Boala obstructiva
respiratorie cronica - Afectiune incurabila?
Boala obstructiva respiratorie cronica a inceput sa exprime o incidenta crescuta in randul cailor , atat a celor din marile herghelii, dar mai pronuntata fiind in cazul cailor din sistemul gospodaresc particular ceea ce denota si din faptul ca in ultimile decenii s-a pus tot mai mult amprenta pe elaborarea unor noi tehnici de terapie impotriva acestei boli care afecteaza pana la 50% din caii din lumea intreaga.
De multe ori se pune intrebarea , daca aceasta entitate morbida este incurabila, deoarece multi medici veterinari aflati in fata unui astfel de pacient cu boala obstructiva refuza sa efectueze tratamentul datorita confuziei cu emfizemul pulmonar alveolar cronic, astfel incat in perspectiva acestor medici calul este compromis.
Aceasta confuzie apare datorita simptomelor asemanatoare intre aceste doua sindroame sau in urma unui examen superficial realizat de catre medical veterinar, ajuns la fata locului, examen efectuat numai prin inspectie, celelalte mijloace de investigatie clinica fiind ,,date neantului,, sau incompetentei. Nu rareori sesizam punerea unui diagnostic de boala obstructiva/emfizem pulmonar la intamplare , numai pe baza anamnezei, ceea ce este total gresit deoarece pentru a exclude sau a confirma diagnosticul de boala obstructiva si de a o diferentia de emfizemul pulmonar, trebuie efectuat un examen amanuntit al pacientului, care sa includa atat, metodele de investigatie clinica clasice, cat si examene complementare(radiografie, biopsie pulmonara, lavaj bronhoalveolar, bronhoscopie,etc), ce-i drept, tehnici care nu stau la indemana fiecarui medic veterinar practician.
Ce este si cand apare boala?
Incidenta bolii creste concomitent cu varsta, fiind mai frecventa la caii de peste 5 ani, evoluand in special in zonele cu climat temperat sau rece , cu precipitatii abundente, bineinteles fiind favorizata de conditiile precare de adapostire si hrana (furaje uscate si mucegaite, ventilatie necorespunzatoare, etc.), dar nu se poate pune problema unei predispozitii de rasa sau sex. In Elvetia in urma unor studii , s-a raportat o predispozitie familiala a cailor cu boala obstructiva.
Boala obstructiva respiratorie cronica(BORC), denumita si obstructia recurenta a cailor respiratorii(ORCR), reprezinta prin definitie un simdrom caracterizat printr-o stenoza persistenta si/sau recidivanta a bronhiilor , astfel organismul aflandu-se intr-o criza permanenta de aer, exprima o simptomatologie ce echivaleaza cu incercarea de compensare a functiei deficitare, afectiunea fiind asemanatoare cu boala pulmonara obstructiva (BPOC) de la om.
Cine produce boala?
Fiind un sindrom plurifactorial , in producerea acestuia sunt implicati diferiti factori:
poluanti din atmosfera , neinfectiosi, nealergizanti, gaze iritative;
agenti infectiosi(Influenta sau Gripa calului, etc);
alergeni: spori de miceti(Aspergillus, Mucor, Penicillium) sau acarianul de furaj(Acaridae longier).
factorul genetic, fiind corelat cu imperfectiuni ale surfactantului pulmonar.
Acesti factori patogeni provin atat din asternut cat si din furaje alterate, mucegaite, necorespunzator depozitate, incidenta bolii fiind mai crescuta in perioada de stabulatie pe timp de iarna, favorizata de o serie de deficiente de microclimat (ventilatie necorespunzatoare, gaze nocive iritative in cantitate mare - amoniac)
Cum se manifesta boala?
In urma reducerii diametrului conductului aerofor se produce o veritabila sete de aer,, care se traduce prin exprimarea unor simptome ce denota insuficienta respiratorie cronica.
De cele mai multe ori calul este adus la consultatie datorita exprimarii unei stari de oboseala si transpiratie chiar si la un efort de intensitate moderata, tuse adesea evidentiata de catre proprietar sau ingrijitor, la administrarea fanului, la intrarea in adapost, inceputul efortului fizic sau schimbarea asternutului.
La un examen obiectiv se pot observa diferite simptome , care deseori coexista la celasi
individ. In primul rand se constata tuse seaca, rara,
insotita de un facies anxios(speriat)
si de o secretie nazala discreta(jetaj), acesta din
urma nefiind intalnit la toti pacientii cu boala
obstructiva. Trebuie subliniat faptul ca in emfizemul pulmonar alveolar cronic, boala de care trebuie
diferentiata obstructia cailor respiratorii, tusea are o
durata scurta, avortata, uneori poate sa
lipseasca datorita pierderii elasticitatii pumonare.
Respiratia este greoaie (dispnee), mai ales in faza expiratorie, la nivelul narilor se poate sesiza respiratie suieratoare(weezing), narile fiind dilatate(sub forma de trompeta), frecventa respiratorie este crescuta, putand ajunge la 20-30/minut, transpiratie la efort moderat , lipsa febrei, evidentierea musculaturii abdominale, datorita unei stari de contractura exagerate in timpul expiratiei.
