Miniatura vocal-instrumentala in creatia lui Edvard Grieg

Miniatura vocal-instrumentala in creatia lui Edvard Grieg 

".am captat comoara bogata a cantecelor populare ale patriei mele si am incercat sa creez o arta nationala din emanatia necercetata inca a sufletului popular norvegian" [1]. Astfel si-a exprimat crezul artistic compozitorul norvegian Edvard Grieg (1843 - 1907). Toata sensibilitatea marelui muzician, numit si "Chopin al Nordului", tot talentul sau creator au fost inchinate dorintei de a face cunoscute obiceiurile, sperantele, emotiile, suferintele, intr-un cuvant sufletul poporului sau, dar si frumusetile naturii nordice, intr-o muzica de esenta nationala, melodiile sale constituind adevarate bijuterii ale genului. Efervescenta culturala si decorul salbatic, incantator al localitatii natale, Bergen au oferit din plin compozitorului un cadru favorabil creatiei. Totodata, sensibilitatea sa literara aparte si predispozitia deosebita pentru pian, cat si casatoria cu Nina Hegerup, o soprana cu calitati deosebite, toti acesti factori l-au inspirat pe Grieg sa creeze incantatoare miniaturi vocal-instrumentale. De remarcat: aproape in totalitate, liedurile lui Grieg sunt scrise pentru voce de soprana. Nu trebuie neglijata nici mostenirea poetica daneza, reprezentata stralucit de Andersen, si nici coincidenta ca Grieg sa fi trait in perioada de aur a poeziei norvegiene, in particular a colaborarii, catre 1870, cu Bjǿrson si Ibsen, doua personalitati remarcabile ale literaturii nordice.

Creatia de lied a lui Grieg a fost influentata, intr-o prima etapa, de liedul german, perioada studiilor facute la Leipzig fiind marcata de melodismul lui Franz Schubert si de romantismul profund al lui Robert Schumann.

Liedurile op. 2 (compuse in anul 1861): Fiica morarului, Sub norii cenusii, Cuprins de visuri intunecate si Ce zici?, pentru contralto si pian, pe versuri de Adalbert von Chamisso si Heinrich Heine fac parte din categoria liedurilor de inspiratie germana, datand din perioada studentiei.

Liedul Fiica morarului, pe versuri de Adalbert von Chamisso, este in mod cert inspirat de creatia lui Schubert. Preludiul pianistic al miniaturii (mas.1-5) aminteste in mod frapat de partitura pianistica a celebrului "Gretchen am Spinnrade" (Margareta la vartelnita), op.2 al lui Franz Schubert.

Preludiul liedului Fiica morarului

Fragment din preludiul liedului Gretchen am Spinnrade de Schubert:

Structurat conform versurilor poeziei lui Chamisso: Preludiu (mas. 1 - 5) sectiunea A (mas. 5 - 20 ), sectiunea B (b - mas. 21 - 41 / b₁- mas. 42 - 59) si sectiunea A variat(mas. 60 - 78) + Postludiu pianistic, liedul este un sfasietor strigat de durere. Analogia pe care Grieg o realizeaza intre nefericita "Gretchen am Spinnrade" a lui Schubert si "Fiica morarului", sedusa si abandonata, consta in asemanarea aproape izbitoare a muzicii preludiului pianistic cat si cu ideea comuna a poemului. Preludiul pianistic, a carui muzica aminteste atat de mult de Schubert, se desfasoara in masurile 1-5 tot pe o insiruire de saisprezecimi intr-o miscare Andante serioso, dar, daca la Schubert vartejurile saisprezecimilor sugerau miscarea vartelnitei Margaretei, la Grieg sensul preludiului se schimba. Departe de a sugera invartirea aripilor morii, caci Chamisso vorbeste in poemul sau despre o moara de vant, curgerea greoaie a saisprezecimilor, insotite de armonii sumbre, pare, mai curand, a invita la ascultarea unei tragice povestiri.

Sectiunea A (mas. 5 -20) prezinta cadrul actiunii: zgomotul morii de vant, teiul si suspinele inlacrimate ale fiicei de morar (acest cadru si chiar subiectul poemului ne duc cu gandul si la Rusalka lui Dargomajski). Expunerea muzicala a cadrului se desfasoara pe o inviorare a discursului: poco piu mosso. Acompaniamentul pianistic insoteste cu naturalete, la un interval de sexta vocea aducand mici completari melodiei vocale pe valorile mari (patrime cu punct in masura de 3 / 8 ) sau pe pauze:

Scriitura plina de simplitate a acompaniamentului pianistic este compensata prin balansul continuu intre: si minor - si major - mi minor (cu cadenta pe mi major cu 7 inainte de fermata), care confera o atmosfera plina de dramatism discursului muzical, dar linia melodica a vocii, deosebit de frumoasa, cursiva, tradeaza sursa schubertiana.

