DESENUL FORMELOR PLANE

Într-un ghid practic de desen tradus in limba romana, doamna Rose-Marie de Premont, scria, facand referire la pasii necesari de parcurs in invatarea desenului, ca inainte de a alerga trebuie sa poti merge. Vom exersa pe rand desenul liniilor, al suprafetelor si in final al volumelor.

Aceste indicatii pot folosi atat celor care-si doresc sa se poata exprima profesional prin desen cat si celor care, fara a manifesta inclinatii deosebite, vor sa fie in stare sa tina un creion in mana fara sa produca accidente.

A fi in stare sa te exprimi prin desen, este egal cu a fi in stare sa te folosesti de o limba straina. Se pot folosi, de catre cel care este in masura sa o faca, schitele de mana pentru a indica o adresa, un punct situat pe un traseu turistic necunoscut, pentru a descrie un ambient sau o piesa de mobilier sau casa unui prieten sau o cabana sau un monument, pentru a reda mai usor detaliile unei rochii sau un model de palarie sau pentru a trasa un tipar, pentru a schita imprejurarile producerii unui accident de circulatie, dar cate motive de a schita nu se pot invoca.

Printre arhitecti, se practica o gluma; oricat de avizat ai fi tot cazi in capcana pe care ti se intinde atunci cand pe o masa se gaseste o singura hartie si un singur creion iar in jur sunt cel putin doi arhitecti. Acestia, furati de discutie, isi vor smulge efectiv mijloacele grafice de exprimare pentru a-si sustine punctul de vedere. Este doar o gluma nevinovata dar subliniaza inca odata, daca mai era necesar, faptul ca odata deprins obiceiul de a schita intra in reflex. Deci sa incepem.

1. Desenul cu mana libera. Desenele copiilor, in frumoasa lor naivitate, sunt spontane si pline de farmec; de aceia va parea, la prima vedere, inutil sa te invete cineva un lucru pe care stii sa-l faci din totdeauna. Exista totusi mici secrete, nu foarte savante, care il conduc pe incepator catre o tehnica, cel putin, multumitoare si care, prin perseverenta, se poate desavarsi.

Linia dreapta. Trasati linii verticale si orizontale, la marginea colii de desen; verificati, cu ajutorul riglei, daca distanta fata de margine este aceiasi la ambele capete ale liniei trasate; dupa ce acest exercitiu va va ajuta sa obtineti linii drepte si paralele cu marginea hartiei, puteti lua aceste linii ca reper si sa continuati sa trasati paralele la ele si asa mai departe. Dupa primele 100 de foi de hartie A4 veti constata singuri progresul sau veti renunta, ceea ce este totusi un castig: stii cum stai cu aptitudinile si cu placerea lucrului bine facut.

Fara a avea repere va fi greu, cel putin la inceput. Linia trebuie sa aiba o grosime constanta, grosime rezultata din apasarea creionului pe hartie, din inclinarea constanta a creionului fata de planul hartiei, din modul in care a fost ascutit si reascutit varful creionului. Este bine ca hartia sa fie fixata, cu banda adeziva, de planseta iar planseta sa fie neteda dedesubt.

Iata alt mod de a-ti stabili repere: se unesc doua puncte; ne vom servi de un procedeu utilizat frecvent in topografie. Sa zicem ca avem de unit punctele A si B.

Se porneste trasarea liniei dintr-un punct anterior ca pozitie punctului A punct ales, prin tatonari, coliniar punctelor A si B; vizati punctul B sau chiar dincolo de el; fara a privi linia in sine ci numai punctul vizat, lasati mana sa parcurga tot traseul, fara a suprapune linia si fara a o intrerupe. Dupa incercari repetate liniile pot fi din ce in ce mai lungi, mai dese si mai drepte. Miscarea mainii trebuie sa fie calma si cu o apasare constanta. Mana nu se misca din incheietura, riscand sa iasa linii curbe, ci cu tot bratul. Aceste recomandari isi mentin valabilitatea si in cazul desenelor mai complexe care vor urma.

Desenul formelor simple: PATRATUL se incepe cu trasarea uneia din laturi. Daca aceasta este paralela cu marginea hartiei am vazut cum se procedeaza.

Dar daca nu? Cum vom putea sa obtinem unghiul drept? Se prelungeste una dintre laturile care formeaza unghiul si se compara cele doua unghiuri complementare; se limiteaza astfel posibilitatea erorii. Pentru a se desena tot patratul se va fixa pe creion masura aleasa pentru prima latura si se va transpune pe celelalte trei laturi.

DREPTUNGHIUL, este un patrat care are laturile egale doua cate doua. Se procedeaza, deci, la fel ca in cazul patratului si se traseaza odata lungimea si latimea, dupa care se masoara, prin procedeul cunoscut, cealalta lungime si latime.

