Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » administratie » ecologie mediu
Depozitarea deseurilor

Depozitarea deseurilor




Depozitarea deseurilor

Depozitele de deseuri menajere ecologice sunt spatii de depozitare definitiva, amenajate in perimetre (zone) neutilizabile pentru scopuri economico-sociale, situate in afara localitatilor, astfel construite si dotate incat sa nu permita in vreun fel poluarea factorilor mediului ambiant. Depozitarea in conditii ecologice a deseurilor, mai ales a celor periculoase, reprezinta o problema si o sarcina de prim ordin pentru generatiile actuale.

Solutia cea mai raspandita pe plan mondial este depozitarea gunoaielor in perimetrul localitatilor sau in locuri mai indepartate, prin asezarea direct pe sol. Acest lucru se explica, in primul rand, prin faptul ca, practic, solutia nu necesita nici o investitie, iar cheltuielile de exploatare sunt minime. In localitati se gasesc, in general, terenuri adanci sau gropi, care trebuie asanate si care pot fi valorificate prin umplerea lor cu gunoaie.

1 Metode de depozitare

Principalele metode de depozitare a deseurilor sunt:



depozitarea la suprafata

depozitarea subterana, pentru care exista trei variante:

a) - injectarea apelor uzate si a altor deseuri lichide, in colectoare hidrogeologice de adancime;

b) - dispunerea in caverne rezultate prin dizolvare (in sare);

c) - depunerea deseurilor solide in lucrari miniere, inchise in containere sau ca umplutura.

1.1 Depozitarea de suprafata

Depozitarea de suprafata a deseurilor este utilizata pentru deseuri solide inerte, imobile si anorganice sau pentru deseurile rezultate din piroliza unor deseuri organice, toxice sau lichide[1].

Depozite de suprafata (de tip rambleu)

Majoritatea deseurilor solide cu toxicitate redusa, ca de exemplu deseurile menajere, dar si cenusile, zgurile si namolurile rezultate din procese metalurgice, arderea carbunilor si alte procese se depun la suprafata terenului in depozite deschise. Preferabil este ca amplasamentul sa aiba un substrat impermeabil, dar in general se depun putine eforturi pentru reducerea efectelor asupra mediului hidrologic si hidrogeologic inconjurator. In cazul unui sistem hidrogeologic nefavorabil (ex.: prezenta unui acvifer freatic), cea mai buna masura de protectie consta in crearea unui sistem hidrologic inversat, prin pomparea apei din interiorul unei incinte etans.

In cele ce urmeaza, vom prezenta schema unui depozit deschis de suprafata cu incinta etans:


Lipsa compactarii face recuperarea si regenerarea terenurilor dificila si majoritatea depozitelor sunt abandonate. In Romania, acesta este modul predominant de depozitare operat, cu exceptia depozitelor miniere si a unor depozite recente, intr-o maniera rudimentara.

In conditii anaerobe, materiile organice din deseurile menajere produc dioxid de carbon, care formeaza impreuna cu apa un acid slab. Acest acid reactioneaza cu metale si alti ioni solubili, contaminand astfel apa care trece prin depozit. Cantitatea de precipitatii are, din acest motiv, un rol important asupra potentialului de poluare al depozitului[2]. Zgurile si cenusile sunt mai putin poluante, dar afecteaza mari suprafete de teren. Ele pot fi insa reciclate si utilizate ca rambleu pentru lucrarile miniere abandonate, ca amestecuri bituminoase pentru imbracamintea asfaltica, pentru stabilizarea solurilor, fabricarea cimentului sau caramizilor, etc.

Proprietatile terenului din amplasament au, de asemenea, o importanta deosebita prin natura si permeabilitatea sa, adancimea nivelului hidrostatic, viteza si directia de curgere a apei subterane. Pentru reducerea efectelor asupra mediului, pot fi utilizate unele metode suplimentare, ca stabilizarea (fizica sau chimica), solidicarea, iar pentru deseurile menajere incinerarea(metoda prin care volumul deseurilor poate fi redus pana la un sfert din volumul initial) si acoperirea cu sol (depozite sanitare).

Depozite sanitare

Sunt depozite care se realizeaza in depresiuni sau pe terenuri plane prin compactare sub forma de straturi sau de lentile, si care apoi sunt acoperite cu sol[3]. In acest mod, terenurile utilizate pentru depozitare pot fi restaurate mai usor, dar riscul de poluare al apelor subterane prin infiltrarea apelor de precipitatii nu se reduce in intregime.

