Reciclarea deseurilor si materialelor - proiect de absolvire

COLEGIUL TEHNIC MOTRU

JUDETUL GORJ

PROIECT DE ABSOLVIRE

Specializare: Tehnician ecolog in protectia calitatii mediului

Clasa: a XII-a D

Tema proiectului

RECICLAREA DESEURILOR SI MATERIALELOR

CUPRINS

CAPITOLUL 1. PROBLEMATICA DESEURILOR

CAPITOLUL 2. CONCEPTUL RECICLARII

CAPITOLUL 3. RECICLAREA MATERIALELOR REFOLOSIBILE

Recuperarea si refolosirea dozelor metalice si a sticlei

Reciclarea deseurilor de cauciuc si a deseurilor din constructii si demolari

Recuperarea materialelor refolosibile din echipamentele electrice si electronice

CAPITOLUL 4. ASPECTE ECONOMICE ALE RECICLARII MATERIALELOR

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

ANEXE FOTO

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Deseurile au existat dintotdeauna. Ele reprezinta chiar o modalitate prin care istoricii pot afla date referitoare la modul de viata al unei populatii disparute.

In zilele noastre, deseurile au devenit o problema. Aruncam mult mai mult decat in trecut. Pentru a produce bunurile de consum, care mai devreme sau mai tarziu devin deseuri, folosim cantitati din ce in ce mai mari de materii prime si resurse naturale, energie si apa. In plus, tipurile de deseuri s-au diversificat, multe dintre ele fiind greu de asimilat de mediu, iar spatiul alocat gunoaielor s-a tot largit.

Deseurile pe care le producem au ajuns sa afecteze sanatatea noastra si a mediului inconjurator. Cu toate acestea, continuam sa consumam si sa aruncam.

Cauzele acestui fenomen sunt multiple: evolutia modului de viata si a obiceiurilor alimentare, cresterea demografica, industrializarea excesiva.

Pentru a stopa inflatia de gunoaie s-a introdus sistemul de colectare selectiva a deseurilor ce presupune depozitarea temporara a deseurilor pe categorii, in locuri special amenajate, dupa care urmeaza reciclarea acestora.

"RECICLAREA ESTE UN MARE CASTIG PENTRU MEDIUL PE CARE TREBUIE SA-L LASAM CURAT GENERATIILOR VIITOARE"

CAPITOLUL 1

PROBLEMATICA DESEURILOR

Deseurile de orice fel, rezultate din numeroasele activitati umane, constituie o problema de o deosebita actualitate, atat datorita cresterii cantitatilor si felurilor acestora (care prin degradare si infestare prezinta un pericol pentru mediul natural si pentru sanatatea populatiei), cat si insemnatelor cantitati de materii prime, materiale refolosibile si energie care pot fi recuperate si introduse in circuitul economic.

Dezvoltarea urbanistica si industriala a localitatilor, precum si cresterea generala a nivelului de trai al populatiei antreneaza producerea unor cantitati din ce in ce mai mari de deseuri. Prin varietatea substantelor organice si anorganice continute, acestea fac ca procesul degradarii aerobe si anaerobe de catre microorganisme sa fie dificil de condus provocand, in cazul evacuarii si depozitarii necontrolate, atat poluarea solului, cat si a aerului si a apei. Sunt afectate, de asemenea, ecosistemele din vecinatatea acestor depozite creandu-se mari dezechilibre in cadrul lanturilor trofice.

Deseurile sunt materiale considerate fara valoare sau fara utilitate. Acestea ar trebui eliminate deoarece pun in pericol sanatatea umana. Contactul omului cu deseurile poate surveni fie in mod direct, prin acumularea haldelor de gunoi in apropierea zonelor de locuit, fie indirect, prin scurgerile in sol, apa subterana sau apa de suprafata si emisie in atmosfera.

Clasificarea deseurilor

Deseurile sunt componente reziduale rezultate din toate activitatile antropice, atat cu character gospodaresc, cat si cele cu character productiv.

Din punct de vedere al naturii si locurilor de producere, deseurile se clasifica astfel:

- deseuri din industria miniera - sunt reprezentate de fragmente de roci si minereuri sarace. Acestea sunt depuse de regula la gura minei in zone neamenajate expuse periodic eroziunii si spalarii de catre apele de suprafata.