TRIUNGHIUL

- a - isoscel sau echilateral: se incepe prin trasarea axei care trece prin varf si prin mijlocul bazei. Dupa ce s-a trasat axa, se masoara de fiecare parte a ei distante egale iar prin unirea cu un punct pe axa rezulta triunghiul isoscel, la triunghiul echilateral se ia pentru cele doua laturi egale, masura bazei.

- b - triunghiul dreptunghic: pentru a-l desena usor, fara instrumente de masura, se deseneaza mai intai laturile care formeaza unghiul drept, ca si in cazul patratului, dupa care se unesc punctele fixate pe aceste laturi. O alta metoda, traditionala, de a defini unghiul drept este cea a triunghiului lui Pitagora, ale carui laturi sunt in raportul: 3 ; 4 ; 5 .

Acest procedeu este usor de folosit pe santier, atunci cand lipsesc instrumentele de trasare; folosind o sfoara cu masurile multiplu de 3; 4; 5, se materializeaza unghiul de 90 de grade.

CERCUL. nu de putine ori, profesorul de desen sau cel de geometrie impresioneaza clasa prin cercul trasat pe tabla dintr-o miscare. Procedeul nu este de data recenta, pictorul italian Giotto a fost remarcat, in copilarie, si acceptat in atelierul maestrului pentru ca desenase, cu mana libera, un cerc perfect.

Aici isi spun cuvantul talentul si exercitiul. Pentru lucrul obisnuit voi descrie o metoda simpla si controlabila: se deseneaza un patrat, se traseaza diagonalele si se unesc mijloacele laturilor, prin punctul de intersectie al diagonalelor.

Pe fiecare diagonala, plecand din centru, se masoara ½ din latura patratului. Se vor determina astfel 8 puncte, egal departate de centrul care devine astfel centrul cercului ce rezulta din unirea, cu arce de cerc, a celor 8 puncte.

Prin mentinerea liniilor de rapel si in cazul dreptunghiului care are o latura egala cu cea a patratului, in loc de cerc vom desena elipse.

Toate exemplele de mai sus pot avea rezultate multumitoare numai dupa repetarea lor in timp si de mai multe ori, pana cand incep sa devina deprinderi.

Iata alte cateva exercitii stimulatoare pentru exersarea preciziei ochiului si a mainii:

se fixeaza doua puncte la distante din ce in ce mai mari si se unesc, asa cum am vazut la trasarea liniilor drepte, cu mana libera; trasatura trebuie sa fie sigura si fara a se ridica varful creionului de pe hartie.

ajutator pentru ochi - se apreciaza distanta, in centimetri, intre puncte si se verifica masurand-o cu rigla;

se traseaza pachete de linii egale ca lungime, paralele intre ele, orizontale, verticale, inclinate la unghiuri uzuale.

se exerseaza scrierea cursiva a unui cuvant, a unui text sau chiar a propriei semnaturi si se incearca oglindirea acestuia, spre stanga spre dreapta, deasupra, dedesubt

dupa ce s-a exersat suficient constructia patratului, latura cu latura, se incearca si se exerseaza, pana la reusita, constructia patratului de muchie data, dintr-o singura trasatura de creion; daca reuseste, se continua desenul cu o retea de patrate egale, egal departate unul de altul.

intr-un careu de 10/10 cm., se traseaza diagonalele, cu mana libera, si se unesc mijloacele laturilor, se obtin alte patrate, injumatatite si se continua, prin acelasi procedeu pana cand se obtine o retea de diagonale, orizontale si verticale, din ce in ce mai regulata pe masura dexteritatii acumulate.

2. desenul cu ajutorul instrumentelor. Este practic si cu un plus de rigoare tehnica sa te servesti, in vederea obtinerii acuratetei executiei si a cresterii vitezei de lucru, de instrumentele de desen. Enumerarea celor uzuale am vazut-o in capitolul III; voi insista, totusi, asupra folosirii plansetei de desen si a teului, deoarece putini alti profesionisti le considera absolut necesare.

Oricare incepator intampina dificultati atunci cand trebuie sa-si coordoneze utilizarea simultana si cursiva a mai multe instrumente de desen. Teul, instrumentul de baza, permite atat trasarea paralelelor orizontale, cat si pe aceia a liniilor verticale cat si a celor inclinate la unghiuri fixe, cu ajutorul echerelor; unele teuri, prevazute cu sarniere, pot fi stabilite si la alte unghiuri decat cel drept.

