STADIUL ACTUAL AL CERCETARILOR PRIVIND EFECTELE TERAPEUTICE ALE EXTRACTELOR SI PRINCIPIILOR BIOACTIVE DE ECHINACEA PURPUREA

STADIUL ACTUAL AL CERCETARILOR PRIVIND EFECTELE TERAPEUTICE ALE EXTRACTELOR SI PRINCIPIILOR BIOACTIVE DE ECHINACEA PURPUREA

1. 5tudii realizate cu extracte si principii bioactive de Echinacea purpurea

Efecte imunomodulatoare

Stuppner (1985) a demonstrat ca sucul proaspat obtinut din E.purpurea,

determina o stimulare a fagocitozei 'in vitro' la diferite dilutii (10^-3 pana la 10-5 mg/ml), in timp ce la concentratii mari prezinta efecte imunosupresive si citotoxice.

Jurcic si colab. (1989) au studiat efectul extractelor alcoolice obtinute din

radacinile de E.purpurea, administrate oral (3 x 30 picaturi) voluntarilor sanatosi (n = 12). Stimularea maxima s-a obtinut in a 5-a zi a tratamentului (120%), scazand la normal la 3 zile dupa aplicarea discontinua a extractului.

Gaisbauer (1990) a demonstrat efectele extractului de Echinacea purpurea

(Echinacin) in concentratii variate, asupra sangelui integral heparinizat cu 10 I:E./ml eparina. Reactia de fagocitoza a granulocitelor si testul de chemiluminiscenta au dovedit ca influenta extractelor de Echinacea in stimularea fagocitozei depinde de doza si metoda de aplicare.

Stahl (1990) a studiat 'in vitro' functiile PMN porcine, comparativ cu a PMN umane. Sub actiunea extractului de Echinacea s-a obtinut o stimulare a aderentei, chemotaxiei si fagocitozei neutrofilelor .

Roesler si colab. (1991) au testat polizaharidele izolate si purificate din

culturile de celule obtinute din Echinacea purpurea, din punct de vedere al abilitatii lor de a activa 'in vitro' si 'in vivo' fagocitele umane. Aceste substante maresc motilitatea spontana a PMN in agar si sporesc capacitatea acestor celule de a distruge stafilococii. Macrofagele au fost activate sa secrete factorul tumoro-necrotic-alfa (TNF - α), interleukina 6 (IL- 6) si interleukina 1 (IL - 1). Administrarea intravenoasa a polizaharidelor subiectilor umani, induce imediat o scadere a nivelului de PMN in sangele periferic, ceea ce indica o aderare a acestora de celulele endoteliale. Aceasta scadere este imediat urmata de o leucocitoza ce consta intr-o crestere masiva a numarului de PMN si o crestere mai putin accentuata a nivelului de monocite. De asemenea, prezenta formelor imature si a mielocitelor, indica o migrare a acestor celule din maduva osoasa in sangele periferic. Productia de IL-6 a crescut. A fost observata si o accelerare moderata a VSH-ului.

Intr-un alt studiu, in care testeaza aceleasi preparate polizaharidice, Roesler costata ca macrofagele sunt stimulate nu numai in sensul productiei de IL-1, IL-6 si TNF- α, ci si de a produce cantitati crescute de radicali de oxigen-reactivi, de a inhiba cresterea 'in vitro' a Candidei albicans. 'In vivo', constata ca polizaharidele pot induce o stimulare a proliferarii fagocitelor in splina si maduva osoasa si o migrare accentuata a granulocitelor in sangele periferic. Aceste rezultate l-au condus pe Roesler la concluzia ca polizaharidele pot conferi o protectie excelenta pentru soarecii care au suferit infectii letale cu agenti patogeni macrofag-dependente, respectiv granulocit-dependente (Listeria monocytogenes si Candida albicans). In schimb, productia de anticorpi nu este afectata la administarea de polizaharide, ceea ce face discutabila aplicarea lor c1inica.

Egert si colab. (1992) au studiat comparativ arabinogalactanii proveniti de la 2 specii vegetale (Baptisia tinctoria si Echinacea purpurea) pentru a dovedi specificitatea antigenica a extractelor glicoproteine/polizaharide. Utilizand reactia

antigen-anticorp (testul ELISA), Egert a constatat ca regiunile antigenice din glicoproteinele imunoreactive provenind de la cele 2 specii vegetale prezinta diferente structurale.