- deseuri din industria energetica si metalurgica - pot fi zguri, namoluri, prafuri si cenusi. Zgura si cenusa de la termocentrale reprezinta o mare cantitate de deseuri, in special in tara noastra, unde industria energetica utilizeaza cu precadere carbune inferior. Deseurile provenite de la termocentrale si din metalurgia neferoasa au un continut ridicat in metale grele si o anumita cantitate de sulfati care pot polua grav mediul inconjurator.

- deseuri industriale - provin in general din industria prelucratoare (textila, a lemnului, alimentara) si in special din prelucrarea metalelor.

- deseuri din constructii - reprezinta materialele provenite din demolarea constructiilor si din resturile de materiale ramase de la santierele de constructii civile si industriale.

- deseuri stradale - sunt reprezentate de hartie, plastic, resturi ceramice si sticle, moloz, resturi alimentare, resturi vegetale, metale si praf, acumulate in zonele stradale din activitati cotidiene.

- deseuri menajere - sunt reziduurile solide colectate de la locuintele populatiei si sunt reprezentate prin: hartie, plastic, material textil, ceramica, metal, sticla, ambalaje, diverse substante chimice, baterii, anvelope, uleiuri si nu in ultimul rand resturi alimentare.

- deseuri agricole - sunt constituite din resturi vegetale, precum cocenii si paiele. Din zootehnie rezulta mari cantitati de gunoi de grajd si dejectii animaliere.

- deseuri periculoase - provin in cea mai mare parte din industria chimica, metalurgica, a rafinarii, ateliere auto si statii de benzina. Aceste substante nu se folosesc direct de catre om, insa cele mai multe sunt utilizate la fabricarea multor produse finite necesare omului. Dintre acestea amintim: vopsele, solventi, insecticide, pesticide, acizi, compusi metalici etc.

- deseuri radioactive - sunt rezultate din activitati industriale, medicale si de cercetare. Cele mai mari cantitati provin din activitatea de producere a energiei electrice.

Deseurile, in marea lor majoritate, pot deveni periculoase in conditii precare de depozitare sau de transport. Astfel ele pot deveni explozive, oxidante, inflamabile, iritante, toxice, cancerigene, corozive, infectioase, mutagene, radioactive si pot emite gaze toxice in contact cu apa, aerul sau un

acid.

CAPITOLUL 2

CONCEPTUL RECICLARII

Reciclarea este una din cele mai simple metode de a proteja planeta de

poluare. Reciclare inseamna colectarea separata a deseurilor (sticla, plastic, hartie), curatirea si prelucrarea in bunuri utilizabile similare sau diferite. Deseurile sunt parti din materii prime sau din materialele care raman in urma folosirii lor si care nu mai pot fi utilizate.

Recuperarea si reutilizarea resurselor reciclabile reprezinta mijloace de solutionare a contradictiei dintre cerintele procesului de crestere economica si caracterul restrictiv al resurselor.

Reciclarea este un concept al secolului XX si a aparut ca una din posibilitatile de a limita risipa si de a utiliza mai eficient resursele. A devenit din ce in ce mai clar ca industrializarea si cresterea sustinuta a populatiei au condus la consumarea unor cantitati de resurse din ce in ce mai mari.

Multe tari au abordat deja problema recuperarii si recircularii resurselor refolosibile si au trecut la o coordonare unitara a acestei activitati. S-au intensificat actiunile de reglementare a activitatilor de recuperare, cele pentru stabilirea formelor organizatorice de colectare, precum si eforturile de cercetare pentru gasirea celor mai eficiente cai de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile.

In domeniul reciclarii se impun urmatoarele strategii:
1. Prevenirea formarii deseurilor;
2. Valorificarea deseurilor prin optimizarea sistemelor de colectare;
3. Eliminarea finala a deseurilor care nu si-au gasit o valorificare.

Efectele reciclarii sunt urmatoarele:

- reducerea cantitatii de energie si de materii prime necesare fabricarii de noi produse;

- reda circuitului economic importante cantitati de materie prima;

- reduce cantitatile depozitate la rampele de gunoaie sau la incineratoare;

- reduce riscurile asupra sanatatii noastre si a mediului, cauzate de deversarea improprie a unor deseuri periculoase;

- reduce poluarea aerului si a apei.

