Norme tehnice in activitatea de prelucrare si transport a deseurilor

NORME TEHNICE IN ACTIVITATEA DE PRELUCRARE SI TRANSPORT A DESEURILOR

1 COLECTAREA, TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA DESEURILOR

Principalele obiective ale gestiunii deseurilor solide sunt:

-protejarea sanatatii publicului;

-protejarea mediului;

-mentinerea curateniei publice pentru ca aceste locuri sa fie acceptabile din punct de vedere estetic;

-conservarea resurselor naturale prin intermediul politicilor de reducere a deseurilor si prin reciclare.

Toate aceste obiective se realizeaza prin intermediul unei colectari si tratari in conditii de siguranta, unei eliminari si depozitari corespunzatoare. Gospodarirea integrate a deseurilor este vitala pentru comunitate, din urmatoarele motive:

-capacitatea depozitelor scade continuu;

-amplasarea si construirea de noi depozite este un process dificil si scump;

-multe materiale din deseuri sunt surse naturale rare, ceea ce impune recuperarea lor, micsorandu-se impactul asupra mediului si crescand calitatea vietii;

-materialele care se gasesc in volumul de deseuri pot fi o oportunitate de a incepe o activitate de afaceri;

-un sistem care nu se bazeaza pe o singura alternative este mai flexibil la schimbarile economice, tehnologice si legislative;

-investitorii sau creditorii favorizeaza capital dezvoltarea unor proiecte care sunt parti ale unei strategii elaborate cu grija;

-autoritatile locale sunt intr-o pozitie avantajoasa in evaluarea meritelor unor propuneri pentru o noua facilitate, cand au sansa examinarii atente a intregului sistem.

TEHNICI SI METODE DE COLECTARE

In cazul reziduurilor solide, sistemul de evacuare cel mai des folosit este cel cuprinzand folosirea mijloacelor de transport, sistem aproape unic utilizat in tara noastra. Cel mai mare dezavantaj al sistemului prin transport il constituie faptul ca operatiile de lucru care urmeaza a fi efectuate la acest procedeu necesita mai multe faze bine separate intre ele si care fiecare se deosebeste de cealalata, precum si faptul ca in multe cazuri necesita solutionarea unor probleme igienice si tehnice foarte costisitoare. Reziduurile, pet imp mai scurt sau indelungat, trebuie sa fie stocate provizoriu la locul de producere. Reziduurile stocate trebuie incarcate in vehicule de transport.

Colectarea reziduurilor in interiorul cladirilor, incarcarea lor in vehiculele de transport sunt insotite, in general, de poluarea mediului inconjurator. Continuitatea evacuarii poate fi perturbata de starea cailor de acces, a cailor de circulatie, cresterea intensitatii circulatiei, lipsa fortei de munca, lipsa mijloacelor de transport ca urmare a defectiunilor sau a altor cauze ce pot aparea, fenomene ce duc la cresterea costurilor transportului.

Prin urmare imbunatatirea si modernizarea procedeelor de evacuare a reziduurilor solide este foarte benefica. De exemplu:receptarea primara a gunoaielor se poate face in: recipienti-pubele, care sunt periodic golite, containere de schimb cu preluare fara golire, saci de plastic.

In unele tari, insusi sistemul de evacuare prin transport cu diferite mijloace auto este inlocuit cu sisteme care nu au capatat o larga utilizare. Dintre acestea amintim:

-evacuarea gunoaielor prin reteaua de canalizare comunala prin spalare cu apa;

-evacuarea prin sistem pneumatic, printr-o retea proprie;

-arderea gunoaielor la locul de producere, prezinta un incovenient ecologic, dar se foloseste la institutiile sanitare si unele intreprinderi speciale.

COLECTAREA SI STOCAREA PROVIZORIE A REZIDUURILOR

Prima faza a procesului de evacuare a procesului de evacuare a gunoaielor, si anume colectarea si stocarea la locul de producere, realizata in functie de sistemul de transport, in general o parte foarte neglijata, fiind insuficient dezvoltata si neunitara din punct de vedere tehnic al sistemului de evacuare. Exista doua sisteme de evacuare a gunoaielor:

-deschis

-inchis

Sistemul inchis este considerat a fi cel mai modern. Esenta sistemului inchis de evacuare consta in faptul ca in zonele de colectare, gunoaiele sunt colectate la locul de producere si depuse in recipienti de constructii unitare, adecvate dispozitivului de incarcare a autovehiculului de transport. Recipientii umpluti treptat in zonele de colectare dinainte proiectate sunt goliti cu o periodicitate bine determinate in vehiculele de transport speciale, in sistem inchis, dupa care gunoaiele sunt transportate.

Prima parte a procedeului (colectarea si stocarea in interiorul imobilelor) este in general o problema de administrare a imobilelor si numai a doua parte (golirea recipientilor si transportul) apartine unitatii de salubritate publica.

