Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice


Acasa » legislatie » administratie » ecologie mediu
LUCRARE DE DIPLOMA STIINTELE NATURII SI ECOLOGIE - “Analiza factorilor de mediu in Depresiunea Campulung Muscel, jud. Arges”

LUCRARE DE DIPLOMA STIINTELE NATURII SI ECOLOGIE - “Analiza factorilor de mediu in Depresiunea Campulung Muscel, jud. Arges”




UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTELE NATURII SI ECOLOGIE

LUCRARE DE DIPLOMA

Analiza factorilor de mediu in Depresiunea Campulung Muscel,

jud. Arges




Introducere

” Cel dintai lucru pe care trebuie sa-l stie bine un roman este tara lui, ce este in ea, care sunt fratii lui si cum este viata laolalta”, spunea in 1903 geologul si pedologul G. Munteanu-Murgoci, pledand pentru necesitatea folosirii geologiei in educatia si pregatirea elevilor”.

Lucrarea este o analiza a Depresiunii Campulung Muscel atat din punct de vedere fizico - geografic, cat si din punctul de vedere al riscurilor naturale si al calitatii mediului.

Studiul de fata se doreste a fi o analiza complexa, astfel incat finalitatea acestuia sa reliefeze caracteristicile particulare ale Depresiunii Campulung Muscel. Deoarece arealul aflat in studiu este destul de extins, in unele situatii am fost nevoiti sa ne rezumam la a analiza regiunea municipiului Campulung Muscel, centru administrativ zonal.

Toate aspectele prezentate in aceasta lucrare ne conduc catre ideea ca, orice spatiu indiferent de configuratia reliefului sau, de pozitionarea pe glob are insusiri specifice in concordanta cu factorii ce il determina.

In unele situatii, din cauza lipsei de informatii exacte pentru regiunea aflata in studiu, am adus informatii referitoare la Campulung Muscel.

Am ales spre studiu acest areal, deoarece sunt argesean si locuiesc in comuna Nucsoara, foarte aproape de Municipiul Campulung. Cunosc foarte bine arealul si prin prisma muncii mele de zi cu zi. Un alt motiv, care a condus la realizarea unei lucrari pentru acest areal, il reprezinta accesul la informatii si dorinta de a cunoaste cat mai bine aceasta zona, problemele cu care acesta se confrunta.

Am realizat aceasta lucrare cu intentia de a spori interesul pentru acest colt al pamantului romanesc, creator si conservator de traditii si frumuseti ce au contribuit la formarea, continuitatea si mentinerea permanentei romanesti.

Nu pot incheia introducerea fara a adresa multumiri indrumatorului meu teoretic si practic, dl. conf. univ. dr. ing. Valentin Popescu pentru sprijinul informatic si indicatiile de ordin metodologic oferite, dar si celorlalte persoane care m-au ajutat la elaborarea lucrarii. Amintesc pe aceasta cale ca timp de 2 ani, am mers pe teren in Muntii Fagarasului (R. Doamnei, R. Targului), precum si pe tot arealul Depresiunii si Municipiului Campulung.

Capitolul 1

Aspecte generale

1.1. Scurt istoric al spatiului muscelean

Studierea unei zone sub aspect istoric prezinta o importanta deosebita, datorita faptului ca ajuta la o mai buna intelegere a spatiului studiat, atat din punct de vedere geo-demografic, cat si uman.

Aceasta regiune cu o istorie indelungata, pastreaza mai mult sau mai putin din caracteristicile structurii sale initiale, ingloband in alcatuirea ei urmele devenirii istorice.

Regiunea studiata are in spate o istorie multimilenara, cu marturii scrise, inscriptii, monumente si asezari omenesti, care atesta locuirea inca din epoca neolitica. Datele paleoantropologice referitoare la actiunea primilor antropoizi asupra peisajului geografic muscelean, lipsesc, primele marturii datand din epoca neolitica, fapt dovedit de urmele materiale descoperite pe teritoriul satului Poienita din comuna Bailesti si pe actualul teritoriu al comunei Stalpeni.

In zona Muscelului, pe baza marturiilor sigure de cultura materiala, istoria raporturilor dintre om si mediul coboara cu peste 36 de secole in urma. Urme de cultura materiala apartinand epocii bronzului au fost descoperite la Titesti si Davidesti, tumuli funerari, in comuna Albestii de Muscel si in sudul orasului Campulung, in actualul cartier Pescareasca. Dovezile locuirii acestui areal sunt confirmate si in marturiile de cultura materiala apartinand epocii fierului (sec. VI -IV i. Hr.) descoperite in comuna Titesti, apartinand culturii lui Basarab si cele descoperite pe aria viitorului oras Campulung, datand din anii 1800-1700 i. Hr..

Municipiul Campulung – Istorie Veche

Cele mai vechi urme de cultura materiala, descoperite atat pe raza orasului, cat si in imprejurimile sale, dateaza din perioada bronzului tarziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescareasa, in sudul orasului a fost descoperita o necropola, dovada a existentei unei asezari omenesti.

Urme de locuire geto - dacica, din sec.II - I i.d.Hr., sunt bine conturate in zona actualului oras, in cartierul Olari - Sfantu Gheorghe, la fel si cele de la Apa Sarata si Bughea de Sus, care apartin culturii dacice tarzii.

La Cetateni - Muscel, asezare dacica locuita fara intrerupere din jurul anului 300 i.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atesta existenta unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de marfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi asezari dacice din tara.

Anul 106, anul cuceririi Daciei de catre romani, deschide o perioada distincta in istoria noastra si implicit a acestei zone. Fiind o provincie de granita a Imperiului Roman, Dacia avea un important rol de aparare impotriva atacurilor barbare, aceasta presupunand construirea unor linii de fortificatie punctate de existenta unor castre de pamant sau piatra.

Limesul reprezinta o notiune al carei continut a evoluat pe parcursul secolelor incepand de la cel de limita despartitoare a unui teren si pana la cel de frontiera fortificata in fata unui teritoriu inca necucerit, in scopul instituirii unui obstacol. Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificatiile si trupele de granita, aveau misiunea de a supraveghea, apara, respinge miscarile si eventualele incursiuni ale inamicului.

Limesul putea fi si un hotar natural constituit de un lant muntos sau de un curs de apa, dar de cele mai multe ori acesta era artificial construit. Componenta fundamentala a limesului o constituia intotdeauna drumul care urma linia hotarului. Al doilea element il constituiau trupele (legiuni, trupe auxiliare). Celelalte componente erau fortificatiile in care erau cantonate trupele: castra, castello, burgi, turris.

Un limes complet comporta un val de pamant, uneori intarit cu palisada sau zid de piatra, sant de aparare, completate cu fortificatii dispuse in spatele liniei de granita la distante variabile intre 5-10-20 km si turnuri de supraveghere care foloseau mijloace de semnalizare.

Unul dintre limesurile din Dacia este limesul translatus, care se intinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanta variabila de 10-15 km est de Olt. Valul limesului nu este continuu, de la raul Arges este inlocuit de cursul Raului Doamnei si al Raului Targului. Pornea in nord de la Rucar si se oprea in sud la Flamanda. Compozitia valului era de pamant cu miez ars. Inalt de 3 m si lat de 10-12 m, avea un sant spre est. In spate, limesul se sprijinea pe linia de castre si turnuri legate de drumul strategic. Limesul translatus a fost construit de Septimius Severus (193-211 d.Hr.) pentru a crea un spatiu de siguranta liniei Oltului.

Dupa anul 245 d.Hr., in urma puternicelor atacuri carpice, limesul translatus a fost abandonat si granita a revenit pe Olt (limesul Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale limesului translatus, cel de la Jidava (astazi Apa Sarata, localitate inglobata in orasul Campulung) este singurul construit in piatra si caramida si, in acelasi timp, cel mai mare. Castrul avea forma dreptunghiulara, era inconjurat cu un zid de incinta prevazut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi si semicirculare la colturi si avea rolul de a controla drumul prin pasul Bran.

Primele sapaturi arheologice au fost efectuate de D. Butculescu. Aceste sapaturi si cele care le-au urmat au identificat cele patru porti prevazute cu turnuri. Daca pentru inceputurile construirii castrului se fac doar presupuneri, neexistand alte elemente de dotare decat cele numismatice din epoca lui Septimius Severus, sfarsitul existentei sale se plaseaza la mijlocul sec. III, ultimele monede descoperite fiind de la imparatul Gordian III.

Istorie medievala – Prima capitala a Tarii Romanesti

Ca toate celelalte orase, Campulung a trecut in evolutia sa prin fazele de sat, targ, pentru ca la inceputul sec. XIV. sa devina oras. Aceasta evolutie a fost determinata de sporirea numarului de locuitori, de cresterea continua si intensa a productiei mestesugaresti si a schimbului de marfuri.

In primele decenii ale sec. XIII., in Campulung incep sa patrunda si sa se stabileasca meseriasi si negustori sasi. Comunitatea saseasca care se formeaza aici era condusa de un greav (comes), ultimul dintre ei fiind Laurencius de Longo-Campo, piatra lui funerara aflandu-se astazi in biserica Baratiei si constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Tara Romaneasca si in acelasi timp prima mentiune scrisa a orasului. Inscriptia este datata in anul 1300 si are urmatorul text: „Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memerie, anno Domini MCCC.” („Aici este inmormantat comitele Laurentiu din Campulung, spre pioasa amintire, in anul Domnului 1300”).

In ceea ce priveste anul intemeierii orasului Campulung nu exista documente sigure care sa ateste acest lucru. Sunt istorici care sustin ca orasul Campulung a fost infiintat de cavalerii teutoni in prima jumatate a sec. XIII, iar alti cercetatori, bazati pe traditie si mitologie, sustin localizarea orasului catre sfarsitul sec. XIII, in relatie cu descalecatul lui Negru Voda (Radu Negru).

Panza orasului Campulung, cel mai insemnat izvor privitor la obstea Campulungului, care contine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, mentioneaza ca cel mai vechi document in care erau trecute privilegiile orasului il daduse lui Matei Basarab: „prea luminatul, blagocestivul si de Hristos iubitorul, raposatul Io Radu Negru Voievod la leat 6800 (1292)”.

Din anul 1330, dupa victoria de la Posada impotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Campulung isi stabileste resedinta de scaun Basarab I (1310-1352), primul domnitor al statului independent Tara Romaneasca. Astfel, Campulungul devine pentru aproape patru decenii, centrul politic si administrativ al statului. Abia in 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmasul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, muta capitala tarii la Curtea de Arges.

Fig 1. Fragment din harta lui F. Fried – preluata: Georghilas A. (2006)

Asezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatura din Evul Mediu intre Tara Romaneasca si Transilvania, orasul devine punct vamal, pomenit pentru prima data din acest punct de vedere in anul 1368, intr-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabileste obligatia negustorilor brasoveni ce trec cu carele de marfuri prin Pasul Bran sa plateasca la Campulung, ca taxa vamala o „treizecime”.

Dupa mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Arges, orasul Campulung continua sa aiba calitatea de resedinta domneasca temporara. Este perioada domniilor intinerante, cand domnitorul se deplasa in diferite localitati din tara, in care isi stabilea resedinte temporare.

Atat Basarab I, cat si fiul si urmasul sau la tron, Nicolae Alexandru, au fost inmormantati la Campulung. Piatra funerara a acestuia din urma se pastreaza si astazi in biserica din Complexul voievodal Negru Voda: „In luna noiembrie, 16 zile a raposat marele si singurul stapanitor Nicolae Alexandru Voievod, fiul marelui Basarab, in anul 6873 (1364), vesnica lui pomenire”.

Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris in limba slavona, cunoscut pana acum in Tara Romaneasca. Sapaturile arheologice efectuate in incinta manastirii au descoperit urmele curtii domnesti din sec. XIV, cu pivnita locuintei voievodale, peste care Matei Basarab, in anul 1636, a ridicat casa domneasca existenta azi.

Cele mai vechi materiale arheologice medievale descoperite sunt legate de urme de locuinte modeste, cu putine fragmente ceramice care pot fi datate la sfarsitul sec. XIII. Aceasta locuire isi incetase existenta inaintea momentului in care aveau sa fie ridicate primele constructii de zid.

Sapaturile au aratat modul in care a fost transformata ctitoria lui Basarab I si Nicolae Alexandru, din care o parte a fost pastrata la refacerile succesive din sec. XVII-XIX, materialul de constructie fiind de fiecare refolosit. Planul zidurilor exterioare ale primei biserici este in cea mai mare parte acelasi cu cel al ctitoriei lui Basarab. Proportiile si caracterul impunator al acestei ctitorii, ridicata in intregime din blocuri de piatra fatuita, reprezentand la acea data un unicat in arhitectura Tarii Romanesti, reflecta prestigiul domniei in statul care de curand isi afirmase independenta. Edificiul era inconjurat de un zid de bolovani ale carui urme au fost descoperite pe laturile de sud-vest si nord.

Sapaturile arheologice au scos la lumina si marturii din perioada cand Campulungul nu mai constituia un loc de resedinta domneasca.

Informatiile obtinute asupra transformarilor deosebit de ample din timpul domniei lui Matei Basarab au fost destul de numeroase. Acestea au avut loc dupa ce cutremurul din 1628 ruinase vechile constructii. Lucrarile din timpul lui Matei Basarab au reprezentat o reconstruire si o transformare a vechiului ansamblu. Cercetarile au dovedit ca secolului XVIII trebuie sa-i fie atribuita casa din partea de sud-vest a ansamblului, ale crrei beciuri au fost construite probabil in 1635-1636, nivelul superior fiind ridicat dupa un scurt interval, pe la 1647-1648. Din aceeasi etapa dateaza si impunatorul turn clopotnita.

Sapaturile arheologice au adus precizari si asupra transformarilor ansamblului in secolul XVIII, cand a fost marita casa egumneasca din sud-vestul incintei, a fost inaltata casa de la nord de turn, a fost ridicat in 1712 zidul din incinta care inconjura intregul ansamblul monastic, precum si pravaliile si hanul, au fost reconstruite unele cladiri si ridicate altele.

Existenta unui mare numar de mestesugari (olari, blanari, cojocari, pietrari, lemnari, morari, macelari) organizati in bresle si grupati in cartiere distincte, precum si situarea orasului pe drumul de legatura cu Transilvania, au facut ca acesta sa joace un rol important in comertul intern si extern al Tarii Romanesti. Astfel, Sebastian Munster, in lucrarea „Cosmografia”, tiparita in 1544, mentioneaza: „…..Intre Targoviste si Brasov este targul Campulung, locuit de crestini, acolo fiind si locul de desfacere al marfurilor pe care le transporta de la Targoviste in Transilvania”.

Tot in domeniul comertului se mentioneaza faptul ca inca din secolul XV exista balciul de Sfantul Ilie, renumit si astazi in regiune. Amploarea si pitorescul balciului i-au atras atentia florentinului Antonio Mario del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brancoveanu, care consemneaza: „….La distanta de o zi de drumul de Targoviste, catre granitele Transilvaniei, se gaseste Campulungul, oras renumit pentru balciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie si la care iau parte negustori din toate partile”.

Campulungul a fost singurul oras din tara care s-a bucurat de privilegii in domeniul economic, administrativ, politic si juridic. In fruntea orasului se afla judetul, care era ajutat de 12 pargari, alesi de masele orasenesti in fiecare an. Cel mai vechi judet cunoscut al orasului este Neacsu Lupu. El emite la 1521, din cancelaria orasului, o scrisoare in limba romana catre Hans Bruckner, judetul Brasovului, informandu-l asupra miscarilor ostirilor otomane din zona Dunarii. Este prima scriere cunoscuta in limba romana din Tara Romaneasca.

Pe langa insemnatatea economica si politica pe care a avut-o in istoria tarii, orasul Campulung a avut un rol important si in cultura romana. Existenta cancelariei domnesti, cu un numar mare de slujitori, a contribuit la raspandirea scrisului si a stiintei de carte in oras si in imprejurimi.

Domnitorul Matei Basarab (1632-1654) infiinteaza aici a doua tipografie din Tara Romaneasca, menita a tipari carti nu numai pentru tarile romane, ci si pentru cititorii din alte tari. Tipografia a fost instalata in 1635, pe langa manastire si a functionat, cu unele intreruperi pana in 1650. Tot Matei Basarab infiinteaza la Campulung prima fabrica de hartie.

Forma cea mai eficienta de raspandire a culturii au constituit-o scolile. La Campulung a functionat una dintre cele mai vechi scoli din Tara Romaneasca, infiintata in 1552 de Doamna Chiajna, sotia domnitorului Mircea Ciobanu. Tot aici, Antoine Voda (1669-1672) a infiintat prima scoala obsteasca cu invatatura in limba romana din Tara Romaneasca: „facui domnia mea casa de invatatura, adeca scoala, in orasul domniei mele, Campulung”.

In acest mediu cultural si-au desfasurat activitatea mai multi copisti, precum: Vasile eromonahul, Nicola gramaticul, Panu gramaticul, Constantin logofatul, Ianache preotul.

Dezvoltarea economica si culturala a orasului a fost incetinita uneori de calamitati naturale, de interventii din afara tarii si de epidemii. In acest sens se aminteste de incursiunea lui Gabriel Batory in Tara Romaneasca, in anul 1610, ocuparea de catre trupele austriece conduse de printul Ludovic de Boden sau de printul Eugeniu de Savoia, incendierea orasului de catre turci in 1737.

In timpul razboiului austro-ungar din 1787-1792, orasul are din nou de suferit, numeroase locuinte si biserici fiind arse. Insa aceste perioade de criza au trecut, orasul Campulung cunoscand noi perioade de dezvoltare economica, demografica si culturala.

Istorie Moderna in Campulung

Marile evenimente ale istoriei moderne s-au facut resimtite si la Campulung, astfel ca, izbucnirea revolutiei de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu si masurile luate de catre acesta in favoarea maselor populare s-au bucurat si de adeziunea campulungenilor.

Arestat de eteristi in conacul de la Golesti, Tudor Vladimirescu va fi dus la Targoviste prin Campulung, unde a fost gazduit de boierul Constantin Chiliasu (bunicul istoricului muscelean C.D. Aricescu), in noaptea de 22 spre 23 mai. In acest timp, orasul este ocupat de cei doi frati ai lui Alexandru Ipsilanti, Nicolae si Iorgu, cu un detasament de ostasi.

Ideile revolutiei de la 1848 au patruns si in randul campulungenilor. Aici au activat in perioada de pregatire a revolutiei de la 1848, cateva figuri remarcabile ale culturii noastre: I. D., Negulici, C. D. Aricescu, Apostol Aricescu. La turnul clopotnita al manastiririi Negru Voda se afla o placa cu textul juramantului revolutionarilor campulungeni de la 1848. Targovetii si taranii, mobilizati de Apostol Aricescu, I. Paniu, Costache Brezoianu, C .Aricescu, A. Dacu, depusesera juramantul pe noua Constitutie, declarandu-se gata sa sprijine prin toate mijloacele revolutia.

La Campulung si in imprejurimi, ostasii romani au dus, in 1916, in primul razboi mondial, lupte grele impotriva trupelor germane, sub conducerea maiorului Grigore Grecescu. Mausoleul de la Mateias a ramas sa aminteasca vitejia ostasilor cazuti in luptele din zona Rucar, Dragoslavele, Valea Mare-Pravat, Campulung, in toamna anului 1916. Monumentul comemorativ a fost ridicat pe Dealul Mateias , in 1935, dupa proiectul arhitectului D. Ionescus Berechet.

Nici celelalte evenimente majore din istoria Romaniei nu au lipsit din evolutia orasului Campulung si a imprejurimilor sale. Urmarind istoria acestui oras constatam ca nu exista aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politica, acte culturale, de anvergura nationala, miscari de idei la care campulungenii sa nu-si fi adus partea lor de contributie.

Fig.

Foto 1 - Mausoleul de la Mateias – monument ridicat in memoria ostasilor cazuti in timpul primului razboi mondial in aceasta regiune.

Foto 2;3 – Imagini din Muzeu

Nici celelalte evenimente majore din istoria Romaniei nu au lipsit din evolutia orasului Campulung si a imprejurimilor sale. Urmarind istoria acestui oras constatam ca nu exista aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politica, acte culturale, de anvergura nationala, miscari de idei la care campulungenii sa nu-si fi adus partea lor de contributie.