Depozite de deseuri in sistem inchis

Un sistem inchis este un depozit de tip umplutura controlat, care este izolat de exterior printr-un invelis impermeabil, astfel incat emanatiile deseurilor nu afecteaza suprafata sau apele subterane. Sistemul este desemnat in principal pentru deseuri care au fost deja procesate prin incinerare sau alte metode de reducere a volumului si a emanatiilor de gaze. Impactul asupra mediului si a peisajului se reduce foarte mult, dar costul acestui tip de depozit este ridicat[4]

Fig.3. 2 .schema a unui depozit de deseuri in sistem inchis,dupa Cristian Marunteanu si Mihaela Stanciucu:

Depozite de deseuri toxice

Se pot evidentia doua strategii de baza care pot fi utilizate pentru depozitarea si izolarea depozitelor de deseuri toxice in raport cu mediul in general si cu straturile acvifere in special. Primul procedeu este izolarea pasiva, care consta in incapsularea depozitului intr-un sistem bariera in care etanseitatea este asigurata prin incorporarea unor straturi compozite de membrane polimerice si argila compactata. Siguranta se imbunatateste inconjurand amplasamentul cu diafragme de etansare si realizand un drenaj sistemului bariera[5].

Cel de-al doilea procedeu, izolarea activa, se realizeaza supunand efluxul lichidului contaminat de un sistem controlat al gradientului hidraulic in sens contrar. Alternativ, toxicitatea deseurilor incapsulate poate fi ameliorata prin tratamente si interventii in situ[6].



Fig.3.3. depozit de deseuri toxice semiingropat si incapsulat,dupa Cristina Sorana Ionescu

Cu toata bariera protectoare, diferenta de concentratie chimica determina uneori un flux al difuziei contaminantului dinspre depozit catre mediul geologic inconjurator. Fluxul advectiv depinde de pozitia depozitului in raport cu nivelul hidrostatic. Astfel, un gradient hidraulic de advectie a apei subterane catre depozit poate fi realizat si controlat prin plasarea depozitului sub nivelul hidrostatic, in timp ce realizarea depozitului deasupra nivelului hidrostatic determina un flux net al apei contaminate dinspre depozit catre straturile inconjuratoare[7].

1.2. Depozite subterane

Depozite in colectoare hidrologice

Acestea reprezinta principala metoda de stocare a deseurilor toxice lichide. Acest tip de depozitare este de preferat depozitarii la suprafata chiar in incinte impermeabilizate, datorita potentialului ridicat de poluare a solului si apelor subterane prin infiltrare si a aerului prin evaporare.

Metoda este utilizata pentru depozitarea prin injectare in formatiuni adanci a unor mari cantitati de ape de zacamant rezultate din exploatarile petrolifere si a altor deseuri industriale. Printre problemele posibile asociate acestei metodologii, cele mai cunoscute sunt provocarea unor seisme[8] si activarea unor falii .

Fezabilitatea metodei de injectare a deseurilor lichide in foraje adanci depinde de mai multi factori, ca: conditiile geologice, volumul si proprietatile fizice si chimice ale deseurilor si consideratiile economice si legale.

Din punct de vedere geologic, sunt necesare doua conditii[10]:

- zona de injectie trebuie sa aiba profunzime, conductivitate hidraulica si grosime, suficiente pentru o injectare sigura, gresiile si calcarele fisurate fiind deseori utilizate ca roci rezervor;

- zona de injectie trebuie sa fie sub nivelul de circulatie al apelor subterane si separata de aceasta prin roci impermeabile cu o conductivitate hidraulica scazuta, ca de exemplu argilele si sarea.

O metodologie optima trebuie sa includa si evaluarea proprietatilor fizice si chimice ale deseurilor pentru prevenirea reactiilor adverse cu rocile rezervor. De exemplu, daca deseurile sunt acide, utilizarea calcarelor poate fi avantajoasa, deoarece acizii pot contribui, prin dizolvare, la largirea fisurilor si cresterea conductivitatii hidraulice. In acest timp, unii acizi, unii acizi (acidul sulfuric) pot reactiona prin reducerea porozitatii rocilor calcaroase.

O parte esentiala a acestui sistem de depozitare este monitorizarea. O monitorizare efectiva necesita definirea exacta a conditiilor geologice, ca si localizarea tuturor structurilor acvifere si a forajelor abandonate care ar putea permite migrarea deseurilor catre structurile acvifere de suprafata. Monitorizarea presupune realizarea unui sistem de foraje de observatie adanci in vecinatatea forajului sau forajelor de injectie, pentru monitorizarea miscarii deseurilor in structura rezervor si a unui sistem de foraje de mica adancime, pentru urmarirea calitatii apei si intensificarea eventualei migratii a deseurilor in structurile acvifere superioare.