Avantajele reciclarii

Reciclarea elimina poluarea si conserva resursele naturale. Cel mai mare beneficiu de mediu al reciclarii este legat nu de depozitarea reziduurilor, ci de conservarea energiei si a resurselor naturale si prevenirea poluarii prin utilizarea, in procesul de fabricatie, a materialelor rezultate din reciclare si mai putin a celor primare. Materialele recuperate au fost deja purificate si prelucrate anterior, astfel incat utilizarea lor in procesul de fabricatie presupune o activitate mai curata si un consum mai mic de energie. Analize detaliate au evidentiat faptul ca aceste beneficii de mediu ale reciclarii sunt cu mult mai eficiente decat orice alte actiuni de protejare a mediului.

Reciclarea conserva energia. Mult mai putina energie este necesara pentru a transforma materialele reciclate in produse noi, comparativ cu a incepe productia cu materiale primare, brute.

Reciclarea elimina costurile depozitarii reziduurilor sau a incinerarii lor. Costurile reciclarii sunt partial amortizate prin evitarea cheltuielilor de depozitare sau incinerare si prin vinderea materialelor rezultate. Preturile de depozitare variaza foarte mult in functie de zona si piata materialelor reciclate este intr-o crestere exploziva.

Programele de reciclare proiectate adecvat si implementate complet pot fi deplin competitive cu depozitarea sau incinerarea reziduurilor. In prezent sunt disponibile numeroase tehnici de eficientizare a reciclarii, unele din ele fiind in curs de testare si implementare.

Reciclarea creeaza noi locuri de munca si creste competitivitatea industriei manufacturiere. Reciclarea ofera industriei manufacturiere resurse mai ieftine dar si avantaje economice pe termen lung. Efectele reciclarii asupra dezvoltarii industriale sunt semnificative.

Conceptul de reciclare cuprinde 3 categorii:

- transformarea naturala;

- transformarea in circuit deschis;

- transformarea in circuit inchis.

a. Transformarea naturala

Plantele realizeaza fotosinteza prin dioxidul de carbon absorbit de frunze cu ajutorul energiei solare si elibereaza oxigenul. Pentru a putea supravietui, plantele transforma compusii anorganici in proteine si substante organice. Acestea sunt principalele sustinatoare ale vietii pe Terra. Celelalte vietuitoare isi procura hrana si oxigenul prin intermediul plantelor. Animalele ierbivore consuma plantele si folosesc materia organica pentru a supravietui. Lanturile trofice se continua cu o alta veriga, cea a carnivorelor care consuma animalele ierbivore. Animalele mici, insectele, bacteriile descompun copacii cazuti, plantele si animalele moarte in substante anorganice si astfel circuitul este reluat.

Ecosistemul este alcatuit din 5 componente: energie solara, materie anorganica, producatori de materie organica, consumatori de materie organica, agenti de descompunere. Acest circuit al transformarii naturale continua de milioane de ani in cel mai desavarsit echilibru, independent de nasterea si prabusirea civilizatiilor. In mediul natural totul este prelucrat fara pierderi. Daca una din cele 5 componente dispare, apar dezechilibre majore.

b. Transformarea in circuit deschis

Epuizarea resurselor naturale, ploile acide, incalzirea globala, distrugerea stratului de ozon, contaminarea apelor, sunt generate din afara ecosistemului. Astfel se observa ca problemele apar atunci cand activitatile umane creaza o circulatie artificiala a substantelor in afara ecosistemului.

Transformarea in circuit deschis este posibila atunci cand mediul este capabil sa accepte deseuri pentru reciclare. Daca deseurile sunt acceptate de mediu nu apar probleme si astfel de substante pot fi fabricate in continuare fara a cauza dezechilibru in mediu. Un exemplu este plasticul biodegradabil sau hartia care se descompune natural.

c. Transformarea in circuit inchis

Unele deseuri provenite din activitatea umana nu se descompun natural in ecosistem, astfel s-a ajuns la concluzia ca substantele create artificial trebuie transformate artificial. Acest tip de transformare este adesea identificat ca reciclarea propriu-zisa. Substantele care nu se pot integra in circuitul natural al ecosistemului, trebuie descarcate in afara acestuia.

Daca in primele doua tipuri de transformare sarcina fiintei umane era inexistenta sau redusa, transformarea in circuit inchis necesita exclusiv preocuparea acesteia. Recuperarea deseurilor nedegradabile este o problema stringenta a omenirii si in ultimul secol preocuparea pentru acest subiect a crescut vertiginos.

