Pododermatita infectioasa a oilor

PODODERMATITA INFECTIOASA A OILOR

Boala este produsa de un germen anaerob, Dichelobacter nodosus, anterior cunoscut sub numele de Fusiformis nodosus, singur sau in asociatie cu alti germeni anaerobi, dintre care foarte frecvent implicat fiind Fusobacterium necrophorum

Boala mai este cunoscuta si sub numele de pododermatita gangrenoasa, pododermatita purulenta, pododermatita necrobacilara, panaritiul sau schiopul oilor.

CARACTERELE EPIZOOTOLOGICE

Receptivitate sunt receptive ovinele la orice varsta, indiferent de rasa, dar si caprinele, insa la acestea frecventa este mai redusa;

- cele mai sensibile categorii sunt femelele adulte si berbecii, in special din rasele perfectionate, la care boala evolueaza grav;

- mieii si rasele rustice manifesta o oarecare rezistenta, iar la aceste categorii boala are o evolutie benigna.

Surse de infectie

- ovinele bolnave si purtatoare;

- bovinele bolnave si purtatoare;

- asternutul umed;

- terenul umed sau mlastinos.

Mediul ambiant in care traieste o turma, practic este in permanenta contaminat, cu toate ca aici germenul supravietuieste numai cateva zile.

Cale de infectie

tegumentul interdigital lezionat si murdarit cu noroi si/sau cu dejectii contaminate cu Dichelobacter nodosus.

Factori favorizanti si predispozanti

- rasa, varsta, sexul, sistemul de crestere;

- temperatura mediului ambiant;

- gradul de deteriorare a tegumentului interdigital;

- umiditatea excesiva, vegetatia bogata, precipitatiile abundente;

- transhumanta.

Ovinele din rasa Merinos sunt cele mai sensibile, iar la temperatura de peste 10°C, frecventa bolii este mai mare.

Morbiditate

are valori variate, de 2-3% pana la 40-50%, corelate cu factorii favorizanti. Uneori, morbiditatea poate fi de 100%. in focare primare, morbiditatea este mai mare si evolutia mai severa.

Mortalitate si pierderi economice

- de obicei, mor mieii din rasele perfectionate, dar boala nu se caracterizeaza prin sfarsit letal;

- pierderile economice sunt mari: animalele slabesc, lana se depreciaza, productia de lapte scade.

TABLOUL CLINIC

Dupa o incubatie de cateva zile, boala poate evolua sub doua forme clinice:

- tipica, grava;

- benigna, neprogresiva

Forma tipica, grava

Principalele modificari, in ordinea aparitiei, sunt:

- congestie si necroza superficiala a tegumentului interdigital;

exsudat lipicios, urat mirositor interdigital;

- schiopatura, ramanere in urma turmei;

- necroza pielii la jonctiunea cu cutia de corn;

- erodarea tesuturilor adiacente si a membranei cheratogene (fig. 30);

- exongularea totala sau partiala;

- refuzul deplasarii;

- concomitent, la cazurile grave, se constata tulburari in starea generala si ale marilor functii;

- anorexie;

- scaderea sau sistarea secretiei lactate;

- deprecierea calitatii lanii;

- slabire pana la cahexie.

Forma benigna

in aceasta forma, modificarile se produc lent, cu o slaba tendinta de extindere la tesuturile adiacente si in profunzime:

- procesul eroziv se opreste la pododerm;

- in sezoanele calde si uscate survin vindecarile spontane;

- in sezoanele umede, aceasta forma trece in cea tipica, grava prin suprainfectie cu tulpini virulente.

TABLOUL MORFOPATOLOGIC

Pe linia alba, la locul de unire a talpii cu peretele cornos, mai frecvent pe fata interna, se constata procese inflamatorii si necrotice. Uneori este afectat si spatiul interdigital. Pielea si regiunea coroanei sunt tumefiate, iar procesele de necroza se extind, determinand dezongularea initial partiala si apoi totala. Membrana cheratogena se desprinde de corn si se acopera cu o magma cazeoasa. De aici, procesul se extinde la tendoane, articulatii si oase. Uneori, pododermatita se asociaza cu biflexita. In ficat, pulmon, rinichi si creier se constata metastaze necrotico-purulente.

DIAGNOSTIC

in pododermatita infectioasa ovina (PIO), diagnosticul este usor de presupus pe baza caracterelor epizootologice si a examenului clinic si se confirma prin examene de laborator: bacteriologic, bacterioscopic si imuno-fiuorescenta

PREVENIRE

In PIO, prevenirea se realizeaza numai prin masuri generale, desi unele tari folosesc si un vaccin.

Masuri generale de prevenire a PIO:

- popularea cu ovine sanatoase din efective libere;

- evitarea sau limitarea pasunatului pe terenuri umede, contaminate;

- evitarea contactului cu turme contaminate;

- evitarea deplasarii pe cai de acces pe care au trecut recent animale bolnave sau purtatoare;

- examen clinic periodic si tratarea imediata a oricaror leziuni/crevase ce se constata la acropodiu;

- intretinerea ongloanelor prin metode chirurgicale;

- carantina profilactica pentru oile nou-achizitionate, descoperirea even­tualelor afectiuni mai greu vizibile ale acropodiului si tratamentul acestora;

- trecerea membrelor printr-o baie de formol 5%, in cazul in care oile prezinta crevase in zona acropodiului

- asigurarea unui asternut uscat;

- deparazitari periodice pentru a preveni crearea de porti de intrare de catre paraziti, in special de catre larvele de Strongyloides papillosus, la nivel interdigital.

TRATAMENT

in pododermatita infectioasa, tratamentul se face in functie de gravitatea tabloului clinico- lezional si poate fi:

- numai local;

- numai general;

- atat local, cat si general.

Tratament local

Se face in doua etape:

- prima, cea a interventiei chirurgicale, cand se indeparteaza excesul de cutie de corn si tesuturile adiacente necrozate;

- a doua, cand se utilizeaza sau se aplica diverse substante antiseptice, antibiotice sau chimioterapice, care trebuie sa nu fie iritante sau caustice.

- in prima faza, cea mai importanta atentie trebuie acordata indepartarii totale a tesutului necrozat chiar cu riscul eliminarii si de tesut sanatos, dar fara a induce hemoragii grave. Daca eliminarea de tesut necrozat, inclusiv a crevaselor nu se face complet, germenii pot ramane determinand reaparitia bolii la membrul initial afectat. Dupa efectuarea tehnicii chirurgicale, zona implicata trebuie bine aerata deoarece oxigenul este foarte activ fata de D. nodosus. Dupa o buna aerare, substantele antiinfectioase se pot aplica prin pensulare, aspersare, pulverizare sau trecand membrul afectat prin "baile de picioare' (recipiente ce contin diverse solutii antimicrobiene). Frecvent ",baile de picioare' se fac cu:

- solutie de formol (5-10% sau mai bine 3%, pentru a evita efectul toxic sau hipercheratinizarea pielii);

- sulfat de cupru (10-20%, utilizat cu atentie pentru a nu produce intoxicatii sau colorarea lanii si intarirea in exces a ongloanelor);

- sulfat de zinc (10%, cu o perioada de contact de 30 de minute, mai lunga decat pentru primele doua solutii, fiind si mai costisitoare).

Tratament general Cele mai bune rezultate se obtin prin administrarea parenterala de penicilina U.I./kg) in asociatie cu streptomicina (70 mg/kg), intr-o singura administrare. De asemenea, eritromicina, tetraciclina si sulfamidele in doze mari s-au dovedit eficace. Se recurge la tratamentul general la debutul bolii, cand local, leziunea este incipienta sau chiar neobservabila. Deseori, pentru a obtine un rezultat eficient, tratamentul se face atat local cat si general

COMBATERE

- intr-un efectiv in care apare PIO este necesara aplicarea unui complex de masuri care sa permita eliminarea acesteia. Programul, desi costisitor, in final va fi eficient, cand toate animalele se vindeca. Aplicarea acestui program include in principal urmatoarele operatiuni:

- separarea oilor in trei tarcuri diferite: un tarc pentru oile sanatoase, altul pentru oile bolnave si al treilea pentru oile ce se vor vindeca;

- tratamentul oilor bolnave si toaleta unghiilor la cele sanatoase;

- introducerea oilor sanatoase in tarcul cu asternut proaspat si uscat, se face trecand animalele printr-o "baie de picioare', cu 5% formol; dupa 10 zile, iesirea din acest tarc, se face tot trecand printr-o "baie de picioare';

- din tarcul in care initial s-au adus oi sanatoase, se scot cele care, eventual, prezinta semne de PIO si se introduc in tarcul cu oi bolnave, supuse tratamentului;

- permanent, din tarcul cu oi bolnave se scot cele care se vindeca, formandu-se o a Hl-a turma, care trebuie mentinuta pe asternut uscat, in conditii de igiena;

- lotul cu oi bolnave se tine pe asternut proaspat, curat si lunar, se trateaza individual, local si dupa caz si general; saptamanal, o data sau de doua ori sunt trecute cu picioarele prin bai dezinfectante; oile nevindecate pe o perioada de 2-3 luni se trimit la abator;

- reasocierea celor trei turme se va face numai dupa ce exista garantia eliminarii bolii din efectiv.