PROTECTIA JURIDICA A ATMOSFEREI

PROTECTIA JURIDICA A ATMOSFEREI

PRELIMINARII

Ca element important al mediului, aerul atmosferic, calitatea acestuia, reprezinta o semnificatie deosebita pentru viata si sanatatea oamenilor, pentru existenta faunei si florei. Datorita particularitatilor naturale ale atmosferei si consecintelor activitatilor umane, poluarea aerului datorata fie cresterii concentratiei unor constituienti normali ai atmosferei - bioxid de carbon, ozon etc., fie patrunderii unor compusi straini acestui mediu - elemente radioactive, substante organice de sinteza s.a. constituie o realitate tot mai evidenta a societatii moderne[1]. Mai mult decat atat, ca fenomen, poluarea aerului a devenit transfrontaliera si o problema globala, ceea ce impune o cooperare internationala si reglementare interstatala adecvate.

Conceptul de "atmosfera"

In intelesul Legii nr.137/1995 atmosfera reprezinta masa de aer care inconjoara suprafata terestra, inclusiv stratul de ozon. Referitor la notiunea de "poluare a aerului" intr-o rezolutie din 8 martie 1968 Consiliul Europei a dat urmatoarea definitie: Exista poluare a aerului, atunci cand prezenta de substante straine ori o variatie importanta in proportia constituientilor sai este susceptibila sa provoace un efect vatamator, tinand seama de cunostintele stiintifice ale momentului sau de a crea o jena[2]

In intelesul Conventiei de la Geneva din 13 noiembrie 1979, asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi (art.1), poluarea atmosferica desemneaza introducerea in atmosfera de catre om, direct sau indirect, de substante sau energie care au o actiune nociva de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa dauneze resurselor biologice si ecosistemelor, sa deterioreze bunurile materiale si sa aduca atingere sau sa pagubeasca valorile de agremente si alte utilizari legitime ale mediului.

Asa cum arata experienta statelor, o reglementare eficace ar trebui sa previna poluarea atmosferica, prin actiuni asupra si prin stabilirea de conditii de fabricatie pentru aparatele susceptibile de a polua aerului. In absenta unor atari masuri impuse producatorilor, este necesar ca utilizatorii sa respecte normele tehnice de emisie sau nivelurile de calitate a aerului ambiant.

Reglementarile in materie

Legea nr.9/1973 prevedea, ca prima regula generala, ca in scopul asigurarii protectiei aerului este interzisa evacuarea in atmosfera a substantelor daunatoare sub forma de gaze, vapori, aerosoli, particule solide si altele, peste limitele stabilite prin reglementarile in vigoare, iar in al doilea rand s-a interzis darea in exploatare de noi unitati sau dezvoltarea unitatilor existente care prin activitatea lor puteau constitui surse de poluare a aerului, fara instalatii si dispozitive in stare de functionare corespunzatoare pentru retinerea si neutralizarea substantelor poluante ori fara alte lucrari sau masuri care sa asigure respectarea conditiilor de protectie a aerului, stabilite de organele de specialitate.

In acest sens, prin Ordinul nr.623 din 4 decembrie 1973 al ministrului sanatatii (anexa nr.2), s-au stabilit concentratiile maxime admisibile - C.M.A. - ( momentane[3] si medii/24 ore ) pentru 35 de substante poluante din atmosfera zonelor locuite printre care: acetona, acid clorhidric, acid sulfuric, clor, fluor si compusi (in F), funingine, mercur, metanol, plumb si compusi de plumb, tetraclorura de carbon etc. De asemenea, in acceptiunea Ordinului, se considera substante poluante ale atmosferei, peste limita admisa, si acelea care sunt perceptibile prin mirosuri persistente sau suparatoare. Desi acest ordin a fost abrogat expres prin Ordinul ministrului sanatatii nr.536/1997 pentru aprobarea "Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, intrucat acest act normativ nu se refera si la problemele poluarii aerului, prevederile din 1973 pastreaza o valoare, cel putin, orientativa.

Noua lege privind protectia mediului (137/1995) consacra o alta conceptie in aceasta privinta, stabilind ca prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale (art.40)

Politica nationala de protectie a atmosferei, integrata politicilor regionale si globale si aplicata cu prioritate prin desfasurarea unor actiuni la nivel local si national, se exprima, in principal, in:

- introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea  poluantilor la sursa;

- gestionarea resursei de aer, in sensul reducerii emisiilor de poluanti pana la realizarea celor mai scazute niveluri si care sa nu depaseasca capacitatea de regenerare a atmosferei;

- gestionarea resursei de aer, in sensul asigurarii calitatii corespunzatoare securitatii sanatatii umane;

- modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integrala a calitatii aerului (art.41)

In promovarea obiectivelor protectiei atmosferice, un rol fundamental revine autoritatii centrale pentru protectia mediului, prin abilitarea data de lege de a elabora normele tehnice, standardele si regulamentele necesare, respectiv supravegherea si controlul aplicarii prevederilor legale privind protectia atmosferei.

Din punct de vedere al primului aspect, cu consultarea ministerelor competente, ministerul de resort este autorizat prin lege sa elaboreze normele tehnice, standardele si regulamentele privind[5]:

-calitatea aerului si poluantii din atmosfera;

-emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe si mobile, precum si conditiile de restrictie sau interdictie pentru utilizare, inclusiv pentru substantele care afecteaza stratul de ozon;

-calitatea combustibililor si carburantilor, precum si reglementarile privind vanzarea - cumpararea si transportul acestora;

-pragul fonic si reglementarile pentru limitarea zgomotelor;

-supravegherea calitatii aerului, proceduri de prelevare si analiza, amplasarea punctelor si instrumentelor pentru probare si analiza, frecventa masuratorilor si altele;

-identificarea, supravegherea si controlul agentilor economici a caror activitate este generatoare de risc potential si/ sau poluare atmosferica;

-sistemul de notificare rapida, in caz de poluare acuta a atmosferei cu efecte transfrontiera, a autoritatilor desemnate cu aplicarea Conventiei privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale.

