Abordarea interculturalitatii in p rocesul instructiv -educativ desfasurat la nivel prescolar

ABORDAREA INTERCULTURALITATII IN P ROCESUL INSTRUCTIV -EDUCATIV DESFASURAT LA NIVEL PRESCOLAR

"Parerile preconcepute pe care le avem ca cetateni ai tarii noastre unite cu orgoliul national,ne fac sa uitam ca ratiunea poate fi gasita pe toate melegurile si ca dreapta judecata se afla pretutindeni unde exista oameni. Nu ne-ar place sa fim tratati asa de cei pe care noi ii numim barbari; iar daca exista in noi ceva barbarie, barbaria aceea consta in spaima care ne cuprinde cand vedem alte popoare judecand ca noi."

("Despre judecati" - La Bruyere, vol.II, pag.134)

In lumea moderna, diversitatea in sens larg - indiferent daca este de natura culturala sau lingvistica - poate fi pusa pe seama a doi factori esentiali: intensificarea migratiei si noile tehnologii de informare si comunicare.

Globalizarea vietii economice, sociale si politice devine din ce in ce mai evidenta. Din aceasta perspectiva se observa cresterea mobilitatii oamenilor de pretutindeni, inclusiv cresterea numarului de migranti de diferite credinte si origini care traiesc si lucreaza in Europa. In ultimii zece ani in Europa se constata o crestere numerica a unor comunitati din punct de vedere multicultural, fara insa a le fi recunoscuta si valoarea competentelor interculturale, fiindu-le refuzata participarea la dezvoltarea vietii sociale si politice.

Diversitatea culturala nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificata in mediul scolar. Pluralitatea culturala pune nu numai problema apararii diferentelor, ci a dialogului cultural, care recunoaste ca fiecare trebuie sa contribuie la imbogatirea experientei umane si ca fiecare dintre ele este un efort de universalizare a unei experiente particulare. Multiculturalitatea nu este adversarul universalismului european, ci o alta forma a lui.

Interculturalismul implica intelegerea, aprecierea si valorizarea culturii proprii la care se adauga respectul bazat pe o informare autentica si pe construirea curiozitatii fata de cultura etnica a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersectia dintre culturi, nefiind un scop in sine, dar care poate deveni o finalitate atunci cand sunt sesizate transformarile nefiresti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor.

Nivelurile de educatie interculturala identificate de specialisti sunt in numar de cinci, in ordine fiind:

1 - Educatia monoculturala - este punctul de plecare in politicile educationale, curricula si materialul didactic fiind reprezentative doar pentru cultura dominanta.

2 - Starea de toleranta - in care diferentele sunt suportate, trecute cu vederea.

3 -Starea de acceptare - in care diferentele sunt cunoscute si recunoscute, nemaifiind negate sau respinse fara apel.

4 - Respectul - reprezinta admiratie fata de diversitate.

5 - Solidaritatea si afirmarea - este nivelul la care este evidenta preocuparea fata de echitate si justitie sociala.

Fenomenul educational in general si educatia interculturala in special reprezinta una dintre cele mai importante parghii de restructurare a societatii romanesti, in vederea angrenarii cu succes a acesteia in procesul deosebit de complex al integrarii europene. In privinta obiectivelor specifice ale educatiei interculturale, ele se refera la trei nivele interrelationate si de egala importanta:

dobandirea de cunostinte privind cultura in general si impactul acesteia asupra comportamentelor individuale si de grup, privind propria cultura / propriile culturi si privind alte culturi;

dezvoltarea de deprinderi legate de viata intr-o societate multiculturala / interculturala (constientizarea propriilor determinari culturale, stereotipuri si prejudecati, identificarea acestora la ceilalti, capacitatea de a relativiza punctele de vedere, abilitati comunicationale si relationale);

formarea de atitudini cum ar fi respectul pentru diversitatea culturala, pentru identitatea culturala proprie si a celorlalti, refuzul discriminarii si intolerantei;

Un al patrulea nivel, perfect compatibil teoretic dar a carui legitimitate este mai contestabila in interiorul sistemului educativ, ar putea de asemenea fi adaugat :

stimularea participarii si actiunii in sensul promovarii principiilor unei societati interculturale si al combaterii discriminarii si intolerantei.