Sectiunea mediana B prezinta in componenta sa doua microstructuri contrastante: b si b₁. In micro-sectiunea b (mas. 21 - 41), tempo-ul - Allegro -si acompaniamentul agitat al figuratiilor armonice in saisprezecimi, subliniaza framantarea interioara a personajului si nuanta de repros a cuvintelor. A doua micro-sectiune, b₁ (mas. 42 - 59) expune o muzica contrastanta fata de cea precedenta, delimitata fiind de un moment de fermata. Compusa ca un quasi recitativo, care se sprijina pe acordurile rare ale pianului, micro-sectiunea b₁ exprima o resemnare plina de demnitate, care incearca sa contrazica sentimentul reprosului anterior. Un plus de dramatism va aduce schimbarea organizarii ritmice din 3 / 8 in 2 / 4, in masurile 52 - 58, schimbare insotita de o largire agogica prin indicatia piu lento.

Sectiunea a treia a liedului: A variat, reia inceputul muzicii primei sectiuni. Daca in prima sa aparitie discursul muzical avea rol descriptiv, acum, in reluarea finala, muzica urmareste a exprima tristetea, regretul ce se degaja din versurile poemului:

"Unde-i cel ce nu mi-a fost credincios?

Tu, vantule poarta-mi tristetea si nu-l cauta in zadar,

Pierdut e in veci pentru mine."

Apogeul disperarii este exprimat intr-o miscare - piu lento poco a poco rit. - pe reluarea versului "si nu-l cauta in zadar". Vocea sugrumata de durere abia sopteste ultimile cuvinte. Intr-o atmosfera solemna, funebra aproape, postludiul pianistic readuce curgerea saisprezecimilor in - Andante serioso - expusa in preludiu, cadentand in final pe tonica - si minor.

Liedurile op. 4 (compuse in 1863 - 1864): Orfanul (Weise), Roua diminetii (Morgentau), Adio (Abschied), Cantec de vanatoare (Jägerlied), Cantec vechi (Altlieder) si Unde sunt ei? (Wo sind die hin?), pe versuri de Chamisso, Heine si Uhland, iradiaza deja o deosebita bogatie lirica, o armonie indrazneata si o adecvata corespondenta intre muzica si verb.

Poezia scandinava, cea daneza si cea norvegiana ii va inspira lui Grieg un lung sir de miniaturi vocal-instrumentale, cuprinse in 19 opus-uri, care pe parcursul timpului, capata o amprenta personalizata prin specificul armonic si ritmic al muzicii nordice. Tematica poemelor alese pentru a fi "puse pe muzica" este foarte variata. Poezia daneza care canta viata poporului, cu sentimentele, eroii si legendele lui, cu natura salbatica si incantatoare, conduce la impregnarea muzicii cu melodii de factura populara, cu teme bine conturate, cu colorit aparte, cu ritmuri si armonii specifice. Caraterul national impregnat in muzica nu va fi la fel de puternic in liedurile compuse pe versuri ale poetilor norvegieni, tematica poeziilor lor fiind limitata la indeletnicirile vietii cotidiene.

Valorificand la maximum relatia muzica-poezie in miniaturile sale vocal-instrumentale, compozitorul urmareste ca prin insotirea cu textul, muzica sa acorde un plus de valoare poemelor. Ceea ce au realizat Glinka si Dargomajski pentru vorbirea-cantata rusa, a incercat a realiza si Grieg pentru muzica nordica. El a acordat o deosebita atentie prozodiei limbilor daneza si norvegiana, limba daneza, fara guturalismele germanice dure, favorizand o expresie mai calda, mai moale, mai omogena. Recitativul, atat de mult folosit in creatia compozitorilor Scolii nationale ruse, se va regasi si in creatia lirica a lui Grieg, dar el il va inzestra cu un caracter melodic[2]. Intrucat limbile nordice nu sunt de larga circulatie, autorul a realizat de la bun inceput si o varianta in limba germana

Poetul danez din ale carui versuri Grieg s-a inspirat cel mai mult este Hans Christian Andersen, creatia sa lirica regasindu-se in: Liedurile op. 5 - Melodiile inimii (1.Ochi caprui, 2. Inima poetului, 3. Te iubesc, 4. Sufletul meu e puternic ca stanca); Liedurile op. 15 (nr. 2 - Dragostea; nr. 3 - Melodie populara din Langeland) si sapte din cele noua lieduri ale opus-ului 18 (1. Plimbare in padure; 3. Ultimul cantec al poetului; 5. Poezie; 6. Mesteacanul; 7. Cabana; 8. Bobocul de trandafir). Alaturi de Andresen, un alt poet danez care l-a inspirat pe Grieg a fost Christian Richardt, poemele sale Durerea mamei si Furtuna de toamna regasindu-se in ciclurile de Lieduri op. 15 si op. 18.