CAPITOLUL 3

RECICLAREA MATERIALELOR REFOLOSIBILE

In urma unor studii efectuate, s-a demonstrat ca fiecare cetatean genereaza zilnic aproximativ 1,5 - 2 kg de gunoi, din care cel putin jumatate este reciclabil.

Durata de degradare naturala a diferitelor categorii de deseuri se prezinta astfel:

cotor mar - 3 luni

deseuri de hartie - 3 - 12 luni

chibrituri - 6 luni

filtru de tigara - 1-2 ani

guma de mestecat - 5 ani

cutii de aluminiu - 10-100 ani

sticle din plastic - 100-1000 ani

pungi din plastic - 100-1000 ani

carti de credit - 1000 ani

recipiente din sticla - 4000 ani

3.1. Recuperarea si refolosirea dozelor metalice si a sticlei

Ambalajele metalice rezistente la coroziune si la deformare sunt reciclabile 100%. Prin recuperarea acestor deseuri se poate realiza o mare economie de resurse energetice, dar ci financiare.

Dozele metalice sunt colectate si duse la centrele de colectare a materialelor reciclabile, insa numai in cantitati mari. Potentialul de contaminare a deseurilor de doze metalice il reprezinta contaminarea acestora cu alimente, ce conduc la uzarea echipamentelor utilizate in sortarea si prelucrarea acestora. Dozele metalice aduse la centrele de colectare sunt concasate, balotate si transportate la unitatile centrale de procesare sau la instalatiile de recuperare. La instalatiile de recuperare, cutiile zdrobite sunt in primul rand incalzite pentru indepartarea umiditatii si apoi sunt incarcate intr-un cuptor de retopire. Metalul topit este transformat in lingouri care apoi sunt transferate la alta unitate de procesare si trase in foi subtiri. Aceste foi pot fi refolosite in industrie pentru diferite utilitati, in functie de cererea pietei.

'Sparturile din sticla' se folosesc la fabricile de sticla ca materie prima, denumita material de adaugire in procesul de fabricatie, in procent de 15-20% . Cu o tona de sparturi de sticla se pot economisi 630 kg nisip de cuart, 112 kg calcar (care nu mai trebuie exploatat, transportat si preparat), 180 kg soda calcinata si 700 m³ gaz metan, fara a mai lua in calcul si reintroducerea in circuit a recipientilor din sticla obisnuiti. Dintr-o tona de cioburi se pot fabrica 3500 borcane alimentare (250 ml) sau 2000 sticle diferite. Desi sursa sparturilor de sticla este practic inepuizabila, cantitatile colectate de la populatie sunt extrem de mici in comparatie cu necesarul pentru fabricile de sticla.

Sparturile din sticla sunt destinate reintroducerii in procesul de fabricatie dupa eliminarea impuritatilor, care nu sunt admise in tehnologia de fabricatie. Sparturile de sticla, in functie de provenienta si destinatie, se clasifica pe sorturi, continutul maxim de impuritati variind intre 1 % si 3 %. De asemenea, conditiile de calitate stabilite nu admit prezenta unor corpuri straine, ca: bucati de metal, pietre, beton, resturi alimentare, cauciuc, materiale plastice, sfoara, cartoane etc. De asemenea, nu sunt admise cioburile de la ambalarea produselor periculoase (toxice, explozive etc.).

Verificarea calitatii cioburilor se efectueaza pe loturi, un lot avand intre o tona si 300 tone. Verificarea lotului impune:

- verificarea culorii (cioburi albe, verzi, brune, cioburi colorate);

- verificarea continutului de impuritati si a prezentei corpurilor straine;

- verificarea umiditatii.

Reciclarea deseurilor de cauciuc si a deseurilor din constructii si demolari

Cauciucul este supus uzurii, indiferent unde este folosit: anvelope, benzi elastice, tuburi, garnituri etc.

Materialele refolosibile din cauciuc care intra in obligatiile de colectare de la intreprinderi si de la populatie sunt reprezentate, de obicei, de anvelope si camere de aer uzate sau sparte. Materialele refolosibile provenite din deseurile industriale ale unitatilor de fabricatie a produselor, obiectelor si articolelor din cauciuc au caracter de materiale circulante, pentru care exista normative de recuperare cu circuit inchis.

In prezent, anvelopele uzate detin ponderea cea mai mare in cantitatea totala de cauciuc potential reciclabil.