Revolutia din decembrie 1989 a deschis noi perspective de evolutie a vietii social-economice in spatiul muscelean.

1.2. Istoricul cercetarilor

Data fiind pozitia sa la intersectia unor mari drumuri care legau vechile provincii romanesti (pozitie care a facilitat aparitia si dezvoltarea orasului Campulung ca prima capitala a Tarii Romanesti), regiunea a fost permanent in atentia cercetatorilor, indeosebi a istoricilor, dar si a geografilor, geologilor, biologilor, etc.. Un rol deosebit in prezentarea de criterii pur descriptive sau stiintifice a zonei Muscelului, au avut-o numerosi oameni de cultura care au initiat diferite studii referitoare atat la orasul Campulung, cat si la intregul areal geografic in care se inscrie acesta, care se identifica cu spatiul muscelean, cu toata problematica pe care o implica o astfel de cercetare.

Cele mai numeroase sun studiile de istorie si arheologie consacrate unor situri anume (castrul roman de la Jidava) sau a unui ansamblu mai larg, precum lucrarile referitoare la existenta comunitatilor umane din epoca bronzului (Pescareasca, Albesti, Malu cu Flori, Cetatenii din Deal), sau perioada dacica (Bilcesti, Campulung, Bughea de Jos, Capu Piscului) datorate unor specialisti ca Martu Fl., Trambaciu St., Popescu Constantin, Cioflan T. Numeroase studii de acest tip au avut ca fundament o serie de cercetari arheologice, cum ar fi: „Un tezaur al istoriei si culturii locale: biserica necunoscuta din secolul XIV la Leresti Muscel”, „Prezente dacice si elenistice in vatra Campulungului”- Martu Fl. (1968-1971), „Distrugerea castrului roman de la Campulung (Jidava)”- Popescu Em, Petolescu Constantin, Cioflan T.(1987).

In sfera geografiei este caracteristic un anumit echilibru intre studiile consacrate cadrului natural si cele care au vizat problemele de geografie umana. Pentru prima data, descrierea geologica a judetului Muscel apare in 1885, fiind realizata de catre Gr. Stefanescu, lucrare aparuta in „ Anuarul Biroului Geologic”

La inceputul secolului XX, o prima descriere a regiunii ii apartine lui Emm. de Martonne (1902-1907), prin care este individualizata aceasta zona. Urmarind subcarpatii de la vest la est, Emm. de Martonne arata ca: „Depresiunea Campulung este ultima depresiune subcarpatica, la sud de care se inalta colinele inalte ale Argesului”. Autorul a surprins foarte bine specificul geografic al regiunii subcarpatice ca unitate geografica distincta, aratand ca: „…….prin releful ei, istoria geologica, climatul, hidrografia, populatia, zona depresiunii subcarpatice poate fi considerata ca un intreg aparte”. In alte studii aduce precizari referitoare la caracteristicile depresiunii, legaturile lor cu regiunile montane, evolutia zonelor subcarpatice si caracteristicile generale ale subcarpatilor. Este de retinut faptul ca depresiunea Campulung Muscel in viziunea lui Emm. de Martonne este grefata pe un „sinclinal de pietrisuri levantine”. El afirma totodata ca „regiunea subcarpatica a Fagarasului (situata la sud de Muntii Fagaras) are doar in doua - trei locuri depresiuni subcarpatice (Capataneni, Arefu, Campulung Muscel).

Contributii insemnate au fost aduse si de I. Popescu - Voitesti (1908), care descrie mai amanuntit Muscelele Argesului, afirmand ca: „pietrisurile din Varful Ciocanu (la sud - vest de Campulung) sunt levantine, iar in Levantin - Cuaternar depunerea sedimentelor se facea intr-un mediu fluvio - lacustru.

Constantin Bratescu (1910) descrie o serie de forme de relief din jurul depresiunii Campulung si arata ca reteaua hidrografica ar fi suferit unele remanieri. In depresiunea Campulung arata ca „transgresiunea daciana ineaca un relief mai vechi”, iar depresiunea propriu-zisa este post-pliocena, fiind una dintre cele mai tipice depresiuni subcarpatice din Romania”.

Foto 4 - Casa tipic musceleana

Victor Tufescu (1966) precizeaza ideea ca „raurile ce strabat depresiunea Campulung atesta o miscare recenta de inaltare si supraimpunere a vailor in defilee, corelata cu scufundarea marginii dinspre munte a depresiunii”.

Vintila Mihailescu (1963) afirma ca „patrunderea depresiunii Campulung Muscel spre nord si vest, in unghi ascutit pana dincolo de Bahna, spre est pana in valea superioara a Rausorului, afluent al Bratiei, reduce contactul direct dintre Muscelele Platicai si masivul cristalin al Iezerului, la mai putin de 5 km, fapt pentru care se poate considera ca limita sudica a muntilor, linia dusa prin gatuirea mai sus amintita”.

1.3. Asezarea si limite

Depresiunea subcarpatica a Campulungului se desfasoara intre cursurile superioare ale raurilor Argesel si Bratia. Se intalneste in partea de sud a tarii, la jumatatea distantei dintre ecuator si poli fiind traversata de paralela de 45s latitudine nordica.

In nordul depresiunii Campulung, intre Raul Doamnei si Dambovita se inalta Masivul Iezer. Legatura intre creasta Fagarasului si masivul Iezer se face prin culmea mai joasa, Mezea - Otic. Din masiv se prelungesc spre sud si sud-est mai multe culmi netede: Plaiul lui Patru, Plaiul Iezerului Mare, Plaiul Vacarea si culmea prelunga Danciu – Portareasa-Zanoaga. Ceilalti munti care se invecineaza cu depresiunea Campulung sunt: Papusa, Leaota si Piatra Craiului. La sud, depresiunea este inchisa de dealuri inalte edificate in cuaternar, dezvoltate pe cute anticlinale: Dealul Matau -1018 m (se desfasoara intre cheile Raului Targului si Valea Argeselului) si Dealul Ciocanu - 886 m (se desfasoara intre Valea Bratiei si Valea Bughea), in care Raul Targului, Bughea, Bratia si Argeselul si-au taiat sectoare inguste de vale cu caracter epigenetic si antecedent. Muscelele din sudul depresiunii se prezinta ca o prelungire a Plaiurilor Platicai catre est si ca o culme subcarpatica cu inaltimi cuprinse intre 700 -1000 m, fiind separata de vaile stramte sub forma de chei, precum sectoarele de chei mici ale Bratiei, Bughii si Raului Targului. Tot in sudul depresiunii se afla o serie de cueste cu altitudini cuprinse intre 600 - 800 m. Astfel, intre Bratia si Raul Targului se afla Dealul Crucii si Dealul Schitu - Golesti, iar intre Raul Targului si Draghici se afla Dealul Serbanestilor. Intre Draghici si Argesel se afla Dealul Jugurului si Dealul Malaiesti, la est de Valea Argeselului si pana la Dambovita.

Depresiunea Campulung Muscel este una dintre depresiunile subsecvente cele mai bine individualizate de la noi din tara, avand un relief piemontan bine dezvoltat. Catre nord-vest depresiunea se prelungeste intre Masivul Iezer si Plaiurile Platicai si se adanceste sub forma unei mici depresiuni de eroziune diferentiala, cu altitudini cuprinse intre 600 si 625 m, numita si depresiunea Albesti - Candesti, care se continua in amonte, pe cursul Bratiei pe o lungime de aproximativ 3 km. Aceasta mica depresiune separa Muncelele Rausorului de munti, pana la Bahna Rusului si ajunge la Slatina Bahna pe Raul Doamnei. De aici se extinde si mai mult in lungul Raului Doamnei, la Nucsoara, Bradet, Corbi, ajungand apoi la Capataneni, Arefu, Salatruc, formand un singur uluc subcarpatic de eroziune diferentiala de tip subsecvent, constituit din largi glacisuri in trepte.

In cadrul Depresiunii Campulung Muscel se intalneste orasul Campulung Muscel, care este subiectul analizei, dar si sate mai mari de 2500 locuitori (Bughea de Jos, Bughea de Sus, Valea Mare - Pravat, Voinesti, Albesti,etc.). Campulung Muscel este cel mai mare si mai important oras din cadrul depresiunii din punct de vedere economic, social, politic, cultural. Acesta este asezat de-o parte si de alta a Raului Targului, de la iesirea acestuia din munti pana la patrunderea in depresiunea intracolinara Schitu - Golesti.


Foto 5. Valea Raului Targului


Pozitia sa in zona de interferenta carpato - subcarpatica a permis dezvoltarea de timpuriu a unei vieti economice intense, locuitorii acestor plaiuri stiind sa foloseasca cu pricepere atat resursele oferite de munte (pasuni si paduri, piatra de constructie, ape repezi), cat si solurile roditore din regiunea subcarpatica si bogatiile subsolului de aici (lignitul, gipsul, argila, calcarul numulitic, izvoare minerale).

Vatra orasului se intinde chiar de la zona de contact a muntelui cu depresiunea subcarpatica, stazile principale, paralele cu Raul Targului, fiind orientate de la nord –nord-est spre sud – sud - est, iar cele de legatura urcand cand domol, cand aprupt pe versantii vaii, pana spre cumpana apelor si dincolo de aceasta.

Teritoriul orasului se intinde de la rama montana pe tot parcursul depresiunii subcarpatice si a sectorului de defileu din sud si ajunge pana in depresiunea intracolinara.

Foto 6 - Depresiunea Campulung Muscel vazuta de la Mausoleul Mateias.In plan central se poate observa combinatul de ciment si lianti HOLCIM S. A.

Orasul este strabatut din capatul de sud – sud - vest pana in cel de nord - est pe o distanta de 14 km de DN 73 (E 574), care porneste de la Pitesti (52 km) si ajunge la Brasov (85 km). Din acesta, la intrarea in Campulung se desprinde spre vest, DN 73 C spre Curtea de Arges (40km), Ramnicu Valcea (85 km), iar dincolo de Valea Mare - Pravat porneste spre sud, DN 72 A spre Targoviste. Ceva mai jos, un alt drum national, DN 73 D se indreapta spre Mioveni (prin Boteni, Vulturesti, Davidesti). La aceste cinci directii de drumuri nationale (din care doua internationale) se adauga cinci drumuri judetene care leaga orasul de: Leresti-Cabana Voina, Matau - Suslanesti, Poienari - Jugur, Bughea de Sus - Candesti si Bughea de Jos - Malu.

Teritoriul orasului Campulung este situat in bazinul hidrografic al Raului Targului, iar o parte mai mica in subbazinul Bughei (cartierul Grui si o mica parte din Marcus). Orasul Campulung este format din mai multe cartiere: Grui, Centru, Tabaci, Subesti, Schei, Visoi, Flamanda, Valea Barbusii, Magura, Marcus, la care se adauga satul Valea Rumanestilor si o parte din satul Chilii (cealalta parte apartinand de comuna Mioarele). Orasul Campulung este siuat in judetul Arges, in partea de nord - est a acestuia.

Ca vecini, teritoriul orasului Campulung Muscel se invecineaza cu cel al localitatilor: Voinesti la nord; Pietroasa, Valea Mare - Pravat si Selari la nord - est; Bilcesti si Colnic la est; Matau, Chilii si Grosani la sud - est; Loturi si Schitu - Golesti la sud; Godeni la sud-vest. Limitele orasului sunt destul de sinuoase.

Limita nordica coboara din Culmea Magurei aproape perpendicular pe Raul Targului, de unde ajunge in drumul judetean care se indreapta spre Voina, urmarindu-l pana la ramificatie, iar de aici drumul national spre Brasov, care urca pe rand terasele din stanga Raului Targului.

Limita estica porneste din aceasta sosea, taie Valea Pietroasa, ocoleste Malu Rudarilor, se apropie de obarsia Vaii Rumanestilor si Varful Hodor (867 m), traverseaza Plaiul Hodor si Drumul Mataului, trecand pe la obarsiile vailor Chichirez si Malu ce Rasuna si ajunge in satul Chilii, pe care il divizeaza pe la est de biserica (900 m), de unde se indreapta pe la partea superioara a versantului stang abrupt al Raului Targului din cadrul defileului, apoi traverseaza Drumul Poienarilor si se apropie de Padurea Ruginoasa (680 m).

In estul orasului Campulung se desfasoara culmea Bogatestilor (700-800 m), care se prelungeste pana la poalele Iezerului si ale Dealului Matau. Aceasta culme separa cele doua compartimente ale Depresiunii Campulung: central si estic (cunoscut sub numele de Depresiunea Argeselului, ce se dezvolta de-a lungul Vaii Argeselului, la poalele culmii Groapa Oii). Depresiunea Argeselului are fundul mai ridicat (in cadrul acestei depresiuni are aspect de vale senila, suspendata intre doua vai mai adanci: Raul Targului, la 600 m si Valea Dambovitei, la 569 m), decat Depresiunea Campulung cu aproximativ 50 m, datorita lasarii axiale a paleogenului getic dintre Raul Doamnei si Argesel, acoperit cu formatiuni piemontane cuaternare.

Limita sudica coboara din Varful Ruginoasa pana in talvegul Raului Targului, in punctul cel mai de jos al teritoriului orasului (500 m), de unde urca pe rand terasele din dreapta vaii, pe la sud de DN 73 C, pana la cumpana, situata pe podul intins si neted al celei mai inalte terase de aici.

Limita vestica urmareste terasele inalte din zona Marcus, apoi terasa Gruiului, depasind cumpana apelor, dinspre Bughea, a Raului Targului in ambele sectoare si apoi urca in lungul Culmii Magura, mergand chiar pe cumpana.

CAPITOLUL 2

Cadrul natural si potentialul oferit

2.1. Evolutia paleogeografica si geologia

Actualul aspect al Depresiunii Campulung reprezinta rezultatul unei indelungate evolutii. Evolutia paleogeografica a depresiunii incepe odata cu schitarea zonei mio - pliocene precarpatice in care este incadrata. Este o depresiune tectonica sinclinala, formata prin afundarea axiala a depozitelor paleogenului getic, intre Raul Doamnei si Dambovita. Daca, depresiunea in ansamblul ei este considerata ca avand la origine un accident tectonic local, afundarea depozitelor paleogene care a favorizat depunerea pietrisurilor si nisipurilor cu intercalatii de tufuri dacitice si gipsuri sunt reflexul diversitatii rocilor. Relieful depresiunii este modelat in pietrisuri levantine si villafranchiene, argile, tufuri dacitice, marne miocene si pliocene. Depresiunea este alcatuita din formatiuni geologice importante, precum sisturile cristaline, formand o zona ce apartine Fagarasului si care constituie fundamentul depresiunii si limita ei de nord. Zona sisturilor cristaline se intinde la nord de linia care ar uni localitatile: Namaiesti, Voinesti, la nord de Albesti.

Depozitele sedimentare apar in estul depresiunii si sunt reprezentate prin formatiuni de calcare de varsta jurasica (ex. insula de calcare din care este format Mateiasul, 1241 m, situat la limita de nord-est a depresiunii).

In nord-vestul depresiunii, la Albesti, se gasesc vestitele calcare organogene cu numuliti si echinoderme apartinand eocenului inferior, de culoare galbuie cu orizonturi cenusii sau roscate, dispuse in bancuri masive cu grosimi de 2-5 m, avand in baza gresii vinete si microconglomerate roscate. Calcarele exploatate sunt constituite din tesuturi de numuliti si foraminifere, prinse intr-un ciment calcaros fin cristalizat. In cadrul acestui zacamant, un anumit perimetru este declarat monument al naturii, exploatarea fiind interzisa.

Foto 7 Masivul calcaros de la Mateias - 1241 m


Foto 8 - Cariera de calcar de la Albesti

(monument geologic)

Un alt zacamant de calcare este cel de la Mateias, care este situat in sud-vestul masivului Mateias, in versantul stang al raului Argesel, la 10 km nord-est de Campulung Muscel. Este constituit din calcare de varsta tithonica, apartinand flancului nord-estic al anticlinalului Pravat. Calcarele formeaza bancuri de 2-3 m grosime, constituite in cea mai mare parte din fragmente, unele cu cristalinitate pronuntata, altele criptocristaline, prinse intr-un ciment calcaros fin, slab pigmentat cu oxizi de fier. Calcarele ating uneori grosimea de 30 m si se utilizeaza la constructii, permitand sa se taie usor si sa se sculpteze in el diferite ornamentatii.

Etajul superior al paleogenului, oligocenul, este reprezentat prin depozitul fosilifer de la Suslanesti, alcatuit din sisturi disodilice cu resturi de pesti si diatomee.

Foto 9 Punctul fosilifer de la Suslanesti

Apele de infiltratie, venind in contact cu sisturi bituminoase, au dat nastere unor izvoare de ape minerale bogate in hidrogen sulfurat, asemanatoare izvoarelor de la Calimanesti si Caciulata. Aceste izvoare se intalnesc in Campulung, Valea Romanestilor, la Albesti si la Candesti, unde au inceput sa fie folosite pentru bai.

Pozitia formatiunilor oligocene genereaza numeroase forme structurale: coaste, suprafete structurale, retele, vai consecvente si subsecvente.

Neogenul, este reprezentat prin miocen si pliocen. Dintre depozitele pliocene nu se intalnesc in regiune, decat pontianul si levantinul. Pontianul este alcatuit din marne, nisipuri si pietrisuri bogate in resturi organice si straturi de lignit. Depozitele pontiene apar in extremitatea sudica a teritoriului si sunt constituite din nisipuri, marne si argile. Ele sunt dispuse discordant fata de depozitele tortoniene, lacul pontian invadand dinspre sud, au depasit pragul Matau-Malu si au patruns in depresiunea subcarpatica. Depozitele de lignit au o grosime de 1,5-3 m si au fost exploatate in punctul Bandea. Levantinul este constituit din pietrisuri de Candesti ce apar in Dealul Grui si in Varful Ciocanu. Levantinul incheie seria pliocena din depresiunea subcarpatica si este reprezentat prin pietrisuri de Candesti. Acestea sunt alcatuite din elemente bine rulate, de 2-3 cm diametru si avand structura incrucisata.

Depozitele tortoniene s-au depus in urma unei puternice transgresiuni si care acopera depozitele cretacico-paleogene din regiunea Albesti. In baza apar conglomerate poligene cu elemente remaniate din cristalinul de Fagaras si din sedimentarul de pe marginea depresiunii subcarpatice. La partea superioara tortonianului din valea Raului Targului, la sud de Campulung, apare un strat de cativa metri grosime de tuf dacitic. Acest tuf dacitic se continua catre Dealul Flamanda, unde se gasesc fosile caracteristice depozitelor tortoniene. De asemenea, in Dealul Flamanda si intre Campulung si Matau, apar gipsuri care arata instalarea temporara a unui facies lagunar. Conglomeratele transgresive si depozitele de pietrisuri si nisipuri apartin faciesului litoral si neritic de mica adancime al invaziei marine din timpul tortonianului, iar prezenta gipsurilor demonstreaza instalarea faciesului lagunar in partea terminala a transgresiunii marine.

Fig. 10 - Afloriment de marne, gresii si argile in localitatea Namaiesti

Cuaternarul incheie sedimentarea in Depresiunea Campulung-Muscel si se pastreaza in partea centrala a acesteia. Este alcatuit din depozite nesortate si lipsite de stratificatie, purtand numele de pietrisuri de Grui (pleistocen inferior). Tot cuaternarului ii apartin depozitele teraselor inalte si medii (pleistocen superior) si, respectiv, terasele inferioare (holocen inferior).

Cuaternarul, este reprezentat prin pietrisuri galbui-roscate foarte putin cimentate, cu slabe intercalatii lenticulale de argile galbui si nisipuri care se intind intre Namaiesti si Bratia, pe amplasamentul localitatii Campulung, Visoi, Magura, Bughea de Sus si Bughea de Jos, reprezentand terasa superioara a raurilor Bratia, Raul Targului si Argesel.

In cuaternar, depresiunea a capatat caracteristicile unui lac inchis la sud de anticlinalul Matau-Apa Sarata. Izvoarele apelor care se scurg la sud de acest anticlinal, avand nivelul de baza mai coborat, au trecut cumpana apelor si au captat izvoarele care alimentau raurile ce se varsau spre nord.