Valorile europene sunt axate in mod deosebit pe aspectul interculturalitatii sub toate fatetele sale :

• educatie interculturala;
• invatare interculturala;
• comunicare interculturala.

Argumentele care sustin aceste demersuri sunt :

Argumente pedagogice:

• James Banks si Cherry McGee Banks:

"Educatia multiculturala se orienteaza asupra grupurilor etnice, rasile, culturale si de gender care se afla intre granitele statelor precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie si Canada.Totusi exista o larga confuzie printre cadre didactice, practicieni, publicisti si public care presupun ca educatia multiculturala este aceeasi cu educatia globala sau educatia internationala."

• Constantin Cucos:

"Educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferntelor culturale strategice prin care se iau in consideratie specificitatile spirituale sau de alt gen (diferente de sex, diferenta sociala sau economica ), evitandu-se pe cat posibil riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau , si mai grav, tendintele de atomizare a culturilor."

• Centrul European de Tineret:

" Educatia interculturala este unul dintre instrumentele principale pe care le avem azi, care ne ajuta sa castigam din avantajele date de oportunitatile oferite de societatile multiculturale.Tinta principala a educatiei interculturale este aceea de a favoriza si de a intari bazele relatiilor reciproce dintre societati diferite si dintre grupuri culturale majoritare si minoritare."

Argumente sociologice:

• Educatia interculturala este o modalitate prin care societatea actuala devine mai bogata in diversitate.Diversitatea si managementul ei este un liant al grupurilor sociale.
• Christian Giordano in volumul "Interculturalitate.Cercetari si perspective romanesti" ( Presa Universitara Clujeana, 2002 ) explica confuziile care se realizeaza prin utilizarea unor termeni:
• "Prefixul multi -, cu care se exprima dupa caz o orientarepur desciptiva sau o aspiratie normativa , tinde in realitate sa reliefeze si nu rareori, separarea neta dintre culturi";
• "Prefixul inter - , presupune insa, atat in mediul descriptiv cat si cel normtiv, o viziune mai universalista si o orientate mai voluntarista (.) postuleaza modele normative de integrarea si nu de separarea culturala dintre majoritati si minoritati";
• "Prefixul trans - , intelege continuturi mai utopice, adjectivele ca transcultural sau transnationalsunt de cele mai multe ori utilizate pentru a indica acea capacitate personala sau colectiva de a transcede granitele culturale si frontierele nationale si de a trece de la o apartenenta si de la o identitate la alta, cu o extrema usurinta."

Argumente psihologice:

• interculturalitatea da nota de stabilitate si de integrare a componentelor multiculturale ale unui grup social, fie ca e vorba de grup ca dimensiune locala, fie nationala;
• identitatea personala este fundamentata si de constituirea unei identitati nationale, dar nu in opozitie cu identitatile in grupurile minoritare, ci in spiritul cooperarii si schimbului de experiente, valori, atitudini, credinte;
• cultura este fundamentul personalitatii in lumina principiuluica peronalitatea este un complex bio-psiho-social;
• stima de sine este formata si prin valorificarea stimei fata de celalalt;
• dezvoltarea personalitatii este un deziderat urmarit in invatamantul prescolar; acest deziderat urmareste cultivarea sentimentelor de toleranta fata de diversitate ca dimensiune a caracterului.
• protectia comunitatilor comunitare ca un deziderat si aspecte legate de individ ca personalitate integrata social.

Principiile care sustin aceste argumente si faciliteaza realizarea obiectivelor educatiei interculturale sunt:

principiul respectarii diversitatii;

principiul convietuirii parteneriale;

principiul discriminarii pozitive;

principiul conservarii identitatii culturale;

principiul integrarii multiculturale : " urmareste ca membrii fiecarei entitati, fie ea majoritara sau minoritara, sa inteleaga, sa respecte si sa se exprime conform valorilor specifice celorlelte comunitati culturale conlocuitoare ( Adrian Severin, " Stabilitatea si sfidarile multiculturalismului civic in Europa in "Interculturalitate", Oresa Universitara Clujeana, 2002).