De regula, pentru dreptaci, teul gliseaza pe marginea stanga a plansetei manevrarea lui facandu-se cu mana stanga, dar in acelasi timp, tot cu mana stanga trebuie tinute si echerele, dupa nevoie.

Hartia se fixeaza pe planseta, cu pioneze, banda adeziva sau cleiuri. Atunci cand lucrarea presupune folosirea culorilor de apa, este necesara lipirea hartiei pe tot conturul ei si umezirea prealabila, pentru a fi perfect intinsa. Daca aceasta operatiune nu este facuta bine si hartia prezinta cute, culoarea se va aduna in zonele prost intinse.

O alta recomandare, pe care trebuie sa o retineti este aceea de a curata bine instrumentele inainte de intrebuintare si de a alege un loc curat pentru hartia de desen cat mai aproape de marginea plansetei pe care gliseaza teul.

Prezentam mai jos cateva exercitii, de acomodare, folosind instrumentele din dotare. Multe dintre ele fac parte din familia "constructiilor grafice" care recomanda folosirea exclusiva a riglei si a compasului; nu le ignorati, acuratetea desenelor din aceste exercitii rezida in: precizia punctului, constanta liniei, rigoarea unghiului.

2.a. impartirea unui segment de dreapta in doua parti egale, printr-o perpendiculara.

Fie un segment AB, de masura data; fixati o deschidere de compas mai mare decat jumatatea segmentului; cu varful compasului fixat in A si respectiv in B, trasati doua arce de cerc astfel incat sa se intersecteze de doua ori. Uniti cele doua puncte; dreapta obtinuta va indeplini conditiile de tema.

2.b. ridicarea unei perpendiculare dintr-un punct situat pe o dreapta.

Fie dreapta D si punctul P; delimitati cu compasul distante egale de ambele parti ale punctului P; din punctele obtinute aplicati procedura anterioara; punctul P fiind cunoscut este suficienta o singura intersectie a arcelor trasate cu acul compasului in 1 si respectiv in 2 si sa uniti punctul obtinut cu P.

2.c. coborarea unei perpendiculare dintr-un punct exterior, pe o dreapta.

Fie dreapta D si punctul C exterior acesteia; fixati acul compasului in C si cu o deschidere mai mare decat distanta lui C fata de AB intersectati dreapta in doua locuri; luati aceste doua puncte ca centre pentru a intersecta doua arce de cerc sub dreapta AB; uniti acest punct cu punctul C.

2.d. trasarea unei perpendiculare la capatul unei drepte, fara a o prelungi.

Fie segmentul de dreapta AB; fixati varful compasului intr-un punct oarecare, deasupra dreptei si trasati un arc de cerc in asa fel incat sa treaca prin punctul A si sa intersecteze AB in punctul 1; unind 1 cu centrul cercului C si prelungind vom gasi pe 2; 1- 2 este diametrul cercului; dreapta 2A este cea cautata ca o cateta in triunghiul dreptunghic inscris in semicerc.

2.e. bazandu-ne pe tehnicile de constructie a perpendicularelor putem sa trasam, cu usurinta, paralele. Se porneste de la faptul ca doua drepte perpendiculare pe aceiasi dreapta sunt paralele intre ele.

Fie dreapta AB si punctul C prin care sa treaca paralela la AB; din C se coboara o perpendiculara pe AB si tot din C se ridica o perpendiculara pe aceasta din urma.

Sau

Fie dreapta AB si punctul C; din C se traseaza o dreapta oblica spre AB; aceasta formeaza un unghi X cu AB; luand masura unchiului cu un arc de cerc a carui coarda se ia in compas si se transpune pe arcul de cerc de aceiasi raza trasat din punctul C, pentru a obtine un unghi egal; noua dreapta este paralela cu AB. Asa cum am spus, aceste constructii se simplifica atunci cand se foloseste teul.

2.f. impartirea unui unghi cu compasul.

Bisectoarea, luand ca centru varful unui unghi se traseaza un arc de cerc de raza oarecare, se fixeaza o deschidere a compasului mai mare decat jumatatea coardei corespunzatoare arcului de cerc; cu varful compasului in fiecare extremitate a acestei coarde, se traseaza doua arce de cerc pana se intretaie. Dreapta care va uni punctul obtinut cu varful unghiului va imparti unghiul in doua parti egale, deci, este bisectoarea unghiului.

2.g. construirea unghiului de 60 , daca din timiditate sau rigoare nu folosesti echerul potrivit.

Se construieste un triunghi echilateral pornind de la un segment AB, din A si B se duc arce de cerc, luand ca masura AB, se obtin numai unghiuri de 60 , triunghiul obtinut fiind echilateral.