In urma acestei eroziuni petrecuta la nivelul anticlinalului, apele de pe flancul nordic al anticlinalului au fost dirijate catre sud si odata cu ele si apele lacului Mrazec. Acest lac atribuie depresiunii o origine tectonica. Vaile Argeselului, Raul Targului si Bratia sunt taiate partial in aria depresiunii intr-o regiune tectonizata de falii.

La rasarit, o alta falie margineste bine depresiunea la contactul dintre oligocen si miocen. Aceste linii de falii sunt vechi, din cretacic, insa ele au fost accentuate in cuaternar, provocand scufundarea continua a regiunii, ceea ce a conturat Depresiunea Campulung-Muscel.

Relieful

Relieful constituie elementul care conditioneaza ceilalti factori naturali, dispunerea in trepte a reliefului impunand o zonare altimetrica a celorlalti factori: climatici, pedologici, etc.. Podurile de terase largi, multitudinea conurilor de dejectie, pantele domoale, adapostul oferit de versantii vailor, au creat conditii optime pentru dezvoltare asezarilor umane. La acestea se poate adauga reteaua hidrografica, factor hotarator in amplasarea constructiilor si a obiectivelor social-economice.

Din studiul paleogeografic al Depresiunii Campulung, cat si din pozitia pe care o ocupa ea in cadrul Carpatilor, s-a putut observa ca depresiunea are o forma alungita de la est la vest paralel cu Muntii Fagaras, la nord ei avand o cadere de la nord-est spre sud-vest si fiind drenata aproximativ in directia nord-sud de o serie de ape, printre care si Raul Targului.

Relieful depresionar este reprezentat prin lunci, terase si culmi deluroase prelungi cu aspect de muscele.

Depresiunea Campulung se prezinta ca o depresiune subcarpatica tipica, bine indivi-dualizata tectonic si structural. In jurul orasului Campulung prezinta cea mai mica altitudine (600 m), in timp ce pe interfluviile structurale sau netede formate din pietrisuri, argile, si marne miocene, are o altitudine de peste 700 m. De-a lungul vailor mari s-au format terase, iar fundul depresiunii este afectat de inundatii.

Depresiunea prezinta un relief putin accidentat, format din coline si dealuri cunoscute in literatura geografica sub denumirea de “tinutul muscelelelor”. Muscelele sunt niste dealuri de natura structurala, cu niste culmi prelungi care coboara paralel cu stratificatia slab ondulata sau usor aplecata spre sud. Acestea se dispun in siruri sau masive pe doua directii principale: cele cu directia est-vest, apar sub forma unor culmi anticlinale fragmentate de ape, cum este cea dintre Argesel si Bratia (Matau-1019 m), o culme subcarpatica in sens morfo-structural.

Foto 11 - Depresiunea Campulung Muscel – Panorama spre vest

Pe directie nord-sud, se desfasoara seria culmilor prelungi dintre Raul Doamnei si Bratia, la 1143 m altitudine in varful Platica, cu spinari largi, paralele, strabatute de drumuri sau “plaiuri” ce urca spre munte si care sunt despartite de vai stramte a caror adancime depaseste 300 m (Rausorul si Slanicul). Culmile netezite in roci dure (conglomerate miocene), se inscriu intr-un nivel de eroziune corespunzator suprafetei Gornovita, dar si pe culmea Groapa Oii din estul depresiunii, datorita miscarilor de ridicare ce au antrenat in levantin si cuaternar regiunea subcarpatica din nordul Piemontului Getic. In conglomeratele miocene, procesele actuale de modelare au generat forme de relief caracteristice (“piramide de pamant”).

Catre sud, Depresiunea Campulung se afla o serie de cueste cu altitudini cuprinse intre 600-800 m. Astfel, intre Raul Targului si Bratia se afla Dealul Crucii si Dealul Gradistea Schitu Golesti, iar intre Raul Targului si raul Draghici se afla Dealul Serbanestilor (730 m). Intre Draghici si Argesel se afla Dealul Jugurului (730 m) si Dealul Malaiesti la est de Valea Argeselului si pana la Dambovita. Depresiunea colinara a celor Sapte Muscele este inchisa spre sud de un sir de cueste si anume: Pacuraru (726 m), intre Raul Doamnei si Bratia, Obatia (691 m), intre Raul Targului si Argesel, Dealul Periilor (745 m), la est de Argesel. Acest sir de cueste marcheaza si limita dintre muscele si Gruiurile Argesului, care apartin Piemontului Getic.

Foto 12 - Varful Mateias

In sudul bazinului Raului Targului, Depresiunea Campulung intra in contact cu limitele Masivului Iezer, mai exact pana la linia ultimelor localitati de la contactul dintre munte si depresiune: Candesti, Albesti, Bughea de Sus, Voinesti si Namaiesti.

Geologic, Masivul Iezer este alcatuit din doua serii cristaline: seria de Cumpana prezenta in nordul sectorului montan al bazinului ce apartine complexului suprafetei Borascu si se dezvolta pe suprafata de denudatie Batrana-Tambur, iar a doua serie cristalina, cea de la Leaota se dezvolta spre sudul masivului, pe care s-a format suprafata de tip pediment, Dobriasul, care ajunge la cca. 1500 m altitudine, apartinand complexului mediu Rau Ses. Treapta cea mai coborata de 1100-1300 m altitudine, este taiata incele doua serii cristaline si in petecele cretacicului superior, numita suprafata Clabucetelor (apartine complexului inferior Gornovita) cu aspect de pediment, in cuprinsul careia se afla Masivul Mateias alcatuit din calcare. La suprafata, datorita eroziunii, apar uneori gnaise, amfibolite si granite, in care sunt taiate vai adanci cu aspect de defileu si varfuri ascutite.

Este de remarcat conservarea formelor de relief in functie de natura petrografica (relief glaciar, suprafete de nivelare, umeri, etc.), desfasurarea asimetrica a versantilor, cei nordici abrupti, cei sudici cazand in trepte, linia marilor inaltimi corespunzatoare cumpenei de ape, dispunerea zonala a formelor periglaciare si crionivale fata de marile centre glaciare din cuaternar. Relieful glaciar este reprezentat de circuri simple sau complexe, la altitudini de 1800-1900 m, pana la 2000-2200 m, morenele glaciare fiind intalnite in jurul altitudinilor de 1650-1750 m. Cele mai importante circuri glaciare sunt: Dracsinul, Rausorul, Iezerul, Batrana si Tambura. Vaile glaciare sunt mai dezvoltate in lungul Raului Targului, Iezerului Mare si Iezerului Mic.

In sirul de dealuri interne si sirul de dealuri subcarpatice (Muscelele Ciocanu, Ciuhei si Matau) se afla depresiunea intracolinara Jugur, cu unele muscele sub 600 m, cu pante afectate de alunecari si asezari aglomerate pe vai, iar intre Muscelele Piatra Botenilor (743 m) si Dealul Carpinitei (745 m) se desfasoara depresiunea intracolinara Boteni (o zona de sinclinal umpluta cu depozite pontiene si daciene), care se leaga spre nord cu depresiunea Campulungului, prin sectorul ingust al Vaii Argeselului, iar spre sud, prin defileul de la Boteni, cu bazinetul depresionar Lucieni. Morfologia actuala a acestei depresiuni este data de alunecarile de teren si de o retea hidrografica dezorganizata. Un alt bazinet depresionar intracolinar, care apartine Depresiunii celor Sapte Muscele, este bazinul Schitu-Golesti, sculptat in formatiuni pliocene cu alternante de marne, argile si nisipuri.

Vaile recent adancite si cu pereti aproape verticali, intrepatrund netezimea muscelelor. Argeselul, Raul Targului, Bughea si Bratia care strabat depresiunea de la nord la sud. La iesirea din munti isi largesc albia in depresiune, prezentand lunci si despletiri, ca apoi la iesirea din depresiune sa creeze stramtori prin sfredelirea ramei sudice.

Vaile reprezinta elementul dominant de care se leaga vatra orasului. Principala vale este cea a Raului Targului, care, pe toata lungimea sa din cadrul orasului, este puternic asimetrica, cu versantul stang mult mai inalt si mult mai prelung in comparatie cu cel drept, mai putin inalt si in general mai abrupt.

In sectorul de defileu, valea si raul sunt „strangulate” de prezenta unor conuri de dejectie imbucate (etajate), ca urmare a adancirii in etate a talvegurilor. In cadrul defileului, lunca este mai putin dezvoltata, prezentand discontinuitati din cauza depozitelor parazitare proluviale. De asemenea, terasele apar fragmentar, cu exceptia celei superioare din dreapta, care domina talvegul Raului Targului cu 165-175 m si a carei frunte se confunda cu versantul drept al vaii (abrupt si prapastios), festonat de vaile torentiale. Aceasta terasa inalta continua de fapt spre sud terasa Gruiului, pastrandu-si acelasi caracter de terasa de cumpana intre Raul Targului si Bughea. Pe podul ei este situat cartierul Marcus. Altitudinea mare a acestei terase se explica prin faptul ca se afla in axul anticlinalului subcarpatic, unde miscarile neotectonice pozitive au avut o intensitate maxima.

Conurile de dejectie sunt extrem de numeroase in cadrul piemontului si dau nota caracteristica a reliefului din aceasta zona. Eroziunea fluviala a Argeselului a dat nastere la unele abrupturi de eroziune cum ar fi cazul conului de dejectie al Vaii Sipoatelor pe care l-a retezat sau in cazul teraselor de la Mioveni pe care le-a redus ca extensiune. Alunecarile de teren apar mai ales in depozitele proluvio-coluviale de la contactul vesantilor cu lunca si cu terasele, avand aspect valurit. Dominante sunt insa alunecarile superficiale, situatie intalnita pe versantii vailor: Bradului, Vacii, Mazganei, Stanii, etc.. Efectul negativ al acestor procese de modelare actuala poate fi estompat prin masuri concrete de protejare a reliefului de actiunea distructiva a gentilor externi.

Depresiunea trimite spre rama muntoasa cateva golfuri, dintre care se remarca cel de nord-vest,de la Candesti (pe Bratia), sculptat in marne si gresii friabile eocene si dominant de maguri formate din roci rezistente (calcare, conglomerate burdigaliene), apoi golful de la Leresti pe Valea Raului Targului, cu trei nivele de terase bine dezvoltate pe stanga vaii si golful mai stramt al bazinetului depresionar de la Namaiesti, pe Argesel. Din punct de vedere altimetric, formele de relief se desfasoara in trei planuri:

  • un plan reprezentat de luncile raurilor, de terasele inferioare si de conurile de dejectie;
  • al doilea plan este format de terasele inalte care se pot racorda cu unele nivele de eroziune;
  • al treilea plan este alcatuit din nivele de eroziune cu altitudini de 800-900 m, nivele care se evidentiaza in sudul depresiunii, reprezentand culmile anticlinalului ce formeaza limita in aceasta parte.

Aceste forme de relief scad in altitudune de la marginea depresiunii spre Raul Targului, cat si de la nord si sud spre o linie care trece aproximativ pe la sud de Bughea de Sus.

Punctul cel mai jos al depresiunii, 570 m, se afla pe Raul Targului, pe linia de minima altitudine spre care inclina formele de relief de la nord si de la sud, linie marcata in vestul depresiunii de cota de 640 m (intre Raul Bughea si Strigoiul Mic) si de cota de 655 m (in Dealul Magura).

Contactul cu rama muntoasa este pus in evidenta de diferentele de altitudine ce ajung la aproximativ 300-400 m. Cotele care pun in evidenta acest contact sunt de 900 m-1000 m si chiar peste 1000 m (varful Hulei -1100 m, Mateiasul-1243 m, Dealul Namaiestilor-838 m, Dealul Magura-893,6 m).

Atitudinile care delimiteaza depresiunea la sud de zona anticlinala au valori mai mici sau apropiate de cele din nord (Dealul Matau - 1017 m, Dealul Ciocanu-887 m). Inaltimile din cadrul depresiunii sunt cuprinse intre valorile de 600 si 800 m: Varful Hodor - 868,6 m, Dealul Bilcesti - 835 m, Dealul Ciuha - 750,9 m, reprezinta inaltimile maxime. Restul inaltimilor se mentin in jur de 800 m (Dealul Cretisoara).

Anticlinalul Matau-Ciocanu, care limiteaza depresiunea la sud, are pante mai accentuate spre depresiune decat cele din exteriorul ei. Depozitele noi, mio-pliocene, care in depresiune se gasesc la suprafata si opune o rezistenta mai mica la actiunea agentilor externi, au determinat actiunile de modelare si fragmentare a reliefului sa se faca mai repede si mai intens. Rapele Valea Rea, Valea Dracilor, sunt rezultatul actiunile torentiale.

Reteaua hidrografica si-a adancit vaile cu usurinta in depozitele mio-pliocene, creind o serie de terase. Terasele au o dezvoltare bilaterala pe Raul Targului, fiind mai extinse pe partea stanga. In arealul orasului Campulung sunt prezente sase nivele de terasa.

Sunt doua terase inferioare care au altitudini de 10-15 m si de 20-25 m. Terasa de 10-15 m apare pe dreapta dreapta a Raului Targului, pe ea fiind asezat o parte din oras. Pe alocuri aceasta terasa este parazitata. Terasa de 20-25 m este dezvoltata pe ambele parti ale Raului Targului (in cartierul Strei), in amonte de prima.

Terasele medii au altitudini de 25-30 m in cartierul Visoi si 40-50 m in nordul orasului Campulung.

Terasele superioare au altitudini de 60-70 m (se pastreaza petice in estul cartierelor Flamanda si Visoi, Calea Pietroasa) si 80-90 m (Platoul Grui). Aceasta terasa este deformata neotectonic, mai inalta la sud si se afunda spre nord la contactul cu cristalinul, fiind orientata invers directiei de curgere a raului. Este o terasa a unui curs de apa ce se dirija de la est la vest si care si-a dezvoltat un sistem de terase pe stanga. Fruntea acestei terase e fragmentata de numerosi torenti mascati de nenumarate locuinte construite pe panta sau de petice de vegetatie forestiera.

Terasele din depresiunea Campulung demonstreaza evolutia complexa a cursurilor de ape, in functie de factorii generali, cat si de cei locali. Unele terase au caracter de interfluvii.

Cea mai extinsa este terasa de 8 -10 m, in timp ce terasa de 50 - 55 m apare fragmentar, iar cea mai inalta este terasa de 100 - 110 m, terasa de cumpana cu podul extrem de neted si de extins. De altfel, remarcabila pentru terasele din depresiunea intracolinara, pe langa podul neted si din ce in ce mai extins, este si prezenta unor frunti care reprezinta demarcatii netede ale acestor trepte de relief. In profil longitudinal, terasele sunt paralele, netezimea lor contrastand puternic cu versantul stang, abrupt, puternic fragmentat si afectat de procese de modelare. Tot in cadrul versantului stang al vaii se inscrie pregnant relieful structural, dezvoltat pe flancul sudic al anticlinalului subcarpatic, fiind reprezentat printr-o tipica suprafata structurala, intrerupta de mici cueste, traversata de drumul spre Poienari, din lungul careia depresiunea intracolinara apare in deplinatatea ei.



Dintre afluenti, se remarca Valea Rumanestilor, care are un caracter tipic de subsecventa, fiind sculptata pe flancul nordic al anticlinalului subcarpatic Matau. Astfel, versantul drept al vaii, abrupt, dezvoltat pe capete de strat, reprezinta o cuesta veritabila, puternic festonata. Versantul stang al vaii contrasteaza cu acestea prin aspectul sau mai prelung dezvoltat, in general, in directia caderii stratelor (flancul nordic al anticlinalului); si el fiind fragmentat de vaile torentiale mai lungi din stanga Vaii Rumanestilor.

Fig. 2. Harta unitatilor majore de relief – Georghilas A. (2006)

Interfluviile reprezinta formele de relief care domina prin inaltimea lor maxima. Ele prezinta caracteristici distincte de la un sector la altul. Interfluviul din dreapta Raului Targului, dinspre Bughea, exceptand sectorul suprapus Culmii Magura, este format din terase puternic deformate pana la Ciuha Teiului si terase care coboara in trepte in sectorul sudic. Acest inrefluviu principal, pe toata lungimea sa, coboara spre Valea Raului Targului printr-un abrupt neintrerupt.

Partea inalta a interfluviului din stanga Raului Targului, dinspre Argesel, este situata in afara limitelor teritoriului orasului. Acest interfluviu principal este decupat in interfluvii secundare de o serie de paraie. Ca urmare, interfluviul din stanga Raului Targului are un grad mei mare de complexitate datorita fragmentarii accentuate a reliefului si altitudinii absolute cu valori mult mai mari decat cel opus. 

Dealurile care inchid depresiunea subcarpatica Campulung Muscel sunt reprezentate prin cateva muncele, cum este Mataul, un anticlinal tectiform care imprima reliefului de pe flancul sudic, aspectul unei cueste inalte si care se continua spre vest cu Dealul Ciocanul care este tot un anticlinal.

2.2.1. Trepte hipsometrice

Prin particularitatile lor geomorfologice, fiecare dintre subdiviziuni, dezvolta un anumit potential habigen. Astfel, ponderea cea mai insemnata o detine treapta hipsometrica de 500-700 m (33,9%), urmata de treptele hipsometrice de sub 500 m (20,2%) si 700-900 m (18,8%). La peste 900 m se pot diferentia alte cinci trepte hipsometrice care reprezinta 27,1% din totalul suprafetei studiate.

In zona de contact munte-subcarpati, se dezvolta sapte sate (7,5% din totalul asezarilor), grupate in micile depresiuni de contact: Candesti, Albesti, Bughea de Sus, Leresti, Voinesti, Valea Mare-Pravat si Namaiesti. Dintre acestea, doar vetrele satelor Albesti si Namaiesti depasesc 700m, celelalte asezari se inscriu in limitele altitudinale de 600-700 m.

Fig. 3. Histograma hipsometrica in Depresiunea Campulung Muscel

In zona subcarpatica sunt grupate 27 de asezari (29% din totalul asezarilor), intre care si orasul Campulung-Muscel. Amplasarea pe trepte hipsometrice a acestora este repartizata astfel: asezarile de pe podurile interfluviale, la peste 800 m (Matau, Cocenesti, Colnic, din zona Dealului Matau) si cele din limitele altimetrice 700-800 m (Otelu, Malu, dezvoltate pe interfluviul Bratia-Bughea). In zona depresiunilor subcarpatice si pe culoarele de vale, la altitudini cuprinse intre 500-700 m, se dezvolta asezarile: Campulung-pe Raul Targului, Bughea de Jos si Godeni - pe raul Bughea, Berevoiesti, Gamacesti - pe Bratia, Slanic - pe raul Slanic, Suslanesti, Boteni - pe Argesel

2.2.2. Categorii de pante si expunerea versantilor

Categoriile de pante ca si expunerea versantilor reprezinta elemente de mare importanta in amplasarea vetrelor precum si a suprafetelor exploatate agricol (pasuni, fanete, livezi).

In Depresiunea Campulung-Muscel, in cuprinsul bazinului Raului Targului se pot diferentia mai multe categorii de pante, cu diferite grade de inclinare, de la suprafete aproape orizontale, caracteristice sectoarelor de vale si, partial, podurilor interfluviale, pana la peste 30s intalnite in spatiul montan. Ca pondere, predomina suprafetele cvasiorizontale (peste 3s), acestea ocupand 27,7% din totalul suprafetei bazinului, urmate de pante cu inclinare de cca. 7-15s (27,1%), respectiv versantii de racord intre fundul vailor si culmile interfluviale. In unele situatii, versantii prezinta pante mai accentuate (de cca.15-30s), aceste suprafete reprezentand 26,6%. Fruntile de terasa prezinta grade de inclinare mai moderate (3-7s), ponderea acestora fiind de 12,8%. Pantele cu peste 3s sunt mai putin extinse, acestea reprezentand doar 5,8%, limitate strict la versantii vailor din zona montana.

Fig.4. Graficul categoriilor de pante in Depresiunea Campulung Muscel

Datorita expozitiei, unghiului de inclinare, altitudinii, profilului pantei, cat si gradului de acoperire cu vegetatie, versantii sunt supusi unei mari variatii de lumina si caldura.

Ponderea cea mai mare o au versantii cu expozitie vestica (29,2%), versantii cu expozitie estica (24,2%) si sudica (22%). Suprefetele plane detin o pondere importanta (18,9%), iar versantii cu expunere nordica, 5,7%.