In acest context, rolul scolii este de a-i invata pe tineri cum sa convietuiasca intr-o lume marcata de diferente lingvistice si culturale, prin acceptarea acestora, dar si prin identificarea si insusirea valorilor care ii unesc. Cum poate scoala sa abordeze si sa se implice activ in problematica pastrarii identitatii in cadrul mai larg, aparent contradictoriu, al tolerantei fata de diversitatea culturala? Este educatia apta sa joace un rol hotarator in reconcilierea acestor concepte?

Educatia multiculturala in societatea moderna nu este numai o chestiune de descoperire a bogatiei si varietatii de aspecte de aceasta natura in cadrul clasei de elevi. Copiii pot proveni din medii culturale diferite, dar de asemeni si profesorii, scoala si comunitatea. Toleranta fata de aspectele mai putin cunoscute si cautarea celor complementare trebuie sa devina atitudini esentiale, care sa stea la baza noului curriculum al sec. al XXI-lea. Identificarea valorilor comune poate deveni o sarcina dificila daca nu este insotita de recunoasterea beneficiilor care decurg din aceasta diversitate.

Scoala poate detine un rol major in pastrarea spiritului de libertate si toleranta al tinerei generatii. Intr-o lume marcata de diferente culturale si lingvistice, scoala trebuie sa ii invete pe tineri sa convietuiasca intr-o societate deschisa si libera, fundamentata pe autoritatea valorilor impartasite. Intelegerea si insusirea conceptiei conform careia interculturalitatea inseamna demnitate si respect acordate individului devine, astfel, o necesitate. Oamenii ca fiinte rationale pot dezvolta aceste valori numai folosindu-le, exprimandu-le si explorandu-le impreuna, ca membri ai unei comunitati caracterizate prin diversitate. Valorile idealurilor democratice si ale tolerantei fata de diferente sunt mult mai usor de constientizat atunci cand sunt rezultate din experienta mai degraba decat din instructie formala. Cercetarile din domeniul stiintelor sociale demonstreaza ca tinerii expusi interactiunilor inter-etnice au o mai mare capacitate de a identifica valorile comune intre diverse grupuri, de a recunoaste faptul ca si conflictele pot produce valori atunci cand sunt abordate corespunzator si de a se angaja mai activ in promovarea intelegerii si colaborarii inter-etnice. Mai mult, acestia demonstreaza o implicare mai puternica in problemele comunitatii si in actiuni de voluntariat si sunt mult mai dispusi sa-si desfasoare activitatea in medii sociale diverse din punct de vedere etnic.

In aceasta perspectiva, telul procesului educativ modern este pregatirea elevilor pentru realitatile complexe si diverse ale societatii, prin dezvoltarea abilitatilor de recunoastere, valorificare si achizitionare de cunostinte provenite din orizonturi culturale eterogene. Scopul esential este dezvoltarea unui respect fundamental pentru moduri de viata si procedee de a munci si de a invata diferite. Valorificarea diversitatii trece dincolo de simpla toleranta fata de variate medii si conceptii; ea recunoaste, apreciaza si faciliteaza procesele implicate in explorarea si descoperirea a ceea ce nu este familiar, permitand o gama larga de modalitati de a gandi si de a comunica. Mai mult decat atat, valorificarea diversitatii conduce la intarirea relatiilor in cadrul comunitatii si mareste posibilitatile tinerilor de a se realiza intr-o societate pluralista, din ce in ce mai complexa. Acestia vor invata sa inteleaga si sa respecte oameni si puncte de vedere diferite de ale lor, deoarece aceasta este lumea in care ei vor trai si isi vor desfasura activitatea.

Prin formarea gradata a unei astfel de atitudini va creste si flexibilitatea legata de abordarea si insusirea noilor experiente educationale si nu numai. Diversitatea incurajeaza gandirea critica si acesta este un fapt deosebit de important in societatea contemporana, unde inovatia se bazeaza in primul rand pe colaborare. Insusirea abilitatilor de a "naviga" intr-un "ocean" de diferente culturale este o necesitate pentru orice persoana intr-o lume al carei liant il constituie tehnologia si dezvoltarea facilitatilor de a calatori si de a comunica. Schimbul real de idei - cheia inovatiei si a progresului - solicita sensibilitate si intelegerea punctelor de vedere, a valorilor si a ideilor celorlalti.