Prin reesapare se intelege procesul tehnologic de aplicare a unei benzi de rulare noi pe o coroana de anvelopa uzata (pregatita in prealabil), urmata de vulcanizare, prin care se reface partial potentialul de rulaj al anvelopei (regenerarea).

Practicile sanatoase de gospodarire a deseurilor iau in considerare, in afara de reesaparea anvelopelor, alte metode de valorificare a materialelor refolosibile din cauciuc.

Valorificarea materialelor refolosibile din cauciuc se poate realiza si prin prelucrarea anvelopelor in cuptoare de piroliza, dar in acest caz este esentiala asigurarea sistemelor eficiente de combatere a emisiilor poluante, pentru ca in acest proces sunt generati vapori organici.

Deseurile din constructii si demolari rezulta din renovarea si demolarea diferitelor cladiri, proiecte de repavare a strazilor, precum si din curatenia dezastrelor naturale. Multe depozite au inceput sa utilizeze molozul pentru constructia de cai de acces.

Materialele principale care pot fi valorificate din deseurile din constructii si demolari sunt:

materialul excavat (sol, nisip, pietris, roci, etc.);

materiale de la constructia drumurilor (bitum, smoala, pavaj, etc.);

materiale de la demolarea cladirilor (sol, ciment, tigle, caramizi, etc.);

materiale de pe santierele de constructii (cabluri, solutii de vopsit, lemn, plastic, etc).

Recuperarea materialelor refolosibile din echipamentele electrice si electronice

Momentan la noi in tara sunt putine companii care si-au organizat un sistem de preluare a deseurilor de echipamentele electrice si electronice de uz casnic. Datorita continutului de materiale si sau substante periculoase a acestor tipuri de deseuri, potentialul de contaminare a depozitului unde ajung este foarte ridicat. De aceea este absolut necesara colectarea separata a acestor tipuri de deseuri, indiferent de dimensiunile sale.

Prima etapa in procesul de reciclare este indepartarea materialelor periculoase. Apoi sunt dezasamblate pe tipuri de materiale reciclabile, precum: metale feroase si neferoase, sticla, plastic, etc.

CAPITOLUL 4

ASPECTE ECONOMICE ALE RECICLARII MATERIALELOR

Problemele gestionarii deseurilor se inscriu in regulile generale ale activitatilor economice, rolul determinant revenind agentilor economici publici si privati, in scopul obtinerii unor profituri corespunzatoare cu efortul depus pentru reciclare si valorificare.

Obiectivele managementului deseurilor sunt:

1. Eliminarea conceptului de 'deseuri' in crearea produsului, folosind materiale, energie si resurse care pot fi imediat reciclate, refolosite si introduse in natura.

2. Eliminarea tuturor substantelor care pot fi nocive sanatatii omului sau sistemului natural.

3. Asumarea responsabilitatilor pentru toate stadiile ciclului de viata ale produsului.

4. Dezvoltarea unor structuri / modele financiare care sa reflecte costurile, cu accent pe partea de proiectare / inginerie de fabricatie.

O problema aparte a managementului deseurilor o constituie aspectele strict economice ale procesului de recuperare - reciclare, nu numai al produselor uzate, dar si a deseurilor si reziduurilor ce provin din diferite procese tehnologice. Astfel, este necesar ca in costul unui produs realizat prin reciclare, materiile prime reciclate sa intre cu o valoare cel mult egala cu cea a materiilor prime naturale si a energiilor substitute. Pe de alta parte, insa trebuie ca in costuri sa se reflecte corect eforturile depuse de activitatile de colectare, sortare, stocare si redistribuire ( recuperare) a resurselor reciclabile, permitand si o cota de rentabilitate stimulativa pentru intreprinderile specializate in aceste activitati.  In sfarsit, generatorii de resurse reciclabile (atat intreprinderile, cat si populatia) trebuie stimulati pentru predarea efectiva a acestor resurse.

Daca elementele de cost enumerate mai sus pot fi calculate si echilibrate, mai mult sau mai putin, un al patrulea element ridica dificultati considerabile si anume, calculul efectelor asupra mediului inconjurator. Astfel, operatia de reciclare, atat prin faptul ca nu genereaza noi agenti poluanti, cat si prin aceea ca permite o reducere a exploatarii resurselor naturale, poate deveni rentabila din punct de vedere al politicii economice nationale in ansamblu, in ciuda faptului ca atat costurile de achizitie, cat si cheltuielile intreprinderilor ce asigura reciclarea depasesc, in unele cazuri valoarea materiilor prime naturale si a energiilor substituite.