Recipientii de gunoaie pot fi considerati ca anexe ale autovehiculelor de transport si, ca urmare, sunt fabricati dupa prescriptii unitare. In functie de marimea stocarii gunoaielor si de caracterul zonei de colectare sunt fabricati recipienti cu diferite volume.

Tipurile de recipienti de gunoaie utilizati in practica sunt:

-recipienti mici, cu volume de 35-50-60 litri;

-recipienti mijlocii, cu volume de 90-110 litri;

-recipienti mari (containere cu rostogolire, cu descarcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 litri.

Recipientii trebuie sa fie realizati astfel incat sa indeplineasca urmatoarele conditii:

trebuie sa fie confectionati din materiale rezistente la intemperii, durabili in timp, rezistenti la eforturi mecanice (lovituri, indoiri), neutri fata de actiunile chimice (de coroziunea provocata de produsele in descompunere), si neinflamabili.

sa fie echipati cu capace de inchidere foarte bune si usor manevrabili.

din punct de vedere al formei, recipientii trebuie sa fie astfel conceputi incat golirea lor sa fie usoara si rapida.

trebuie solutionate manipularea, transportul si curatirea lor de catre un singur om. Greutatea lor proprie trebuie sa fie cat mai mica.

partea lor superioara sa corespunda conditiilor impuse de dispozitive de ridicare vehiculelor de transport (in cazul sistemelor de golire sau container de schimb).

SPATII DE STOCARE A RECIPIENTILOR

In incinta cladirilor trebuie asigurate incaperi speciale, corespunzatoare pentru amplasarea si depozitarea recipientilor de gunoaie.

Economicitatea transportului impune ca vehiculele sa aiba posibilitatea apropierii cat mai mult de locurile de depozitare a recipientilor. Pregatirea recipientilor pentru golire, respective scoaterea lor din spatiul de depozitare la marginea trotuarului, este facuta in general manual. In scopul reducerii la minim a consumului de forta de munca si de timp, distanta dintre locul de depozitare a recipientilor si punctual de oprire a vehiculelor trebuie sa fie pe cat posibil de mica.

De asemenea, trebuie asigurat ca intre locul de depozitare a recipientilor si punctul de incarcare a vehiculelor sa nu fie nici o diferenta de nivel pentru a nu ingreuna operatiile de evacuare. Trebuie asigurat si spatiul necesar pentru asezarea recipientilor, curatirea lor, cat si accesul la restul de instalatie.

Conditiile de realizare a incaperilor pentru stocarea gunoaielor la noile cladiri sunt urmatoarele:

-trebuie sa fie amplasate in apropierea intrarii in cladire la parter si inchise cu usi corespunzatoare;

-dimensiunile sa fie in functie de numarul si tipul recipientilor; ele trebuie sa fie determinate astfel incat recipienti sa fie usor accesibili pe parcursul transportarii lor la vehicule;

-peretii si captuseala pardoselii trebuie sa fie din materiale usor de curatat si de spalat;

-trebuie asigurata ventilarea si iluminarea corespunzatoare a incaperii;

-in incapere trebuie asigurata apa curenta, gura pentru deversarea apei murdare (sifon de pardoseala); robinetul trebuie sa fie echipat cu supapa de ejector, iar capatul lui trebuie sa asigure racordarea furtunului la spalare.

COLECTAREA PRESELECTATA

Materialele refolosibile care rezulta din gospodariile populatiei, indeosebi cele de uz casnic si personal, deteriorate sau uzate, sunt aduse de catre posesorii acestora sau de catre colectorii specializati la punctele de colectare si la centrele de recuperare.

Pentru o cat mai buna colectare a materialelor refolosibile de la populatie si unitati comerciale, au fost luate si alte masuri si anume:

-instalarea la intrarea in blocuri a unor microcontainere pentru hartie;

-amplasarea pe cartiere, la unitatile comerciale, a unor containere pentru depozitarea sparturilor de sticla;

-predarea pe familii a unor saci din material plastic pentru colectarea hartiei;

-amplasarea, la punctele de recolectare a reziduurilor menajere de la blocuri, a unor containere inscriptionate pentru colectarea diferentiata a materialelor refolosibile din gospodariile populatiei.

Cu toate aceste masuri menite sa colecteze materialele refolosibile direct de la populatie, un procent insemnat dintre acestea se regasesc in reziduurile menajere evacuate si depozitate in afara localitatilor pe terenuri degradate fara nici un fel de valorificare.

Colectare selectiva este determinate de doua ratiuni:

recuperarea mai usoara a materialelor refolosibile, (M.R.) aceasta recuperare putandu-se face fie inaintea colectarii deseurilor urbane, fie dupa colectarea in statiile de tratare.

usureaza utilizarea agricola a deseurilor urbane, in cazul tratarii industriale prin fermentare (compostare), separand elementele nefermentabile sau vatamatoare.

Separarea materialelor refolosibile dupa ce au fost amestecate cu deseuri urbane in bena autospecialei, in afara faptului ca este o operatiune grea, care necesita multa forta de munca si utilaje specializate, este o separare partiala pentru ca materialele sunt mult deteriorate (mai ales hartia si textilele).