Fig. 5. Graficul expozitiei versantilor in cadrul Depresiunii Campulung Muscel

In zona subcarpatica, pe versantii estici si sudici se dezvolta o mare parte din asezarile localizate in depresiunile de contact: Candesti, Albesti, Bughea de Sus, precum si cele din depresiunile intracolinare: Berevoiesti, Godeni, Slanic, Jugur. Orasul Campulung isi extinde perimetrul construit pe ambele maluri ale Raului Targului, cartierele insirate de-a lungul malului stang, ocupand terasele medii si versantii vestici ai dealurilor Flamanda si Cretisoara. O larga extindere pe versantii cu expunere vestica si chiar nord-vestica prezinta satele: Valea Rumanestilor, Grosani, Chilii, Namaiesti si Suslanesti. Pe malul drept al Raului Targului se extind cartierele sudice ale orasului (Apa-Sarata, Pescareasca) si satele: Costita, Schitu Golesti, Burnesti, Lazaresti. In aval de Lazaresti, datorita sistemului de terase mai bine evidentiat pe partea stanga a raului, vetrele asezarilor au migrat pe aceasta parte, in umbra versantilor cu expunere vestica si sud-vestica. De-a lungul raului Bughea , satele Godeni, Costesti si Capu Piscului, au o dezvoltare mai larga pe malul drept, gospodariile cautand fata insorita a versantilor cu expunere predominant estica si sud-estica.

2.2.3. Procese geomorfologice actuale

In cadrul zonei subcarpatice, datorita alternantei de roci diferite ca permeabilitate, intregul relief este afectat de procese actuale ca: torenti noroiosi, alunecari de teren, eroziune torentiala. Torentii noroiosi iau nastere in timpul ploilor de lunga durata, fiind frecventi in depresiunile Suslanesti si Boteni, unde gasesc conditii favorabile date de marnele si argilele care formeaza o pasta noroioasa si care aluneca sub impulsul gravitational pe traseul unui torent obisnuit sau al unei vai torentiale.

Pricipalul neajuns al evolutiei geomorfologice actuale a Depresiunii Campulung este eroziunea torentiala. Actiunea apelor torentiale provine, fie din apa de ploaie, fie din topirea zapezilor. Apele torentiale au creat vai, paraie si rapi ridicand densitatea fragmentarii reliefului la 1,23 km/km2. Numeroase rapi debuseaza in Raul Targului: Rapa Fetii, Valea Unchiasului, Valea Dracestilor, Valea Dracilor, Barbusa, Valea Rea, Valea Anii. In anumite parti si culmile prezinta forme de degradare prin actiunea torentilor sau a surparilor de versanti, cum ar fi interfluviul numit si Gruiul Campulungului dintre Raul Bughea si Raul Targului afectat de alunecari datorita eroziunii cu caracter torential. Nivelul de eroziune cu altitudinea cea mai mare (peste 900 m) se observa in nord si delimiteaza depresiunea de rama muntoasa la est de Leresti, la nord de Albesti si Candesti, in Dealul Oilor.

Nivelul de eroziune cu altitudini de 700-800 m se observa in nordul depresiunii, in Dealul Voinesti, Dealul Caprioara si Valea Mare-Pravat, iar in sud, in malul Rudarilor si Dealul Cretisoara.

Ultimul nivel de eroziune cu altitudini de 600-700 m apare in dealul pe care este asezat cartierul Magura, in estul cartierului Visoi, in cateva portiuni cuprinse intre Bughea si afluentul sau Valea Mare.

Spalarea solului este intalnita in nordul depresiunii, la sud de Valea Romanestilor si pe dealurile Matau si Ciocanu. Cauzele sunt de natura antropica: despaduriri, pasunat nerational, destelenirea fanetelor pentru a face loc culturilor anuale.

Foto 13 - Teren destabilizat

Dominarea rocilor friabile, energia mare a reliefului, declivitatea ridicata, factorii climatici si activitatea antropica sunt factori care influenteaza procesele actuale. Intre acestea, sunt alunecarile de teren, siroirea, torentialitatea, surparile si prabusirile. Un loc aparte il ocupa relieful antropic, reprezentat prin zone nivale, cariere (cele de argila din Grui si Cretisoara), halde (cele de zgura de la Concordia), canale, ramblee, deblee, etc..

2.3. Aspecte climatice

Obiect de studiu al meteorologiei, clima este cea mai dinamica componenta a cadrului natural, este principalul factor declansator de procese geomorfologice actuale. Aceasta este unul dintre elementele de baza ale mediului fizico-geografic, este rezultatul interactiunii factorilor radiativi, dinamici si geografici. Prin intermediul parametrilor sai de baza: temperatura, precipitatiile, vantul si stratul de zapada, aceasta impune modul, ritmul si intensitatea de manifestare specifica acestui proces.

Alaturi de factorii climatici generali, la desfasurarea fenomenelor meteorologice isi aduc contributia si factorii climatici locali, care determina topoclimate specifice, in principal generate de morfologia reliefului. Astfel ca, formele de relief prezinta o reala importanta in diferentierile conditiilor climatice locale. Tuturor acestor componente de interferenta morfologica climatica li se adauga influenta antropica, cu efecte variabile asupra desfasurarii fenomenelor si proceselor atmosferice.

Spre deosebire de vreme, care se refera la fenomenele meteorologice dintr-o perioada de timp mai scurt (ore sau cateva saptamani), clima se refera la o perioada de timp mult mai lunga, in mod obisnuit pe o perioada de 30 de ani.

Punctul de referinta este vremea, iar masuratorile se fac la statii, sonde sau sateliti meteorologici.

Elementele caracteristice ale climei constituie factori cu o influenta ridicata asupra complexului antropic, in definitivarea procesului de umanizare a spatiului, in structura si dinamica activitatilor social-economice, precum si adaptarea creatiilor antropice la nuantele locale pe care le au aceste elemente.

Nuantele climatice locale sunt rezultatul direct a mai multor factori genetici:

  • circulatia generala a atmosferei - constituie o cauza principala a variatiilor neperiodice a regimului meteorologic in decursul anilor. Cele mai frecvente sunt masele de aer vestice, in general racoroase si umede, secondate de masele de aer sudice care asigura un aer cald si umed (cand circulatia acestor mase de aer este determinanta de anticiclonul azoric) care dau precipitatii bogate, iar iarna cantitati insemnate de zapada si viscole;
  • radiatia solara - cu valori diferite impuse de extinderea in latitudine si de anumite conditii locale, determinate de manifestarea diferita a unor factori ce diminueaza valoarea radiatiei. La Campulung, radiatia globala inregistreaza valori mai mici decat in alte zone subcarpatice (114,15 kcal/cm²) datorita frecventei mai mare a cetelor, la care se adauga si poluarea accentuata a aerului din zona combinatului de ciment;
  • dezvoltarea reliefului in altitudine - reflectata in variatia pe verticala a valorilor parametrilor climatici si in manifestarea diferitelor fenomene meteorologice;
  • structura orografica - caracterizata prin alternante de bazinete depresionare si depresiuni intinse cu siruri de dealuri cu inaltimi mari care determina variatia caracteristicilor locale ale vremii si aparitia topoclimatelor specifice, de culme si de depresiune;
  • desfasurarea culmilor - prezinta versanti cu orientari diferite, ceea ce face ca valorile energiei solare sa fie diferite, aceasta punandu-si amprenta asupra manifestarii fenomenelor meteorologice, in regimul de inghet-dezghet si al umiditatii si uscarii solului, in durata mentinerii stratului de zapada;
  • contactul cu muntele - influenteaza caracteristicile locale ale vremii datorita faptului ca muntii se termina brusc, prin versanti cu panta mare. Masele de aer care reusesc sa traverseze masa montana coboara brusc in depresiunile de contact generand astfel efectele föehnale.

2.3.1.Temperatura

Temperatura aerului reprezinta elementul meteorologic cel mai important pentru orice areal. Aerul se incalzeste prin intermediul radiatiei solare si, in special, de la suprafata terestra, suprafata adiacenta fiind cea care influenteaza direct temperatura aerului.

In zona montana trasaturile climatice sunt o consecinta a acestui spatiu in cadrul grupei montane Fagaras, fapt ce incadreaza teritoriul studiat in sectorul de clima continentala. Temperaturile medii anuale sub 0s C sunt frecvente in etajul alpin si subalpin, pe varfurile cele mai inalte ale Masivului Iezer-Papusa.

In zona dealurilor si depresiunilor subcarpatice, temperatura medie anuala este de 8,2sC, iar in zonele mai inalte (Matau, Ciocanu, Groapa Oilor) inregistreaza temperaturi mai scazute.

In unii ani temperatura medie anuala scade sub 8sC, datorita deplasarii maselor de aer de pe rama muntoasa. In functie de anotimp, mediile lunare ale temperaturii prezinta variatii regionale. Anotimpul de iarna se caracterizeaza prin valori mici ale mediilor lunare, cuprinse intre -8sC si -11,1sC in etajul alpin si intre -0,8sC si -3,5sC in etajul forestier cu altitudini mai mici de 1200 m.

Temperatura medie a lunii iulie este de 18,4sC. Particularitatile termice ale lunii iulie ofera conditii optime si favorabile dezvoltarii unor procese fizico-geografic. Invaziile de aer tropical sunt atenuate de bariera orografica ce o ofera Muntii Fagaras si anticlinalul Matau-Ciuha-Ciocanu. Temperaturile medii ale verii in sectorul alpin sunt cuprinse intre 7sC - 8sC, iar in sectorul subcarpatic si al dealurilor piemontane sunt de 17sC-20sC. Particularitatile termice ale lunii iulie ofera conditiile cele mai favorabile dezvoltarii unor procese fizico-geografice. Invaziile de aer cald tropical sunt atenuate de bariera orografica ce o ofera Muntii Fagaras si anticlinalul Matau-Ciuha- Ciocanu.

Media anotimpuala a primaverii este cuprinsa intre -4sC in luna martie si 6sC in mai, in nord. In centru si sud temperaturile sunt cuprinse intre 1,2sC si 12sC, aceste diferentieri fiind date de etajarea climatului pe verticala.

In aceasta zona se intalnesc numeroase izoterme. Izoterma de 8sC patrunde pe vaile raurilor Bratia, Bughea, Raul Targului, Argesel, pana la latitudinea orasului Campulung si a comunei Bughea de Jos. In unii ani, temperatura medie anuala scade sub 8sC, datorita deplasarii maselor de aer de pe rama montana.

Izoterma de -3sC patrunde pe cursul raurilor principale, confirmand ca aliniamentul depresiunilor subcarpatice se prezinta ca un sector cu temperaturi blande.

Izoterma de -4sC delimiteaza climatul de dealuri subcarpatice de climatul de munte. Uneori se intalnesc si inversiuni de temperatura in unele sectoare de vale (Bughea, Bratia, Argesel), inconjurate de dealuri inalte (Candesti, Bughea de Jos, Godeni).

Temperatura aerului in luna iulie oscileaza in jurul izotermei de 18sC, trasata in sectorul median al Raului Targului.

La Campulung inversiunile de temperatura sunt mai frecvente in lunile de iarna, dar apar si in lunile de vara. Consecintele inversiunilor de temperatura constau aici in ceturi frecvente, amplitudini ridicate, producerea mai devreme a inghetului de sol, a brumelor timpurii de toamna si a celor tarzii. Odata cu constructia combinatului de ciment si materiale de constructie la Valea Mare - Pravat, la nord-est de Campulung, inversiunile de temperatura pot contribui la poluarea aerului, la conditiile unei aerari reduse, ducand la cresterea numarului zilelor cu ceata si la scaderea insolatiei.

Temperaturile extreme sunt necesare in aprecierea regimului termic din timpul verii sau iernii fata de media anotimpuala. Astfel, la statia Campulung, cele mai ridicate temperaturi (36,5sC) s-au inregistrat in data de 29 iulie 1902, iar cele mai scazute (-31sC) in 24 ianuarie 1933. Diferentele intre maximele si minimele extreme sunt mari (66,5s C), ceea ce subliniaza caracterul climatului cu mari oscilatii termice. Amplitudinile termice ating valoarea de 18s C in zona Masivului Iezer, apoi cresc spre sud, inregistrand valori de 21,2s C, la Campulung si 24,3s C, la Pitesti.

Fig. 6. Regimul de temperatura a aerului la statiile Rucar, Campulung si Pitesti

2.3.2. Zilele cu inghet

Scaderea temperaturii sub 0sC cuprinde intervalul dintre sfarsitul toamnei si inceputul primaverii. Directia de propagare a inghetului este de la nord la sud. In zona montana inghetul prelungit (240 zile) este caracteristic sectorului alpin si subalpin, la altitudini de peste 2000 m, in timp ce la sub 1700 m acesta este mult mai redus (140 zile). In sectorul subcarpatic primul inghet se produce in luna octombrie, iar ultimul in prima decada a lunii aprilie. Cele mai multe zile cu inghet se inregistreaza in ianuarie (25 zile), urmata de lunile decembrie (23 zile), februarie (22 zile), martie (21 zile), noiembrie (12 zile), aprilie -85 zile), octombrie (4 zile).

Cele mai multe zile cu inghet s-au inregistrat in 1992 (184 zile), iar cele mai putine in 1978 (92 zile). In lunile mai si septembrie, in ultimii 20 de ani, ingheturile au inregistrat 1-2 zile in luna mai si doar o zi de inghet in luna septembrie.

2.3.3. Stratul de zapada

Atunci cand temperatura suprafetei active este negativa sau apropiata de 0sC, ninsorile cazute pot forma un strat de zapada. Cu cat vantul este mai intens si in rafale, cu atat stratul de zapada este mai neuniform ca grosime. Durata stratului de zapada este influentata de numarul zilelor cu precipitatii solide, de cantitatea precipitatiilor solide si de persistenta temperaturilor scazute a solului si a aerului.

Stratul de zapada prezinta o importanta rezerva de apa si de asemenea protejeaza vegetatia pe timpul iernii.

Primele ninsori cad in luna noiembrie, iar cea mai timpurie ninsoare este in a doua jumatate a lunii octombrie. Ultimele ninsori cad la sfarsitul lunii martie, dar cele mai tarzii pot aparea si la sfarsitul lunii aprilie. Un rol important in prezenta si persistenta stratului de zapada il joaca orientarea pantelor. Pe vaile adanci si umbrite, zapada de la sfarsitul iernii intarzie sa se topeasca, in timp ce pe pantele insorite aceasta se topeste mai repede. Primele si ultimele zapezi cad in zona montana si in zona dealurilor subcarpatice inalte. La Campulung, numarul de zile cu strat de zapada este in medie de 100 de zile/an. Grosimea medie a stratului de zapada este de 35 cm. In timpul iernii numarul mediu al zilelor cu ninsoare este de 40 zile. In ultimii ani grosimea medie a inregistrat unele scaderi in raport cu cantitatea de zapada cazuta pe sol.

2.3.4. Durata de stralucire a soarelui

Media anuala a duratei efective de stralucire a soarelui este de 1653,1 ore, reprezentand 36% din durata posibila (4469,1 ore).

Regimul mediu anual prezinta un maxim mediu, in luna iulie (246,9 ore) si un minim mediu, in decembrie (40,8 ore). Cea mai mare durata de stralucire (1930,8 ore) s-a inregistrat in anul 1983, iar cea mai mica (1425,7 ore) in anul 1978. Pe anotimpuri durata cea mai mare de stralucire este, vara (42% din totalul anual), primavara (26%), toamna (21%), iarna (11%). In luna iulie se inregistreaza cele mai multe zile cu cer senin (26,7 zile), iar in luna decembrie, cele mai putine (11,9 zile).

Fig. 7. Durata de stralucire a Soarelui la statia Campulung

2.3.5. Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile atmosferice sunt parametrul climatic cu cea mai mare agresivitate asupra reliefului, comportand o serie de particularitati generale, in principal legate de circulatia maselor de aer, altitudine, configuratia reliefului si gradul de acoperire cu vegetatie. Precipitatiile prezinta o evolutie diferentiala de la o luna la alta, de la un anotimp la altul, reflectand frecventa si gradul de dezvoltare a sistemelor barice ce actioneaza regiunii si intensitatea proceselor termoconvective locale. Cantitatea de precipitatii, ce cade de-a lungul anului, favorizeaza si eroziunea fluviala activa.

Precipitatiile atmosferice prezinta un mare interes practic, pentru ca, constituie o importanta sursa de umezire a solului, contribuind la alimentarea scurgerii raurilor, determinand in acelasi timp si intensificarea procesului de modelare a reliefului, prin eroziunea fluviala si a celei de versant.

In zona montana cantitatea de precipitatii creste in nord si nord-vest, unde izohietele cu valori ridicate sunt dispuse aproape concentric in jurul varfului Iezer. In etajul forestier cantitatea medie anuala de precipitatii este de 800-1200 m, iar in etajul alpin si subalpin cantitatea de precipitatii este de 1200-1400 m. Cele mai mari cantitati de precipitatii cad la sfarsitul primaverii si inceputul verii (mai, iunie, iulie).

Daca in zona de contact munte-subcarpati, cele mai mari precipitatii medii lunare se inregistreaza in iunie. In zona montana, la altitudini de peste 1900 m, se inregistreaza doua maxime: unul iarna, in februarie cand predomina precipitatiile solide si altul vara, in iulie (145 mm).

Cele mai reduse cantitati de precipitatii cad in sezonul rece, pentru arealul cuprins intre 800-1700 m si toamna, pentru sectorul crio-nival.

Repartitia cantitatii anuale de precipitatii, in zona subcarpatica si piemontana, se caracterizeaza printr-o mare neuniformizare. Izohieta de 800 mm trece prin partea centrala a Depresiunii Campulung. Media precipitatiilor pentru ultimii 65 de ani este de 730-760 mm, iar media precipitatiilor pe ultimii 20 de ani este de 803 mm. In timpul verii si inceputul toamnei convectia termica joaca un rol important in dezvoltarea norilor cumuliformi din care pot cadea precipitatii intense. Alunecarile de teren, uneori de proportii insemnate pe versantii cu inclinare mare a pantei si lipsiti de vegetatia corespunzatoare, sunt datorate excesului de precipitatii. Cantitatile anuale de precipitatii pe dealurile care inchid depresiunile subcarpatice (Ciocanu, Ciuha, Matau) sunt mai mari cu aproximativ 100 mm decat in vatra depresiunilor.

Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se inregistreaza in luna mai (13,1 zile), scazand apoi spre sfarsitul verii si inceputul toamnei (6,5 zile, in septembrie). Cele mai mici cantitati de precipitatii au cazut in perioada in care au predominat invaziile de aer tropical cald si regimul anticiclonic.

Cantitatea maxima de precipitatii a fost inregistrata la Campulung (140,7mm), la 25 iunie 1937.

Fig. 8 - Regimul mediu de precipitatii la statiile Rucar, Campulung si Pitesti

2.3.6. Umezeala aerului

Umezeala aerului prezinta un parametru climatic de valoare, determinand cantitatea de apa in stare de vapori pe care o contine atmosfera. Caracteristica umezelii aerului este data de valorile umezelii relative (masurata in procente, prezinta importanta deosebita in activarea fenomenelor de evapotranspiratie la plante, evaporarea apei din sol, formarea locala a norilor si cetei) si umezelii absolute.

In zona montana umezeala relativa este de cca. 88%, in nord si nord-vest, scazand apoi la 79%, in subetajul muntilor mijlocii si mici din sudul bazinului montan. Valoarea cea mai mare se inregistreaza iarna (cu maxim in lunile decembrie - ianuarie), in etajul alpin, iar cea mai mica, vara, in etajul forestier al padurilor de foioase. Amplitudinea variatiilor anuale a umiditatii relative are valori de 16-20%, in sud si mult mai atenuante in nord si nord-vest.

Umiditatea absolut inregistreaza aceleasi valori regionale ca si umezeala relativa. Valoarea medie anuala este de 3,8 g/m³. Pe anotimpuri se prezinta astfel: vara, datorita cresterii cantitatii de vapori de apa printr-o evaporare accentuata, se inregistreaza o umiditate absoluta ridicata (7,8 g/m³), iarna, valorile sunt mai mici (6 g/m³).

2.3.7. Nebulozitatea

Se poate observa o crestere a nebulozitatii in raport cu altitudinea. La statia Campulung s-a inregistrat o nebulozitate medie anuala de 6,2 zecimi, iar in Iezer la peste 2000 m, nebulozitatea este de 7 zecimi, ceea ce a dus la formarea norilor. Valorile nebulozitatii inregistrate la Campulung au variat intre 5,9 zecimi, in 1935 si la 8,6 zecimi, in 1941.