In general, evolutia duratei de reciclare a deseurilor, in ansamblu, este determinata de evolutia costurilor la obtinerea unui produs din materii prime naturale si de evolutia costurilor la produsul obtinut in urma procesului de recuperare-reciclare (cand se iau in considerare cheltuielile de investitii suplimentare pentru recuperare-reciclare si efectele negative provocate de acumularea deseurilor).

Desi reciclarea materialelor ofera avantaje remarcabile, aceasta nu se poate extinde peste anumite limite.

Atata timp cat abundenta de resurse exploatabile asigura costuri de productie mult mai scazute decat cele asigurate prin utilizarea deseurilor, iar influentele negative ale evacuarii acestora in natura, asupra factorilor de mediu, nu sunt evidente, reciclarea nu prezinta interes practic din punct de vedere economic.

In general, rata de reciclare a deseurilor depinde de nivelul de dezvoltare economica a unei tari, de gradul de dezvoltare a unor ramuri industriale producatoare de deseuri si reziduuri, de caracterul deficitar al resurselor (raport cerere-oferta) pe plan mondial.

Concomitent cu valorificarea deseurilor, s-au dezvoltat tehnologii rationale (adica, tehnologii cu consumuri reduse de materiale si energie, precum si inlocuirea unor materii prime deficitare.), tehnologii curate (tehnologii care implica ecologizarea tehnologiilor existente) si ecotehnologii (tehnologii noi, adaptate cerintelor ecologice).

Se poate spune ca eficientizarea proceselor de recuperare si reutilizare in circuitul economic a resurselor deseurilor devine una din caile prin care progresul tehnico-economic devine si progres ecologic. Odata stabilita problema de rezolvat, se impune un program de management al deseurilor, ale carui elemente de control sunt analiza, politica si planul de actiune.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

Reducerea cantitatii de materiale reciclabile, este de fapt un mijloc prin care nu se reduce materia prima folosita la fabricarea acelui produs, ci cantitatea de materiale reciclabile ajunse la depozitul de deseuri.

Statele dezvoltate au promovat aceasta activitate de reciclare la rangul de afacere pentru firmele cu acest obiect de activitate, iar factorul principal care a stat la baza acestui succes l-a constituit educatia. Unii dintre noi cred ca este normal sa arunce pe jos sticle de plastic, ambalaje de ciocolata sau inghetata, pungi de snacks-uri sau doze de aluminiu dupa ce au consumat produsele, insa aceasta nu dovedeste decat lipsa de preocupare fata de mediul in care traim.

De aceea pentru a-l mentine curat si sanatos trebuie sa urmam niste reguli:

1. Nu aruncati nimic la intamplare: pe trotuare si strazi, in parcuri si gradini, in ape si pe marginea apelor, pe marginea soselelor, si oriunde va recreati in natura! Chiar daca nu gasiti imediat un cos de gunoi asta nu inseamna ca trebuie aruncate aceste deseuri oriunde.

2. Invatati sistemul de marcare si identificare a ambalajelor pentru a putea recunoaste usor materialele din care sunt confectionate ambalajele care se pot recicla.

3. Ajutati-va familia sa sorteze pe categorii gunoiul pe care il produceti. Folositi saci menajeri de culori diferite sau cutii de carton marcate astfel incat familia voastra sa stie unde sa puna deseurile de hartie si carton, sticlele de plastic, dozele de aluminiu, sticla obisnuita si resturile organice.

4. Respectati indicatiile de pe containerele de colectare selectiva si nu amestecati materialele intre ele.

5. Nu depozitati deseurile langa sau pe container, chiar daca acestea sunt deja pline.

6. Promovati conceptul de colectare selectiva in cercul de prieteni si la locul in care va desfasurati activitatea!

" Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma "

ANEXE FOTO

Foto 1. Reciclarea dozelor metalice Foto 2. Reciclarea echipamentelor electrice si electronice

Foto 3. Reciclarea sticlei Foto 4. Reciclarea lemnului

Foto 5. Reciclarea materialelor provenite din constructii si din demolari

BIBLIOGRAFIE

Cornel Marinescu - Recuperarea diferitelor materiale, Editura Economica, 1991

Vladimir Rojanschi - Protectia Mediului, Editura Economica, 2001

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului - Reciclarea deseurilor

Brosura - Deseurile si mediul