PERSONALITATEA ALCOOLICULUI

PERSONALITATEA ALCOOLICULUI

Personalitatea este suma trasaturilor morale si/sau intelectuale proprii unei persoane , prin care aceasta se individualizeaza si se remarca .

Personalitatea alcoolicului -manifesta doua forme de dependenta :

1. psihica- se dezvolta in contextul relatiilor sociale de emulatie afectiva pe fondul careia consmul de alcool devine un fel de stimulator fizic si psihic.

Se instaleaza rapid la persoanele care au labilitate psihica si depresie.

Euforia indusa de alcool da senzatia unei valori de sine mult mai favorabile reducandu-se astfel tensiunea intra-psihica

b.    fiziologica : este generata de faptul ca la primul consum de alcool creierul secreta dopamina care determina o reactie in lant care cere in continuare consumul de alcool.

Fazele consumului de alcool:

faza de excitabilitate neuorofizica sau psihomotorie :

persoana in cauza traieste o stare de euforie, apare impresia unui hiperenergetism somatic , accelerarea proceselor afective. In realitate alcoolul produce o excitabilitate neuropsihica dar nu sporeste performantele ci modifica abilitatea individului de a se auto-analiza critic datorita ingustarii campului cunostintei.

2. Tulburari neurovegetative si psiho-motorii :

senzatii de voma , rau , transpiratii , ameteala , modificari ale activitatii cardiace , tulburari de echilibru si control al miscarilor , modificari in activitatea sfincterelor ;

3. Tulburari psihice de natura depresiva sau agresiva :

a. tulburari de natura depresiva- sunt insotite de o incetinire a ritmului ideatic, repliere a sentimentelor/ mahmureala

3. tulburari de natura agresiva- apare nevoia de a-si administra substanta , se vor simti ca niste ratati, au nevoie de o schimbare a imaginii si recurg din nou la alcool.

Fiecare ciclu duce individul tot mai jos in degradarea fizica si psihica pana ajung la starea de dementa.

Indivizii sunt in asa masura afectati incat nu-si mai pot controla activitatea mentala si motrica.

La tratament , daca nu exista dependenta fizicia recuperarea este mai probabila prin acordarea alternativei afectivitatii.

In cazul abstinentei apare perioada de sevraj.