Steinmuller si colab. (1993) au constatat ca polizaharidele (EP) izolate din

culturile de celule obtinute din Echinacea purpurea, activeaza fagocitele umane si

animale. In acest studiu, au investigat influenta EP asupra imunitatii non-specifice la soarecii imunodeficienti. EP activeaza macrofagele peritonea le izolate de la

animalele de experienta, dupa administrarea de ciclofosfamida (CP) sau ciclosporina (CsA). Macrofagele, tratate cu EP, cresc productia de TNF-α si citotoxicitatea impotriva tumorii WEHI 164, In acelasi mod ca si impotriva parazitului Leishamania -enrietti. De asemenea, se constata o crestere a influxului de granulocite neutrofile in sangele periferic, comparativ cu lotul martor.

Wildefeuer (1994) testeaza 'in vitro' capacitatea extractului de E.purpurea de stimulare a fagocitozei granulocitelor si monocitelor, provenind de la donatori

sanatosi, impotriva Candidei albicans. S-a obtinut o stimulare a fagocitozei cu 30-

45% mai accentuata comparativ cu martorul. Capacitatea de migrare chemotactica a granulocitelor a crescut cu 45% prin aplicarea extractelor de Echinacea purpurea, insa nu a indus transformarea blastica a limfocitelor 'in vitro'.

Melchart si colab. (1995) au studiat activitatea imunomodulatoare a preparatelor ce contin Echinacea pe 134 de voluntari sanatosi impartiti in grupuri: 2 grupuri au fost testate intravenos cu preparate homeopatice complexe ce contin

Echinacea angustifolia D1 (grupul 1), respectiv D4 (grupul 2); 2 grupuri (2 si 3a) au fost testate oral cu extracte alcoolice din radacini de Epurpurea, 1 grup tratat cu

extract de radacini din E. pallida (grupul 3b) si 1 grup tratat cu extract obtinut din

partea aeriana de E.purpurea (grupul 4). Doar in cazul grupurilor 1 si 2 s-a inregistrat o crestere semnificativa a fagocitozei. Nu s-au raportat efecte secundare. Rezultatele obtinute in aceste studii sugereaza ca experimentele viitoare vor viza persoane bolnave in locul voluntarilor sanatosi, iar preparatele de Echinacea vor fi mai bine standardizate sau definite chimic.

Melchart si colab. (2002) au urmarit capacitatea fractiunilor polizaharidice

izolate din culturi celulare obtinute din Echinacea purpurea herba (EPS-EPO Vila), de a contracara efectele negative aparute ca urmare a aplicarii chemoterapiei in cancer. Astfel, 50 de pacienti cu cancer gastric avansat, au primit timp de 3 zile

injectii intravenoase cu 2 mg de fractiuni polizaharidice, dupa care au urmat chimioterapie cu etoposide, leucovorin si 5 -fluorouracil timp de 10 zile. Media leucocitelor, dupa 14-16 zile de la incetarea chimioterapiei a fost de 3630/µL (1470- 5770) la pacientii care au primit EPS-EPO VII a, comparativ cu grupul martor 2370/µL (p=0,015). Nu s-au inregistrat modificari semnificative ale activitatii fagocitare a granulocitelor sau a subpopulatii1or limfocitare. Aceasta inseamna ca fractiunile polizaharidice sunt capabile sa reduca efectele secundare ale chimioterapiei, manifestate prin reducerea gravitatii leucopeniei.

Burger si colab. (1997) au testat preparatele comerciale de suc proaspat de

Echinacea purpurea pentru a evalua 'in vitro' abilitatea acestora de a stimuli productia de citokine de catre macrofage. Preparatele vegetale au fost testate la concentratii variind de intre 10 micrograme/ml si 0,012 micrograme/ml comparativ cu o endotoxina. Concentratiile scazute de Echinacea (0,012 micrograme/ml) au

stimulat macrofagele sa produca cantitati semnificative de IL-1, TNFα, IL-6 (P<0,05) comparativ cu celulele nestimulate. Rezultatele obtinute cu doze reduse de Echinacea sunt probabil asimilate cu efectul antiviral.