Gradinita este terenul unei invatari timpurii a regulilor sociale si punctul de demarare a programelor proiectate si planificate la nivel general pentru integrarea educationala si sociala a tuturor copiilor. Daca ne punem intrebarile ,,Este gradinita mediul de incadrare educationala si sociala a tuturor copiilor? Au toti copii sanse egale de participare in programele dedicate sprijinirii si dezvoltarii lor individuale? Asigura, singura, familia sprijinul si educarea corecta a copiilor pana la varsta scolara, sub aspect cultural, moral, religios?" Pentru a creste generatii educate trebuie sa ai grija de fiecare individ. Copilul se descopera pe sine cu adevarat, nu atat in microuniversul familiei, in desfasurarile sale solitare, cat in universul real al copilariei, in cadrul colectivitatii de copii. Nazuinta si bucuria lui reala de a se afla in mijlocul grupurilor de copii pot constitui simptom al faptului ca unele din valorile de pret in universul copilariei le constituie si comunicarea interumana, prietenia, cooperarea, insasi prezenta in mijlocul grupurilor de copii.

Programul educativ al gradinitei trebuie sa fie flexibil si deschis catre raspunsuri adecvate individualizate si personalizate. Curriculumul prescolar trebuie sa raspunda nevoilor de educatie si de formare a tuturor copiilor.

Se stie ca in colectivul unei clase/grupe de copii exista o serie de diferente: de statut socio-economic, culturale, de varsta, de religie, de etnie, uneori o parte din acestea sau toate la un loc. Nu exista grup in scoli/gradinite unde sa coexiste un singur tip de indivizi din categoriile enuntate.

Factorii implicati direct in realizarea educatiei interculturale sunt: familia si gradinita. Tipurile de relatii interculturale pot fi:gradinita-familie, educatoare- parinti, educatoare-copii, copii-copii, familie-comunitate.Atitudinea fundamentala a tuturor e si calitatea fundamentala a acestora, trebuie sa fie toleranta in toate manifestarile si relatiile umane ce se stabilesc in acest tip de relatii. Autorii Constantin Cucos si Teodor Cosma, tratand obiectivele educatiei interculturale considera ca acestea pot fi :

Deschiderea spre altul, spre strain, spre necunoscut;

Aptitudinea de a percepe ceea ce ne este strain;

Accepterea celuilalt ca fiind altul;

Trairea situatiilor ambivalente;

Aptitudinea favorabila de a experimenta;

Alungarea fricii fata de altul;

Capacitatea de a pune in discutie propriile norme;

Aptitudinea de a-ti asuma conflicte;

Capacitatea de a recunoaste propriile repere etno si socio- centriste;

Performanta de a cuceri identitati mai largi;

Incercand aplicarea acestor principii la obiectivele educatiei prescolare putem stabili unele repere:

Se pot dezvolta capacitati de comunicare;

Se pot creea deschideri spre acceptarea diferentelor de mai multe tipuri;

Se pot trezi si stimula curiozitati pentru cunoasterea altor culturi;

Se pot accepta ceilalti ca fiind altfel decat propria persoana;

Se pot tolera comportamentele celorlalti;

Se pot indeparta rezervele si retinerile generate de anumite inchistari legate de obiceiul strict de acasa;

Se pot intelege apartenentele la anumite etnii dar si la propriul neam;

Se pot invata conduite morale, religioase, civice, ale propriei etnii si a altor tipuri de etnii si culturi ori religii;

Repertoriul strategiilor si mijloacelor didactice care pot fi folosite la nivel prescolar pentru a facilita educatia interculturala a prescolarilor sunt :

• imbogatirea activitatilor cu date si informatii ( corespunzatoare nivelului de varsta) despre cultura si istoria diverselor comunitati;
• utilizarea comparatiilor in descrierea si analizarea diverselor culturi, etnii sau religii;
• facilitarea producerii unor relatii interpersonale pozitive intre copiii de etnii, rase sau culturi diferite;
• extinderea cunostintelor copiilor cu privire la valorile comunitatilor minoritate prin prezentarea creatii literare, opere de arta, costume si traditii specifice;
• cultivarea mandriei personale pentru apartenenta la o anumita cultura , concomitent cu dezvoltarea respectului pentru alte culturi.

Deoarece in grupa pe care o conduc sunt inscrisi, alaturi de copiii romani,copii de nationalitate maghiara si rromani, mi-am pioectat la inceputul anului scolar diferite activitati avand finalitati cultural integrative si se bazau pe recunoasterea valorizatoare a diferentelor culturale existente la nivelul grupei pregatitoare.