Astfel, normele de eliminare a emisiilor pentru poluanti au fost prin "Conditiile tehnice privind protectia atmosferei" si Normele metodologice privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare, aprobate prin Ordinul nr.462/1 iulie 1993 al ministerului apelor, padurilor si protectiei mediului (publicat in "Monitorul Oficial" nr.190 din 10 august 1993). Normele se aplica in domeniile: emisiilor produse de surse stationare, de vehicule si infrastructuri destinate transporturilor; emisiile produse de instalatiile de ardere; combustibililor si carburantilor.

In cazul emisiilor pentru care "Conditiile tehnice" nu prevad limite, pe baza propunerii documentate a proiectantului instalatiilor, autoritatea pentru mediu stabileste o norma de emisie preventiva, in conformitate cu normele din tari europene dezvoltate industrial, cu conditia ca aceasta sa fie realizabila pe plan tehnic, iar tehnologia aplicata sa fie economic suportabila. La stabilirea acestor norme se va tine seama de nivelul emisiilor din zona de amplasare a instalatiilor noi, precum si de tipul si marimea celorlalate emisii existente urmand a se aplica tehnica de depoluare, in primul rand la acele surse unde reducerea emisiilor va fi semnificativa si economic suportabila.

O serie de reguli speciale sunt prevazute pentru inscrierea in standardele stabilite a detinatorilor instalatiilor stationare existente care nu se incadreaza in normele de emisie a poluantilor in atmosfera.

Privind supravegherea si controlul aplicarii prevederilor legale privind protectia atmosferei, autoritatii centrale pentru protectia mediului ii revin atributii vizand constatarea aparitiei episoadelor de poluare a atmosferei, alertarea si/sau emiterea de prognoze legate de aceasta, dispunerea incetarii temporale sau definitive a activitatilor generatoare de poluare in vederea aplicarii unor masuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare, solicitarea de masuri tehnologice, aplicarea de restrictii si interdictii in vederea prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluanti, aplicarea sanctiunilor prevazute de lege in caz de nerespectare a masurilor dispuse (art.43).

Legea stabileste, obligatii specifice in domeniul pentru persoane fizice si juridice respectiv:

Sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masuri tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;

Sa doneze instalatiile tehnologice, sursele de poluare cu sisteme de masura, sa asigure personal calificat si corecta functionare a acestora si sa furnizeze la cerere sau potrivit programului pentru conformare autoritatilor pentru protectia mediului datele necesare;

sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si sa nu puna in exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise;

sa asigure, la cererea autoritatilor pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare;

sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, sa verifice eficienta acestora si sa puna in exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis.

Se instituie pentru proprietarii si detinatorii legali de teren, obligatia de a intretine si extinde perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii, pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.

Autoritatile vamale au obligatia sa nu permita intrarea (iesirea din tara) a surselor mobile poluante care nu respecta dispozitiile autoritatilor competente, conform legii (art.45)

Pe baza normativelor aprobate de autoritatea centrala pentru protectia mediului, Ministerul Transporturilor si Ministerul de Interne asigura controlul gazelor de esapament, al intensitatii zgomotelor si vibratiilor produse de autovehicule si al transportului de materiale (art.74).

Pentru descongestionarea traficului in localitati, protectia mediului si sporirea sigurantei circulatiei pe reteau de drumuri nationale si judetene, se va urmari, pe baza studiilor de trafic, realizarea unor drumuri de tranzit ocolitoare situate in afara intravilanului localitatilor (art.38 din Ordonanta Guvernului Romaniei nr.43/1997 privind regimul juridic al drumurilor).

Importanta mentinerii "puritatii" atmosferei

Calitatea vietii pe Terra este, in mod evident, determinata de calitatea aerului. Toate vietuitoarele de pe Pamant "consuma" neincetat acest element natural al mediului inconjurator. Drept urmare, pentru a asigura continuitatea vietii, este absolut necesara mentinerea caracteristicilor naturale ale atmosferei, iar aceasta se poate realiza prin protejarea sub aspect cantitativ si calitativ a aerului care formeaza atmosfera. Realizarea protectiei sub ambele aspecte a aerului atmosferic depinde intr-o foarte mare masura de om, de activitatile umane, caci mentinerea sau refacerea calitatii aerului sta si in putinta omului (prin amenajarea si extinderea plantatiilor destinate refacerii sau imbunatatirii cantitative a aerului) sau depinde numai de el (atunci cand este vorba de poluarea acestuia).

Ritmul de crestere economica, exploziv in secolul nostru, care a determinat suprapopularea marilor orase si sporirea neincetata a celor mai diversi agenti poluanti (in special unitati economice si autovehicule) reprezinta un pericol grav la adresa acestei componente a mediului natural. Smog"-ul a devenit, din pacate - cu stiinta, dar si cu nepasarea " omului - un "element al mediului" impotriva caruia trebuie luptat, impunandu-se luarea unor masuri bine gandite si stiintific fundamentate pentru a dirija dezvoltarea tehnica si economica in folosul omului si a umanitatii.