La examinarea toracelui se observa o marire a ariei de percutie , in sens caudoventral cu exprimarea unei sonoritati crescute la percutie. La ascultatie se pot sesiza zgomote respiratorii patologice , sub forma unor zgomote uscate(raluri sibilante si/sau ronflante) in functie de gradul de obstructie si diametrul bronhiei.
Un rol foarte important in diferentierea fata de emfizemul pulmonar, il are prezenta murmurului vezicular(zgomot respirator fiziologic) in cazul bolii obstructive, pe cand in cazul emfizemului alveolar acesta diminua in intensitate sau dispare(respiratio nula).
La caii care sunt mai putin afectati, pentru a auzi zgomotele respiratorii modificate, se foloseste asa-numitul ,,sac de hiperventilatie" sau calul este supus la exercitiu in scopul intensificarii respiratiei.
Care este evolutia acestei afectiuni?
Din nefericire nu exista date in literatura de specialitate, care sa ateste o remitere spontana a acestei boli, fara terapie. Aceasta evolueaza ani de zile cu ameliorari spontane in cursul verii, cand caii sunt tinuti in aer liber, la pasune sau in padoc si are un caracter recidivant din momentul ce se impune intrarea la stabulatie ce coincide cu sezonul rece. Boala obstructiva se complica progresiv cu emfizemul pulmonar alveolar cronic, devenind din acest moment ireversibila si incurabila, prognosticul fiind in acest caz net defavorabil.
Cum o putem diagnostica?
La ora actuala pe langa metodele clasice de investigatie clinica, exista metode ce pot aduce un surplus de pozitivitate in confirmarea diagnosticului de boala obstructiva cronica.
Aceste metode sunt reprezentate de:
-endoscopie traheo-bronhica,
-radiografie si biopsie pulmonara,
-lavaj sau aspiratie transtraheala(ATT) si examen citologic local.
Se poate preveni boala obstructiva?
Exista o serie de masuri ce pot preveni aceasta boala si implica reducerea sau eliminarea expunerii la praf a calului, tinand cont de faptul ca principalele surse de praf sun reprezentate de fan si asternut. Astfel vara se recomanda intretinerea cailor pe pasuni verzi, iar in perioada de iarna, pe timp de zi, caii pot fi scosi in aer liber, deoarece acestia suporta bine temperaturile scazute (chiar pana la .-20°C), atata timp cat au adapost fata de vant si precipitatii.
De retinut : caii nu necesita cazare in adaposturi calduroase pentru a fi sanatosi!!!!
Fanul poate fi maruntit si inmuiat in apa, astfel se previne contactul cu praful din acesta. Se recomanda realizarea unor conditii ambientale care sa includa urmatoarele deziderate:
a).Inlocuirea paielor din asternut cu hartie, turba, talas, rumegus de lemn dur;
b).Evacuarea zilnica a asternutului ud, imbibat cu dejectii;
c).Administrarea de nutret granulat sau paletat;
d).Evitarea producerii de praf in adapost;
e).Pasunatul sa se realizeze pe plante neinflorite(evitarea contactului cu polen)
Exista tratament in aceasta boala?
La un cal cu BORC, vindecarea in totalitate (ad integrum) este imposibila, dar se pot obtine ameliorari incurajatoare de durata care sa permita utilizarea calului la eforturi fizice, eventual reproductie.
Noi recomandam un protocol terapeutic cu care am avut rezultate satisfacatoare in terapia cailor cu BORC:
-Dexametazona(antiinflamator steroidic) in doza de 20mg/animal intramuscular sau intravenos tot la 2 zile, timp de 4 saptamani, apoi o data la 5 zile timp de inca 2 saptamani. In lipsa acestui medicament se poate folosi Prednisolon(1mg/kg masa corporala) intramuscular tot la 2 zile, timp de 4 saptamani sau Triamcinolon(0,09 mg/kg) o data la doua saptamani.
-Clenbutarol(Ventipulmin)-bronhodilatator, in doza de 0,4 mg/cal oral sau intravenos timp de trei zile. Tot ca bronhodilatator se mai poate utiliza Eufilin in doza de 10 mg/kg masa corporala intramuscular sau produsul romanesc Miofilin.
-aerosolizare cu uleiuri volatile pe baza de camfor, mentol si eucalipt
Se recomanda si utilizarea unui spasmolitic, de tipul Atropinei in doza de 0,01 mg/kg masa corporala dar cu precautii la doza.
In ultimii ani s-a experimentat cu rezultate bune ,, Hiperinfuzia cu solutii saline izotone( 0,9%) ", intravenos in cantitate de 30-40 litri timp de 3 ore.
Noi am experimentat cu succes in premiera, terapia cu aerosoli salini uscati, timp de 21 de zile. In viitor speram ca terapiile impotriva acestei boli sa ia o amploare mult mai mare in ochii cercetatorilor si sa fie puse la discretia fiecarui medic veterinar practician.
