Strategii ecologice moderne in ecosisteme horticole din centrul Olteniei

Elaborarea unor strategii ecologice moderne de combatere a patogenilor micotici

si daunatorilor in ecosisteme horticole din centrul Olteniei.

Pierderile cauzate agriculturii mondiale de catre boli, buruieni si daunatori la diferite culturi si produse agricole depozitate se ridica anual la milioane de tone, ele reprezentand 35% din productia anuala. Pierderile anuale de productie inregistrate de culturile hortiviticole mondiale se ridica la 27,7%. Referitor la aceste aspecte este suficient sa amintim numai dezastrul produs de filoxera vitei de vie, dupa patrunderea sa din America pe continentul european, in a doua jumatate a secolului trecut (1863), care intr-o perioada relativ scurta a distrus plantatiile de vita de vie nobila (pe radacini proprii).

Din prezentarea catorva date reiese clar importanta si sarcinile care revin disciplinelor de protectia plantelor, care trebuie sa apere sanatatea plantelor cultivate.

In prezent nu se poate concepe obtinerea unor productii ridicate la unitatea de suprafata fara a se tine seama de factorii: agenti fitopatogeni, buruieni si daunatori animali, a caror combatere face parte integrata din tehnologia fiecarei culturi.

In ultimele doua decenii, domeniul protectiei plantelor a facut progrese importante, marcate prin descoperirea si aplicarea de noi metode moderne in combaterea: bolilor, buruienilor si daunatorilor animali (diversificarea produselor fitofarmaceutice, utilizarea aparaturii moderne de aplicare a lor etc.) si mai ales prin reconsiderarea intregului sistem de combatere bazat pe o conceptie ecologica, cunoscut sub numele de ,,Lupta integrata,,.

In cadrul acestui sistem se urmareste ca pe langa determinarea speciilor daunatoare si eliminarea in cea mai mare masura a efectelor secundare negative a combaterii chimice, prin inlocuirea cu un complex de masuri (lupta biologica, autocidie, lupta hormonala etc.).

Prezentul proiect isi propune un studiu larg al patogenilor micotici si entomofaunei din diverse zone ale Olteniei, precum si interactiunea lor in functie de ecosisteme, dar mai ales de agroecosisteme, total diferite de la o zona la alta pe intreg cuprinsul Olteniei. Deoarece Oltenia intruneste toate formele de relief este firesc sa existe o mare diversitate de genuri si specii daunatoare care sa manifeste grade diferite de atac pe aceeasi planta gazda in functie de conditiile de biotop in care isi manifesta atacul, chiar daca arealul lor este intins in toata Oltenia. In aceasta situatie se impune o buna cunoastere a factorilor ecologici care favorizeaza sau defavorizeaza agentul patogen sau daunatorul. Se poate exemplifica prin modul de atac total diferit al aceluiasi patogen de la nord la sud, sau de la est la vest. Astfel: fainarea vitei de vie este o boala pagubitoare in podgoriile de pe dealurile Olteniei. In sudul regiunii, pe soluri cernoziomice, boala apare doar in anumiti ani, dar gradul sau de atac este nesimnificativ. Pe nisipurile din sudul Olteniei, dupa cercetarile anterioare facute de unii membrii ai colectivului s-a stabilit ca fainarea nu apare si ca atare in tratamentele chimice aplicate la vita de vie, rar se introduc si produse fitofarmaceutice specifice fainarii.

Asemenea exemple pot fi date si in cazul entomofaunei daunatoare plantelor de cultura printre care se pot aminti o serie de specii intalnite in zona solurilor nisipoasesi zona subcarpatica, la care s-au efectuat cercetari de biologie, ecologie si combatere, printre care amintim : Anomala solida, Lobesia botrana, Polyphylla fullo, Tetranychus urticae, Mamestra brassicae, Leptinotarsa decemlineata, Dolycoris baccarum, Lygus pabulinus, Eurydema ornata, Apion apricans, Agriotes sp., Hypera variabilis etc.

Pornind de la aceste idei, am realizat o cartare, a tuturor patogenilor micotici si daunatorilor animali pentru fiecare cultura in diferite zone ale Olteniei.