Numarul mediu anual al zilelor acoperite este de 160,9 zile (45%), al celor noroase este de 134,4 zile, iar al celor senine este de 69,7 zile.

2.3.8. Presiunea atmosferica

Presiunea atmosferica, datorita incalzirii inegale a diferitelor suprafete, prezinta o repartitie neuniforma. In cadrul zonei presiunea atmosferica este de 947 mb, scazand apoi odata cu altitudinea.

Intre presiunea atmosferica a lunii ianuarie si cea a lunii iulie exista diferente scazute: 947,6 mb in ianuarie si 946,3 mb in iulie. Diferitele sistemele barice ce afecteaza zona, cat si variatiile diurne ale temperaturii aerului, determina oscilatii in mersul diurn al presiunii atmosferice. In 24 de ore, presiunea prezinta oscilatii cu un maxim principal intre orele 14,00-18,00 si un minim secundar intre orele 4,00-6,00.

2.3.9. Regimul eolian

Vantul, ca rezultat al diferentelor de presiune dintre doua mase de aer invecinate, are rol important in echilibrarea contrastelor din atmosfera ce iau nastere in urma unor procese de incalzire si racire a scoartei terestre.

Actiunea morfogenetica a vantului este influentata indirect de temperaturi si precipitatii, prin faptul ca acesti parametri determina gradul de uscare sau de umectare a solului.

Vantul, care este cel mai dinamic element al climei, reflecta, pe fondul general al circulatiei maselor de aer,conditiile locale ale unitatii de relief. Relieful, prin particularitatile sale (altitudine, grad de fragmentare, orientarea culmilor si a vailor, etc.), este unul din elementele suprafetelor active care influenteaza acest parametru.

In zona montana domina vantul dinspre vest, care are o frecventa ridicata tot timpul anului (27%), urmat de cel dinspre sud - vest (17%)

La statia meteorologica Campulung s-a inregistrat o frecventa insemnata din nord (20,8%) in tot cursul anului. Frecventa vantului dinspre sectorul sudic creste usor catre sfarsitul toamnei, in cursul iernii si inceputul primaverii, devenind predominant in martie. Directiile dominante ale vantului la Campulung sunt cele de nord - vest (13,2%) si sud-vest (9,2%), scazand apoi de la 4,7% ( directia sudica) la 2,4% ( directia estica si vestica). Durata calmului atmosferic este de 55,8%, orasul fiind situat intr-o zona de adapost.

Viteza vantului depinde in mare masura de gradul de fragmentare al reliefului. In general, viteza vantului creste direct proportional cu altitudinea, depinzand si de conditiile locale de adapost.

In sectorul montan, cele mai ridicate viteze se inregistreaza primavara si la inceputul verii cand ating valori de 3 - 4 m/s, la vanturile de nord si nord-est. Toamna si la inceputul iernii vitezele sunt mai scazute 1,2 m/s.

In etajul alpin, la peste 2000 m, viteza vantului creste, atingand valori medii anuale de 7 m/s. Aici, atat vanturile ce bat dinspre nord-vest, cat si cele din sud, depasesc viteza de 8 m/s, in ianuarie si chiar 9 m/s, in februarie.

Cele mai scazute viteze sunt semnalate la vanturile care bat dinspre est si nord-est, la sfarsitul verii, in lunile iulie-august (5-6m/s).

Frecventa medie a anuala a vantului din directie nord-vest este de 18%, iar cel din directia de vest este de 13%. Vitezele medii anuale sunt de 2,3 m/s, pentru directia nord-vest si 1,8 m/s, penru directia vestica.

Vantul poate provoca spulberarea stratului intreg de zapada, iar temperaturile scazute din iarna fac ca un strat adanc in sol, in care se afla radacinile plantelor, sa inghete. Totodata, datorita spulberarii stratului de zapada, rezerva de apa provenita din topirea zapezilor, scade.

De asemenea, la suprafata, vantul produce evaporarea apei prin partile aeriene ale pomilor, care nefiind recuperata cu apa din sol, produce un dezechilibru in tesutul pomilor, fapt ce provoaca uscarea fiziologica.

Fig. 9 - Frecventa si viteza medie anuala a vantului la statia Campulung

Aceasta problema devine mai importanta cand fructele sunt aproape mature. Unele observatii arata ca sunt pagubitoare vanturile a caror tarie este reprezentata printr-o viteza mai mare de 10 m/s.

Furtunile se manifesta ca dezastruoase pentru plantatiile de pomi si arbori din zona, prin efectul mecanic ce-l au, indiferent de anotimpul in care se produc.

Pagubele pe care le produc furtunile pot sa duca la compromiterea recoltei, la scoaterea totala a pomilor din pamant sau la ruperea acestora.

2.3.10. Alte fenomene meteorologice

Ceata

Ceata reprezinta suspensia in atmosfera a picaturilor de apa sau a cristalelor de gheata de dimensiuni mici, care reduc vizibilitatea la nivelul solului sub 1000 m. Este un fenomen care se intalneste in aproape toate lunile anului, format atat datorita unor procese advective, cat si datorita unor procese radiativ-locale, sau, mai frecvent, chiar ca rezultat al ambelor procese, adica advectiv radiative. In arealul studiat, media anuala a fenomenului de ceata este destul de mare, aproximativ 43 zile/an.

Aerul cetos

Acest fenomen reprezinta suspensia in aer a picaturilor microscopice de apa sau a particulelor higroscopice umezite, datorita carora vizibilitatea se reduce pana la 1000-10000 m. Aerul cetos se manifesta sub forma unui val cenusiu care este specific zonei urbane si periurbane industriale a orasului Campulung. La Campulung, frecventa anuala a fenomenului este de 8,7 zile. Aerul cetos este semnalat cel mai frecvent in intervalul decembrie-ianuarie. Primavara si vara frecventa aerului cetos se reduce considerabil.

Fenomenele orajoase

Aceste fenomene nu sunt foarte numeroase, insa sunt semnalate aproape tot timpul anului. Exceptie fac lunile decembrie si ianuarie. Frecventa maxima a acestor fenomene este semnalata in intervalul iunie-august.

Poleiul si chiciura

Acestea sunt fenomene caracteristice iernii. Se produc in conditii atmosferice deosebite, de obicei in conditiile trecerii fronturilor atmosferice si ale advectiei aerului cald si umed peste suprafetele foarte reci, cu temperaturi negative foarte reduse sau in conditiile racirilor radiative foarte intense, in cazul chiciurii. Poleiul are o frecventa anuala redusa, aproximativ 2,8 zile/an, in luna ianuarie.

Grindina

Grindina insoteste de obicei ploile reci, actionand mecanic asupra tuturor organelor pomilor. Pagubele pe care le produce depind de fazele de vegetatie in care se gasesc pomii, precum si de marimea si de durata de timp cand cade. Mai pagubitoare este grindina care cade la sfarsitul verii, cand partile lovite nu se mai pot reface, iar in timpul iernii sunt predispuse la inghet. Pentru arbori este daunatoare grindina din a doua jumatate a verii, deoarece productia de fructe este lovita puternic. Asupra ramurilor pomilor, efectul grindinei se manifesta prin leziuni in scoarta pomilor, leziuni ce se cicatrizeaza greu.

Bruma

Bruma este factorul care are o influenta negativa asupra infloritului, mai ales in conditiile in care aceasta se manifesta mai tarziu. Bruma se produce in dependenta de particularitatile locale ale suprafetelor active: microrelieful, covor vegetal, tip de sol. Primavara, frecventa brumelor este mai mare in luna martie, insa aceasta nu prezinta nici un pericol pentru vegetatia din arealul studiat. Cele mai periculoase brume sunt acelea care cad in a doua jumatate a lunii aprilie si inceputul lunii mai. Toamna, brumele apar devreme si cel mai frecvent in lunile septembrie-octombrie, insa nici astea nu sunt prea pagubitoare pentru pomi. In general, primele brume de toamna si ultimele de primavara se produc ca data medie, cu cca. 10 - 15 zile mai devreme si, respectiv, mai tarziu decat primele si ultimele ingheturi din aer si aproximativ la aceeasi data cu cele din sol. Uneori, pe sol, acestea pot intarzia fata de primul inghet, deoarece nu se intrunesc totdeauna conditii genetice favorabile.

2.4. Hidrografia

Apele reprezinta o resursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata, element indispensabil pentru viata si societate, materie prima pentru activitatile productive, sursa de energie si cale de transport, factor determinat in mentinerea echilibrului ecologic.

Una dintre functiunile de baza ale apei, care constituie totodata si unul dintre elementele principale ale mentinerii echilibrului natural al mediului, este functiunea de transport a diferitelor reziduuri si de dizolvare a unora dintre ele.

Apele subterane

Apele subterane depind de raportul dintre rocile permeabile si cele impermeabile, ca si de succesiunea cutelor. Teritoriul orasului Campulung beneficiaza de surse importante de ape freatice sau de adancime, provenite din infiltrarea precipitatiilor, iar in mica masura pe cale subterana, din zona montana.

In Depresiunea Campulung Muscel, izvoarele care apar la contactul sisturilor cristaline cu calcarul au debit mare si caracter permanent.

La inceputul secolului XX, in punctul numit Toplita, la poalele Masivului Mateias, a fost captat un astfel izvor pentru alimentarea cu apa a orasului Campulung. Ulterior, dupa inceperea exploatarii industriale a calcarului, amenajarea perimetrului de protectie a apei freatice provenita de la izvorul Toplita, a devenit imposibila, fapt pentru care s-au cautat alte surse de alimentare cu apa potabila a orasului.

Conglomeratele miocene din zona Dealului Matau, situate peste stratele argiloase oligocene, au devenit roca magazin pentru apa freatica. Data fiind orientarea catre depresiune, acesta a starnit interesul pentru aprovizionarea orasului Campulung cu apa potabila. Apa acumulata in straturile de conglomerate intalnite pe culmea ce separa Valea Argeselului de Raul Targului, apare la suprafata sub forma izvoarelor cu debit persistent, un astfel de izvor fiind captat in apropierea Manastirii Namaiesti.

Rocile oligocene, fiind bogate in sulf, au permis mineralizarea apelor freatice care apar sub forma izvoarelor minerale (sulfuroase, clorurate si sodice) cu excelente calitati terapeutice. Acestea se intalnesc pe teritoriul satelor Bughea de Sus, Candesti, Suslanesti, Campulung (cartierul Apa Sarata si in zona parcului fostelor bai Kretzulescu).

Apele sulfuroase, clorurate, sodice si hipotomice de la Bughea de Sus prezinta un potential terapeutic similar cu cel al apelor minerale din statiunea Bradet, de pe cursul superior al raului Valsan. Gradul de mineralizare este cuprins intre valorile de 1,45-1,84 g. Capacitatea acestui izvor consta din patru puturi colectoare, de mica adancime si o casa de pompe echipate cu o centrifuga care expediaza apa intr-un bazin aflat la 35 m mai sus de instalatia de bai de la Bughea de Sus.

Raurile

Raul Targului, are cel mai dezvoltat sistem hidrografic din intregul bazin hidrografic al Argesului. Are o suprafata de 1087 km² si o lungime de 697 km. Raul Targului isi aduna principalii afluenti, cu directie de scurgere nord-sud: Argeselul, Bratia, Bughea. Vaile afluente secundare au o curgere perpendiculara pe cursurile principale, fie de la nord-vest la sud-est (Rausorul, Slanicul-afluentii Bratiei), fie de la nord-est la sud-vest (Draghiciul, Manastirea - afluentii Raului Targului; Mazgana - afluentul Argeselului). Ca lungime se detaseaza afluentii principali (Argesel-76 km, Bratia-53 km, Bughea-30 km), cursurile afluentilor secundari fiind mai reduse (Rausorul Bratiei-18 km, Slanicul-16 km, Bratioara-12 km, Mazgana-11 km, Huluba-11 km).

Raul Targului isi are izvoarele sub varful Papusa (239 m), de la altitudinea de 2050 m, fiind format din torenti alpini, precum: Izvorul Calului, Izvorul Musuroaielor, Izvorul Rusca si Izvorul Dobriasului. Parasind caldarea glaciara a varfului Papusa, dreneaza pe dreapta caldarea glaciara a Iezerului in care se afla si lacul glaciar Iezer (cu o suprafata de 3750 m² si o inaltime de 5,1 m), prin intermediul paraului Batrana (cu o suprafata de 22 km² si o lungime de 7 km), care aduna apele de pe culmea Vacarea si cele de sub varful Iezerul Mic, Obarsia si Muchia Dancului - Portareasa. Tot din dreapta primeste Rausorul (cu suprafata de 40 km² si o lungime de 12 km).

Foto 14 - Raul Targului – pe partea stanga se afla lunca inalta, iar pe partea dreapta, lunca joasa

Cele doua ramuri, Batrana in vest si Cuca in est, formeaza Valea Raului Targului, in punctul de confluenta numit „Intre vai”, la 935 m. Cu un traseu aproape rectiliniu, de la nord la sud, Raul Targului primeste afluenti mai mici din zona montana: Izvorul Lespezilor, Valea Rea, Valea Lunga, Valea Calausului, Valea Poienii, dupa care, in aval de Leresti, patrunde in depresiune, srabatand zona subcarpatica a Muscelelor Argesului si zona piemontana a Gruiurilor Argesului. Aici, caracteristica este mobilitatea mare a albiei raului care prezinta o eroziune liniara puternica. Acumularile locale de aluviuni duc la formarea insulelor si la despletiri de cursuri, mai ales spre aval. Pe parcursul acestui sector, primeste afluenti mai mici din stanga: Valea Romanestilor, Valea Poienarii, Valea Ruda, Valea Draghiciul, Manastirea, iar pe dreapta primeste afluenti mai importanti: Bughea si Bratia, care-si au obarsiile tot in Muntii Iezer.

Din dreapta primeste raul Rausor pe care se afla Lacul de acumulare cu acelasi nume, finalizat in anul 1987.

Foto 15 - Lacul de acumulare Rausor

Raul Bughea (cu suprafata de 92 km² si lungimea de 30 km), izvoraste de pe rama sudica a Masivului Iezer, mai exact din Muntii Bold si Muntii Zanoaga (1658), avand doua izvoare principale ce dau nastere, Bughii si Bughitii, care se unesc dupa ce strabat unitatile de orogen carpatic, din nordul satului Bughea de Sus. Latimea albiei minore este de cca. 4m, iar a celei majore de cca.9m. Raul isi ingusteaza valea la trecerea prin zona anticlinalului Ciocan-Ciuha. In punctul numit „La Stramtoare”, albia capata un prag, care, uneori bareaza complet albia. La formarea acestui prag, contribuie atat torentul noroios care vine dinspre Raul Fetii, cat si faptul ca acesta forteaza eroziunea laterala din stanga, lasand fara baza de sustinere peretele abrupt, care, din cand in cand se prabuseste oprind partial scurgerea apei.

Bratia (cu o suprafata de 368 km² si o lungime de 53 km) isi are izvoarele pe versantul sudic al Muntilor Iezer, sub varful Carligele, intre culmile Papau, Obarsia, Cernatu si Coltii Caprei, unde exista o mica caldare glaciara, la altitudini de 2100 m si aduna apele de pe partea de vest a Muchiei Danciului si versantul sud - vestic al Iezerului. In amonte de primirea primului sau afluent mai important, Bratioara (cu suprafata de 33 km² si lungimea de 12 km), la Candesti, paraseste regiunea montana constituita din sisturi cristaline si patrunde in zona depozitelor neogene, in depresiune, unde primeste din dreapta paraurile Navrapul (isi are obarsia in zona dealurilor inalte, intre Persunaru, Ulmu, Piscul Popii, Piscul Lung) si Rausorul (care curge din Muntii Setu, Naparteanu, Jupaneasa, de la altitudini de 1700 m), iar mai in aval, Slanicul.

Argeselul (suprafata de 242 km² si lungimea de 76 km) este afluent pe stanga al Raului Targului. Isi are izvoarele pe versantul sudic al Masivului Papusa (Culmea Gradisteanu), la cca.2020 m altitudine, trecand prin cele doua culmi aproape paralele, Piscul Ars si Gainatu Mare. Pana la Namaiesti, traverseaza zona cristalina fara sa primeasca nici un afluent important, valea prezentand pante puternice.

Foto 16 Raul Argesel

In aval de Namaiesti patrunde in zona subcarpatica, iar in aval de Vulturesti strabate zona piemontana a Gruiurilor Argesului. Afluentii sai mai importanti sunt: Mazgana (afluent pe stanga, pe care il primeste inainte de a parasi zona subcarpatica) si Huluba (afluent pe dreapta, pe care il primeste in zona piemontana). Din cauza infiltratiilor puternice in Pietrisurile de Candesti, in sectorul piemontan, Argeselul seaca, in anii deosebit de secetosi.

2.4.1. Particularitati hidrochimice

In bazinul Argesului sunt prezente doar ape carbonatate simple din grupa calciului in stare naturala, nepoluate in munti. Mineralizarea apelor, in regiunile carpatice, este destul de uniforma, variind intre 60-120 mg/l in etajul alpin,120-130 mg/l in etajul subalpin si 400-1000 mg/l in campie. Duritatea apelor are aceeasi variatie: sub 10 gg in munti si pana la 28-50 gg in sudul bazinului.

2.4.2. Debitele si scurgerile raurilor

In timpul anului, repartitia debitelor si a scurgerii raurilor este diferita. In zona inalta, dupa acumularea zapezii, timp de 5-6 luni, urmeaza o perioada a acestora (aprilie-august) peste care se suprapun ploile de la inceputul verii, cand debitele sunt ridicate,

Cele mai mari valori ale scurgerii se inregistreaza in luna mai: 17,1 m³/s/km², pe Raul Targului, la Campulung; 17,7 m³/s/km², pe Argesel, la Namaiesti.

Pentru Raul Targului, debitul mediu multianual creste progresiv de la 2,05 m³/s la Voina, la 4,22 m³/s la Apa Sarata. Se observa ca intre Voina si Apa Sarata, in timp ce bazinul se mareste de trei ori, debitul Raului Targului doar se dubleaza. La confluenta cu Raul Doamnei, debitul Raului Targului ajunge la 10 m³/s, prin aportul raului Bughea (0,664 m³/), Bratia (3,07 m³/s) si Argeselului (1,50 m³/s).

Debitele minime si maxime inregistrate au fost de 0,338 si 77,7 m³/s la Voina, 0,300 si 103 m³/s la Apa Sarata.

Iarna, scurgerea medie este redusa (15,5 - 15,6 m³/s/km²); primavara se inregistreaza valori mai mari ( 35,4 - 41,3 m³/s/km²); vara, valorile sunt de asemenea ridicate (28-31,7 m³/s/km²), datorita ploilor bogate din zona montana, iar toamna se observa o uniformizare a scurgerii medii (14,2 m³/s/km²).

Debitele maxime si scurgerea maxima se inregistreaza in perioada ploioasa la a anului, in regiunea subcarpatica, iar primavara, asociatia dintre topirea zapezilor si ploile intense provoaca viituri puternice.

Fig. 10. Valorile debitelor minime, medii si maxime anuale Ia statia Voinesti intre

Scurgerea maxima, in regiunea de munte si piemontana prezinta valori cuprinse intre 16-24 m³/s/km². Scurgerea minima se formeaza vara, iar iarna, scurgerea raurilor este ceva mai redusa pentru zona montana, in etajul alpin inregistrand intre 8m³/s/km² si 10m³/s/km².

Durata medie cu inghet este cuprinsa intre 30 zile-40 zile, in regiunile joase si intre 80-90 zile, in montana. Media ratei de formare a podului de gheata este in jur de 5-16 ianuarie, iar disparitia sa are loc sfarsitul lunii februarie.

Dezghetul cuprinde intreg bazinul Raului Targului in decurs de cateva zile, incalzirea cea mai rapida producandu-se in zona piemontana.

Pentru Argesel, la punctul hidrografic Namaiesti, intervalul mediu de inghet este intre prima saptamana din decembrie si ultimele doua saptamani din februarie, iar intervalul mediu cu pod de gheata este cuprins intre a doua saptamana a lunii ianuarie si prima jumatate a lunii februarie.

