Accidente transfuzionale si postransfuzionale

ACCIDENTE TRANSFUZIONALE SI POSTRANSFUZIONALE

TRANSFUZIA DE SANGE - introducerea de sange, plasma sau globule rosii in sistemul circulator al unui bolnav.

Conditia fundamentala a oricarei transfuzii este introducerea in organismul primitorului a unui sange compatibil cu sangele organismului sau.

Orice transfuzie de sange se incepe obligatoriu prin:

-determinarea grupei sangvine si a RH-ului primitorului, apoi a donatorului prin cele doua metode BETH-VINCENT si SIMONIM.

-efectuarea reactie de compatibilitate directa JEAN BRAU intre sangele primitorului si donatorului

-urmarirea efectelor clinice ale primilor ml de sange perfuzati(proba biologica OELECKER)

Transfuzia de sange poate fi efectuata numai daca exista o identitae antigenica intre sangele donatorului si primitorului.

In cursul si dupa terminarea transfuziei de sange pot sa apara o serie de accidente. Aspectul lor clinic este foarte variat si de aceea ele trebuie recunoscute cat mai repede posibil.

CLASIFICARE: -accidente imunologice

-accidente non-imune

ACCIDENTE IMUNOLOGICE: -sunt reactii imunologice impotriva eritrocitelor, trombocitelor, leucocitelor sau a alor antigene plasmatice.

Incompatibilitatea de grup in sistemul O, A, B- este unul dintre accidentele cele mai grave postransfuzionale manifestandu-se sub forma socului hemolitic.

Simptomatologie: frison, stare generala alterata, tahicardie, dispnee, paloare, cianoza, vajaituri in urechi, dureri lombare si uneori retrosternale, eritem facial. Datorita distrugerii in masa hematiilor apare hematuria urmata de reducerea secretiei urinare pana la anurie.

Interventii: deoarece aparitia hemolizei acute se manifesta imediat dupa inceputul transfuziei, prima masura care se adopta este intreruperea transfuziei si anuntarea medicului.

perfuzarea bolnavului in ritm sustinut cu NaCl pentru mentinerea diurezei orare;

incalzirea bolnavului prin invelirea cu paturi;

administrarea de lichide caldute;

recoltarea urinei in caz de hematurie;

oxigenoterapie;

la indicatia medicului se administreaza diuretice pentru fortarea diurezei, alcalinizarea urinei prin administrarea bicarbonatului de sodiu, corticoterapie, heparinoterapie.

Aceste mijloace terapeutice trebuie instituite cat mai rapid, iar rezultatul este mai favorabil cu cat cantitatea de sange incompatibil perfuzata este mai mica..

Reactia hemolitica postransfuzionala tardiva: -apare dupa 6-7 zile de la administrarea transfuziei pa pacientii imunizati in antecedente prin transfuzie sau sarcina. In serul acestor pacienti cu imunizari anterioare titrul anticorpilor este foarte redus si nu poate fi depistat prin teste obisnuite. Cand se adimistreaza o noua transfuzie titrul anticorpilor creste rapid cu o constituire a tabloului de hemoliza in decurs de o saptamana.

Simptome: febra, anemie, icter, uneori hemoglobinurie

Transfuzarea unui sange alterat

sangele alterat produce fenomene asemanatoare socului hemolit . Bolnavul prezinta: frison, cefalee, stare generala alterata, icter tegumentar.

Interventii: - se intrerupe imediat transfuzia si se anunta medicul.

Evolutia acestor ictere postransfuzionale este de obicei benigna.

O alta reactie imunologica apare printr-un mecanism de hipersensibilitate imediata datorita unor anticorpi aflati in plasma pacientilor transfuzati care nu au acest tip de imunoglobulina si au fost sensibilizati in prealabil. Acesti bolnavi prezinta: urticarie, eritem, edeme periorbitale, hipotensiune, bronhospasm.

Inerventii: administrare de antihistaminice, cortizon, adrenalina.

ACCIDENTE NON-IMUNE

1. Transfuzia de sange infectat: este un accident foarte rar; sangele infectat cu germeni virulenti provoaca febra si frisoane foarte puternice care apar de obicei la 1-2h dupa terminarea transfuziei. In astfel de cazuri se anunta medicul si pana la interventia lui se combate frisonul prin incalzirea bolnavului cu paturi si administrarea de lichide caldute.

-prezenta substantelor piretogene in sange provoaca frison usor, cefalee, febra.

In general nu sunt urmari asupra organismului si se rezolva fara tratament.

-sangele infectat cu virusul HIV, HBs, HCv, nu provoaca reactii imediate; vor aparea manifestari tardive dupa trecerea perioadei de incubatie.

-embolia pulmonara cu cheaguri se datoreaza microcheagurilor din sangele vechi, timp indelungat conservat. Bolnavul se cianozeaza brusc, devine agitat, prezinta dureri toracice, tuse chinuitoare insotita de hemoptizie si febra.

Interventii: oxigenoterapie, respiratie artificiala sau chiar IOT.

2. Supraincarcare volemica: administrarea intr-un ritm accelerat a unei mari cantitati de sange poate provoca dilatatia acuta a inimii. Bolnavul prezinta: trahicardie, dispnee, cianoza, tuse seaca, jugulare turgescente, dureri toracice, hipotensiune.

Interventii: intreruperea imediata a transfuziei poate fi suficienta pentru restabilirea situatiei daca se aplica de la aparitia primelor simptome. Se anunta medicul si se pregateste medicatie cardiotonica si opiacee.

3. Transfuzarea sangelui neincalzit: sangele trebuie sa fie administrat la o temperatura cat mai apropiata de temeratura corpului. Sangele neincalzit poate produce hipotermie generalizata, hemoliza intravasculara cu blocaj renal, acidoza metabolica sau chiar stop cardiac(prin scaderea debitului cardiac).

4. Inoxicatia cu citrat: sangele recoltat de la donator este amestecat cu o solutie de conservare(CPD-adenina). Uneori prin administrarea rapida a unei cantitati mari de sange bolnavul poate avea spasme musculare si se poate observa prelungirea intervalului QT pe EKG. De aceea in cazul in care se administreaza o cantitate de sange mai mare de 2l la fiecare 20min se administreaza 1g de Ca gluconic la fiecare litru de sange transfuzat.

DE RETINUT!

Daca pentru un bolnav constient aceasta simptomatologie este usor de recunoscut, pentru un bolnav aflat sub anestezie generala sau in stare de coma orice modificari hemodinamice inexplicabile in timpul transfuziei trebuie sa atraga atentia aparitiei unui accident postransfuzional.