Construirea unghiurilor de 15 si 90

Cunoscand constructia unghiurilor de 60 si 90 , vezi perpendicularele, se obtin, cu usurinta si celelalte unghiuri cu ajutorul bisectoarelor; unghiul de 75 se obtine adaugand 15 unghiului de 60 sau scazand 15 unghiului de 90

2.h. trasarea poligoanelor regulate este relativ usoara la triunghi echilateral, patrat sau hexagon regulat si se complica atunci cand este vorba de pentagon sau heptagon regulat.

Redam aici, sintetic, reunite pe o singura circumferinta, principalele poligoane regulate, reprezentate, fiecare, printr-o latura.

Se porneste de la un cerc si doua diametre perpendiculare: unul orizontal si altul vertical; mai departe vom descrie construirea fiecarei laturi de poligon regulat decurgand de la aceasta figura ca baza de pornire:

triunghiul echilateral (L3); pastrand raza cercului R se traseaza un arc de cerc cu centrul in B, astfel incat sa taie cercul in punctele E si F; EF este L3.

patratul (L4); a reiesit direct, orice segment care uneste capetele diametrelor este L4,

pentagonul regulat (L5); se marcheaza mijlocul segmentului OB, avem punctul G;

se fixeaza varful compasului in G si se traseaza un arc de cerc prin C pana taie pe OA in H; CH este L5 iar OH este L10,

hexagonul regulat, este de asemeni definit direct: L6 este R.

heptagonul (L7); masura laturii heptagonului regulat este aproximativ egala cu ½ din L3; de exemplu: EG = L7,

octogonul (L8), se obtine trasand o raza ce trece prin intersectia lui EF cu DB, adica L3 cu L4; se va obtine, pe circomferinta punctul I; BI este L8,

dodecagonul (L12), la fel ca si decagonul, apare pe figura: segmentul CE este L12.

Un alt gen de constructii grafice sunt racordarile:

racordari de drepte prin arce de cerc,

racordari de drepte cu cercuri prin arce de cerc,

racordari de cercuri prin arce de cerc de raza data,

trasarea arcelor, arc in plin cintru, arc tor de panier, arc ogival, arc rampant,

tangente,

muluri.

Racordarea a doua drepte printr-un arc de cerc, cand dreptele se intersecteaza sub unghi ascutit sau obtuz; cand unul din punctele de racordare este dat.

Racordarea a doua drepte cu arce de cerc inegale cand se dau punctele de rabatere si una din raze; cu arce egale, fiind date punctele de racordare; racordarea a doua drepte paralele prin arce interioare; racordarea a doua perechi de drepte egal departate; racordarea a doua perechi de drepte paralele, perpendiculare, cunoscand una din raze.

Racordarea unei drepte cu un cerc de raza data, exterior si interior arcului; cu un punct dat pe dreapta si pe cerc.

Racordarea a doua cercuri cu un arc de cerc, cercurile fiind exterioare arcului / si interioare; racordarea cu un arc la cerc a doua cercuri interioare si exterioare.

Arcul rampant si tangenta intr-un punct la o curba oarecare.

Mulurile sunt ornamente, in relief, care servesc la decorarea obiectelor de arhitectura sau de mobilier si pot fi aplicate pe suprafete plane sau curbe.

Numim profilul mulurii sectiunea dreapta prin mulura, dupa care se poate realiza sablonul in vederea executarii muluri-lor din tencuiala.

Muluri simple plane: rigleta sau listelul (a), platbanda (b), plinta (c) si tesitura (d, e)

Muluri simple curbe: bagheta (a), gatui-tura, sfertul de tor (c) cavetul care poate fi, ca si torul dealtfel, drept sau rasturnat.

Muluri compuse: dusina care poate fi dreapta, cand curba concava este la partea superioara si rasturnata, cand curba concava este la partea inferioara (a, b); talonul, care are profilul invers dusinei, este la randul lui drept si rasturnat (c, d); Scotia este o mulura care racordeaza doua listele, cel inferior fiind proeminent, avand profilul alcatuit din doua sau mai multe arce de cerc racordate intre ele. Scotia cu doua centre se reprezinta astfel: se unesc punctele A si B de pe listele, in care curba este tangenta la muchiile listelor si se determina M, mijlocul segmentului AB. Prin M se duce o orizontala, care intalneste verticala din A in C si verticala din B in D. Cu centrul in M si raza MD se traseaza un arc de cerc pana cand intersecteaza dreapta AB in E. Perpendiculara in E pe AB intalneste verticala din A in O1, verticala din B in O si orizontala MC in F. Punctele O si O1 sunt centrele arcelor de cerc ale scotiei, F fiind punctul de racordare. (e)

La capiteluri si la bazele coloanelor se intrebuinteaza astragalul, listelul si lacrimarul (f, g, h)