Calitatea solurilor

Calitatea solurilor

Calitatea solurilor reprezinta un indicator relevant in operatia de apreciere a resurselor. Pentru a evalua potentialul natural al terenurilor agricole in vederea folosirii lor rationale, solurile au fost impartite in clase, tipuri si subtipuri, in functie de diferite criterii cum sunt: troficitatea, cantitatea de microorganisme, oferta ecologica, capacitatea bioproductiva si capacitatea de protectie, de fertilitate sau productivitate s.a. Dupa criteriul productivitatii, solurile s-au divizat in cinci clase de pretabilitate.

Clasa de pretabilitate reprezinta  aptitudinea terenului pentru o anumita folosinta agricola cu randament optim. Incadrarea terenurilor intr-una din cele cinci clase de pretabilitate se face in functie de potentialul productiv al acestora.

Evaluarea calitatilor pe clase consta in identificarea si caracterizarea factorilor care limiteaza capacitatea productiva.

1. Repartitia terenurilor pe clase de calitate

Calitatea terenurilor agricole cuprinde atat fertilitatea solului, cat si modul de manifestare a celorlalti factori de mediu fata de plante. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupeaza in 5 clase de calitate, diferentiate dupa nota de medie de bonitare  (clasa I - 81-100 puncte clasa a V-a - 1-20 puncte). Clasele de calitate ale terenurilor dau pretabilitatea acestora pentru folosintele agricole. Se remarca faptul ca, in cazul terenurilor arabile, care ocupa 68% din suprafata agricola a judetului, cele mai multe terenuri se grupeaza in domeniul claselor de calitate a II-a si a III-a.

In cadrul judetului Arad cea mai mare pondere din totalul suprafetei agricole este ocupata cu soluri din clasa a III-a de calitate (36,70% respectiv 128.447 ha) si a I-a de calitate (23,82% respectiv 83.368 ha) (tabel si figura 1.1.)

Tabelul   1.1.

Repartitia terenurilor pe clase de calitate

In cadrul judetului Arad, repartitia solurilor pe categorii de folosinta reflecta repartitia solurilor zonale si intrazonale corelate cu geomorfologia teritoriului judetului Arad.

In general, la repartizarea culturilor pe soluri si pe regiuni se tine seama de clasa de pretabilitate, inclusiv de conditiile de clima, de gradul de umiditate si de necesitatea rotatiei culturilor, precum si de cererea pe piata a produselor agricole. Factorii care atenteaza la diminuarea sau chiar la distrugerea diferitelor functii ale solului si, prin aceasta, la capacitatea productiva a sa sunt urmatorii: seceta, excesul de umiditate, eroziunea solului prin apa, eroziunea eoliana, saraturarea, compactarea solurilor, formarea crustei, fertilizanti - azot, fosfor, potasiu - lipsa de microelemente, distrugerea solului prin excavari, poluarea chimica, acoperirea solului cu deseuri, scoaterea terenurilor din circuitul agricol

Fig.1.1.

Repartitia grupelor de soluri pe categorii de folosinta este prezentata in tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.

Situatia tipurilor si claselor de sol pe folosinte

Principalele tipuri si asociatii de soluri si note de bonitare pe acestea sunt evidentiate in materialul primit de la OSPA Arad (tabel 1.3.)

Tabelul 1.3.

Principalele tipuri si asociatii de soluri si note de bonitare

2. Principalele restrictii ale solurilor

Principalele restrictii privind calitatea solurilor sunt determinate de:

factori naturali (clima, forma de relief, caracteristici edafice etc.),

actiuni antropice agricole si industriale.

In multe cazuri, factorii mentionati pot actiona sinergic in sens negativ si avand ca efect scaderea calitatii solurilor si chiar anularea functiilor acestora.

Principalele restrictii ale calitatii solurilor se refera atat la degradari naturale cat si la cele antropice si in judetul Arad sunt reprezentate prin:

lucrari de excavare "la zi" (caramidarii, balastiere, gropi de imprumut),

degradari ale solului prin acoperire cu deponeuri (halde de steril, iazuri de decantare, depozit de deseuri),

poluarea solului cu hidrocarburi: reziduuri petroliere (foto 10, foto 11 - anexa), poluari accidentale, etc.,

depozitari de materii radioactive (halde),

depozitari de deseuri si reziduuri organice de la industria alimentara,

poluarea solului prin procese de eroziune de adancime si de suprafata,

poluarea solului prin alunecari de teren,

poluarea solului prin salinizare secundara si alcalizare secundara,

poluarea solului prin acidifiere secundara,

poluarea solului prin exces de umiditate (freatic si stagnant),

poluarea solului prin compactare secundara.

Fata de cele mentionate avand in vedere particularitatile reliefului si principalele insusiri fizico-chimice ale solurilor generate de particularitatile procesului de pedogeneza, din datele primite de la OSPA Arad, terenurile agricole au fost grupate, conform Metodologiei Elaborarii Studiilor Pedologice (I.C.P.A. Bucuresti, 1987), respectiv Metodologiei de Bonitare cadastrala, astfel:

Terenuri fara limitari sau restrictii, reprezentate prin cernoziomuri si cernoziomuri cambice (tipice, freatic -umede, gleizate slab si moderat) cu textura mijlocie, reactie neutra, ce ocupa 8 % din suprafata, respectiv 40.898 ha. Pe aceste terenuri este necesara doar aplicarea agrotehnicii corespunzatoare sortimentului de plane cultivate si al caracteristicilor reliefului si de respectarea cu strictete a acestora .

Terenuri cu limitari sau restrictii mici, datorate texturii luto-nisipoase, reactiei slab acide si alcaline, excesului de umiditate periodic, ce ocupa 38,70 % din suprafata, respectiv 197.844 ha. Necesita lucrari de prevenire si combatere a excesului de umiditate periodic (pluvial sau freatic) aplicarea de ingrasaminte organice semifermentate si ingrasaminte verzi la intervale scurte de 1-2 ani, amendare cu calcar si dolomit, in functie de valorile indicilor agrochimici .

Terenuri cu limitari sau restrictii mijlocii reprezentand 36,46 % respectiv 186.392 ha, reprezentata prin soluri cu reactie moderat si puternic acida, cu regim periodic stagnant de apa din precipitatii sau afectate de eroziune de la slab la moderat: prezinta risc de acidifiere rapida a solului, probabilitate de dereglare a nutritiei cu azot si fosfor in primaverile reci (datorita diminuarii ritmului de absorbtie al fosforului la temperaturi scazute) probabilitate de dereglarea nutritiei cu molibden, in cazul aplicarii unor doze mari sau unilaterale cu azot, probabilitate de toxicitate cu aluminiu la majoritatea plantelor si de magneziu la plantele sensibile. Necesita amendare cu calcar si dolomit in doze stabilite de indicii agrochimici cu interval de revenire o data la 5-7 ani, ingrasaminte organice semifermentate la intervale de 3-4 ani, fertilizari cu N.P. K., in conditii de asigurare a unui mediu oxido-reducator favorabil prin ameliorarea regimului aero-hidric cu lucrari pedohidroameliorative adecvate (santuri, rigole, canale de coasta, desecari, drenari, etc.).

Terenuri cu limitari si restrictii mari reprezentand 7,70 % , respectiv 39.364 ha si include soluri hidromorfe si hidrohalomorfe cu insusiri fizice, hidrofizice si fizico - chimice nefavorabile pentru utilizarea lor ca arabil. Este necesara aplicarea unui complex de masuri ameliorative caracteristice: desecari, drenaje, amendari cu gips, agrotehnica specifica, sortiment de plante adecvate (sorg, orz , sfecla, lucerna, etc.). Datorita restrictiilor mari la care sunt supuse aceste suprafete, vor ramane in continuare ca folosinta, pajisti naturale sau in perspectiva pentru o valorificare superioara vor fi transformate prin amenajari piscicole, orizicole, rachitarii, etc.

Terenuri cu limitari si restrictii severe, ce inglobeaza soluri afectate de eroziune puternica si excesiva si alunecari reprezentand 6,5 %, respectiv 33.230 ha din spatiul cercetat. Prezinta risc de antrenare pe versant a ingrasamintelor, probabilitate de dereglare a nutritiei cu macro si micro-elemente in functie de caracteristicile solului sau materialului parental. Necesita masuri de fertilizare radicala, diferentiate in functie de caracteristicile solului si cerintele plantelor cultivate (ingrasaminte organice in doze mari, ingrasaminte verzi, etc.). Pentru buna valorificare a acestor soluri, conservarea si protectia lor apare necesitatea unor lucrari de terasare, practicarea unor culturi in benzi inierbate si perdele de protectie,, executarea de canale de coasta, consolidarea taluzurilor, etc.

Terenuri cu limitari si restrictii foarte severe, cu soluri erodate puternic si excesiv, cu formatiuni de eroziune in adancime, sau cu roca dura la zi, situate pe versanti foarte inclinati, reprezentand 2,64 % respectiv 13.496 ha. Lucrarile de impadurire se incadreaza in complexul de lucrari si masuri de combatere a eroziunilor de adancime sau a celor excesive de suprafata, ce se preteaza cel mai bine pe aceste soluri, de asemenea astfel de masuri se recomanda si in zonele de mal-dig din incintele indiguite.