Acelasi interval mediu cu pod de gheata se inregistreaza la punctul hidrografic Berevoiesti, pe cursul raului Bratia, precum si in zona de confluenta a Raului Targului cu Raul Doamnei. La punctul hidrografic Apa Sarata, pe Raul Targului, intervalul cu pod de gheata se incadreaza in a doua saptamana a lunii ianuarie si prima saptamana a lunii februarie.

2.5. Vegetatia

Covorul vegetal este un reflex fidel al climei, reliefului si invelisului de sol. Principalele trasaturi ale invelisului vegetal sunt in functie de variatia caldurii si umiditatii, de latitudine, longitudine si altitudine.

Conditiile climatice favorabile, cu veri calduroase si precipitatii abundente, prezenta redusa a ingheturilor tarzii, cat si a vanturilor cu caracter moderat, determina un microclimat favorabil pentru dezvoltarea unei vegetatii bogate

Astfel, padurea, care odinioara acoperea intreg teritoriul in discutie, s-a restrans treptat, locul ei fiind luat de vetrele asezarilor – in continua expansiune -, de pasuni si culturi – indeosebi pomicole. Astazi padurea apare pe arii restranse, mai ales in cadrul versantilor abrupti (din cadrul defileului de la Apa Sarata, in primul rand). Dintre arbusti se intalneste paducelul, socul negru, macesul etc..

In sectorul de defileu si in aval de acesta, pe Raul Targului se mai pastreaza zavoaiele, in care specia dominanta este aninul negru, la care se adauga aninul alb si salcia plesnitoare.

Foto 17. Defrisarea padurilor pentru a face loc pasunilor si culturilor

In cadrul pajistilor naturale secundare aparute prin inlocuirea vegetatiei forestiere, cea mai mare raspandire o au specii ca: iarba vantului si paiusul rosu; la acestea se adauga speciile insotitoare, precum si tufarisuri de catina, maces, porumbar, lemn cainesc.

Se mai intalnesc in aceasta zona si fag (Fagus silvatica), carpen (Carpinus betulus), mesteacan (Betula verrucosa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), alunul (Corylus avellana), plop, cires, mesteacan.

Subetajul padurilor de fag ocupa Dealul Ciocanu si Dealul Plesa, precum si bazinul mijlociu al Bratiei, la peste 500m altitudine in care se mai gasesc exemplare de platan de munte (Acbie arer pseudoplatanus), mesteacan (Betula verucosa), alun (Corylus avellana).

Subetajul padurilor de gorun (Quercus petraea) apar pe suprafete mai mari in zona podurilor interfluviale Bratia-Raul Targului si Argesel - Raul Targului, la altitudini de peste 350-400m, de obicei in amestec cu carpenul, corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), iar mai jos cu stejar (Quercus robur), ulm (Ulmus foliacea), carpen (Carpinus betulus), tei alb (Tilia tomentosa).

Foto 18 - Maces (Rosa Canina)

Vegetatia rarisurilor de mesteacan (Betula verrucosa) apare in urma defrisarilor padurilor de fag sau in pante. Dezvoltarea acestor specii este legata de prezenta solurilor puternic podzolite, erodate uneori pana la roca. Rarisurile de mesteacan sunt slab incheiate, ocupand suprafete restranse. In umbra padurilor de fag si carpen cresc si alte specii de plante cum ar fi: ferigi, afine, zmeura, fragi, un numar mare de ciuperci (manatarici de fag, mesteacan si plop, bureti vineciori, rosiori si laptosi), care sunt comestibile.

Vegetatia padurilor colinare secundare ocupa suprafete insemnate pe interfluviile principale, secundare si pe terasele principalelor vai. Aceste suprafete au fost acoperite in trecut cu paduri sau zavoaie. Vegetatia pajistilor secundare inglobeaza o compozitie floristica variata: graminee, trifoi alb, trifoi rosu, patlagina, cicoare, ciubotica cucului, traista ciobanului, iarba rosie, osul iepurelui etc. Un rol principal in raspandirea acestei vegetatii il are omul, care, prin cultivarea terenului si prin plantarea de livezi, modifica atat compozitia floristica, cat si arealul pe care-l ocupa aceasta vegetatie.

Vegetatia azonala. In lungul Raului Targului si a afluentilor sai importanti se gasesc zavoaie cu o vegetatie lemnoasa de esenta moale, format din salcete, plopisuri, catinisuri si aninisuri, dintre care, cea mai mare raspandire o are aninul (Alnus nigra). Zavoaiele se gasesc pe soluri aluviale in diferite stadii de dezvoltare, cu textura usoara, nisipoasa sau cu textura mai grea, lutoasa. In zavoaie, varsta vegetatiei lemnoase este diferita, de la lastarisuri pana la copaci cu varsta mai mare. Pe locurile umede creste o vegetatie formata din: rogoz, piciorul cocosului, coada calului, izma broastei etc., iar in luncile mlastinoase, papura.

La altitudini de peste 1000 m se intalneste complex de pajisti si tufarisuri alpine si complex de pajisti, raristi si tufarisuri subalpine.

Fauna

Golul alpin conserva animalele rare, precum capra neagra (Rupicapra rupicapra) intalnita pe crestele inalte ale Muntilor Fagaras si Piatra Craiului, precum si in caldarile glaciare, fiind nevoita sa coboare iarna pentru adapost si hrana in zona jneapanului si la limita superioara a padurii. Pasarile sunt rare: vulturul plesuv brun (Aegzpius montana), cinteza alpina (Montifringilla nivalis), brumarita alpina (Prunella collaris), brumarita subalpina (Prunella subalpinus), soparla de munte (Lacerta vivipara) si vipera comuna (Vipera berus), alaturi de o multime de fluturi vii colorati, completeaza decorul covorului alpin.

In zona forestiera se intalnesc o multime de specii valoroase din punct de vedere cinegetic: cerbul (Cervus elapus), caprioara (Capreolus capreolus), rasul (Lynx lynx), ursul (Ursus arctos), jderul (Mustelamartes), pisica salbatica (Felix silvestris), lupul (Canis lupus), mistretul (Sus scrofa), bursucul (Meles meles). La acestea se adauga numeroase pasari si insecte: stancuta, cotofana, graurele, mierla, ciocanitoarea, gaita, pitigoiul, vrabia, cucul, uliul gainilor, eretele, bufnita si huhurezul. Se mai intalnesc si pasari pe cale de disparitie: prepelita (Conturix conturix), unele rozatoare precum: popandaul (Cetellus cetellus), iepurele (Lepus europaeus), dihorul (Putoris putoris), veverite, soareci de padure.



Fig. 11. Harta vegetatiei – Gheorghilas A. (2006)

In stancile din golul alpin se intalneste capra neagra (Rupicapra rupicapra), introdus in zona prin colonizare.

Pe lacurile de acumulare apar in numar mare pasari de balta: rata salbatica (Anas platyrhyncha), gasca cenusie (Anser anser), barza (Ciconia ciconia). Alte pasari intalnite in regiune sunt graurul, pitigoiul mare, pitigoiul de livada, sturzul de iarna sau cocosarul, prepelita. Pe timpul iernii coboara spre aceasta zona o serie de specii, cum ar fi sorecarul, ciocanitoarea neagra, fluierasul de munte, codrusul de munte. In acest fel se realizeaza un schimb permanent intre speciile montane, subcarpatice si de campie. Dintre taratoare se intalneste sarpele de padure, vipera comuna, gusterul, soparla vivipara si salamandra.

In apele de munte fauna piscicola este reprezentata de pastravul (Salmo trutta fario), lipanul (Thymallus thimallus), mreana de munte (Barbus meridionalis petevy), aspretele (Romanicthys valsanicul), scobarul (Chondrostoma nasus), nisiparita (Sabanejevria romanica), zglavocul (Cottus globio). Apele de deal sunt populate cu clean (Leuciscus cepharus) si mreana, iar cele de ses sunt populate cu crap (Cyprinus carpio).

Foto 19 – Vulpea rosie Foto 20 – Veverita

Foto 21 – Capra neagra

Foto 22 - Brumarita de stanca

Foto 23 - Pastravul indigen

2.7. Solurile

„Solul este un sistem natural complex, polidispers, heterogen si poros, situat la suprafata crustei terestre, rezulta prin interactiunea acesteia cu aerul (atmosfera), apa (hidrosfera) si organismele (biosfera)” - (Seclaman M., Florea N., 2005).

Diversitatea mare a formelor si unitatilor de relief, structura litologica, clima si vegetatia, au avut o mare influenta in formarea si repartitia geografica a solurilor. Astfel ca, in aceasta zona invelisul de sol este bine dezvoltat si variat, el constituind o resursa foarte importanta de care este legata vegetatia spontana, dezvoltarea agriculturii si nu numai. Factorii care au un rol in constituirea sa sunt denumiti factori pedogenetici si sunt urmatorii: geologia, relieful, vegetatia, clima, apa.

Influenta directa a reliefului se materializeaza prin participarea acestuia la formarea scoartei de alterare, sub aspectul alcatuirii glanulometrice al grosimii si al stabilitatii acestuia. Cat despre vegetatie, aceasta influenteaza in primul rand, prin modul in care sunt disribuite spatial resturile organice prin cantitatea si calitatea materialelor organice ce se depun anual la suprafata si prin modul de tansformare al acesteia de catre microorganisme.

In urma actiunii apelor, in lungul paraielor, raurilor si pe langa izvoare, ca urmare a unei umectari puternice, se creeaza conditii propice pentru formarea solurilor gleizate.

Prin pozitia sa la suprafata litosferei, invelisul edafic nu influenteaza declansarea proceselor de degradare, el fiind de fapt cel mai afectat de manifestarea acestora.

Diversitatea conditiilor pedogenetice din arealul studiat a generat aspectul destul de mozaicat al invelisului edafic.

Solul, ca factor al mediului, constituie una din resursele naturale importante pentru invelisul biotic si pentru existenta umana. Diversitatea factorilor fizico-geografici (relief, litologie, clima, vegetatie) au determinat o varietate bogata a tipurilor de sol in aceasta zona.

Pe versantii foarte inclinati, la peste 25s, din circurile glaciare, glacio-nivale si nivale, precum si pe cei din sectorul superior al vailor glaciare, invelisul edafic apare discontinuu, lipsind in multe locuri, precum Valea Rausor, Iezerul Mare, Iezer, Batrana.

In cadrul versantilor a caror panta este mai redusa, 10-25s, solurile caracteristice sunt cele brune, brune-podzolite, podzolice humico-feriiluviale si, pe alocuri, litosoluri. Altitudinal, aceste soluri spodice se intalnesc la peste 1400-1700m, pe spatiile dinspre Rausor si Valea Iezerul Mic, apoi dintre Valea Iezerul Mic-Batrana si Valea Cuca, dar si pe partea stanga a vaii Raului Targului, pe interfluviul interpus acestei vai si pe cel al Vaii Argeselului. Bioclimatic, aceste soluri corespund subetajului molidului si etajului jneapanului, ocupand suprafete intinse pe roci acide.

Cea de-a doua grupa majora de soluri, apartine solurilor cambice, care sunt prezente sub padurile de molid, sub padurile de amestec fag si molid, dar si sub pajistile secundare.Ca tipuri de sol cuprinde: solurile brun-acide, brune feriiluviale si litosolurile. Arealul raspandirii lor corespunde, in general, cu versantii de est si de vest ai Vaii Raului Targului, in aval de confluenta Vaii Cuca si Batrana. Aceste soluri sunt reprezentative in cea mai mare parte bazinului montan, la altitudini de peste 1200-1400 m, iar din punct de vedere climatic, in acest areal, temperatura medie anuala mici, cca. 6sC si precipitatii bogate, 900-1000 mm.

In zona subcarpatica, cambisolurile ocupa suprafete extinse pe gresiile si conglomeratele paleogene, bogate in elemente bazice, in special acolo unde precipitatiile mai bogate favorizeaza o puternica spalare a coloizilor. Pe gresii si argile, sau pe depozite de terasa, sub padurile de stejar si fag, in conditiile unui regim de precipitatii cu valori cuprinse intre 600-800 mm anual, se formeaza solurile brune eu-mezobazice. Pe flisul paleogen, dar si pe culmile sinclinalelor oligocene, sub padurile de fag sau de fag in amestec cu rasinoase, apar solurile brun-acide. La mozaicarea puternica a invelisului pedogenetic contribuie redzinele si pseudorendzinele, dezvoltate pe depozite marnoase si argiloase cu noduli calcarosi.

Pseudorendzinele prezinta un orizont A negricios-cenusiu, sub care se poate gasi un orizont B, in functie de stadiul de evolutie, avand o cantitate mare de humus, fiind astfel mai fertile si favorabile pentru cultivarea plantelor leguminoase si a pomilor fructiferi (pruni si meri). Se intalnesc in bazinul mijlociu al Argeselului, pe versantii estici si vestici ai Dealului Masau si ai Culmii Groapa Oii.

Rendzinele sunt favorabile pentru agricultura in general, dar si pentru pomi fructiferi (pruni). Se intalnesc in zona muscelelor dintre Bughea si Bratia, precum si intre Raul Targului si Argesel, in zona Dealului Matau.

In zona piemontana, solurile apartin clasei argiloiluviale. Pe terasele si pe podurile interfluviale sunt prezente soluri brune, de la slab luvice, la luvisoluri albice.

Solurile intrazonale se datoreaza prezentei conditiilor locale specifice, dar si fragmentarii accentuate a reliefului sau a interventiei antropice. Solurile aluvionare de lunca se gasesc in luncile celor doua rauri unde s-au format si continua sa se formeze depozite aluviale. Acestea sunt intotdeauna umede, avand tendinta de a se apropia, prin tipul genetic, de tipul de sol caracteristic unei regiuni umede.

Pe versantii inclinati si puternic erodati, apar regosolurile, folosite pentru pajisti sau plantatii. Regosolurile, prezente in zona muscelelor dintre Raul Targului si Bratia, reclama masuri speciale de fertilizare si impotriva eroziuni

Fig. 12 - Harta solurilor – Gheorghilas A. (2006)

Capitolul 3

3.1. Rezervatii naturale

In judetul Arges exista un numar de 82 arii protejate in suprafata totala de 35738.95 ha. Acestea au fost trecute sub regim de ocrotire prin Hotararea nr.18/1994 a Consiliului Judetean Arges. Dintre acestea, 3 arii protejate se afla in zona depresiunii Campulung.

Rezervatia granitului de la Albesti.

Rezervatia paleontologica a calcarelor de la Albesti.

Punctul fosilifer de la Suslanesti.

1. Calcarul si granitul de Albesti

Granitul si calcarele de Albesti este o rezervatie geologica si paleontologica situata in jurul localitatii Albesti, la cca. 5 km nord-vest de orasul Campulung, aici aflandu-se doua formatiuni geologice si paleontologice cu o importanta stiintifica insemnata.

Rezervatia granitului de la Albesti prezinta peste 80 de blocuri de granit de dimensiuni diferite raspandit pe o suprafata de 250 m². Aceste blocuri au culoarea roz si se compun din cuart, plagioclaz alterat, biotit si sericit fin. Ele sunt acoperite cu o vegetatie bogata de ierburi, arin, aluni, ciresi salbatici. Se remarca un sector central cu blocuri mari, a caror suprafata este acoperita de muschi si licheni. In jur apar sase ansambluri de blocuri mai mici din care ies in evidenta una sau doua stanci cu diametrul de pana la 1,5 m.

Foto 24 - Rezervatia granitului de la Albesti

2. Rezervatia paleontologica a calcarelor de la Albesti.

De la rezervatia de la granit spre vest, la 1,8 km se ajunge la rezervatia de calcare sau „Piatra de la Albesti”. Aceasta reprezinta un calcar gros de 15 m, care are la baza culoarea albicioasa sau galben-cafeniu si cu nuante cenusii, reprezentand calcarul impur, iar in partea superioara are o culoare rosiatica (calcar lipsit de material detritic).

Foto 25 - Rezervatia paleontologica a calcarelor de la Albesti

Ambele rezervatii sunt acoperite cu vertebrate si nevertebrate precum dinti de rechin fosil sau numeroase echinoderme, foraminifere, brahiopode si crustacee decapode.

Foto 26 – Eflorescente de calcit la Albesti

Deoarece aceste roci, exploatate intens in trecut ca un bun material de constructie, erau in pericol de a dispare, a fost infiintata rezervatia de la Albesti, care ilustreaza conditiile de viata din marea eocena in jurul insulelor de cristalin.

3. Punctul fosilifer de la Suslanesti

Aceasta rezervatie, cunoscuta astazi in toata lumea pentru importanta ei stiintifica , cuprinde dealul numit „La Marlcuz” din estul satului Suslanesti, situat pe versantul stang al vaii Argeselului, la cca. 6 km spre sud-est de orasul Campulung. Aici apar depozite oligocene alcatuite din sisturi bituminoase brune cu eflorescente de sulfati (disodile) si depozite silicoase brune (menilite).

In aceste roci a fost descoperita o bogata fauna de pesti fosili, foarte bine conservati, Din studiul speciilor determinante (in numar de 29), rezulta ca apele marii oligocene in care au trait acesti pesti au fost sub influenta unui climat subtropical temperat si ca aceasta fauna s-a dezvoltat in ape putin adanci, corespunzatoare zonei litoral-neritice.

Foto 27. Punctul fosilifer de la Suslanesti

3.2. Riscuri naturale

Regiunea Depresiunii Campulung Muscel si imprejurimile sale sunt afectate de numeroase riscuri naturale, cele mai frecvente fiind inundatiile, seismele si alunecarile de teren, dar si eroziunea torentiala.

3.2.1. Alunecarile de teren

Alunecarile reprezinta deplasari spontane, naturale ale unor mase de pamant spre baza versantilor sau a taluzurilor, ca urmare a pierderii stabilitatii masivelor de pamant de pe versanti, taluzuri sau maluri.

Alunecarile de teren au un caracter foarte spectaculos (prin forma, dimensiuni) si din pacate cu numeroase elemente negative. Alunecarea are un caracter complex, imbinand elemente de curgere de noroi, eroziune torentiala, alunecare in masa cu forme si procese gravitationale, alunecari superficiale (in masa alunecarii principale), procese de tasare, modificari plastice si eroziune in adancime.

Alunecarea de teren are trei sectoare:

a). Sectorul superior, dezvoltat pe substratul de roci friabile, cu aspectul unui bazin de receptie torential, are o serie de forme de amanunt (rape de desprindere, alunecari semicirculare superficiale, mici organisme torentiale, monticuli, depresiuni de alunecare).

b). Sectorul mijlociu traverseaza intr-o panta mai rapida si printr-o sectiune mai ingusta masa sedimentelor conglomeratice miocene, avand aspectul unei vai de forma literei „U”, mai abrupta pe margini, aici existand alunecari secundare, procese garvitationale si inceputurile unor curgeri noroioase.

c). Sectorul inferior are aspectul unui agestru (similar organismului torential initial, originar), dar materia constitutiva nu este a unui organism torential ci a unei curgeri noroioase: alunecari secundare, curgeri active, monticuli (valuri), alunecari semicirculare superficiale care dau aspectul de „borsitura” si in general o dinamica foarte activa si sustinuta.

Cauzele care conditioneaza alunecarile de teren

Alunecarile de teren sunt cauzate de interactiunile unor factori naturali si ai activitatii omului. Dintre factorii naturali, un rol deosebit revine reliefului, apei, solului, rocilor, eroziunii si a folosintei terenului, iar dintre fortele care determina miscarea maselor de pamant, un rol hotarator il are propria greutate.

Alunecarile se produc ca urmare a modificarii fortelor interne sau externe, care asigura stabilititatea versantilor sau a taluzurilor si a inrautatirii caracteristicilor de rezistenta a pamantului supus alunecarilor. Gravitatia, actiunea apei, actiunea omului, miscarile tectonice si seismice sunt factorii ce contribuie la producerea alunecarilor de teren. Apa, in exces, contribuie la reducerea stabilitatii versantilor, taluzurilor si a malurilor printr-o serie de actiuni.

Omul, ca factor cauzal, favorizeaza alunecarile de teren prin lucrari de retinere a apei pe versanti (canale, bazine de acumulare, terase), prin indepartarea sprijinului natural al versantilor, taluzurilor sau a malurilor, prin sapaturi pentru canale, cartiere, cai de comunicatie, prin defrisarea padurilor de pe terenurile predispuse alunecarilor si prin executarea de constructii.