Se recomanda, astfel, ca in mod esalonat, sa se treaca la aplicarea unui sistem complet de precolectare pe sortimente a tuturor materialelor refolosibile (hartie-cartoane, sparturi de sticla, textile, mase plastice, cauciuc, metale).

Materialele refolosibile din containerele destinate acestora sunt preluate si transportate, prin grija municipalitatii, la punctele de selectare, unde se face trierea materialelor si livrarea la uzinele de prelucrare, dupa traseul indicat in figura de mai jos:

maculatura plastic sticla metale

Incinerare resturi

M.R.

LOCUINTE

TEHNICI SI METODE DE TRANSPORT

In conditiile oraselor moderne, acest transport este strict necesar sa se faca cu autovehicule care sa asigure si usurarea muncii fizice la incarcarea din containere sau saci.

Cerintele principale sanitare impuse fata de constructia vehiculelor de transportat gunoaie care trebuie intretinute si pe perioada exploatarii lor sunt urmatoarele:

a)     sa asigure incarcarea gunoaielor rapid si pe cat posibil fara imprastiere, degajare de praf si zgomot; sa asigure transportarea gunoaielor complet inchise si o descarcare rapida.

b)     corespunzator caracterului zonei de colectare, sa asigure obtinerea unui factor util de incarcare si a unui grad de completare care permite exploatarea vehiculului la parametrii cei mai economici si folosirea la maximum a capacitatii de incarcare utila in concordanta cu raporturile densitatii volumetrice a gunoaielor din zona de colectare, respectiv cu volumul util al vehiculului.

c)     sa fie echipat cu dispozitive de avansare continua a gunoaielor incarcate si de repartizarea lor uniforma.

d)     constructia sa fie simpla si fiabila, exploatarea sigura, fara deranjamenti.

e)     caroseria rotativa la arc mic si, luan in consideratie desele opriri si porniri, sa aiba instalatii de pornire si de franare sigure.

f)      vehiculele sa corespunda prescriptiilor valabile privind circulatia pe drumurile publice si siguranta circulatiei, luand in considerare si conditiile de teren existente.

In prezent nu se mai poate concepe o activitate de colectare si transport al deseurilor din centrele urbane fara masini specializate, avand in vedere cantitatile foarte mari de deseuri menajere si stradale ce trebuie colectate si evacuate zilnic, de distantele din ce in ce mai mari de transport pana la rampele de colectare, de exigentele riguroase privind protectia sanatatii publice si a mediului, precum si, nu in ultimul rand, necesitatea asigurarii eficientei economice a functionarii sistemului cu costuri globale minime.

PROBLEME GENERALE DE DEPOZITARE

In prezent, in lume, se practica mai multe sisteme de tratare a reziduurilor menajere, atat pentru neutralizarea acestora cat si pentru valorificarea unor materiale sau subproduse obtinute astfel:

-incinerarea cu sau fara recuperarea energiei termice si a fierului;

-compostarea materialelor organice si transformarea in ingrasamant agricol, cu selectarea prealabila a unor deseuri de fier, hartie, sticla, etc;

-depozitarea controlata a reziduurilor menajere si stradale cu recuperarea unor terenuri degradate.

De regula, instalatia de incinerare se aplica la localitatile cu peste 100.000 de locuitori si compostarea la cele sub 100.000 de locuitori. Grupate in instalatii mixte, incinerarea si compostarea asigura un mai bun randament si o elasticitate mai mare in exploatare, avand in vedere si variatia mare a compozitiei reziduurilor menajere. Cea mai raspandita metoda este cea a depozitarii pe terenuri libere.

Solutia cea mai raspandita pe plan mondial este depozitarea gunoaielor in perimetrul localitatilor sau in locuri mai indepartate prin asezarea direct pe sol.

Acest lucru se explica, in primul rand, prin faptul ca, practic solutia nu necesita nici o investitie, iar cheltuielile de exploatare sunt minime. In localitati se gasesc, in general, terenuri adanci sau gropi, care trebuie asanate si care pot fi valorificate prin umplerea lor cu gunoaie.

Metoda cea mai simpla pentru umplerea acestor terenuri este depozitarea deschisa a gunoaielor, (nearanjata) de mai multe ori in straturi de 3-4 metri grosime, fara nivelare si acoperire.

In Romania, suprafata ocupata in prezent la nivelul intregii tari de aceste rampe de depozitare a reziduurilor menajere este de circa 500 de hectare, din care pentru municipiul Bucuresti, circa 50 de hectare.

2 CRITERII DE AMENAJARE SI EXPLOATARE A RAMPELOR DE GUNOI ORASENESTI

Depozitarea se face incea mai mare parte printr-o descarcare directa in gropile respective, cu sau fara acoperire cu materiale inerte. In zona depozitelor de gunoaie deschise, aerul este viciat de un miros urat, iar in gunoaiele neacoperite se inmultesc rapid mustele. Sunt destule de frecvente si cazurile de aprindere si ardere a gunoaielor.

