BUNATATILE BUNICII - REFERAT

BUNATATILE  BUNICII

Ce repede au trecut anii copilariei.

Privesc dusa pe ganduri, picaturile de ploaie ce se zbat pe asfalt si parca le aud soptindu-mi despre casa bunicilor.Am inchis ochii incercand sa ma concentrez pentru a intelege melodiosul zgomot.si odata ce pleoapele mi-au acoperit ochii, am vazut ograda bunicilor, locul unde mi-am petrecut jumatate din copilarie.Aceasta imagine m-a facut sa uit de realitatea din jurul meu si sa retraiesc acele minunate clipe ale copilariei.

Apoi mi-am adus aminte de indemnurile bunicilor de a manca sanatos si despre minunatele lor povesti cu fructe si legume.Erau primii mei ani din viata si nu intelegeam de ce pentru ei mancarea era atat de importanta.Dimineata, pe stomacul gol, bunica imi dadea o lingurita de miere de albine, apoi la micul dejun ma intampina nelipsitul pahar cu lapte proaspat  de vaacuta.De aceea tinea bunica la Florica, vacuta alba cu pete maro si-atat de blanda !

Spanacul si stevia care cresteau sub salcamii din gradina imi alcatuiau principala hrana din anotimpul primavara. Intotdeauna, dupa ploaie, bunicul mergea in padurea de la marginea satului pentru a aduna ciuperci si urzici, ce deveneau o delicatesa atunci cand bunica le pregatea dupa retete numai de ea stiute. Dupa-amiaza, ma rasfatam cu branzica proaspata de vacuta, cu fire de ceapa sau de usturoi, pe care le smulgeam direct din pamantul afanat, iar vara erau nelipsite apetisantele rosii, luate din lujerii incarcati ca niste ciorchine.

Dulciurile nu imi lipseau niciodata, insa nu erau cumparate de la bacanie, ci facute in casa, chiar de bunica. Si cate retete stia bunica !

Bunicii mei aveau tot timpul grija sa imi prepare suc din fructele din livada.Imi spuneau ca fructele si legumele sunt deosebit de hranitoare si prin ceea ce contin ( ei nu stiau de vitamine), ajuta corpul sa lupte impotriva anumitor boli, ba chiar ca sunt secretul tineretii.Imi dadeau exemplu animalutele din ograda care zburdau fericite toata ziua.Bunica credea ca sunt cele mai sanatoase fiinte, deoarece ele nu mananca mancare preparata, ci doar ce gasesc in natura.

Toata mancarea bunicilor era "naturala", asa imi spuneau ei.

Spre toamna, camara se umplea de compoturi, dulceata din fel de fel de fructe si alte mirodenii pe care bunica le pregatea cu mare dragoste, pentru a fi degustate iarna. 

Sa nu credeti ca bunica nu imi gatea mancaruri cu carne !

Bunica avea intotdeauna grija sa-mi asigure necesarul de proteine, gatindu-mi carnea animalutelor din ograda. Uneori, imi pregatea si peste deoarece bunicul obisnuia sa pescuiasca in lacul de langa comuna si unde ma lua si pe mine.E drept, ma cam plictiseam si trebuia sa-mi petrec vremea citind pentru a nu deranja cumva operatiunea la care bunicul participa si care mai totdeauna se finaliza cu 4-5 pesti in plasa.

Le-am urmat sfatul bunicilor mei si mai tarziu, cand am crescut, mi-am dat seama de importanta indemnurilor lor de a ma hrani sanatos.Am inteles ca numai cu o alimentatie ecologica ne putem pastra atat corpul cat si mintea, sanatoase.Am inteles cat adevar se ascunde in dictonul « Mens sana in corpore sano » .Nu numai practicarea sportului este importanta in viata, ci si grija pentru o hranire dupa principii bine stabilite de specialisti.

Mi-am deschis ochii inlacrimati si am aruncat o ultima privire spre cerul insorit, inainte sa plec spre casa.Nu mi-am dat seama cat timp trecuse, dar oricum foarte mult, pentru ca ploaia se oprise. Norii se odihneau plutind departe de soare.

Doar o lumina de ametist scalda intreaga zare.Cu ochii in pamant, imi ascultam mersul ingreunat, gandindu-ma la bunicii mei si la importanta educatiei pe care mi-au dat-o. Mi-am dat seama ca ceea ce retraisem mai devreme a fost cel mai important moment din viata mea: acela cand am invatat sa mananc sanatos.