De asemenea ne-am propus ca pe langa identificarea speciilor daunatoare culturilor horticole din diferite ecosisteme ale Olteniei, sa stabilim si metodele de combatere in vederea elaborarii unor scheme ecologice moderne.

In ultimele decenii se pune tot mai mult problema limitarii folosirii pesticidelor ca urmare a faptului ca, pe langa efectele pozitive, utilizarea excesiva, nerationala a acestor produse poate avea numeroase urmari nedorite, ceea ce impune inlocuirea partiala a acestora prin alte metode si mijloace de protectie a culturilor.

Obiectivele proiectului

1. Studiul evolutiei principalelor populatii de daunatori si patogeni micotici in functie de metodele tehnologice experimentale (agrofitotehnice, chimice si biologice) la diferite specii horticole

1.1. Studiul evolutiei principalelor populatii de daunatori si patogeni micotici in culturi de legume

1.2. Studiul evolutiei principalelor populatii de daunatori si patogeni micotici la vita de vie

1.3. Studiul evolutiei principalelor populatii de daunatori si patogeni micotici in culturi de mar si prun

2. Stabilirea biologiei si ecologiei unor daunatori si agentilor fitopatogeni ce ataca vita de vie si pomii fructiferi

2.1. Stabilirea biologiei si ecologiei principalelor specii de agenti fitopatogeni si daunatori din culturile de vita de vie

Stabilirea biologiei si ecologiei principalelor specii de agenti fitopatogeni si daunatori din culturile de pomi fructiferi.

3. Ecologizarea productiilor prin eliminarea unor surse de poluare

3.1. Elaborarea unei strategii de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor din culturile de bulboase.

3.2. Elaborarea unei strategii de combatere integrate a patogenilor micotici si a daunatorilor din culturile de tomate.

3.3. Elaborarea unei strategii de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor din cultura de vita de vie

3.4. Elaborarea unei strategii de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor din cultura de mar.

3.5. Elaborarea unor strategii de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor din cultura de prun).

I. Studiul evolutiei principalelor populatii de daunatori si patogeni micotici

la diferite specii horticole.

Pentru stabilirea momentului optim de inventariere a evolutiei principalilor patogeni si daunatori si pentru stabilirea momentului aplicarii tratamentelor s-au urmarit conditiile meteorologice de la statia meteo "AGROEXPERT", de la Statiunea Didactica Banu Maracine.

Cercetarile privind evolutia si dinamica unor boli si daunatori in ecosistemele horticole din centrul Olteniei, s-au efectuat la urmatoarele specii:

tomate, ardei, varza, ceapa (in localitatea Teasc jud. Dolj)

vita de vie - ia Podgoria Dealurile Craiovei

mar si prun - plantatiile din Statiunea Didactica Banu Maracine.

Pentru a putea stabili dinamica si evolutia unor boli s-au efectuat observatii macroscopice la speciile amintite, in diferite perioade de vegetatie asupra diferitelor organe ce au prezentat modificari morfo-anatomice ca urmare a atacurilor naturale ale agentilor fitopatogeni.

Plantele sau organele plantelor atacate au fost colectate si presate cu ajutorul presei mecanice purtate, pentru a efectua observatii microscopice, in vederea identificarii agentilor patogeni. Determinarile microscopice s-au efectuat cu ajutorul microscopului ML-4.

Dupa determinare, plantele si organele cu simptome tipice de atac, au fost fotografiate pentru a pune in evidenta simptomele produse de patogenii respectivi.

Evolutia si dinamica daunatorilor s-a urmarit in perioada de vegetatie a plantelor de cultura, corespunzator planului tematic stabilit.

Decadal s-au efectuat observatii si determinari asupra frecventei atacului si densitatii populatiilor, pentru acele stadii care produc daune asupra plantelor, (adult sau larva).

Observatiile privind atacul daunatorilor animali s-au facut diferentiat in functie de etapa fenologica a plantelor cat si de tipul de daunator semnalat.

