Charles Chaplin (16 aprilie 1889 - 25 decembrie 1977)

Charles Chaplin (16 aprilie 1889 - 25 decembrie 1977)

A-si marturisi identitatea rroma cu 13 ani inainte de moarte - povestea vietii mele / my autobiography (1964)

Daca stereotipul negativ a fost acela care a construit modelul de heteroidentificare a rromilor, conducand la internalizarea stigmatului despre sine si la o autoidentificare etnica deformata, respingerea sau ocultarea propriei identitati culturale a fost modul de supravietuire si de salvare individuala prin aculturatie pentru numerosi rromi, in special pentru aceia care s-au bucurat de notorietate.

In acest context, precum si intr-o epoca de reconstructie a identitatii rromilor in directia formularii fundamentelor unei natiuni cultural-politice rromani, este fireasca descoperirea multor rromi "ascunsi", personalitati ale istoriei si culturii lumii, care fie nu si-au asumat niciodata identitatea rroma, ramanand ca altii sa le dezvaluie originile etnice, fie au facut-o spre sfarsitul vietii fizice, ca o palida si deseori prea-tarzie incercare de a compune un act reparatoriu, ca pentru a multumi si a-si cere iertare de la un parinte renegat sau de la o mostenire tradata.

Cine ar fi crezut ca insusi Charles Chaplin, celebrul Charlot, eternul vagabond si judecator al relelor lumii, a fost rrom?

Si totusi, cel care nu si-a asumat, o viata intreaga, nici ca fiu al unor sarmani artisti ambulanti, nici ca glorie a cinematografiei mondiale, identitatea de rrom, a simtit nevoia sa-si marturiseasca apartenenta etnica cu 13 ani inainte de plecarea din lumea aceasta: "Bunica era pe jumatate tiganca". Mai mult, pare sa explice iubirea fata de arta spectacolului a familiei sale tocmai prin originea rroma a bunicii sale materne: "Cu o asemenea ereditate, nu le-a trebuit mult celor doua fete frumusele ale cizmarului sa plece de-acasa, atrase de mirajul scenei." Disimulandu-si tristetea pe care i-o trezeste atitudinea negativa a familiei fata de bunica "tiganca" printr-o fraza scurta si aparent rece: "Era rusinea familiei", Chaplin incearca sa-i repare amintirea printr-o imagine care reuneste onoarea - "Se lauda totusi ca ai ei isi platisera intotdeauna chiria pentru terenul unde se instala satra." - cu optimismul perceput prin ochii de copil - "Mi-o amintesc ca pe o batranica plina de vioiciune, care-mi facea de fiecare data o primire entuziasta si-mi vorbea ca unui copilas." Regretului de a nu o fi prins in viata prea multi ani, de asemenea disimulat printr-o fraza scurta si cat se poate de neutra - "A murit cand nu implinisem inca sase ani." -, i se adauga o imagine a bunicii care topeste laolalta misterul - "Era despartita de bunicul din motive pe care nici unul dintre ei nu le marturisea." - si aventura - "Dar dupa spusele matusii Kate, bunica avea un iubit si bunicul ii surprinsese odata impreuna." 

"Bunica era pe jumatate tiganca. Era rusinea familiei. Se lauda totusi ca ai ei isi platisera intotdeauna chiria pentru terenul unde se instala satra. Numele ei de fata era Smith. Mi-o amintesc ca pe o batranica plina de vioiciune, care-mi facea de fiecare data o primire entuziasta si-mi vorbea ca unui copilas. A murit cand nu implinisem inca sase ani. Era despartita de bunicul din motive pe care nici unul dintre ei nu le marturisea. Dar dupa spusele matusii Kate, bunica avea un iubit si bunicul ii surprinsese odata impreuna. () Cu o asemenea ereditate, nu le-a trebuit mult celor doua fete frumusele ale cizmarului sa plece de-acasa, atrase de mirajul scenei."

In acelasi sens, referitor la o casatorie nedorita de familia Chaplin, David Robinson, unul dintre biografii lui Chaplin, vorbeste despre casatoria strabunicului lui Charles, Spencer Chaplin, cu 'o tiganca de 17 ani, pe nume Ellen Elizabeth Smith, in biserica St. Margaret din Ipswich. Printre martorii la aceasta casatorie s-a numarat si tatal fetei, care nu stia carte, dar nu a fost prezent nici un membru al familiei Chaplin, ceea ce demonstreaza ca acestia s-au opus casatoriei. Ellen Elizabeth a murit in 1873, la numai 35 de ani, si nu s-a pastrat nici o fotografie a ei, asa ca putem numai specula in legatura cu faptul ca Chaplin i-a mostenit chipul remarcabil, parul de carbune si acei ochi minunati.'