Actinomicoza

ACTINOMICOZA

Este produsa de Actinomyces spp, germen comensal al cavitatii bucale, iar la bovine, in mod special agentul etiologic este Actinomyces bovis.

CARACTERE EPIZOOTOLOGICE

Receptivitate. La infectia cu Actinomyces spp. sunt receptive bovinele, cainele, pisica, mai rar gazela, camila si alte rumegatoare, dar si omul. Boala afecteaza de regula animalele adulte.

Surse de infectie. Boala are origina endogena, germenii fiind prezenti la nivelul mucoasei bucofaringiene, de unde trec in tesuturile aubadiacente.

Cai de infectie. La rumegatoare, principala cale de infectie este mucoasa bucofaringiana lezionata de furajele dure si tepoase, sau alveolele dentare cu diferite afectiuni, care permit patrunderea si multiplicarea germenilor. La carnivore, poarta de intrare este variata. Poate fi mucoasa bucofaringiana, dar si leziunile sau solutiile de continuitate de la nivelul pielii sau al diferitelor organe si seroase viscerale sau parietale. La caini si pisici procesul inflamator se extinde foarte mult, cuprinzand, pe langa zona cervicofaciala si toracele, abdomenul si tesutul conjunctiv subcutanat.

TABLOUL LEZIONAL

La bovine, se constata:

- modificari ale oaselor fetei, in special la mandibula, rareori la maxila sau la ambele;

- focare purulente in grosimea oaselor si in tesutul fibros, ce pot fistuliza;

- in cazul localizarii la maxila, fistulizarea se face in cavitatea bucala si in sinusuri, determinand aparitia jetajului nazal, uni- sau bilateral.

Ca urmare a procesului supurativ/proliferativ, se dezvolta diferite leziuni:

- periostita osifianta, osteoporoza, osteomielita rarefianta;

- fracturi sau proeminente cu aspect fungos, ce fistuleaza si lasa sa se scurga puroi;

- puroiul este cremos, galben-verzui, nemirositor, cu granule ce au diametrul de 3-4 mm, de tip cazeos.

PROFILAXIA

Pentru prevenirea actinomicozei se impune respectarea urmatoarelor masuri:

La bovine

- evitarea administrarii de furaje grosiere tepoase, intepatoare sau dure;

- mentinerea in conditii de sanatate a alveolelor dentare;

- dezinfectii periodice in adaposturi.

COMBATEREA

Dupa ce a fost precizat diagnosticul, bovinele bolnave se izoleaza si se supun tratamentului local si general, cat mai repede, deoarece rezultate bune se obtin numai cand boala este intr-o faza incipienta.

Tratament local

- pensulatii cu tinctura de iod, infiltratii perifocale cu iodisept si antibiotice;

- deschiderea abceselor mature cu excizia tesutului necrozat si asepsie locala.

Tratament general

- se face atat per os cat si parenteral;

- per os, se administreaza iodura de potasiu, 8-10 g/animal/zi, timp de 8-14 zile sau pana la aparitia fenomenului de iodism, dupa care se face pauza 7 zile, apoi tratamentul se reia;

- intravenos, se administreaza iodura de sodiu, 50-80 ml solutie 10%/animal/zi sau iodisept, 50-100 ml/animal/zi;

- in cazul in care se folosesc ambele cai de administrare a iodurilor, dozele acestora se reduc pana la necesarul de iod indicat in tratament pentru fiecare animal;

- parenteral (intramuscular) se pot administra si antibiotice.