Burger si colab (1997) au testat capacitatea extractului obtinut din suc

proaspat presat de Echinacea purpurea de a stimula 'in vitro' productia de citokine in culturile de macrofage expuse la endotoxine. Productia de citokine a fost masurata cu testul ELISA dupa 8 ore de incubare pentru IL-1 si 6, respectiv 72 de ore pentru TNF-x, IL-6, IL-10. S-au utilizat concentratii de extract cuprinse intre 10 mgl ml - 0,012 g/ml. Rezultatele au dovedit ca la concentratii de 0,012 g/ml de extract vegetal se inregistreaza nivele crescute de IL-1, IL-6, IL-10 si TNF-x (P<0,05), comparativ cu martorul. Aceasta inseamna ca la concentratii extrem de mici de extract productia de citokine este stimulata.

Luettig si colab. (1998) au testat capacitatea arabinogalactanului acid de a

activa citotoxicitatea macrofagelor impotriva celulelor tumorale si microorganismelor (Leishmania enrietti). Arabinogalactanul, un polizaharid cu greutate moleculara de 5.000 daltoni, a fost izolat din culturile de celule obtinute din Echinacea purpurea. Acest polizaharid induce productia de TNFα, IL-1 si interferon beta-2 de catre macrofage. In schimb, nu activeaza limfocitele B si nu stimuleaza productia de IL-2, interferon β₂ sau interferon gamma de catre limfocitele T.

Kim si colab. (2002) au testat efectele imunomodulatoare ale extractului de

E.purpurea (EP) si efectul combinat al E.purpurea si E.angustifolia (EPA), pe

voluntari umani, comparativ cu un grup placebo. Nivelul de properdina a crescut cu 21% la lotul tratat cu EPA (p<0,05), cu 18% la grupul tratat cu EP, comparativ cu grupul placebo (p>0,05). Cresterea nivelului properdinei indica o stimulare a

complementului seric si prin aceasta o activare imuna, mai puternica in cazul

extractelor combinate de Echinacea decat in cazul utilizarii doar a extractului de

Echinacea purpurea.

Efecte antivirale, antibacteriene

Braunig B. si colab (1992) au testat pe 180 de voluntari umani extracte de Echinacea demonstrand o reducere a simptomelor si duratei de manifestare a gripei.

Schoneberger si colab. (1992) au testat sucul proaspat de Echinacea purpurea, in vederea reducerii duratei si intensitatii racelii la grupuri de voluntari

umani. Conform acestor studii, efectele sunt dependente de doza administrata. Astfel, pacientii carora li s-au administrat 180 de picaturi zilnic (1 picatura = 20 µ)sau simtit mai bine incepand cu ziua 3, 4 de tratament; la voluntarii carora li s-au

administrat numai 90 de picaturi zilnic nu s-a inregistrat nici o ameliorare. La toti cei 108 voluntari care au suferit de raceli repetate, consecutiv administrarii de Echinacea, s-a redus cu 14% frecventa de aparitie a bolii si severitatea simptomelor .

Egert si colab. (1992) au testat cateva extracte de Echinacea purpurea pentru a le dovedi proprietatile antivirale pe culturi de celule care au fost expuse timp de 4-6 ore infectiei virale. Dupa tratatmentul cu extractul apos obtinut din radacini de E. purpurea, 50-80% din celulele de soarece L929 au devenit rezistente infectiei cu influenza virus si virusul stomatitei veziculare, rezistenta care se pastreaza 24 de ore. 48 de ore mai tarziu celulele devin din nou senzitive la virusi, ceea ce inseamna ca extractul vegetal isi pastreaza actiunea antibacteriana destul de mult timp la temperaturi mari de 60-90 sC.

Gallo si colab. (1997) au administrat suc proaspat de Echinacea purpurea 4

ml/zi timp de 8 saptamani (n =180), mentinand in acelasi timp si un grup placebo.

Rezultatele au fost semnificative. Distanta intre doua infectii a fost de 40 de zile la

grupul tratat cu Echinacea iar 35,2% dintre pacienti nu au mai contactat boala. In

cazul grupului placebo, distanta intre doua imbolnaviri a fost de 25,09 zile si doar

25% au ramas sanatosi.

Hoheisel si colab. (1997) au testat sucul prospat de Echinacea purpurea

(Echinagard) la pacienti cu raceli usoare, fara infectii complicate la nivelul cailor

respiratorii superioare. Pacientii (120 de muncitori suedezi adulti) au acuzat 3 infectii respiratorii in ultimele 6 luni. Comparativ cu grupul placebo (ales la intamplare dintre muncitori), celorlalti li s-au administrat 20 de picaturi oral in fiecare 2 ore in prima zi, apoi de 3 ori pe zi pana in ziua a 10-a. Analiza datelor obtinute a dus la concluzia ca pacientii carora li s-a administrat Echinacea s-au recuperat mai rapid decat grupul placebo (p<0,0001).

