Obiectul Chimiei Mediului

Obiectul Chimiei Mediului

Chimia mediului are ca obiect studiul compozitiei chimice , structurii si proprietatilor chimice si fizico-chimice ale factorilor naturali de mediu (apa, aer, sol) dar si modificarea compozitiei si proprietatilor acestora ca rezultat al interactiei reciproce intre factorii de mediu (echilibre fizico-chimice naturale), precum si a actiunii agentilor chimici poluanti.

In cadrul acestei discipline, vom trata mai intai starea de normalitate a factorilor de mediu , din punct de vedere chimic si fizico-chimic (compozitie , structura , proprietati) . Vom discuta despre dinamica transformarilor chimice spontane (favorizate din punct de vedere termodinamic si cinetic) ca urmare a interactiei naturale intre factorii de mediu. Vom discuta apoi despre modificarea acestei stari de normalitate sub influenta unor agenti chimici poluanti, pentru a cunoaste unde si cum trebuie actionat pentru pastrarea starii de normalitate a factorilor naturali de mediu, in parametrii optimi vietii.

Nu trebuie confundata chimia mediului cu ecologia, care este o parte a biologiei. Chimia, fizica si biologia sunt toate stiinte ale naturii, deci pot fi considerate stiinte ale mediului

Definitii

Mediul (natural)

Natura inconjuratoare in care se afla fiintele si lucrurile (Dictional explicativ al limbii romane);

Totalitatea factorilor exteriori organismului uman, ca de exemplu atmosfera, temperature, relieful, lumina, precum si celelalte finite vii (Dictional enciclopedic roman);

Ansamblul de elemente naturale si artificiale in care se desfasoara viata (dictionarul « Larousse »).

Mediul artificial -

Factor de mediu (ecologic)- un element din mediu susceptibil de a actiona direct asupra vietruitoarelor, cel putin pe durata unei faze a dezvoltarii lor. Fiecare vietuitoare prezinta limite de toleranta in raport cu factorii de mediu ecologici.

Factorii de mediu pot fi considerati factori ecologici in masura in acre influenteaza prganismele vii.

Mediul ambiant - Ansamblul alcatuiut din mediul in care traiesc si evolueaza vietuitoarele (biocenoza)si factorii abiotici de mediu (biotop) din sistemul considerat.

Ecologie:

Stiinta ecosistemelor;

Ramura a biologiei care are ca obiect de studiu "interdependenta mediului cu fiintele vii".

Termenul ecologie a fost introdus in 1866 de catre Ernest Haekel, ca o stiinta a spatiului locuit de fiinte vii si provine de la cuvintele grecesti « oikos » (casa) si « logos » (stiinta).

In prezent se delimiteaza o ecologie ca stiinta fundamentala si o ecologie aplicativa cu caracter de protectie a mediului. Ecologia fundamentala sintetizeaza principii si legi ale evolutiei biosferei si ale activitatii umane de administrare a acesteea. Tendinta actuala este de ecologizare a tuturor stiintelor, in legatura cu conceptul de dezvoltare durabila a societatii bazata pe exploatrea rationala a resurselor, protejarea ecosistemelor naturale si conservarea biodiversitatii.

Ecosistem - ansamblu format din biotop si biocenoza, in care se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici (DEX).

Biotic - cu viata, viu.

Abiotic - lipsit de viata, incompatibil cu viata (DEX.)

Mediu abiotic (Biotop) - spatiu fizic si chimic care include solul, apa, aerul si diferite forte fizice( gravimetrice, radiante,magnetice).

Mediu biotic (Biocenoza) - ansamblul vietuitoarelor sistemului considerat.

Ecochimie - Transformarile substantelor chimice (produse de consum, deseuri si poluanti) in contact cu factorii de mediu.

Ecotoxicitate - Efectul substantelor chimice (produse de consum, deseuri si poluanti) asupra mediului.

Cicluri biogeochimice