Urografia

Urografia

Examen radiologic care, gratie unei semiologii bogate, cu semne functionale si anatomice de o remarcabila fidelitate, ocupa un loc de prim ordin in explorarea aparatului renal, urografia este un examen practic inofensiv, substanta iodata fiind folosita astazi fara teama unei actiuni nocive asupra rinichilor.

Ameliorarea urografiei este datorata imbunatatirii aparaturii radiologice si a substantelor de contrast, dar si folosirii unor tehnici, ca de exemplu: compresiunea, clisee tardive, clisee de incidenta suplimentara.

Urografia standardizata consta in realizarea unui numar de clisee, luate din cinci in cinci minute sau din zece in zece minute.

Orice urografie incepe cu o radiografie renovezicala directa (radiografia abdominala pe gol), apoi se injecteaza substanta de contrast, Odiston 75% sau o substanta echivalenta, 40 ml (doua fiole), pentru o greutate de 60-80 Kg. Initial se introduce intravenos 1 ml substanta si se asteapta un minut pentru testarea tolerantei. Daca nu se remarca nici o reactie adversa, se continua injectarea intregii cantitati in cca. 3-5 minute. Primul cliseul urografic se face dupa terminarea injectarii de substanta opaca si are drept scop, evaluarea functiei secretorii a rinichilor. Acest film este un adevarat test al Clearence-ului global, glomerular si tubular. In mod normal, pe acest

cliseu opacitatea cavitatilor pielocaliceale este buna si egala la cei doi rinichi. Primul cliseu se executa in apnee, la sfarsitul unei expiratii. Filmul facut la 20 minute este destinat studiului morfologic al cailor superioare si al vezicii.

Compararea pozitiei rinichilor permite aprecierea mobilitatii lor, exagerata in ptoza renala si absenta in perinefrite si in tumorile renale invadante.

Urografia se incheie, daca este necesar (in adenomul de prostata, de exemplu) cu o cisto-uretrografie mictionala cu un film de evacuare, pentru evaluarea reziduului vezical. Daca opacifierea cavitatilor pielocaliceale este nesatisfacatoare, dupa injectarea celor 40 ml substanta de contrast, din cauza unei hipostenurii, a unei hipertonii caliceale sau a unei hidronefroze, se poate recurge in cadrul aceluiasi examen la reinjectarea unei noi doze.

Cliseele tardive (la 60-120 minute sau mai tarziu), sunt necesare in cazul in care

primele filme arata o hidronefroza, dar nu indica sediul si natura obstacolului. Un cliseu tardiv in procubit permite o mai buna opacifiere a ureterului. In caz de rinichi "mut" urografic, o urograma la 24 de ore poate arata o opacifiere a caii superioare, indicand deci un obstacol ureteral invizibil pe urogramele precedente.

In cazuri de azotemie moderata, in care urografia de rutina este contraindicata, sau in cele in care nu se obtine, chiar si prin reinjectare, o opacifiere corespunzatoare, se poate recurge la o urografie prin perfuzie (se injecteaza 2 ml/Kg corp de substanta de contrast 60%, intr-o cantitate egala de glucoza 5%, intreaga cantitate de 200-300 ml perfuzandu-se in 6-8 minute). Pregatirea pacientului pentru urografie presupune clisma, administrarea de Romergan sau hemisuccinat de hidrocortizon in timpul injectarii, administrarea de carbune medicinal, toate acestea pentru obtinerea unor imagini urografice de calitate.

Urografia are importanta in diagnosticul litiazei urinare, a TBC urinare, adenomului de prostata, in studiul motricitatii cailor excretorii, oferind si indicatii terapeutice operatorii.