Liedul Vandring i skoven, op. 18 nr. 1 (Plimbare in padure), pe versurile lui Hans Christian Andersen, canta bucuria dragostei implinite. Fericirea este atat de mare, incat se pare ca si natura participa cu frumusetile sale la aceasta sarbatoare a dragostei:

".Padure, bine te-am gasit.

Aud in crengi privighetori

Ea e cu mine, draga mea,

Iubirea sufletului meu."

Compus in forma strofica (trei strofe), liedul este organizat astfel: Preludiu pianistic -(mas.1 -4) - Sectiunea A (Strofa), compusa din doua propozitii: a (mas. 5 - 13) si a₁ (mas.14 - 25) + interludiu (la final, dupa strofa a treia, cu rol de postludiu).

Desi poezia este plina de lirism, liedul are un caracter mai mult ritmic decat liric. Muzica preludiului expune un motiv pe trei timpi: triolet cu rol de anacruza, continuat de doua patrimi in acorduri. Acest motiv costruieste, prin reluare, preludiul si interludiile miniaturii:

Datorita tempo-ului vivace, aceasta expunere secventata descendent, pare a anunta, mai curand, desfasurarea unui discurs salbatic ritmat, decat al unei muzici lirice, asa cum sugereaza versurile poeziei. Prima fraza - a - a perioadei (A) se caracterizeaza prin prezenta in acompaniament a acordurilor de cvinta, intervale caracteristice muzicii norvegiene.Ele domina acompaniamentul (nu numai in cazul de fata), si apar fie percutate si foarte ritmate, asa cum se regasesc in acest lied, fie avand aspectul unei pedale, imitand un cimpoi. Linia vocala este construita din note repetate si salturi intervalice de cvarta, descendenta si ascendenta:

Compus in tonalitatea sol bemol major, liedul Plimbare in padure este fie o anticipare, fie o consecinta a compunerii partii a III-a a Sonatei pentru vioara si pian in do minor, cea mai norvegiana dintre lucrarile camerale ale lui Edvard Grieg (trei sonate pentru vioara si pian si o sonata pentru violoncel si pian). Desi sonata, spre deosebire de lied, este compusa in tonalitate minora si releva un patetic dramatism, tema I din partea a III-a a sonatei este aproape identica cu melodia vocala a liedului:

Tema liedului Plimbare in padure:

Tema I a partii a III-a din Sonata pentru vioara si pian in do minor: 

Se poate observa aceelasi aranjament ritmic al melodiei in masura, atat la voce, cat si la vioara. Chiar daca intervalul pe care evolueaza vocea, descendent si ascendent, este cel de cvarta, iar la vioara este cel de cvinta, muzica respira acelasi parfum fermecator si salbatic al fiordurilor norvegiene si, desigur, al muzicii populare norvegiene. A doua fraza a perioadei liedului, pe un scurt moment tranquillo (mas/13 - 17), incearca sa fie mai lirica, ajutata de un legato sustinut al acompaniamentului pianistic, deosebit de transparent, dar atmosfera vioaie revine imediat (in mas.18), in notatia agogica - animato. Intervalele de cvarta, in inlantuire ascendenta, isi reiau dansul vivace, cadentand optimist pe un poco rit. Postludiul pianistic (cu rol interludic intre strofe) reia arabescul broderiei din formula preludiului (4 / 4 )etc.

Acum, insa, in sens ascendent, in nuanta mezzoforte. Ultimile doua note ale pianului in registrul grav suprind cu sonoritatea lor soptita, delicata, efemera. Liedul Plimbare in padure nu este, poate, o capodopera, dar, prin influentele muzicii populare norvegiene semnalate si prin abordarea poeziei daneze, se incadreaza in contributia acestui mare compozitor la configurarea culturii nationale scandinave.