Foto 28 - Alunecare de teren la cariera de piatra de la Mateias

In zona depresiunii s-au semnalat numeroase zone in care exista acest risc:

  • Alunecarea de la Dragesti (Marcus), in partea de sud a orasului Campulung. Isi are originea intr-un bazin torential din apropierea soselei Campulung-Pitesti, partea terminala fiind drenata subteran, iar masa alunecarii este in prezent aproape stabilizata.
  • Alunecarile dinspre Valea Argeselului

Interfluviul dintre Argesel si Raul Targului, incepand de la cumpana de ape (Pravat – Bilcesti - Plaiul Hodor - Varful Chicera – Matau – Cocenesti - Carpinet), pana in Valea Argeselului este afectat, aproape continuu, de alunecari de teren de diferite dimensiuni, forme si faze de evolutie. Substratul oligocen, argilos si disodilic a favorizat generalizarea alunecarilor pe intregul versant expus spre Valea Argeselului; fenomenul este insa mult mai extins ocupand si versantul opus pana la cumpana de ape dintre Argesel si Dambovita (Culmea Valneiul - Groapa Oii). Intregul areal are ca centru localitatea Suslanesti (cunoscuta prin fauna fosila oligocena), ca ax Valea Argeselului si se suprapune integral rocilor oligocene.

Interfluviul Pravat - Hodor - Chicera - Matau prezinta spre Valea Argeselului un front continuu de cueste inaltat in partea centrala (Chicera - Matau), datorita ridicarii neotectonice active (din axul anticlinalului pe care se dezvolta).

Alunecarile se dezvolta de obicei pe cate un bazin hidrografic al Argeselului. Exista si o alunecare compusa, in zona cea mai intinsa si mai inalta a versantului axata pe valea ce coboara de sub Varful Chicera (Matau) spre Argesel, confluenta fiind situata in dreptul satului Suslanesti; aceasta vale este denumita pe hartile topografice „Valea Matau”. Alunecarea este „compusa”, in sensul ca spre corpul central al acesteia, grefat pe valea si drumul ce coboara din satul Matau spre satul Suslanesti, converg si alte alunecari secundare dezvoltate pe vai afluente.

Alunecarea complexa „Matau-Suslanesti” are o serie de caracteristici:

axul principal al alunecarii este o vale torentiala marginita de un drum de caruta (aproape impracticabil tot timpul anului); valea este „anormal adancita” intr-o masa de depozite alunecate si deplasate din partea superioara, sub forma unei curgeri noroioase; stratele oligocene sunt aproape verticale;

axul principal si vaile confluente sunt marginite de suprafete interfluviale rotunjite, neafectate de alunecari, numite –„plaiuri”: Plaiul Sesurile (plaiul cu aspect de ses), Plaiul Stroiasca, Plaiul Saratel;

vaile sunt adancite in propriile materiale de alunecare si au un aspect de „borsitura” care se deplaseaza din amonte in aval, in perioadele de supraumectare;

cauzele principale ale activarii alunecarilor le reprezinta suprapasunatul si deplasarea pe drumuri de caruta perpendiculare pe panta; cauza principala este insa plasticitatea deosebita a rocilor oligocene (argile, disodilite).

Foto 29 - Alunecare de teren in regiunea Mateias

In orasul Campulung riscul generat de alunecari este destul de ridicat. Pe partea dreapta a Raului Targului s-au semnalat zone de risc cu alunecari de teren:

- ravena adanca de peste 10 m (str. Revolutiei si Baloteanu);

- alunecari masive de teren (str. Richard - str. Ticau Romana) si in sud pe Valea Spitalului si Valea Temnitei;

- miscari de teren pe str. Zamfirescu;

- deplasari mari de teren „la Rampa” (str. Calea Dracesti-Marcus).

Pe partea stanga a Raului Targului:

- miscari masive de teren pe 30-40 m;

- surpare de teren pe versantul drept al paraiasului Barbus.

Pentru a se evita producerea alunecarilor de tern ar trebui sa se ia unele masuri precum:

- pe terenurile construibile se pot amplasa constructii inalte;

- pe versanti se pot amplasa constructii care sa speculeze panta, dar pe fronturi restranse paralele cu, curbele de nivel;

- sa se planteze arbori si arbusti care sa imbunatateasca stabilitatea solului;

- ar trebui evitata destelenirea si suprapasunatul.

3.2.2. Eroziunea torentiala

Eroziunea torentiala, caracterizeza prin eroziune regresiva, eroziune in adancime, transport cu caracter torential, acumulari terminale.

Eroziunea torentiala sau modelarea reliefului prin actiunea sistemelor torentiale cuprinde procese de:

eroziune agresiva (ogase, ravene, torenti), produsa in masa unor sedimente, in general conglomeratice;

eroziunea in adancime, in albia sistemelor torentiale;

transport cu un caracter torential;

acumulari terminale.

Aceste procese se imbina teritorial si functional. In zona studiata se intalneste eroziune torentiala in:

Eroziunea torentiala de la Muncelele Rausorului, care are o dezvoltare deosebita. Spre vest, spre Raul Doamnei, organismele torentiale adanci au fost dezvoltate astfel:

spre nord, vaile torentiale ce coboara spre depresiunea Bahna, desi scurte, sunt foarte active;

spre vest, versantul expus spre Raul Doamnei are sisteme torentiale foarte originare: ogase adancite in masa conglomeratelor la partea superioara, cursuri mai largi la traversarea inflexiunii de panta si sectoare din nou adancite, in aval. Marimea agestrelor, de la nord la sud, corelata cu suprafata bazinelor torentiale, sugereaza cresterea in acest sens a intensitatii actiunii de eroziune, transport si acumulare torentiala;

spre sud, vaile foarte adancite, dar fara apa permanenta datorita substratului conglomeratic, au un pronuntat caracter torential: Slanicul Sec, Rachitoasa si afluentii acestora;

spre est, spre Valea Rausorului, organismele torentiale se dezvolta continuu, dand nota principala a aspectului versantului.

Cel mai expresiv sistem torential se afla situat in apropierea Dealului Ciocanu (886 m), in zona denumita „Rapa Fetei”. Dealul Ciocanu este format dintr-o acumulare de depozite grosiere (pietrisuri) prinse intr-o matrice conglomeratica foarte slaba: aceste sunt corespondentul cel mai nordic al „pietrisurilor de Candesti” proprii Piemontului Getic.

Structura organismului torential are la partea superioara straturi de pietrisuri, foarte grosiere similare ca facies pietrisurilor de Candesti, iar la baza are marne vinetii, pliocene. Intre pachetul de pietrisuri (cu o grosime stratigrafica de 120 m) si marnele subiacente, exista o intercalatie subtire de argila rosie, vizibila in abrupturile rapei torentiale. Organismul torential se termina in Valea Bratia printr-un agestru foarte dezvoltat si foarte mobil. Valea se numeste aici, ca si la Chicera „valea satului”. Aceste vai de tip torential caracterizeaza si versantul nordic al masivului Chicera spre Bughea de Jos.

Interfluviul dintre Bratia si Bughea care in aparenta este plat, este intersectat de o retea torentiala adancita, drenata in cea mai mare parte de Valea Brezoiului. Interfluviul dintre Bratia si Bughea, foarte mult deplasat spre Bratia, este intersectat de ogase scurte (0,2-0,5 km) ce coboara spre Bratia. Eroziunea este prezenta si in defileul Bratiei de la Gamacesti.

Interfluviul dintre Bughea si Raul Targului, care in partea cea mai inalta se numeste „Grui” (sau Gruiul Campulungului), este strabatut de un sistem de vai adancite, cu aspect torential.

Vaile incep chiar de la contactul cu zona montana, aici, la Magura, atat spre Bughea cat si spre Raul Targului, organisme torentiale adancite taie masa acumularile de tip terasa.

De-a lungul acestui grui se desfasoara un peisaj geomorfologic in care apar cateva vai dezorganizate mici, cu traiectorii obsecvente. Vaile se adancesc intr-un substrat argilos de grosime relativ redusa (2,5-4 m).

Vaile urmeaza caderea generala a suprafetei terenului, adancindu-se spre principala vale care le aduna, Valea Mare, afluent al raului Bughea. Aceasta vale are trei afluenti torentiali ce coboara dinspre sud, extrem de adanciti, dezvoltati pe o suprafata structurala cu o usoara inclinare nordica (plantatiile de pin camufleaza vaile si le fixeaza partial).

Cu cat interfluviul Grui-Ciuha creste in altitudine spre sud, datorita ridicarilor neotectonice, cu atat vaile afluente Raului Targului sau Vaii Bughea au un caracter mai adancit si o eroziune torentiala tot mai activa.

Sistemele torentiale ce afecteaza interfluviul dintre Raul Targului si Argesel (Pravat – Hodor - Chicera – Matau - Cocenesti).

Spre sud, Valea Romanestilor are un sistem de afluenti torentiali mult mai activi, mai adanciti, erodand puternic suprafata structurala pe care se dezvolta.

Arealul Dealul Chicera - Matau (1017 m) este strabatut de o retea densa de vai torentiale adancite, partial transformate in sisteme de alunecari in masa sau curgeri noroioase (spre Valea Argeselului). Un sistem de vai torentiale, ogase, ravene, caracterizeaza zona de la sud de Chicera, drenata Valea Jugurului.

3.3. Calitatea mediului in orasul Campulung Muscel

Municipiul Campulung Muscel este unul din centrele industriale de marime mijlocie din judetul Arges situat in zona centrala a acestuia la o distanta de 48 km de municipiul resedinta de judet, Pitesti. Municipiul cuprinde orasul propriu-zis, Campulung Muscel, cat si cartierul rural Valea Romanestilor, avand in prezent o populatie de 44 560 locuitori si suprafata teritoriului administrativ de 3559 ha. El este situat pe Valea Raului Targului, in cadrul depresiunii subcarpatice Campulung, aflata la contactul cu muntele Iezer, la altitudinea de minim 550 m si maxim 700 m fata de nivelul Marii Negre.

Mediul inconjurator si calitatea acestuia se afla intr-o relatie directa cu viata omului si cu starea lui de sanatate.

Calitatea mediului este determinata de calitatea apelor, a aerului, a solului, de starea bunurilor materiale, de sanatatea populatiei si are importante consecinte in plan economic.

Poluantii emisi in atmosfera afecteaza in mod direct sau indirect toti factorii mediului natural sau artificial.

Efectele asupra organismelor umane si a animalelor apar fie prin actiunea directa a noxelor care patrund in sistemul respirator, fie indirect, prin hrana si apa, datorita modificarii parametrilor naturali ai solului, apei, vegetatiei, precum si prin prezenta ploilor acide.

3.3.1. Efectele la scara locala

Impactul direct al poluantilor evacuati de o sursa are loc in arii relativ apropiate de aceasta, pana la cateva sute metri sau cativa kilometri.

Aceasta poluare la scara locala se caracterizeaza prin aparitia celor mai mari concentratii in atmosfera, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Atunci cand sursa este amplasata intr-o zona urbana, dens populata, cel mai important factor expus la actiunea poluantilor este factorul uman, care preia noxele din atmosfera prin poluare.

In arii ceva mai indepartate de ariile de impact maxim, influenta poluantilor primari scade. Incepe sa apara influenta poluantilor secundari (ozonul si alti oxidanti fotochimici, aerosoli de acid sulfuric) care au nevoie de un anumit timp pentru formare.

Pentru o zona urbana, al doilea factor important care poate fi afectat de poluantii, rezultati din arderea combustibililor, il reprezinta materialele, constructiile si instalatiile.

Alaturi de primii doi factori mai trebuie mentionati urmatorii factori: vegetatia (parcuri, vegetatie ornamentala si de protectie), apa de suprafata si solul.

3.3.2. Efecte la scara medie si mare

La distante de ordinul zecilor de kilometri (scara medie), concentratiile poluantilor primari devin mai mici, fiind mai semnificativa prezenta celor secundare (ozon, aerosoli de acid sulfuric si sulfati, acid azotic si azotati).

La distanta de ordinul sutelor si miilor de kilometri (scara mare, poluare la nivel global), concentratiile poluantilor sunt mici si foarte mici, devenind semnificativa influenta surselor asupra precipitatiilor (ploile acide).

In ambele situatii se resimte influenta cumulata a tuturor surselor situate pe arii intinse, pana la nivel national si continental, cu contributii considerabile la puterea acestora. La aceste niveluri, principala contributie este adusa de centralele termice si electrice.

Poluarea atmosferei la scara medie si mare afecteaza apa, solul, vegetatia si fauna, efectele sale resimtindu-se la nivelul economiei nationale.

3.4. Starea calitatii aerului

Pentru monitorizarea calitatii aerului in judetul Arges, Agentia de Protectia Mediului Pitesti a revizuit in anul 2008 reteaua de supraveghere, tinand cont de factorii meteorologici specifici si de directia predominanta a vantului care influenteaza dispersia emisiilor. De asemenea, s-au avut in vedere valorile inregistrate la statiile de control din anii precedenti.

Reteaua de supraveghere este formata din 11 statii de control (fond, impact si trafic), cea din zona depresiunii fiind amplasata chiar in centrul municipiului Campulung Muscel. Statia este de tip trafic, tip urban si tip rezidential-comercial. Ea efectueaza masuratori privind concentratiile de NH3, N02, S02, HCI, HCHO, fenoli la 24 de ore si concentratia pulberilor in suspensie la 30 de minute.

Determinari pentru pulberile sedimentabile au fost efectuate in punctele: Selari 1, Selari 2, Namaiesti 1 si Namaiesti 2.

De asemenea, se fac determinari gaz-cromatografice pe probe de 30 de minute, pentru indicatori din grupa BTX (benzen, toluen, xilen) si din grupa PAH-urilor (hidrocarburi aromatice policiclice).

Unitatea mobila a APM Arges face determinari pentru indicatorii: oxizi de azot si sulf, monoxid de carbon, ozon, pulberi in suspensie, pentru situatii de urgenta si solutionare sesizari.

  • Situatia emisiilor de gaze cu efect de sera

Emisiile de gaze cu efect de sera au scazut in anul 2008 comparativ cu anul 2001, in conformitate cu datele din tabelul 1.

Tabelul 1. Situatia noxelor cu efect de sera

Nr. crt.

Noxa

Emisia

tone/an

Dioxid de carbon C02

Metan CH4

Total

Nota: - valori pe judetul Arges (Date dupa A.P.M., 2008)

Principalele surse de emisie pentru poluantul CO2 sunt centralele termice si traficul auto, iar pentru metan sunt instalatiile de negru de fum, statiile de epurare si retelele de gaze.

  • Situatia emisiilor de gaze cu efect acidifiant

Cantitatile de substante acidifiante emise in atmosfera in anul 2007 au fost:

dioxid de sulf, S02 3727,47 tone;

oxizi de azot, NOx 7673,82 tone;

amoniac, NH3 4123 tone.

  • Calitatea aerului ambiant - aciditate

Concentratia medie anuala de dioxid de sulf este sub CMA anuala (0,06 mg/m3). Concentratia medie pe 24 de ore pentru dioxidul de sulf nu depaseste CMA pe 24 de (0,25 mg/m3).

Pentru dioxidul de azot, valoarea concentratiei medii anuale este de asemenea sub CMA anuala (0,04 mg/m3).

Concentaratia maxima zilnica pentru NH3 (0,1 mg/m3) nu a fost nici ea depasita.

  • Emisii de metale grele

Cantitatile de metale grele emise in anul 2008 au fost:

plumb 4,22 tone;

cadmiu 0,482373 tone

crom  0,017393 tone;

nichel 0,027308 tone

- seleniu 0,001097 tone;

- zinc 0,107480 tone;

Nota: - valori pe judetul Arges ( A.P.M.).

Emisiile de metale grele se datoreaza in primul rand traficului rutier.

  • Emisii de poluanti organici persistenti

Cantitatile de poluanti organici persistenti emisi in anul 2007 au fost:
- HCH  27,00 tone;

-TRI  93,00 tone;

Nota: - valori pe judetul Arges ( A.P.M., 2008)

Poluarea de fond si poluarea de impact

  • Poluarea de fond

In anul 2008, monitorizarea poluarii de fond s-a realizat de catre APM Pitesti, efectuandu-se determinari privind apa din precipitatii si poluantii gazosi.

Fig. 13. Masuratori indicator ozon - Campulung – Centru

Nota: - valori pe judetul Arges ( A.P.M.).

Valorile lunare au variat intre urmatoarele limite:

Pentru apa din precipitatii

- pH 4.68-7,57

- conductivitate

- alcalinitate/aciditate

- amoniu 0,5 - 2,8 mg/l

- cloruri 0,13 - 15,66 mg/l

- sulfati 3,1 -9,3 rng/I



sodiu 0 - 0,69 rng/l

- potasiu  0,023-255 mg/l

calciu 0,0 - 3,363 rng/l

magneziu 0,064 - 0,447 mg/l

Nota: - valori pe judetul Arges ( A.P.M., 2008).

Pentru poluantii gazosi s-au efectuat determinari privind dioxidul de sulf, acidul clorhidric si amoniacul, valorile masurate incadrandu-se in limitele admise conform STAS 12574/87.

  • Poluarea de impact

Reteaua de supraveghere a poluarii de impact a cuprins 3 statii, din care una de trafic, una industriala si una de fond (periurbana si urbana).

Poluarea produsa de traficul auto intens s-a monitorizat in municipiul Campulung - statia de trafic Centru.

In centrul municipiului, statia de trafic Centru a pus in evidenta depasirea CMA la 24 de ore pentru indicatorul monoxid de carbon (2,0 mg/m3 aer), valoarea maxima masurata fiind 2,6 mg/m3 aer. Depasirea maxima s-a inregistrat in a treia decada a lunii iulie.

2008

Fig. 14. Valori medii si maxime lunare inregistrate pentru noxa CO la

statia de trafic - Centru Campulung

(A.P.M. Pitesti, 2008)

  • Caile de comunicatie si efectele lor asupra mediului

Municipiul Campulung Muscel este traversat de 8 drumuri publice: DN 73 ce leaga orasul de Pitesti si Brasov, DN 73c din directia Ramnicu Valcea - Curtea de Arges, DJ 734 din directia Leresti, cabana Voina, DC 13 din directia Bughea, DC 15 din directia Albesti, DC 35 din directia Bilcesti, DC 36 din directia Matau, DC 42 din directia Poenari.

Aceste drumuri au diferite grade de importanta pentru circulatia spre si dinspre Campulung: DC 13, DC 15, DC 35, DC 36 au importanta relativ redusa (in afara colectarii unei parti de forta de munca, pentru celelalte momente de trafic, influenta este nesemnificativa). DC 73 c are o influenta mare pentru traficul din momentul deplasarii la munca in timpul diminetii, pentru traficul de week-end si pentru traficul de tranzit dinspre Curtea de Arges.

DJ 34 are o influenta mai importanta din punct de vedere al colectarii fortei de munca si a traficului de week-end.

DN 73 are cea mai mare influenta asupra traficului si circulatiei in Campulung din toate punctele de vedere: din directia Pitesti si Brasov se colecteaza cea mai mare parte a navetistilor; pe aceleasi directii, traficul de tranzit are valorile cele mai importante, iar directia Brasov reprezinta cea mai atractiva perspectiva turistica.

Reteaua de strazi are o structura dezvoltata, in general, pe doua directii:

pe directia nord-sud sunt in general strazile principale, de lungimi mari si cu elemente geometrice corespunzatoare, deoarece pe aceasta directie traseele sunt in lungul vaii Raului Targului. Sunt doua trasee principale: pe malul drept al Raului Targului strada principala a municipiului - Bd. Negru Voda - Str. Traian (DN 73), iar pe malul stang strazile Grigore Alexandrescu, Bd. Ion Mihalache, I.C. Bratianu si Alexandru cel Bun. Strada principala preia in prezent majoritatea traficului, in timp ce traseul de pe malul stang preia mai ales traficul de tranzit greu, o parte a transportului in comun, o parte din deplasarea la munca si in masura mai mica, celelalte categorii de trafic;

pe directia est-vest exista o alta categorie de strazi, de lungimi mai mici, care au declivitati importante, trasee sinuoase, raze mici si unele, au latimi insuficiente. In aceasta categorie se inscrie accesul spre locul de munca 'Platforma Grui - Dealul Maguricea'.

