Conceptul
de protectie a mediului natural
Preocuparea propriu-zisa pentru protectia mediului a aparut
in deceniul al V-lea al secolului XX, in tarile industrializate, ca
urmare a cresterii impactului negativ al productiei si
consumului asupra factorilor de mediu. Aparitia unor dezastre ecologice in
Anglia, SUA, Franta, Belgia etc. au dus la afirmarea conceptiei
privind protectia mediului natural. Din perspectiva timpului, se poate
afirma ca un rol important in semnalarea impactului dezvoltarii economice
asupra mediului natural l-a avut Conferinta Natiunilor Unite asupra
Mediului Inconjurator care a avut loc
la Stockholm in iunie l972 si care a creat un organism menit sa
coreleze eforturile in acest domeniu al activitatii umane, numit
Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator.
In ultimii ani, tema
mediului inconjurator s-a aflat pe agenda multor manifestari
stiintifice si politice consacrate redresarii economice
si ecologice. Toate acestea au evidentiat faptul ca intensitatea
activitatii umane sporeste presiunea asupra mediului fie prin
consumul necontrolat de resurse si spatiu, fie prin producerea unor
deseuri pe care natura nu le mai poate absorbi fara
suferinte, ceea ce a determinat comunitatea internationala
sa treaca la initierea si sustinerea unor actiuni
concrete pentru preintampinarea, contracararea si diminuarea repercusiunilor
factorilor perturbatori ai echilibrului ecologic. Astfel, s-a cristalizat
obiectul unei discipline tehnico-economice si juridice a protectiei
mediului natural.
Din aceasta perspectiva, "Protectia mediului
natural cuprinde totalitatea actiunilor intreprinse de om pentru
pastrarea echilibrului ecologic dinamic, mentinerea si
ameliorarea calitatii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor
materiale si spirituale, asigurarea conditiilor de viata
si munca tot mai bune generatiilor actuale si viitoare".
Scopul principal al acestor actiuni consta, in esenta, in
gestionarea naturii in conditiile maximizarii eficientei
efortului facut in opera de gestionare a mediului.
.com