Fumul si cenusa degajate, praful de suprafata si materialele mai usoare care sunt ridicate si purtate de vant, polueaza mediul inconjurator pe intinderi apreciabile. De multe ori, in gunoaiele depuse in straturi groase, substantele organice se descompun foarte greu si lent. Pe de alta parte, produsele de descompunere dizolvabile in apele de precipitatii, prin scurgerea lor in sol polueaza si contamineaza apele freatice, fenomen care, mai ales in cazul gropilor adanci, poate sa se extinda pe suprafete mari.

Datorita acestor prejudicii, astfel de locuri de depozitare pot fi acceptate din punct de vedere igienic numai la distante relativ mari (500-1000 metri) fata de surse de apa. Ca urmare, se impune ca asemenea locuri de depozitare a gunoaielor, din punct de vedere sanitar, sa fie realizate dupa studierea detailata, la fata locului, a situatie si conditiilor concrete existente si sa fie amplasate astfel incat sa se asigure fata de sursele de apa o fasie de protectie de cel putin 500-1000 metri.

In multe tari, depozitarea deschisa a gunoaielor este reglementata prin prescriptii foarte severe. Ea este conditionata de acoperirea succesiva a straturilor de gunoaie cu alte materiale (zgura, moloz, cenusa) inerte sau pamant.

Pentru determinarea acestui teren necesar anual se utilizeaza in general expresia urmatoare: V=Vsa-ma/S1x(1-t/1000)

V- reprezinta necesarul de volum de umplut anual, revenit pe cap de locuitor(metri cub).

Vsa- factorul de consinerare a volumului stratului de acoperire; valoarea lui oscileaza intre 1,7 si 1,33 in functie de grosimea stratului.

ma- reprezinta cantitatea anuala de gunoaie, revenita pe cap de locuitor (kg/loc/an)

S1- greutatea volumetrica a gunoaielor (kg/metru cub)

t- gradul de compactare la care se poate astepta in umplutura (%)

Conform prescriptiilor in vigoare, locurile de depozitare trebuie sa fie amplasate fata de cursurile de apa de suprafata, lacuri, instalatiile de alimentare cu apa, la o distanta de cel putin 150 de metri. Nivelul interior al gunoaielor depozitate trebuie sa fie deasupra nivelului cel mai ridicat al apelor freatice. Acest procedeu reduce actiunile negative ale depozitarii deschise, insa are un dezavantaj foarte mare intrucat nu poate fi aplicat decat in afara perimetrului localitatilor, cat si faptul ca necesita o suprafata de teren destul de mare. Terenurile umplute pot fi folosite in agricultura sau in alte scopuri.

Stabilirea amplasamentelor pentru aceste depozite de gunoaie cat si exploatarea lor sunt reglementate de prescriptii sanitare foarte severe, dintre care mentionam:

-gunoaiele pot fi depuse in terenuri de depozitare numai in straturi cu grosimea de cel mult 1,8 metri (6 picioare);

-dupa o grosime de 20-22 centimetri (9 toli), straturile trebuie sa fie acoperite cu pamant sau alte materiale corespunzatoare;stratul proaspat depus nu poate sta neacoperit mai mult de 24 de ore;

-imprastierea materialelor usoare de catre vant trebuie impiedicate prin garduri din plasa de sarma;

-materialele care se descompun usor sau cele putrescibile (peste, alte resturi animaliere) trebuie sa fie separate si ingropate intr-un loc special stabilit in incinta depozitului, la o adancime de cel putin 60 de centimetri;

-trebuie prevenita aparitia incendiilor, in care scop se vor asigura instalatiile de stins corespunzatoare.

In general, atat la proiectarea si amenajarea, cat si la exploatarea acestor spatii de depozitare a gunoaielor, trebuie avute in vedere cateva considerente strict necesare in cazul unei protectii eficiente a mediului inconjurator.

Astfel, stabilirea amplasamentului pentru depozitarea gunoaielor trebuie facuta cu acordul organelor sanitare, agentiilor de protectie a mediului, a oficiului pentru ape si a altor organe de specialitate.

Depozitele de gunoaie trebuie sa fie realizate pe cat posibil pe baza regionala. Pentru localitatile cu numarul de locuitori sub 20.000, nu este permisa realizarea de depozite de gunoaie. In prealabil, trebuie analizate posibilitatile de micsorare a volumelor (concasare,etc).

Fata de localitatile cele mai apropiate, trebuie asigurata o fasie de protectie de cel putin 200 de metri. La alegerea amplasamentului trebuie avut in vedere ca nivelul apelor freatice sa fie pe cat se poate mai adanc, iar deasupra lor sa fie un sant impermeabil de protectie naturala.

In gropile de extractie a balastului, cat si in santuri care au legaturi cu ape de suprafata sau cu ape freatice, depozitarea gunoaielor este interzisa. Trebuie evitata folosirea terenurilor mlastinoase, cu nivelul adanc al carierelor de piatra care nu izoleaza apa.

La proiectarea depozitelor trebuie avuta in vedere si incadrarea lor ca forma in caracterul zonei respective. De asemenea, trebuie luata in consideratie reteaua de drumuri existenta, in sensul ca vehiculele de transport al gunoaielor sa aiba acces la depozit si pe timp nefavorabil.

O atentie speciala se acorda pregatirii terenului depozitului si depozitarii gunoaielor. Terenul depozitului trebuie realizat astfel incat sa nu fie posibila poluarea, respectiv contaminarea apelor freatice si a apelor de suprafata. In acest scop, suprafata terenului trebuie sa fie izolata. La acest lucru se poate renunta numai in acele cazuri cand apele subterane sunt la adancimi mari si deasupra lor exista un strat protector impermeabil natural (argila), insa si in acest caz surafata fundului depozitului trebuie sa fie compacta, in prealabil.

In cazul in care nu exista un strat impermeabil natural, realizarea lui este obligatorie. Se recomanda folosirea in acest scop a gunoailor menajere ciuruite (avand marimea granulelor mai mica de 50 de milimetri).

Stratul de impermeabilizare pe fundul depozitului trebuie sa fie depus subtire (0,5-1,0 metri) si compactat corespunzator. Din experientele efectuate a rezultat ca acest strat din gunoaie menajere are capacitatea de rezistenta fata de infiltratii aproximativ similara cu a celui realizat din compost.

In cazul nivelurilor ridicate ale apelor freatice, si in special acolo unde diferenta intre cota nivelului fundului depozitului si a nivelului apelor freatice este 1,0 metri, trebuie realizata o izolare de impermeabilizare prin alte metode cum ar fi, de exemplu, captuseala cu un strat de argila cu grosimea compacta de cel putin 30 de centimetri; compactarea solului cu mortar de ciment, cu mal de carbid cu continut de apa mai mic de 60% etc. In cazuri speciale trebuie utilizate folii de material plastic sudabil.

Gunoaiele trebuie sa fie intinse pe intreaga suprafata, pe cat posibil orizontal, in strat subtire si compact. Din acest punct de vedere, concasarea gunoaielor este foarte avantajoasa.

Vehiculele care sosesc in depozit sunt dirijate spre locul de descarcare de catre personalul de supraveghere. Nu este permisa descarcarea vehiculelor la marginea depozitului, ci la o distanta anumita spre interior. Imprastierea gunoaielor descarcate in gramezi se face cu vehicule pe senile echipate cu lame de buldozer.

Sunt avantajoase vehiculele pe pneuri intrucat acestea au o presiune specifica superficiala mai mare decat cele pe senile.

Gradul de compactare depinde foarte mult de grosimea stratului depus. Sun cazuri frecvente cand gunoaile sunt descarcate pe o panta mai mare de 3 metri cand se autosorteaza dupa granulatie. Gunoaiele mari se rostogolesc la picioarele pantei si acolo prin cutii, lazi, etc, se formeaza un canalde aerisire la un anumit tiraj.

Acest lucru favorizeaza raspandirea mirosului urat, partial si pericolul de aprindere, ca urmare a producerii de metan. Straturile de gunoi astfel depuse nu pot fi compactate corespunzator cu nici un fel de mecanism.

In scopul prevenirii alunecarii ulterioare a gunoaielor depozitate, depunerile trebuie efectuate in forma de parcele. Fiecare parcela trebuie inconjurata pe margine cu un dig de pamant. Acesta trebuie suprainaltat partial cu ridicarea nivelului gunoaielor depozitate.

Nivelul gunoaielor trebuie sa fie deasupra digului, asigurandu-se o panta corespunzatoare pentru scurgerea apelor din precipitatiile atmosferice. In functie de conditiile locae, apele din precipitatii trebuie evacuate prin santuri, conducte sau tuburi de drenaj, pozate in pamant. Suprafata de depunere trebuie sa fie acoperita cu pamant sau moloz de construcite, sau cu alte materiale similare, dupa fiecare 1,5 metri inaltime.

Circulatia in depozit trebuie astfel organizata incat vehiculele sa aiba posibilitatea de a se apropia de locul de descarcare din orice parte. Trebuie evitata circulatia pe urmele batute, cunoscut fiind ca efectul de compactare cel mai bun este produs chiar de vehicule.

Dupa terminarea umplerii depozitului, suprafetele trebuie acoperite cu materiale adecvate pentru utilizarea ulterioara a terenurilor respective.

Depozitul trebuie imprejmuit cu un gard corespunzator pentru a impiedica accesul persoanelor straine. Trebuie sa fie asigurate instalatii sanitare (igienice) si mijloacele de protectie necesare personalului muncitor.

Se recomanda montarea la intrarea in depozit a unor cantare bascula. Apele reziduale evacuate prin conducte sau santuri trebuie dirijate spre cursurile de apa cele mai apropiate.

Un mod de a asigura si eficienta economica a aceste activitati este si valorificarea terenurilor de depozitare. Depozitele de gunoaie umplute sunt adecvate pentru a fi valorificate in agricultura sau silvicultura.

In aceste cazuri este necesar ca suprafata gunoaielor sa fie acoperita cu un strat de pamant de 30 centimetri. Este recomandata aplicarea pe suprafata a unui strat de compost. Daca terenurile respective se impaduresc, trebuie evitata sadirea unor soiuri de pomi cu radacini adanci, intrucat, dupa putrezirea radacinilor, se vor forma o serie de canale prin care apele freatice pot fi poluate.

Se recomanda realizarea pe acestea, terenuri de parcuri sau terenuri sportive cu plantarea unei vegetatii corespunzatoare. Realizarea parcurilor trebuie proiectata dinainte si asigurata incadrarea lor in ansamblu.

Daca terenurile de depozitare sunt utilizate ca suprafete pentru constructii de locuinte sau cladiri industriale, trebuie sa se procedeze cu mare atentie intrucat pot aparea fenomene de coroziune, tasari sau alunecari care ar putea sa fie periculoase pentru constructiile respective. Nu este permisa realizarea pe aceste terenuri de cladiri de locuit cu mai multe nivele sau hale industriale care necesita o fundare adanca sau capacitate portanta mare.

Trebuie avuta in vedere si corodarea rapida a diferitelor conducte pozate in aceste terenuri. Aceste terenuri pot fi folosite in principal pentru construirea de diferite depozite.

RECICLAREA DESEURILOR

Recuperarea si reciclarea naterialelor refolosibile nu reprezinta o activitate de  data recenta. Din totdeauna au existat oameni preocupati sa colecteze, sa prelucreze si sa foloseasca produse degradate sau disponibilizate de primii utilizatori.

Declansarea primului soc petrolier (1972) a facut insa ca omenirea sa se vada, pentru prima data, confruntata cu o realitae dura, si anume:resursele naturale sunt limitate cantitativ, ceea ce a impus necesitatea de a gandi dezvoltarea economica in noi termeni.

S-a ajuns, astfel, la intelegerea realitatii ca recuperarea si reutilizarea resurselor reciclabile reprezinta mijloace de solutionare a contradictiei dintre cerintele procesului de crestere economica si caracterul restrictiv al resurselor.

In acelasi timp a constietizat o alta primejdie care pandea degradarea ecologica continua ceea ce a adaugat o noua dimensiune problematicii reciclarii materialelor. Domeniul reciclarii si al protectiei mediului interfera profund, intensificarea reciclarii diminuand sensibil presiunea poluanta asupra mediului.

S-au intensificat actiunile pentru reglementarea activitatilor de recuperare, cele pentru stabilirea formelor organizatorice de colectare, precum si eforturile de cercetare pentru gasirea celor mai eficiente cai de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile.

In Romania, primele unitati organizate de recuperare dateaza din anul 1949. Astazi, in tara noastra functioneaza circa 250 de societati specializate in recuperare (cu capital de stat si privat) si care lucreaza efectiv, la care trebuie sa adaugam alte numeroase firme din sfera de productie sau a cercetarii preocupate sau chiar antrenate efectiv in activitati de reciclare.

Gratie eforturilor acestor societati, sprijinite in marea majoritate a cazurilor de organele administratiei publice locale, s-a reusit recuperarea unor volume apreciabile de materiale reciclabile, care inseamna nu numai tot atatea cantitati de materie prima pentru o serie de sectoare din economie si uneori economie valutara, dar reprezinta, in acelasi timp, tot atatia factori poluanti sau de dezechilibru ecologic mai putin.

Organizarea si gestiunea mai eficienta a materialelor refolosibile in tara noastra se impune ca o prioritate de prim ordin in procesul tranzitiei economiei romanesti la modelul de piata, in eforturile de stabilire si relansare a activitatii economice.

In conturarea liniilor directoare ale dezvoltarii in perspectiva a sectorului reciclarii materialelor refolosibile in economia tarii noastre, trebuie pornit de la cateva premise esentiale, majoritatea incurajatoare:

-potentialul de materiale refolosibile este ridicat, aceasta constituind un argument de baza in evaluarea eficientei activitatii economice;

-suporul tehnic si tehnologic la nivel national al acestei activitati este relativ modest, dar poate fi simtitor imbunatatit fara eforturi investitionale deosebite;

-organizarea structurala a activitatii de reciclare a materialelor refolosibile la nivel national este suficient de simpla, supla si eficienta; imbinarea in viitor, in cadrul acesteia, a formelor de proprietate de stat si privata este in masura sa-i sporeasca apreciabil valentele;

-nivelul de sensibilizare a agentilor economici si a populatiei cu privire la importanta si imperativele reciclarii materialelor este redus dar poate fi sensibil imbunatatit prin actiuni concertate de mediatizare sustinuta si de instruire la scara ampla.

Strategia in domeniul reciclarii vizeaza urmatoarele obiective principale:

prevenirea formarii deseurilor prin promovarea tehnologiilor curate si a ecoproduselor;

valorificarea deseurilor prin optimizarea sistemelor de colectare si triere colectiva;

eliminarea finala a deseurilor care nu si-au gasit o solutie de valorificare.

Aceste obiective vor fi realizate prin:

-crearea cadrului legislativ specific;

-incurajarea activitatii de recuperare si reutilizare;

-reducerea depozitarii deseurilor;

-promovarea cercetarii stintifice;

-monitorizare;

-programe educationale.

COMPOSTAREA GUNOAIELOR

Compostarea gunoaielor menajere este un procedeu cunoscut si aplicat de multa vreme. Reziduurile cu continut de substante organice se descompun datorita interactiunii microorganismelor si a degajarii de caldura si ca rezultat se obtin o serie de produse foarte diferite (compost) utilizabile in special in domeniul agricol. Procesul are o durata de circa o luna si este insotit de o degajare intensa de caldura.

Ca urmare a temperaturilor inalte ( de peste 50˚ C), microorganismele patogene se distrug cu exceptia celor sporozoare. Materia descompusa deja nu mai are miros urat, poate fi tratata usor, iar din punct de vedere sanitar, poate fi considerata nevatamatoare. Astfel, procedeul de compostare poate fi utilizat si pentru neutralizarea gunoaielor menajere.

Factorii principali care determina eficienta procesului de compostare sunt:

-calitatea materie care se descompune;

-raporturile carbon/azot; carbon/fosfat;

-granulatia si omogenitatea materiei;

-situatia in aer;

-umiditatea;

-valoarea PH-ului;

-temperatura.

Scopul principal al compostarii este distrugerea agentilor patogeni umani, animalieri si vegetali care se gasesc in reziduuri. Intreaga masa a materiei supuse compostarii trebuie sa fie mentinuta la temperatura de 50˚ C timp de 30 de zile.

La amplasarea si realizarea uzinei de compostare trebuie evitata inmultirea mustelor si a rozatoarelor, degajarea prafului si a mirosului neplacut cat si poluarea aerului, solului, apelor freatice si a apelor de suprafata.

Datorita acestori factori, intre amplasamentul uzinei de compostare si localitatea cea mai apropiata trebuie asigurata o distanta de protectie corespunzatoare (200-500 metri), luand in consideratie si tehnologia aplicata (tratare deschisa sau inchisa). Pentru prevenirea mirosului urat degajat si a inmultirii mustelor ca urmare a descompunerii spontane a reziduurilor crude transportate si stocate in uzina, capacitatea acestuia trebuie astfel dimensionata ca reziduurile aduse sa poata fi prelucrate in continuu, pe cat posibil fara prestocare.

Prin dotare cu echipament de protectie, prin construirea de spalatoare si bai, trebuie prevenita infestarea muncitorilor. Trebuie prevenit ca muncitorii sa nu aiba posibilitatea de a scoate din uzina si de a raspandi agentii patogeni. Trebuie respectate prescriptiile generale de protectie a muncii valabile pentru intreprinderile industriale.

Din punct de vedere igienic, produsul final realizat in uzina trebuie sa fie deja inofensiv, pentru ca in timpul transportului si utilizarii sa nu infesteze mediul inconjurator, sa nu pericliteze sanatatea muncitorilor si sa nu contamineze, de asemenea, nici vegetatia.

Neutralizarea gunoaielor prin compostare este utila si necesara, in primul rand, pentru serviciile sanitare si comunale si, ca urmare, rezultatele obtinute pot fi evaluate in cifre insa pe baza de ipoteze pot fi determinate, mai mult sau mai putin, raporturile.

Veniturile realizate prin valorificarea materiilor care pot fi sortate pe parcursul compostarii si utilizate ca materii prime, denumite si materii utile, pot sa contribuie foarte mult la reducerea pretului de cost al compostarii. Ca urmare, trebuie asigurata separarea acestor materii utile pe parcursul compostarii, intr-o masura cat mai mare posibila.

Recuperarea agricola a produsului final respectiv, a compostului, se poate calcula, in general, considerand 1 tona de compost=50 kg unitati de cereale. In cazul utilizarii compostului in legumicultura, aceasta valoare poate sa creasca.

Pretul de vanzare a compostului este determinat de considerentul ca pretul de cumparare al acestuia, cat si suma totala a cheltuielilor de transport si a celor legate de utilizare nu pot depasi castigul care se obtine prin utilizarea compostului ca ingrasamant.

INCINERAREA GUNOAIELOR

Procedeul cel mai corespunzator pentru neutralizarea gunoaielor, din punct de vedere igienic, este arderea fara adaos de combustibil auxiliar.

Intr-un timp, organele sanitare au considerat acest procedeu ca fiind singurul acceptabil. Chiar si in prezent multi specialisti considera arderea drept procedeul cel mai modern de neutralizare

Solutia cea mai economica este arderea gunoaielor fara adaos de combustibil secundar. Procedeul pentru ardere, la care gunoaiele trebuie sa fie amestecate cu alte forme de combustibil (de exemplu: carbune, gaze naturale, pacura, etc) pentru intensificarea focului trebuie sa fie utilizate numai in cazuri extreme.

Cand arderea gunoaielor este realizata in centrale electrice de termoficare, este mai rationala arderea carbunelui sau a altor combustibili in cazane de abur separate, iar pentru arderea gunoaielor sa se construiasca cazane de abur speciale, cu utilizarea in comun a energiei termince (aburul) produse de aceste doua tipuri de cazane.

Avantajul indiscutabil al procedeului este ca, prin arderea la temperaturi inalte, neutralizarea gunoaielor este rapida si completa. Un alt avantaj este ca statiile pentru ardere au nevoie de suprafete relativ mici si pot fi amplasate in apropierea localitatilor, reducandu-se simtitor si cheltuielile de transport. Poluarea mediului inconjurator este minima, putand fi mentinuta in limitele admise normele sanitare, in conditiile purificarii gazelor de ardere.

Cenusa rezultata din ardere poate fi retinuta de gazele de ardere cu ajutorul unor instalatii adecvate, astfel ca volumul materiilor poluante eliminate in mediul inconjurator prin cosuri de fum de inaltimi corespunzatoare este relativ mica. Singura cerinta care trebuie luata in considerare la amplasarea acestor statii de ardere este accesul usor la autovehiculelor de transport si nivelul zgomotului produs de circulatia intensa a acestora.

Continutul de substante organice al zgurii si cenusii rezultate din arderea gunoaielor este foarte mic si usor de tratat. Este un avantaj foarte important ca prin ardere se obtine o anumita cantitate de energie termica care poate fi utilizata in diferite scopuri.

Dezavantajul procedeului consta in principal in costurile mari de investitii si de exploatare. Functionarea ireprosabila a instalatiilor necesita un personal bine instruit si de inalta calificare.

Fenomenele de coroziune care apar in instalatii, diminueaza siguranta de exploatare, datorita carui fapt, pentru asigurarea unei functionari continue, este inevitabila construirea de instalatii de rezerva.

Trebuie imbunatatite, de asemenea, calitatile calorice ale materialelor arse, in special datorita variatiilor provocate de modificarea gunoaielor pe anotimpuri (prin amestecarea cu combustibili clasici sau eventual prin introducerea in focarul cazanelor a flacarii suport).

Prezinta o problema si depozitarea reziduurilor rezultate din procesul de ardere (zgura si cenusa). Tendinta mondiala este ca la statiile de ardere sa fie realizate si anumite instalatii de utilizare a zgurii si cenusii (instalatii de concasare, sortare, etc.) in constructii de drumuri sau in producerea altor elemente prefabricate pentru constructii.

Prin ardere, continutul de substante organice al gunoaielor, practic, se pierde integral, ceea ce reprezinta un dezavantaj in special in acele tari unde conditiile de sol impun utilizarea in agricultura a tuturor resurselor de substante organice.

In ultimi ani s-a actionat si in tara noastra pentru trecerea la realizarea unor sisteme industriale de tratare a reziduurilor menajere, in primul randin orasele mari din tara. Ca urmare, in municipiile Iasi, Constanta si in cartierele bucurestene Militari si Pantelimon au fost realizate statii de incinerare cu recuperarea energiei termice dupa o tehnologie romaneasca.

Statia de incinerare are doua linii paralele cu urmatoarele componente:

buncar de deseuri alimentare;

camera de uscare;

cuptor vertical cu gratare basculante;

transportator cu racleti pentru zgura si cenusa;

separator electromagnetic pentru fier;

instalatii de recuperare a energiei termice;

instalatii de desprafuire a gazelor de ardere (cicloane).

Parametrii functionali ai statiei de incinerare sunt:

reziduuri menajere arse:3,5t/h si linie;

energie livrata, 1,06 cal/h si linie;

timp efectiv de lucru: 7000 h/an;

fier recuperat:80-88% din cel existent in reziduuri;

putere calorica a deseurilor:550 kcal/kg;

populatia deservita: 100-150.00 de locuitori.

Amplasarea statiilor de incinerare in apropierea localitatilor,adica la distante mici de transport, potae aduce si alte avantaje, printre care:

economisirea de carburanti: 50-100 t/an;

reducerea numarului de autogunoiere la circa 10 bucati;

reducerea personalului necesar la transportul de reziduuri cu circa 30 de persoane.

Tratarea reziduurilor menajere in statii centralizate conduce si la economii de teren ca nu mai este necesar pentru depozitare (circa 19-20 ha/10 ani si statie).

Din observatiile in exploatare a primelor statii de incinerare rezulta urmatoarele aspecte:

functionarea in autocombustie este posibila la reziduuri menajere cu putere calorica mai mare de 550 kcal/kg, lucru care, la statiile de incinerare din alte tari, nu este posibil decat la putere calorica de peste 1100 kcal/kg;

datorita variatiei permanente a compozitiei reziduurilor menajere, este necesar ca, in exploatare, sa se dispuna si de reziduuri cu putere calorica ridicata pentru a compensa pe cele cu putere calorica sub 550 kcal/kg.