitatea, durata in timp a fenomenelor observate impun cercetatorului pregatirea unor tehnici de inregistrare care sa asigure obiectivitatea observatiei. Inregistrarea observatiei se poate face prin organele de simt, prin intermediul sau cu ajutorul aparatelor si instrumentelor adecvate (aparate de filmat, camere video, casetofoane etc.). conduita motrica si verbala a subiectului, ca si performantele sale vor fi inregistrate pe fise de observatie.

Fisa de observatie va cuprinde rubrici speciale pentru fenomenele previzibile si impuse cercetarii. In functie de specific si de scopul urmarit va avea si spatii pentru consemnarea unor fenomene neasteptate sau mai putin intalnite. Notarea se face de regula prin semne sau simboluri - unele consemnari mai largi se fac prin descriere terminologica succinta.

Prelucrarea si interpretarea datelor. Prelucrarea poate fi cantitativa si calitativa. Fisele de observare sunt analizate, continuandu-se chiar cu codificarea elementelor de detaliu, daca acestea au aparitie frecventa, fiecare fisa va fi adnotata cu date sau aprecieri carte conduc spre anumite concluzii.

Etapele unei cercetari care are la baza metoda observatiei

1.     stabilirea tematicii cercetarii si a sarcinilor de lucru

2.     precizarea ipotezei de lucru

3.     selectionarea subiectilor

4.     pregatirea observatiei (pregatirea observatorului, pregatirea instrumentelor de lucru, realizarea fisei de observatie)

5.     observatia pilot (de proba)

6.     observatia propriu-zisa

7.     centralizarea datelor

8.     prelucrarea si interpretarea rezultatelor

9.     formularea concluziilor si a recomandarilor