Rujetul la ovine

RUJETUL LA OVINE

Boala se caracterizeaza in mod deosebit prin poliartrita si mai rar prin septicemie. Infectia este produsa de Erysipelothrix insidiosa si este recunoscuta ca fiind specifica porcilor.

CARACTERELE EPIZOOTOLOGICE

Receptivitate se imbolnavesc oile la orice varsta, dar mieii de 1-3 saptamani prezinta sensibilitatea cea mai mare.

Surse de infectie sunt foarte numeroase, fiind corelate cu larga raspandire in natura a germenului si cu prezenta ca biofit a acestuia in corpul porcilor, mustelor, paduchilor, capuselor, diverselor rozatoare (soareci, sobolani, cartite) si in larvele de strongili. De asemenea, solul, apa, furajele, asternutul, gunoiul de grajd, pot fi surse secundare foarte importante.

Cai de infectie ombilicala, digestiva, transcutanata, prin plagi de crotaliere, codotomie si castrare.

TABLOUL CLINIC

Poliartrita rujetica evolueaza subacut, cu debut lent, dureri ale membrelor, mers greoi, rigid si schiopaturi. De obicei, articulatiile carpiene si tarsiene sunt calde, dureroase, tumefiate. Dupa 2-3 saptamani de evolutie, procesele articulare incep sa cedeze. La 10-20% din mieii bolnavi, schiopatura se cronicizeaza. La unul sau mai multe membre, articulatiile raman tumefiate, deformand regiunea afectata. La unele cazuri, poliartrita se poate complica cu septicemie, determinand moartea.

Forma septicemica se intalneste de obicei la miei si are o evolutie supraacuta. Mieii prezinta hipertermie, tulburari generale, diaree, uneori sangvinolenta, si manifestari respiratorii consecutive edemului pulmonar si pneumoniei. La unele cazuri poate fi prezent si un eritem cutanat.

DIAGNOSTIC

Se presupune pe datele epizootologice, tabloul clinic si se confirma prin examen bacteriologic.

PREVENIRE SI COMBATERE

Pentru a preveni rujetul la ovine, se recomanda respectarea masurilor de igiena si evitarea sau eliminarea surselor de infectie, iar pentru combatere, animalele bolnave se izoleaza si se supun tratamentului cu ser imun si antibiotice, in mod deosebit din gama penicilinei.