Poezia norvegiana reprezentata de nume sonore: Ibsen, Bjøerson, Julius Paulsen, Aasmund Olafien Vinje, Andreas Munch, Otto Benzon, se regaseste transpusa muzical de Grieg, partial, in opusurile nr. 19, nr. 15, nr. 18, si in totalitate in opusurile nr. 21, nr. 25, nr. 33, nr. 39, nr. 44, nr. 58, nr. 59, nr. 61, nr. 67, nr. 69 si nr. 70.

Dupa Liedurile opus 9, compuse, in totalitate, pe versuri ale poetului norvegian Andreas Munch (1. Harpa; 2. Cantec de leagan; 3. Apusul soarelui; 4. Plecarea vaporului), cele patru miniaturi vocal-instrumentale din ciclul, op. 21, in care rasuna optimismul si exaltarea tineretii, sunt scrise pe texte din nuvela lui Bjørson, Kiskerjenten (Fiica pescarului)

In liedul nr. 1, Det forste mote (Prima intalnire), compus in tonalitatea re bemol major, in 1873, orchestrat intre 1894-1895, reinvie admiratia si comuniunea lui Grieg cu natura scandinava:

"Tu bucurie a primei intalniri, esti ca o zi de primavara, ca un cantec pe care murmurul valurilor mi-l alinta auzului toata seara, ca sunetul cantator al cornilor ce se prelinge prin padure si ne inflacareaza puterile pe care nu le banuiam in noi".

Optimismul tineresc al muzicii se rasfrange si asupra armoniilor figurative din pasajul introductiv al pianului, si in continuare pe parcursul acompaniamentului propriu-zis, care se afla intr-o simbioza perfecta cu vocea. In miscarea Molto andante, partitura pianistica insoteste linia melodica cu acorduri in sonoritati diafane (pp si ppp), care sugereaza profunzimea sentimentului pe care il insufla textul. Lirismul liniei melodice irizeaza prin ornamentele deosebit de delicate care subliniaza specificul muzicii norvegiene:

O usoara agitatie agogica (piu mosso) insoteste cuvintele: "si ne infacareaza puteri nebanuite." pentru a se linisti (Piu sostenuto al fine) pe culminatia melodica (a unui ambitus larg de o octava si o sexta) si dinamica a miniaturii (mas. 22-24), sustinuta de acompaniamentul in octave descendente ale pianului. Postludiul pianistic, care cadenteaza in tonalitatea de baza, re bemol major, incheie liedul intr-o ascendenta emotionanta de saisprezecimi, impodobite cu duble apogiaturi, o ornamentatie specifica muzicii lui Grieg.

Motivul melodic: fa - sol - la cu care incepe primul lied, formula liant a ciclului, apare si in al doilea lied al opusului nr. 21: God morgen (Buna dimineata). Compus in tonalitatea re major, cu o organizare ritmica des intalnita in muzica norvegiana: 6/8;  si liedul reda bucuria sosirii unei noi zile printr-o muzica de factura populara, contrastanta, in miscarea Molto vivace. Este un discurs muzical plin de temperament ce reda optimismul si seninatatea sincera a sentimentelor degajate din textul abordat:

"Soarele s-a trezit, soarele a rasarit, bucuria a inmugurit, durerea s-a

risipit. Soarele si-a trimis razele pretutindeni pe ape, pe stanci.

S-a trezit, s-a trezit! Rauna padurea. Au rasarit sperantele!."

Linia melodica vocala plina de voiosia si prospetimea muzicii populare norvegiene este sustinuta de insistenta octavelor (intr-un acompaniament de bourdon) care par a se "rezolva" pe intervalul de cvinta ascendenta:

Repetarea la nesfarsit a cuvintelor: "s-a trezit, s-a trezit" se produce  intr-un canon cu instrumentul acompaniator, mai intii in forma simpla, apoi in reluarea ornamentata cu mordente si cu sustinerea aproape dansanta a basului, intr-o continua alternanta cvinta-sexta.