Spre zona centrala se concentreaza cele 4 itinerarii importante dinspre Pitesti, Brasov, Curtea de Arges si Leresti, importante mai ales pentru deplasarea locuitorilor la locul de munca, insa si pentru faptul ca ajuta la stabilirea de relatii interzonale ale traficului local si industrial. In general, reteaua stradala este lipsita de amenajari corespunzatoare ale intersectiilor majore, acestea fiind in totalitate nesemaforizate.

Principalele surse de poluare industriala din zona sunt:

industria materialelor de constructii (ciment, var);

centralele termice (actualmente pe cale de disparitie).

3.5. Starea calitatii apelor

3.5.1. Resursele de apa

  • Resurse de apa teoretice si tehnic utilizabile

Regiunea depresiunii Campulung Muscel este drenata de o bogata retea de rauri si vai ce apartin bazinelor hidrografice Arges si Vedea.

In cadrul depresiunii, cel mai important bazin hidrografic este Raul Targului a carui lungime totala este de 71 km. Densitatea retelei hidrografice la nivelul depresiunii este de 0.87 km/km2.

Nivelul piezometric al panzei freatice este de 10-20 m. Cel mai adanc nivel, de 30 m, se afla in piemontul Cotmeana, recunoscut ca o zona cu mare deficit de apa, iar cel mai ridicat nivel, de 2 m, se afla in Depresiunea Getica formata din Muscelele Argesului si piemontul Candesti si in luncile si terasele raurilor. Fluctuatia nivelului hidrostatic in timpul anului este de cca. 2 m.

  • Mecanismul economic in domeniul apelor

Consumatorii de apa au incheiat contracte de prestari servicii privind gospodarirea apelor cu D.A.A.A. - Pitesti, aplicandu-se preturi si tarife conform reglementarilor in vigoare (OUG 107/2002), modificata in anul 2006 si mai apoi in 2007. Nu suntem deocamdata in posesia acestor date.

Totodata se percep penalitati la principalele surse de impurificare a apelor in situatia neincadrarii indicatorilor de calitate reglementati in limitele admise (conform OUG 107/2002 si HG 472/2000).

3.5.2. Starea apelor de suprafata

Starea raurilor interioare in anul 2008, evolutia calitatii apelor de suprafata, a raurilor supravegheate din zona depresiunii Campulung Muscel, comparativ cu normativele in vigoare, se prezinta astfel:

categoria l

categoria a ll-a 2%;

categoria a llI-a 1%;

degradate

Situatia lungimii tronsoanelor de rau, conform situatiei sintetice transmise de Directia Apelor Arges-Vedea in luna martie 2008 se prezinta astfel:

o Lungimea totala o Cat I o Cat II o Cat III o Degradat

Fig. 15 Situatia lungimilor de rau pe categorii de calitate

Analizand graficul de mai sus se constata ca cea mai mare parte a lungimii tronsoanelor de rau din regiune se incadreaza in categoria I de calitate. Categoria a ll - a cuprinde doar un tronson de doar 4 km, iar cea de a lll - a de 3 km. Raurile din regiune nu prezinta tronsoane degradate.

  • Calitatea apelor de suprafata (indicatori fizico-chimici)

Cea mai mare parte a valorilor indicatorilor fizico-chimici s-a incadrat in limitele impuse de categoria de calitate in care a fost incadrata sectiunea (frecventa de depasire a fost mica -1,15%).

Indicatorii ale caror valori au depasit CMA corespunzatoare categoriei I, a ll -a, a lll -a de calitate sunt prezentati in continuare, pentru doua din sectiunile de control ale Raului Targului.

  • Calitatea biologica a cursurilor de apa:

S-a constatat ca indicatorii biologici ai productiei primare (fito - si zooplanctonul) pentru Raul Targului cu lacul de la Rausor se incadreaza in zona de saprobitate oligotrofa (cu alte cuvinte, apa este buna din acest punct de vedere).

Fitoplanctonul este alcatuit din grupele Diatoma, Cyanophita, Cryptophita, Chlorophita. Diatomozooplanctonul este format din grupele: Ciliato, Rhizopoda, Copepoda, Cladocera.

Starea apelor subterane

Datele centralizate trimestrial de APM Pitesti privind calitatea apelor subterane monitorizate in forajele de observatie indica valori ce se inscriu in limitele admise de standardele in vigoare, cu exceptia forajelor unde s-au inregistrat depasiri ale indicatorilor pH si substante organice: SC Edilul CGA Campulung, S.C. ARO S.A. Campulung, stratul acvifer necesitand masuri speciale de supraveghere si protectie.

In privinta alimentarii cu apa a populatiei, un procent de peste 80% din volumul de apa captat de statia de tratare a municipiului Campulung este asigurat din Raul Targului, iar restul, din subteran prin cele doua foraje de la Toplita si Leresti-Pogorata care alimenteaza cu apa cariera de la Mateias, SC HOLCIM Cimentul SA Campulung, Scoala Auto din comuna Valea Mare-Pravat si satele comunei Leresti (Leresti, Pogorita si Voinesti).

Situatia apelor uzate - surse majore si grad de epurare Sursele majore de poluare a apelor le constituie statia de epurare oraseneasca a municipiului Campulung Muscel si poluarile accidentale. Situatia indicatorilor de calitate ai efluentului surselor de impurificare pentru care s-au depasit limitele avizate este prezentata in tabelul 2;

Nr. crt

Sursa de poluare

Indicator

Avizat (mg/l)

Conc. medie inreg. (mg/l)

Conc. max. inreg. (mg/l)

Statie epurare mun. Campulung - SC EDILUL GCA SA

Amoniu

CCO-Cr

Suspensii

CB05

2.0

20

4.8S 66.36 24.06 16.08

5.90 76.00

Nota: valori pe judetul Arges ( A.P.M., 2008).

Statistica pe anul 2008 a calitatii apelor uzate a pus in evidenta ca pentru efluentul statiei de epurare orasenesti, concentratiile Ia substante organice (consum biochimic de oxigen) si amoniu (NH4) se mentin in continuare la valori ridicate. La acesti indicatori s-au inregistrat depasiri continue.


Fig. 26. Evolutia indicatorului amoniu Ia statia

de epurare Campulung

Eficienta statiilor de epurare - grad de epurare pe indicatori la principalele surse de impurificare a receptorilor naturali. Eficienta statiei de epurare SC Edilul GCA Campulung SA este de doar 60%.

3.6. Managementul deseurilor

Activitatea de colectare si transport a deseurilor menajere este administrata de S.C. EDILUL C.G.A. S.A. si Administratia Domeniului Public.

Operatorul local deserveste populatia Municipiului Campulung, agentii economici de pe teritoriul orasului, precum si comunele limitrofe (Leresti si Valea Mare). Colectarea se face conform unor grafice zilnice (blocuri) si saptamanale (case). La agentii economici colectarea se face si conform unor grafice stabilite in prealabil dar si la cerere.

Activitatea e desfasoara cu un numar de 4 autospeciale compactoare cu volume de lucru de 12, 14, 15 si 16 mc, pentru eurocontainere si europubele, si cu o autocontainiera pentru containere de 5 mc.

Deseurile menajere provin din urmatoarele surse:

- activitati casnice;

- activitati industriale;

- comert;

- sector public sau administrativ.

Depozitarea se face in rampa de gunoi situata pe platoul Grui. Aceasta are o suprafata de 6,35 ha. Capacitatea maxima de depozitare este de 380.000 mc..

Deficientele principale ale depozitului de deseuri menajere din Campulung sunt urmatoarele:

  • capacitate depasita;
  • influente grave asupra poluarii aerului din zonele de locuit;
  • poluarea apelor de suprafata si subterane;
  • amplasarea aproape de zonele de locuit;
  • amplasamentul nu respecta normele legale in vigoare;
  • nu este realizata imprejmuirea platformei (cu gard viu sau prefabricate);
  • nu sunt colectate gazele care rezulta din descompunerea gunoiului;
  • nu exista sistem de monitorizare;
  • nu se face colectare selectiva a gunoiului (in depozit se gasesc si materiale biodegradabile dar si de alta natura).

Pe langa gunoaie menajere, in depozitul de la Campulung mai pot fi intalnite deseuri rezultate din procesele industriale (deseuri din hartie, mase plastice, rumegus, deseuri metalice. Colectarea dupa natura materialelor se face in urmatoarele proportii:

Nr.

crt.

Componenta

Cantitate

Deseuri organice

Hartie

Plastic

Sticla

Metal

Textile

Altele

TOTAL

Tabelul nr. 3. Compozitia medie a deseurilor menajere in Municipiul Campulung

Fig. 16 - Colectarea deseuri dupa natura materialelor in Municipiul Campulung

Rampa de gunoi a fost infiintata in anul 1967. in apropierea rampei la o distanta de 250m sunt amplasate case individuale. Distanta fata de cartierele de blocuri este de cca.1 km. Rampa este amplasata la aproximativ 20 m de apa de suprafata si 5m fata de apa subterana.

Cantitatile de gunoi colectate in Municipiul Campulung in ultimii patru ani precum si cantitatea de gunoi pentru locuitor pe zi, sunt prezentate dupa cum urmeaza:

Nr. crt. 

Deseuri colectate din

Cantitati (tone/an)

Cantitati specifice (kg/loc./zi)

C - lung

Tabelul nr. 4. Cantitatea de deseuri colectate (tone/an; kg/loc./ zi) in Municipiul Campulung

Fig. 17. Cantitatea de deseuri colectate (tone/an) in Municipiul Campulung

Fig. 18. Cantitatea de deseuri colectate (tkg/loc/zi) in Municipiul Campulung

3.7. Principalele surse de poluare

Principalele surse de poluare intalnite in Campuling Muscel sunt:

Combinatulde ciment si lianti HOLCIM S.A.. Acesta produce ciment, var, granulit, materiale de constructie rezultate din prelucrarea calcarelor tithonice din Masivul Mateias, dar si din prelucrarea argilelor si gipsului de la Stoenesti si Biclcesti. Acesta este cea mai mare sursa de poluare. Particulele de praf aflate in suspensie in care au generat reducerea vizibilitatii atat in jurul fabricii, cat si in proximitatea acestuia. Poluarea cu particule de praf de ciment duce la deteriorarea clorofilei plantelor prin aparitia unor pete rosiatice pe o distanta de cativa kilometri.

Alte surse de poluare la fel de periculoase ca si combinatul sunt:

S. C. AMPLASAT – reprezentata de industria chimica;

S. C CERAMUS – fabrica de caramida;

S.C. ORIZONT S. A. – specializata in productii metalice.

Foto. 30 Combinatul de ciment si lianti HOLCIM S. A.

In fine, pentru a incheia, putem spune ca, in general Municipiul Campulung si depresiunea in care se afla prezinta cateva aspecte de poluare care necesita atentie imediata. Faptul ca „marea industrie” nu prea mai exista si ca ARO, Textila si altele nu mai functioneaza, sunt semne evidente ca reperele unei poluari agresive s-au mai diminuat. Infrastructura mai are inca multe hibe.

Datoria noastra ca viitori ecologi este de a ne implica in procesul complex de protectie si conservare a factorilor fundamentali ai mediului, apa, aer, sol, biodiversitate, asezari umane, indiferent de areal sau loc de munca. Cei trei ani petrecuti pe bancile acestei scoli, poate un viitor masterat, trebuiesc analizati cu mare atentie, si, in masura in care se poate, sa ne implicam la maxim in problematica atat de complexa a mediului.

Concluzii

Pornind de la repere istorice care definesc intreaga depresiune, trecand prin traditiile, particularitatile culturale si folclorice ale zonei si completand cu specificatiile climatice si fizico geografice, putem realiza peisajul complet si inedit descris pe parcursul acestei lucrari.

Lucrarea urmeaza cursul firesc al unei analize complete. In primul capitol sunt prezentate aspectele generale ce includ un scurt istoric al orasului Campulung, precum si asezarea si limitele fizico-geografice ale acestora. Al doilea capitol reprezinta cadrul natural care reda caracteristicile geologice, date despre relief, caracteristicile morfologice si morfometrice ale acestuia, elementele climatice, informatii despre hidrologia perimetrului studiat (ape subterane, rauri, debitele si scurgerile raurilor). Tot in acest capitol sunt prezentate si tipurile si etajele de vegetatie, speciile faunistice specifice (mediul aerian, acvatic si terestru) si tipurile de sol.

Ultimul capitol cuprinde aspecte referitoare la rezervatiile paleontologice si riscurile naturale (alunecari de teren si eroziunea torentiala), referire la calitatea mediului (aer, apa, sol, managementul deseurilor, surse de poluare).

Din punct de vedere istoric pozitia geografica a acestui spatiu reprezinta un factor de favorabilitate, deoarece este situat la intersectia unor mari drumuri comerciale ce legau vechile provincii romanesti, Transilvania si Tara Romaneasca, fapt ce a facilitat aparitia si dezvoltarea primei capitale a Tarii Romanesti-orasul Campulung Muscel.

Structura geologica deosebit de complexa a facilitat formarea unor importante zacaminte de lignit, precum si prezenta calcarului numulitic de la Albesti, a argilei, nisipului, precum si a altor materiale de constructii.

Din punct de vedere al reliefului se prezinta ca o depresiune tipica, bine individualizata tectonic si structural. Formele de relief predominante sunt reprezentate de terase, cueste cu altitudini de 600-800 m, culmi, coline si dealuri (muscele). Din punct de vedere morfometric, cea mai mica altitudine o prezinta in jurul orasului Campulung Muscel (600 m), iar pe interfluvii are altitudini de peste 700 m. Un alt parametru morfometric il reprezinta categoriile de pante care inregistreaza valori cuprinse intre 3-30s, iar expozitia versantilor are o pondere ridicate in partea vestica.

Zona depresiunii se caracterizeaza printr-un climat temperat continental, cu temperaturi medii anuale oscilante. Astfel, in zona dealurilor si depresiunilor temperatura meie anuala este de 8,2sC, iar in zonele mai inalte (Matau, Ciuha, Groapa Oilor) inregistreaza valori mai scazute. Un rol genetic important il reprezinta circulatia maselor e aer si prezenta izotermelor. La toate statiile luna cea mai calduroasa este iulie, iar cea mai rece, ianuarie. Vanturile dominante sunt cele cu directie nord-vest, sud-vest. Fenomenele meteorologice intalnite aici sunt: ceata, grindina, poleiul, chiciura etc.

Raurile din Depresiunea Campulung Muscel apartin bazinului hidrografic al Argesului. Acesta este traversata de Raul Targului si de afluentii acestuia.

Solurile predominante intalnite aici sunt cambisolurile, solurile brune, rendzinele, pseudorendzinele, etc..

Din punct de vedere al vegetatiei, in arealul studiat padurile au fost defrisate pentru a face loc asezarilor, pasunilor si culturilor, in special cele pomicole.

In cadrul depresiunii se intalnesc doua rezervatii paleontologice si geologice: calcarele si granitul de Albesti si punctul fosilifer de la Suslanesti. Au fost declarate rezervatii deoarece erau pe cale sa dispara ca urmare a exploatarii in masa a calcarului pentru a fi folosit la constructii.

Depresiunea este dispusa si la riscuri naturale: alunecarile de teren si eroziunea torentiala. Alunecarile se produc atat datorita actiunilor antropice, cat si din cauze naturale. Cele mai importante alunecari intalnite aici sunt: alunecarea de la Matau-Suslanesti si cea de la Dragesti (Marcus), iar cele mai importante eroziuni torentiale sunt cele de la Muncele Rausorului si cea din Dealul Ciocanu, in zona denumita Rapa Fetei.

Calitatea mediului in Campulung Muscel este destul de buna, singurele surse de poluare fiind unitatile industriale existente aici, cea mai mare sursa fiind combinatul de ciment si lianti HOLCIM S. A., dar si depozitarea necontrolata a deseurilor.

Depresiunea Campulung Muscel, putem spune ca acest spatiu este bine individualizat, atat prin evolutia si potentialul sau natural, cat si prin tipurile de peisaj si posibilitatea de organizare a spatiului geografic.

Pentru mine realizarea acestui studiu a fost o provocare si totodata a reprezentat incununarea cunostintelor acumulate in decursul a trei ani de studiu in domeniul ecologiei. Sunt nascut si crescut pe aceste meleaguri si ma bucur enorm ca prin aceasta modesta lucrare, am putut si eu sa mai adaug o farama de stiinta la cunoasterea istoriei acestor locuri minunate.

BIBLIOGRAFIE

Baciu D. (1980) – „Lumini muscelene”, Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Barco Aurelia, Nedelcu E. (1974) – „Judetele Patriei-Judetul Arges”, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti.

Bivol M., Constantinescu M., Trambaciu St. (1986) – „Campulung –Muscel, Editura Sport - Turism, Bucuresti.

Bordei Ecaterina (2008) - Geografia Romaniei, Note de curs., U.E.B..

Bordei Ecaterina (2008) – Fenomene Meteo de risc, Note de curs., U.E.B..

Candea Melinda, Erdeli G., Simion Tamara – „Romania-Potential turistic si turism”, Editura Universitatii Bucuresti.

Cociasu E.M., Crasu V., Manole V. (1941) – „Ape minerale din Romania, tinutul Bucegi (tinutul Teleorman, Ilfov, Arges, Dambovita, Prahova, Brasov)”, Imprimeria Nationala, Bucuresti.

Cucu V. (1978) – „Atlasul judetelor Romaniei”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Cotet P. (1996) – „Geomorfologia Romaniei”, Editura Tehnica, Bucuresti.

Darie C. (1968) – „Campulung Muscel-Mic indreptar turistic”, Editura Meridiane, Bucuresti.

Gheorghilas A. (2004) – „Studiu geografic al asezarilor umane din bazinul hidrografic al Raului Targului”, Editura Etnologica, Bucuresti.

Ghinea D. (1996) – „Enciclopedia geografica a Romaniei, volumul I”, Editura Enciclopedica, Bucuresti.

Grigore M. (1998) – „Torentii si eroziunea torentiala in Romania”, Analele Universitatii Bucuresti.

Grigore M., Achim F. (2006) – „Diveritatea tipologica a alunecarilor de teren din Rominia”, Revista de Geologie si Geografie, paginile 103-106, Bucuresti

Ielenicz M., Patru Ileana Georgiana, Ghincea Mioara (2003) – „Subcarpatii Romaniei”, Editura Universitatii Bucuresti.

Macarovic N. (1968) – „Geologia Cuaternarului”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Mavrodin T., Cristocea S. (1978) – „Arges-Ghid Turistic al judetului”, Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Mandrut O. (2003) – „Releful Subcarpatilor dintre Arges si Argesel - Studiu geomorfologic”, Editura Corint, Bucuresti.

Murgeanu G., (1951) – „Formarea Depresiunii Campulung Muscel”, Comunicarile Academiei Romane, Bucuresti.

Nedelea A. (2006) – „Valea Argesului in sectorul montan - Studiu geomorfologic”, Editura Universitatii Bucuresti.

Osaci Gabriela (2004) – „Muscelele dintre Dimbovita si Olt in documenete cartografice, reconstituirea si dinamica peisajului geografic in secolele XVIII-XX”, Editura Universitara, Bucuresti.

Plesu V.A. (1969) – „Consideratii geomorfologice asupra Depresiunii Campulung Muscel”, Comunicari UB, volumul VII, Bucuresti.

Stan Magda (2007) – „Romania - Ghid turistic si istoric”, Editura Niculescu, Bucuresti.

Visan Ghe. (1998) – „Muscelele Topologului”, Editura Universitara, Bucuresti.

Visan Ghe. (1984) – „Muscele dintre Valea Argesului si Valea Oltului - Studiu fizico-geografic”, rezumatul tezei de doctorat, Editura Universitara, Bucuresti.

*** (1960) – „Monografia geografica a R. P. Romane”, volumul I-II, Editura Academiei, Bucuresti.

*** (1982) - „Enciclopedia geografica a Romaniei”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

*** (1985) - Geografia Romaniei, volumul II, Regiuni pericarpatice, Dealurile si Campia Banatului si Crisanei, Podisul Mehedinti, Piemontul Getic, Podisul Moldovei, Subcarpatii”, Editura Academiei Romane, Bucuresti.

*** (1996) – „Romania. Atlas istorico-geografic”, Editura Academiei Romane, Bucuresti.








Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM









Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu