Vincenzo Russo: 1876 (compozitiile poztului)

Vincenzo Russo

"Rose! Che belle rrose. e vuje durmite! Trandafiri, ce frumosi trandafiri

Ma nun ve sceta stu prufumo doce si voi dormiti! Dar nu va trezeste acest

e 'primavera. parfum dulce de primavara?!

Nun sentite 'e voce! Nu-i auziti vocea?!

Ma vuje core 'mpieto ne tenite? Dar voi nu aveti o inima-n piept?!

(Voi =vuje, este luat nu ca plural ci pronume de reverenta)

In ultimul deceniu al secolului trecut, canzona napolitana s-a imbogatit cu compozitiile unor poeti definiti ca "della plebe" Cateva critici in analizele si clasificarea lor, i-a caracterizat pe acesti putini rafinati, (dar poeti genuini (autentici) dialectali), cu rang de versificatori ocazionali si minori.

Intr-adevar, multe canzone splendide, expresive si sentimentale

s-au nascut gratie inspiratiei si spontaneitatii unora dintre acesti artisti. Unul dintre poetii "populari" cei mai reprezentativi a fost V. Russo.

Fiul unui cizmar, Giuseppe si al Luciei Ocubro, s-a nascut la Napoli in 16 martie 1876 si a inceput de foarte tanar sa lucreze ca manusar, alaturi de alti marunti artizani. S-a inscris apoi la cursurile serale pentru muncitori, frecventand scolile elementare.

La 18 ani a compus versurile "O ciardiniello" si "No' aggia penza" puse pe muzica de Alberto Montagna pianist talentat si acompaniator al Elvirei Donnarumma pe scena Berariei dell'Incoronata. Din 1897 si pana la disparitia sa prematura, poetul a desfasurat o prolifica colaborare cu Eduardo Di Capua.

Ei au compus multe canzone de succes, dintre care unele au participat la diverse editii ale concursului "La tavola rotonda" (in traducere nu are semnificatia de "masa rotunda" ci de masa comuna -table d'h te-la o pensiune.) organizate de editorul Bideri in decursul lunii septembrie.

Amintim pe cele mai cunoscute:"Chitarrata" 1897, "'A serenata d' 'e rrose" 1899, "Maria, Mari" 1899, "Nterra Pusilleco" 1899, "'I te vurria vasa" 1900, "Nutatta a mare" 1900, "Torna Maggio" 1900, "Filume, Filume" 1901, "Tutt'e passato" 1903, "Canzon bella" 1904.

Autor de succese internationale (Maria Mari a fost tradus in mai multe limbi), Vincenzo Russo a fost totusi constrans sa duca o existenta modesta. Doar in ultimii ani de viata el si-a mai rotunjit veniturile, desfasurand indatoririle de masca la Circul de Varietati. Ros de tuberculoza, pe vremea aceea aproape incurabila, la 11 Iunie 1904 poetul s-a stins din viata avand doar 28 de ani.

Lucid in melancolia sa, Vincenzo Russo a trimis prietenului Di Capua versurile ultimei sale poezii: "L'urdema canzona mia".

"Nun me parlate cchiú de sciure 'e rrose. Nu-mi mai vorbiti de flori si trandafiri

Pe me sti rrose songo senz' addore, Pentru mine aceste roze sunt fara miros.

Nun me dicite: 'a giuventu e nu sciore, Nu-mi spuneti: "tineretea e o floare

Ca chistu sciore mio e muorte gia. Caci floarea asta a mea, e deja moarta.

Pe' me tutt'e fernuto! Pentru mine totul s-a sfarsit!

Addio stagione belle Adio anotimpuri frumoase

Addio rose e viole!.I' ve saluto." Adio trandafiri si viorele . Eu va salut"!