In finalul miniaturii, este utilizata o formula melodico-ritmica pe care Grieg o indrageste mult:

incat ea se regaseste, spre exemplu, si in prima Sonata pentru vioara si pian, in la minor, ca o frecventa concluzionare de fraza:

Al treilea lied al opusului 21 - Jeg giver mit digt til varen (Inchin primaverii cantecul meu) este compus in duioasa tonalitate sol diez minor, tonalitate invaluita, la inceputul si la finalul lucrarii, de omonima majora - si major. Preludiul pianistic, expus in si major, (mas.1 - 4) contine repetarea unui scurt motiv ornamental, cu duble apogiaturi, sustinute de armonia glisanta a celorlalte trei voci ale partiturii pianului:

Linia melodica a vocii cu un mers lin se sprijina pe armoniile pianului, in permanenta miscare modulanta, independenta, prin propriul discurs muzical construit de octavele mainii drepte:

In sectiunea mediana a liedului, o muzica contrastanta a acompaniamentului surprinde si prin modulatii indraznete: sol diez minor - mi bemol major (mas. 15 - 22):

Revenirea la tonalitatea initiala, sol diez minor, in masura 22 prezinta un mic coral, asemanator unei declamatii patetice inchinate primaverii, pe versurile:

"Voi, cantecelor, zburati spre primavara si aduceti-mi-o mai repede!

Voi, cantecele mele pline de tristete, zburati spre primavara prietena voua."

Masura 29 aduce in acompaniament, pe o miscare piu lento, continuata de ritenuto, doua arpegii ascendente de si major, pentru o cadentare timida si alunecoasa, dar definitiva, in cadrul postludiului pianistic (mas.29-37) pe tonica - si major.

Ultimul lied - Tak for dit rad (Iti multumesc pentru sfatul bun), incheie intr-o atmosfera furtunoasa , deosebit de ritmata ciclul op. 21. Intr-un Allegro molto e con fuoco, muzica scrisa de Grieg pentru aceasta miniatura vocal-instrumentala, organizata in forma: A (mas. 1 - 17) B (mas. 18 - 28) A variat (mas. 29 - 53 ) + Coda, cu elemente cadentiale (mas. 53 - 59), este construita, in totalitate, pe formule ritmice bine marcate de accente (in sectiunile A si A variat):

In sectiunea B, partitura pianistica prezinta un acompaniament acordic sincopat, prin alternarea mainii stangi cu mana dreapta, marcat de momente sforzando, care creaza o stare tensionata:

Ambitusul vocal de sextadecima (do# - la), tempo-ul Allegro molto con fuoco si scriitura punctata si pigmentata de accente, ofera glasului posibilitati de exprimare vocala ampla, care depaseste cadrul intim al lied-ului. Asa cum se observa si in lied-urile prezentate mai sus, dar si in toate celelale miniaturi vocal-instrumentale pe care le-a compus de-a lungul vietii, Grieg s-a straduit intotdeauna ca vocea sa nu fie acoperita de acompaniamentul pianului sau de a concentra elementul melodic in partitura pianistica. In dialogul cu vocea, pianul creaza atmosfera sau contribuie la imprimarea acelei emotii pe care o sugereaza textul, nu de putine ori survoland intreaga claviatura, insa cu o tehnica clar cizelata. Grieg condenseaza spiritul poemului pentru a reda esenta mai curand, decat de a o etala in sens linear. De aceea utilizeaza cel mai adesea forma strofica. Melodica lui Grieg se caracterizeaza prin utilizarea de motive scurte, pregnante, cu frecvente pendulari intre major si minor, asemeni specificului melodiilor populare norvegiene, cu structuri melodice pentatonice sau derivate din pentatonic, ce pun in evidenta stilul rustic nascut din langeleik (un instrument popular vechi), chiar daca motivele melodice nu sunt imprumutate, ci create de autor. In ceea ce priveste armonia, aceasta este determinata fie de tema-melodie, fiind extrasa din insasi structura modala a melodiei, fie libera, autorul calauzindu-se de tonalitatea generala a melodiei, folosind armonia tonala, insa, fara indoiala principala sursa a originalitatii armonice a compozitorului este incursiunea in domeniul cantecului popular norvegian. Grieg utilizeaza intens cromatismele, de preferinta in directie ascendenta, nu atat pentru modulatie, cat mai ales pentru un specific coloristic. Utilizeaza, de asemeni disonanta, intervale melodice de secunda si septima, frecvent intervale de cvarte si cvinte perfecte sau marite, sirurile de cvinte folosite in acompaniament ("preluate din modul de acompaniere a viorii din Hardanger" ), succesiuni de acorduri de septima si nona, precum si rezolvarea sensibilei pe dominanta si nu pe tonica, toate aceste elemente decurgand din structura modala sau pentatonica a melodiilor. Chiar daca spre finele vietii, va fi influentat mult si de creatia franceza, in special de cea impresionista, Grieg utilizeaza pe o treapta superioara de maiestrie artistica firul inspiratiei populare. Celebru miniaturist, el este emblema muzicii nationale, totodata unul dintre reprezentantii pricipali ai tendintelor de continuare a spiritului romantic.