PLANIFICARE ACTIVITATILOR

-OBICEIURI SI TRADITII INTERCULTURALE-

An scolar 2006-2007

"Cultura unui popor inlatura multe deosebiri si-i apropie pe oameni unii de

altii"

ION SLAVICI

Unitatea de invatamant:Gradinita "Spiridusii"-structura I

Grupa: pregatitoare

Educatoare:Simonca Valeria

Argument

Pentru a stii cine este, copilul trebuie sa stie cine i-au fost stramosii,sa-si cunoasca portul, obiceiurile, traditiile, muzica populara si dansul. Cunoscandu-le, va intelege ca prezentul este valoros impreuna cu trecutul, toate acestea nu trebuie sa dispara, iar noi, dascalii si copiii trebuie sa fim pastratorii si continuatorii acestora, pastrand un contact direct, permanent cu izvoarele folclorului si mai mult, sa traim in prietenie si armonie alaturi de maghiarii si rromii din localitatea noastra si sa le cunoastem si acestora traditiile.

Gradinita are datoria de a pune bazele invatarii pluralitatii culturale, apreciind diversitatea culturala, egaland sansele educationale ale tuturor copiilor romani si a minoritatilor care convietuiesc aici, alaturi de noi pe acest pamant.

Consider ca este necesar sa desfasor aceste activitati din dorinta egalizarii sanselor tuturor copiilor din grupa si din nevoia de a-i atrage spre folclor de la cea mai frageda varsta, de a-i educa in spiritul pastrarii traditiilor populare.

OBIECTIVE CADRU

Dezvoltarea traditiei in contemporaneitate, valorificarea ei in viata sociala si culturala,cunoasterea portului popular;

Educarea interesului pentru activitatile multiculturale, interetnice si educative in spiritul respectului fata de diversitate;

Cunoasterea unor obiceiuri si traditii romanesti, maghiare si ale rromilor care convietuiesc alaturi de noi.

Obiective de referinta:

v   Sa cunoasca si sa aprecieze traditiile poporului roman, precum si portul popular

v   Sa traiasca in relatii de buna intelegere cu cei din jur, sa aprecieze activitatile multiculturale, interetnice, educative;

v   Sa descrie si sa identifice obiceiuri populare si indeletniciri ale romanilor, maghiarilor si rromilor;

Exemple de comportamente:

sa recunoasca costumele populare ale romanilor, maghiarilor si rromilor;

sa diferentieze costumele populare facand asemanari si deosebiri;

sa accepte si sa respecte traditiile fiecarei nationalitati;

sa participe la amenajarea unui colt folcloric;

sa aprecieze obiectele de arta populara;

sa colectioneze obiecte de arta vechi de la rude, cunoscuti, apreciindu-le valoarea inestimabila;

sa cunoasca obiecte de valoare ale folclorului din judetul nostru;

sa vizioneze dansuri populare romanesti, rrome si maghiare;

sa invete pasi de dans popular a celor trei etnii;

sa execute dansuri populare in hora si in perechi;

sa participe activ la spectacole pentru copii;

sa aprecieze maiestria executiei si frumusetea dansului;

sa iubeasca muzica populara romaneasca, ungureasca si pe cea a rromilor;

Cercetarile asupra beneficiilor educationale ale diversitatii culturale au demonstrat ca aceasta prezinta o multitudine de avantaje creative si functionale. Dar in acelasi timp, diversitatea poate fi considerata si o sabie cu doua taisuri: pe de o parte creeaza oportunitati pentru afirmarea creativitatii, dar exista si posibilitatea ca membrii grupului sa devina frustrati si sa inceteze a se mai identifica in cadrul comunitatii

In concluzie, dimensiunea inter-culturala a unui proces educativ de calitate joaca un rol deosebit de important in societatea moderna prin capacitatea sa de a imbogati creativ sistemul general de valori, dar si prin abilitatea da a impartasi in mod efectiv aceste valori cu cei din jurul nostru. Acest fenomen va avea o consecinta logica si necesara: dezvoltarea inevitabila a unor relatii bazate pe toleranta, intelegere si flexibilitate intre cetatenii lumii de azi.