Dorn si colab. (1995) au testat efectele extractelor de Echinacea purpurea pe

80 de pacienti, in tratamentul racelii. S-au adminstrat zilnic 450 mg, respectiv 900

mg de extract vegetal, urmarindu-se simptomele bolii comparativ cu un grup placebo. Reducerea simptomelor bolii a fost inregistrata doar la pacientii carora li s-a adminstrat 900 mg de extract vegetal.

Thompson si colab. (1998) au utilizat principii active izolate din Echinacea

purpurea (preparatul farmaceutic Viracea) pentru a testa pe 40 de pacienti infectati

cu hepes simplex virus (HSV). Principiile active din Viracea au prezentat actiune anti- HSV.

Melchart si colab. (1998) au studiat efectul profilactic al extractelor de Echinacea (radacini) pe 3 loturi (lot placebo, lot cu antecedente in infectii respiratorii, lot cu indivizi luati la intamplare). Are loc o reducere a ratei de aparitie a infectiilor actului respirator superior cuprinsa intre 10% si 20%.

Turner si colab. (2001) au testat capacitatea unui extract de Echinacea purpurea de a preveni infectia cu rinovirusuri la oameni. Sub actiunea extractului vegetal doar 36-43% dintre voluntarii umani au contactat virusul, comparativ cu placebo la care incidenta este mai mare (44-57%).

Melchart si colab. (2001) au realizat un studiu clinic complex pe 3396 de pacienti cu viroze respiratorii usoare. Rezultatele indica disparitia mai rapida a simptomelor bolii la grupul tratat cu extract de Echinacea purpurea comparativ cu gupul placebo.

Schultten si colab. (2001) au demonstrat ca Echinacea purpurea (Echinacin EC31 JO) administrat la 80 de pacienti adulti cu viroze respiratorii usoare, le

imbunatateste rapid simptomele racelii (rinoree, senzatie de cald). Disparitia simptomelor s-a produs dupa 6 zile in cazul grupului tratat cu Echinacin, comparative cu placebo - 9 zile (p = 0,0112).

Vonan B. si colab. (2001) au utilizat extractul de Echinacea purpurea (Echinaforce) cu scopul de a reduce frecventa recurentei si severitatea simptomelor

herpesului genital. Studiul a fost realizat pe 50 de pacienti care au fost urmariti timp de 1 an din punct de vedere clinic, imunologic si hematologic. Din 12 luni de urmarire c1inica, doar 6 luni au primit Echinaforce. In final, nu s-au inregistrat modificari semnificative statistic la grupul tratat comparativ cu placebo, in ceea ce priveste frecventa de recurenta si severitatea bolii.

Efecte antiinflamatorii

Wacker si colab. (1978) au aplicat local unguent pe baza de Echinacea la 4500 de pacienti cu inflamatii ale pielii, inclusiv psoriazis, obtinandu-se vindecare in 85% din cazuri.

Tragni si colab. (1988) in urma testelor efectuate, au concluzionat ca polizaharidele cu greutate moleculara mare (30.000 - 100.000 Da), izolate din extractele obtinute din radacinile de Echinacea angustifolia, sunt cele mai active in

inhibarea edemelor la soareci.

Paranich si colab. (1993), in experimentele efectuate cu femele mature de sobolani din rasa Wistar, dupa iradiere cu doza de 5 Gy, au studiat efectul emoxipinei, citomedinei si a extractelor de E. purpurea asupra continutului liposolubil de vitamina A, carotene, vitamina E si a altor metaboliti (quinone si tocoferol oxidat) la nivelul plasmei sangvine, splinei si ficatului. S-a dovedit ca medicamentele mobilizeaza rezervele interne din aceste vitamine si stimuleaza fractionarea sistemelor redox ale vitaminei E. In concluzie, medicamentele pot fi utilizate ca radioprotectoare, dar epuizeaza rezervele de vitamine liposolubile, astfel incat administrarea lor trebuie combinata cu vitamine.

Facino si colab (1995) au publicat rezultatele experimentelor sale, in care

afirmau ca polifenolii din speciile de Echinacea protejeaza colagenul de degradare

sub actiunea radicalilor liberi, ceea ce sugereaza o posibila utilizare locala a extractelor de Echinacea pentru a preveni/trata modificarile produse la nivelul pielii de catre radiatiile UVA/UVB.