Toate caracteristicile mentionate sunt importante in determinarea gradului de acceptare al deseurilor lichide de catre rocile rezervor si a sigurantei metodei, aducand in ultima instanta si la stabilirea costului operatiei. Consideratiile legale sunt legate de legislatiile specifice ale diferitelor tari, unele acceptand metodologia, cu respectarea conditiilor de protectie a mediului, ca de exemplu Germania si SUA, iar altele interzicand-o prin lege, ca de exemplu Marea Britanie.

Depozite in caverne rezultate prin dizolvare

Necesitatea depozitarii deseurilor radioactive si chimice toxice, dar si stocarea petrolului si gazelor in caverne subterane rezultate prin dizolvare este in continua crestere. Masivele de sare sunt formatiunile cele mai susceptibile pentru realizarea cavernelor in aceste scopuri. Sarea este practic impermeabila la gaze si lichide. Metoda prin dizolvare permite crearea unor capacitati largi de stocare si la un pret de cost economic.

Datorita proprietatilor geomecanice favorabile, sarea ramane stabila si fara suport lungi perioade de timp. In plus, depozitele subterane in sare sunt mai sigure din punct de vedere ecologic decat depozitele de suprafata.

De mentionat este faptul ca trebuie sa se efectueze analize de stabilitate pentru fiecare amplasament specific investigat. Comportarea geotehnica a sarii este, in general, bine cunoscuta, cu suficiente detalii pentru necesitatile de dimensionare a golului subteran. Pentru cavitatile umplute cu lichide, izolarea de biosfera pe termen lung reprezinta un interes deosebit. In acest scop, sunt necesare unele asigurari specifice din punct de vedere geologic: forajele de circulatie a fluidelor trebuie sa fie in permanenta impermeabilizate prin cimentare, iar cresterea presiunii naturale in cavitatea inchisa datorita convergentei pe termen lung trebuie sa nu depaseasca presiunea de fracturare[11]. Fracturarea hidraulica depinde de inaltimea si adancimea cavitatii si de rata de crestere a presiunii .

Depozite in excavatii subterane

Stocarea deseurilor toxice si puternic radioactive in formatiuni geologice este cea mai sigura metoda de depozitare. Cel mai important factor in sprijinul acestei metode de depozitare este faptul ca bariera geologica reprezentata de roca gazda este capabila sa contina si sa izoleze deseurile o foarte lunga perioada de timp. Sistemul este in intregime pasiv, deoarece, odata etansat, nu mai depinde de implicarea umana.

Deseurile din excavatiile subterane pot afecta biosfera numai prin unele procese geologice, ca tectonismul, diapirismul sau eroziunea, care expun direct deseurile, sau prin procese de deplasare a contaminantilor, cel mai probabil mecanism al acestor procese fiind transportul de catre apele subterane. In conditii de adancime, circulatia apelor subterane este foarte redusa.

In cazul minelor foarte adanci, se reduce posibilitatea eliberarii materialelor toxice, dar cresc pretul de cost si riscul de instabilitate al lucrarilor miniere. Din aceste consideratii, adancimea recomandata pentru stocarea subterana este de 200-1000 m[13]. Deseurile care se depun in aceste conditii sunt deseurile menajere si industriale solide, deseurile industriale toxice lichide, depozitate liber sau in containere si deseurile radioactive in containere.



Sistemul barierei naturale geologice poate fi completat si cu o serie de cariere ecologice, ca: containerele, materialul de umplutura sau structurile de etansare. Stocarea poate fi realizata in galerii sau in puturi oarbe. Performantele pe termen lung, care pot fi de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii de ani in cazul depozitelor de deseuri radioactive finale, nu pot fi verificate experimental, ci trebuie estimate prin investigatii complexe geologice, hidrogeologice, geotehnice, seismice, etc., si prin analize de siguranta.

Fig.3.4 Depozitarea subterana dupa Cristina Sorana Ionescu



Cristian Marunteanu, Mihaela Stanciucu, Ingineria geologica a depozitelor de deseuri , Ed. Universitatii din Bucuresti, 2001, pag.7.

Idem, pag.8.

Conform standardului romanesc - IRS Standard Roman, SR 13343

Cristian Marunteanu, Mihaela Stanciucu, op. cit. pag 11.

Cristian Marunteanu, Mihaela Stanciucu, op. cit. pag.12.

Idem, pag.13.

Cristina Sorana Ionescu,,Depozite de deseuri,, pag.80, Ed. *H*G*A*, Bucuresti, 2000.

Cazul Rocky Mountain Arsenal, Denver, etc.

Un exemplu ar fi cazul lacului de acumulare Baldwin Hill.

Cristina Ionescu, op. Cit., pag.14.

Muntean Cristina,op.cit.. pag.15.

Idem

Idem







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.