Efecte antitumorale

Lersch si colab (1992) au tratat 15 pacienti cu cancer colorectal metastazat

astfel: doza redusa de ciclofosfamida (LOCY) 300 mg/ml la fiecare 28 de zile i.v.;

timostimulin 30 mg/ml; din ziua 3-a pana in ziua a 10, dupa administrarea dozei

reduse de LOCY, se administreaza i.m. ciclofosfamida o data pe zi, apoi de 2 ori pe saptamana; echinacin 60 mg/ml impreuna cu timostimulin i.m. Toti pacientii au

beneficiat de interventii chirurgicale si/sau chimioterapie. Dupa doua luni de la tratament s-a inregistrat o regresie partiala a tumorii la un pacient, la a1ti 6 boala s-a stabilizat (determinarea antigenilor carcinoembrionic CEA, CA 19-9, CA 15-3 prin ultrasonografie abdominala; roentgenografie toracica). Timpul de supravietuire a fost de 4 luni, 2 pacienti supravietuind 8 luni. Imunoterapia a fost tolerata de pacienti, fara a fi insotita de efecte adverse.

2. Testarea toxicologica a extractelor si a preparatelor pe

baza de de Echinacea purpurea

Mengs si colab. (1991) au administrat o singura doza de suc proaspat de

Echinacea purpurea , oral sau intravenos. Rezultatele acestor experimente nu au

dovedit aparitia efectelor toxice la soareci si sobolani. Dupa 4 saptamani de administrare orala la doze apropiate de doza terapeutica umana, testele de laborator

si necropsia animalelor de experienta, nu au pus in evidenta   nici un efect toxic. De asemenea, testele carcinogenetice efectuate 'in vitro' au dovedit ca Echinacea purpurea nu produce transformarea maligna a celulelor embrionare de hamster.

Gallo si colab. (2000) au testat posibilele efecte teratogene ale extractului de Echinacea purpurea. Studiile s-au realizat pe 112 femei care au utilizat extractul in

primul trimestru de sarcina, comparativ cu grupul martor format din 206 femei

insarcinate. Rezultatele studiului ne releva faptul ca intre cele doua loturi nu exista

diferente semnificative: 7 nou-nascuti malformati in cazul lotului martor si 4 la lotul tratat. Aceste constatari sugereaza faptul ca extractul de Echinacea purpurea testat nu are efecte secundare teratogene, putand fi administrat femeilor pe perioada sarcinii.

In urma analizarii datelor bibliografice existente pana in prezent in literatura de specialitate, pornind de la utilizarile medicinale traditionale ale speciilor de Echinacea si pana la cercetari complexe referitoare la mecanismele de actiune ale extractelor sau a principiilor active izolate, cu aplicatii directe in terapie, putem sa sintetizam urmatoarele:

Dintre cele 9 specii ale genului Echinacea, doar trei sunt utilizate in prezent in terapeutica: Echinacea purpurea, Echinacea pallida si Echinacea angustifolia.

Pana in prezent dintre cele trei specii vegetale cele mai intens studiate experimental au fost Echinacea purpurea in Europa (in special Germania) si Echinacea angustifolia in S.U.A., in timp ce Epallida este inca insuficient investigata experimental.

Principiile active cele mai potente din punct de vedere imunologic sunt:

polizaharidele cu greutate moleculara mare si fractiunile lipofilice (poliacetilene, alchilamide, uleiuri volatile, acid cicoric), care se gasesc in proportii diferite in partile anatomice ale celor 3 specii de Echinacea.

4. Farmacologia speciilor de Echinacea indica o stimulare imunitara prin intermediul polimorfonuclearelor neutrofile, complementului seric si macrofagelor, conferind acestor plante medicinale proprietati imunostimulatoare, anti-inflamatoare, antivirale, antibacteriene si antitumorale.

5. Studiile experimentale efectuate cu extracte sau principii bioactive izolate, au dovedit ca plantele speciilor de Echinacea stimuleaza non-specific sistemul imunitar prin: cresterea nivelului total de leucocite in sangele periferic, a PMN neutrofile; stimularea fagocitozei PMN (Painter,1995; Stahl, 1990) si macrofagelor pana la 30-45% (Widefeuer, 1994) si chiar 120% (Jurcic, 1989); cresterea productiei de factor tumoro-necrotic alfa (TNF-α), interferon  β2 , interleukina 1(IL-1), interleukina 6 (IL-6) de catre macrofage (Roesler, Steinmuller, 1993), IL-10 (Burger, 1997); cresterea secretiei de properdina si implicit activarea compementului seric (Kim si colab., 2002); in schimb se obtine o stimulare nesemnificativa a limfocitelor B si a productiei de IL-2, interferon β2, interferon γ de catre limfocitele T. (Luettig, 1998, Schar D.,2002).

6. Marea majoritate a cercetarilor efectuate pana in prezent asupra plantelor

unor specii de Echinacea, au condus la caracterizarea acestora din punct de vedere chimic si farmacologic, atat a extractelor vegetale totale sau partiale cat si a principiilor active izolate. Nu sunt insa suficient elucidate mecanismele de actiune la nivel celular si subcelular, respectiv asupra structurilor si ultrastructurilor celulare, in special din organele implicate in raspunsul imun.

Modalitatea de preparare, doza si metoda de administrare, sunt probleme inca aflate in faza de studiu deoarece nu a gasit inca formula de tratament sau doza ideala pentru preparatele de Echinacea. Publicatiile actuale precizeaza ca doza maxima zilnica de suc proaspat pentru adulti este cuprinsa intre 6 si 9 ml; 1,5 - 7,5 ml in cazul tincturilor; 2 - 5g in cazul radacinilor uscate. Doza zilnica poate fi redusa in functie de necesitati. Pentru a intretine functiile sistemului imunitar Echinacea poate fi administrata cateva saptamani discontinuu de-a lungul anului .

8. Din sursele bibliografice existente in literatura de specialitate am gasit necesar sa precizam faptul ca extractele si preparatele pe baza de Echinacea desi nu exercita efecte toxice secundare si nici efecte teratogene (Mengs, 1991; Gallo, 2000), exisaa totusi o serie de precautii si contraindicatii legate de administrarea acestora :

- Echinacea nu poate fi administrata o lunga perioada de timp. Sunt recomandate doua pana la 3 saptamani de administrare. Utilizarea constant a extractelor de Echinacea duce la intarirea sistemului imunitar. Daca se utilizeaza in jur de 8 saptamani, Echinacea poate cauza hepatotoxicitate, de aceea nu pot fi administrate odata cu medicamente hepatotoxice: steroizi anabolici, methotrexate, amiodarone, ketoconazole. (Miller, 1998);

In combinatie cu alte plante, doza de Echinacea trebuie redusa;

- A nu se utiliza in sarcina. Siguranta administrarii in sarcina nu este inca suficient precizata.

In concluzie, investigatile privind proprietatile terapeutice ale plantelor unor specii de Echinacea si aplicatiile lor in medicina, sunt departe de a fi finalizate. Raman multe probleme nerezolvate legate de specia aleasa, partea din planta utilizata, modalitatea de preparare, doza si schema terapeutica utilizata, mecanismele de actiune in special la nivel celular si subcelular, aspecte care urmeaza a fi elucidate.

II. CERCETARI EXPERIMENTALE PROPRII

1. SCOPUL CERCETARILOR EXPERIMENTALE

Cercetarile experimentale prezentate in aceasta teza de doctorat au constat in

urmarirea efectelor induse de administrarea a doua extracte vegetale obtinute din

specii de Echinacea (Echinacea purpurea si Echinacea pallida) asupra structurii si

functiei unor organe ale sobolanilor Wistar, in doua conditii experimentale: in conditii normale fara interventia prealabila a unor agenti experimentali imunosupresori si dupa administrarea de ciclofosfamida. Am ales ciclofosfamida, deoarece este cunoscuta in literatura de specialitate prin efectele secundare nocive, in special prin cel imunosupresor (Ardelean A. si colab., 2000, Craciun C. si colab., 1994, 1999, Pasca C. si colab., 2000). Prevenirea complicatiilor survenite in cursul chimioterapiei antiumorale, reprezinta problema majora care limiteaza utilizarea acestui citostatic. ca in cazul transplantului de organe imunosupresia este benefica, in cazul bolnavilor de cancer aceasta reprezinta o complicatie extrem de grava in primul rand faptul ca se sensibilizeaza organismul la diferite infectii dar si prin faptul ca o imunitate deprimata grabeste evolutia cancerului si aparitia metastazelor. De aceea, restabilirea capacitatii de aparare a organismului, este una din problemele majore cu care se confrunta specialistii in timpul si dupa terapia citostatica.

Pentru a ne putea realiza scopul propus am urmarit efectele administrarii celor doua extracte vegetale asupra unor parametri structurali, ultrastructurali si fiziologico-biochimici din maduva hematogena, timus, splina, suprarenale si ficat la sobolani Wistar, in cele doua conditii experimentale: normale si dupa administrarea de ciclosfamida (vezi capitolele 3 si 4 din partea experimentala). Studiile s-au axat in principal pe investigatii structurale si ultrastructurale ale organelor mentionate anterior, deoarece literatura de specialitate este saraca in astfel de cercetari.

Am ales sa investigam in primul rand maduva hematogena, timusul si splina,

deoarece efectele secundare nocive ale ciclofosfamidei sunt indreptate cu precadere asupra tesuturilor cu diviziuni celulare intense, in particular cel germinativ hematopoietic (Ardelean A. si colab, 1999, 2000, Pasca C. si colab., 2000)). Aceste perturbari sunt strans corelate cu instalarea unor grave alterari structurale si functionale la nivelul structurilor limfopoietice centrale si periferice (Craciun C. si colab., 1997, 1999). Investigatii1e structurale si ultrastructurale realizate pe organele mentionate mai sus, le-am realizat cu scopul de a studia comparativ eventualele proprietati imunostimulatoare exercitate de cele doua extracte vegetale testate asupra structurii si functilor principalelor organe ale sistemului imunitar normal, respectiv depresat experimental prin administrarea de ciclofosfamida.

Investigatii1e noastre au cuprins si glandele suprarenale ale sobolanilor Wistar, in ele doua conditii experimentale, datorita legaturilor functionale stranse intre acest organ endocrin si organele sistemului imun (Giurgea R., 1994). In acest sens, este cunoscut din literatura de specialitate faptul ca sistemul endocrin si cel imun actioneaza asupra proceselor imunobiologice in special pe cale hormonilor

glucocorticoizi, care sunt anti-inflamatori si imunosupresori atat in conditii fiziologice cit si farmacologice. Efectul imunosupresor al corticoterapiei este rezultatul afectarii tesutului limfatic, care este considerat ca fiind nespecific. Cortisolul, la om si sobolan determina deprimarea imunitatii celulare si umorale, dar si inhibarea raspunsului imun primar si in mica masura a celui secundar. In plus, relatia organe limfatice-suprarenala a putut fi dovedita fie prin suprarenalectomie, fie prin eliminarea structurilor limfatice. Suprarenalectomia determina o hipertrofie si hiperplazie a timusului, iar administrarea de glucocorticoizi altereaza structura timusului si a bursei Fabricius si involutia acestora.

Studiile noastre structurale si ultrastructurale au inclus si ficatul sobolanilor

Wistar, investigat in cele doua conditii experimentale, cu scopul de a surprinde eventualele proprietati stimulatoare ale extractelor vegetale asupra ficatului normal

sau hepatoprotectoare in urma administrarii de ciclofosfamida. In acest sens, datele

din literatura de specialitate ne releva faptul ca ciclofosfamida prezinta o forma de

transport inactiva, metabolizarea si implicit activarea ei realizandu-se predominant la nivel hepatic sub actiunea enzimelor microzomale, eliberand compusi activi in sens chimic si biologic (Craciun C. si colab., 1994). Deducem ca efectul acestui citostatic este strict dependent de starea functionala a ficatului, perturbarea acesteia

fiind in mod semnificativ la diminuarea actiunii antitumorale a ciclofosfamidei.

In concluzie, studiile noastre experimentale prezentate in capitolele urmatoare ale tezei, au fost realizate in speranta descifrarii mecanismelor intime de actiune ale extractelor vegetale de Echinacea purpurea si Echinacea pallida asupra structurii si functiilor principalelor organe ale sistemului endocrino-limfatic atat in conditii normale, cat si in conditii de imunosupresie indusa experimental. Consideram ca in urma investigatiilor noastre experimentale, cele doua extracte vegetale ar putea fi utilizate ca potentiali agenti imunostimulatori ai unor functii din unele organe ale sistemului endocrino-limfatic dereglat de administrarea unor citostatice cu larga utilizare in practica chimioterapiei antitumorale.