De asemenea s-au urmarit si s-au stabilit momentele de aparitie a diferitelor grupuri de daunatori in cultura in stransa legatura cu etapa fenologica de dezvoltare a plantelor cat si cu conditiile de mediu existente in cadrul fiecarui agroecosistem, in vederea stabilirii momentelor optime de aplicare a masurilor de protectie fitosanitara.

Densitatea populatiilor daunatoare din culturile luate in studiu, s-a estimat prin controale vizuale si determinari in camp cat si prin analize de laborator ale probelor recoltate, ocazie cu care s-a stabilit si inventariat complexul de daunatori animali ce caracterizeaza agroecosistemul culturilor.

Cercetarile de biologie a daunatorilor studiati s-au desfasurat atat in conditii naturale cat si de laborator folosind custi de crestere.

Stabilirea tratamentelor fitosanitare s-a facut pe baza criteriilor biologice, ecologice si fenologice, iar aprecierea eficacitatii dupa formula lui Abbot.

1.1. Studiul evolutiei principalelor populatii de daunatori si

patogeni micotici in culturi de legume

In culturile legumicole bolile si daunatorii sunt foarte periculosi deoarece au o mare capacitate de inmultire, se propaga usor si pot cuprinde in scurt timp suprafete mari, aducand pagube insemnate.

Asa cum se observa din tabelul nr. 1 in culturile de tomate a fost semnalat atacul a 6 agenti fitopatogeni dintre care numai 2 de natura micotica (Septoria lycopersici si Alternaria solani). Este demn de remarcat ca dintre cei 6 patogeni identificati, cele mai mari valori ale gradului de atac s-au inregistrat de cei doi fungi si anume Alternaria solani - 5,81% si Septoria lycopersici - 4, 07%, ei avand cea mai mare influenta economica nefavorabila asupra culturii de tomate.

Tabelul nr. 1

Principalii agenti fitopatogeni ai culturilor de tomate

In cultura de ardei s-a semnalat atacul a 2 agenti fitopatogeni dintre care unul de natura fungica (Alternaria capsici) si un microorganism de tip micoplasma. Din cei 2 patogeni semnalati cele mai mari pierderi de productie le-a produs fungul Alternaria capsici ce s-a inscris cu o valoare a gradului de atac de 4,9% (tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2

Principalii agenti fitopatogeni din culturile de ardei

Asa cum se observa din tabelul nr. 3, in cultura de varza s-a semnalat atacul a 2 patogeni micotici si a unui patogen de natura bacteriana. Din cei 3 patogeni influenta economica nefavorabila are in special patogenul micotic Peronospora brassicae, care s-a inscris cu o valoare a gradului de atac de 6,75%.

Tabelul nr. 3

Principalii agenti fitopatogeni din culturile de varza

In cultura de ceapa asa cum se observa din tabelul nr. 4, a fost semnalat atacul a 2 agenti fitopatogeni din categorii diferite, cea mai mare valoare de atac de 2,6% inregistrandu-se in cazul patogenului micotic Peronospora destructor.

Tabelul nr. 4

Principalii agenti fitopatogeni ai culturilor de ceapa

Alaturi de agentii patogeni, pierderi insemnate de productie in culturile legumicole produc si daunatorii animali.

In perioada cercetata in zona legumicola Teasc in culturile de tomate si ardei s-au identificat urmatoarele specii de daunatori animali: Tripsul tutunului (Trips tabaci Lind), Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae Koch), Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata Say), Paduchele verde al piersicului (Myzodes persicae Sulz), Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum Westw) si Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera Hbn), a caror frecventa de atac este prezentata in tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5

Daunatorii animali prezenti in culturile de tomate si ardei din centrul Olteniei

In culturile de varza din centrul Olteniei au fost semnalate 39 de specii de daunatori animali incadrati sistematic in 2 clase, 7 ordine si 13 familii (tabelul nr. 6), cele mai frecvente specii apartinand ordinelor Homoptera, Heteroptera, Coleoptera, Lepidoptera si Diptera.

Tabelul nr. 6

Structura populatiei de daunatori din cultura de varza

Culturile de ceapa din zona centrala a Olteniei in perioada studiata au fost atacate in principal de doi daunatori cheie: Musca cepei - Hylemia (Delia) antiqua Meig, cu o frecventa de peste 30% si Gargarita cepei (Ceuthorrhynchus suturalis F.) cu o frecventa de 12% (tabelul nr. 8).

Tabelul nr. 7

Frecventa atacului produsa de principalii daunatori animali ai cepei.

1.2. Studiul evolutiei principalelor populatii de daunatori si

patogeni micotici la vita de vie

Obtinerea de productii mari si de buna calitate in viticultura, presupune aplicarea corecta si la timp a tuturor tehnologiilor, in cadrul carora un loc important il ocupa combaterea bolilor si daunatorilor.

In complexele biocenotice din cadrul ecosistemelor viticole fauna si flora daunatoare este relativ variata si numeroasa, dar numai cateva specii de agenti fitopatogeni si daunatori produc pagube economice.

In plantatiile de vita de vie din Podgoria Dealurile Craiovei a fost identificat atacul a 10 agenti fitopatogeni dintre care 6 de natura micotica (tabelul nr. 7).

In functie de valoarea gradelor de atac si de pagubele inregistrate cei 7 patogeni micotici au fost incadrati astfel:

Principali:

Plasmopara viticola (fig.1)

Uncinula necator fc. Oidium tuckeri

Botryotinia fuckeliana fc. Botrytis fuckeliana

Secundari:

Elsinoë ampelina fc. Gloeosporium ampelophagum

Lipsiti de importanta economica:

Phomopsis viticola

Pseudopeziza tracheiphilla

Tabelul nr. 8

Dinamica evolutiei principalelor boli la vita de vie in centrul viticol Banu Maracine

Fig 1. Atac de mana combinat cu paianjen galicol al vitei de vie (original)

Dintre daunatorii prezenti si periculosi intalniti in perioada cercetata in plantatiile de vita de vie din Podgoria Dealurile Craiovei mentionam: moliile strugurilor (Lobesia botrana Den et Schiff, Clysia ambiguella Hb., Sparganotis pilleriana Den et Schiff) si acarienii eriofiizi si tetranichizi (Acarianul galicol al vitei - Eriophyes vitis Nal. (fig.2) si Acarianul rosu comun Tetranychus urticae Koch), care au prezentat cele mai ridicate valori ale gradului de atac (tabelul nr. 9).

Fig 2. Atac de paianjen galicol (original)

Tabelul nr. 9

Structura populatiei daunatoare din plantatiile de vita de vie.

1.3. Studiul evolutiei principalelor populatii de daunatori si

patogeni micotici in culturi de mar si prun

Practica productiei in sectorul pomicol a demonstrat ca nu se pot obtine productii mari de fructe si de calitate superioara fara aplicarea la timp si in bune conditii a masurilor de protectie impotriva agentilor fitopatogeni si a daunatorilor.

In plantatiile de mar si prun din Statiunea Didactica Banu Maracine a fost identificat atacul a numerosi agenti fitopatogeni si daunatori.

Marul este specia pomicola preponderenta in Statiunea Didactica Banu Maracine. Bolile cauzate de patogenii micotici Venturia inaequalis (fig.3), Podosphaera leucotricha (fig.4) si Monilinia fructigena sunt bolile cheie ce duc la insemnate pierderi de productie datorate soiurilor sensibile existente in cultura, impunand un numar mare de tratamente (tabelul nr. 10).

Tabelul nr. 10

Principalii agenti fitopatogeni din plantatia de mar de la S.D. Banu Maracine.

Fig. 3 Atac de patarea cafenie a frunzelor si fructelor

si rapanul ramurilor de mar (original)

Fig. 4 Atac de fainarea marului (original)

Asa cum se observa din tabel in variantele netratate s-au inregistrat valori medii mari ale gradelor de atac la cei 3 patogeni cheie, valori ce au oscilat in functie de specie, iar in cadrul fiecarui agent fitopatogen in functie de organul afectat.

Marul este atacat, pe langa boli si de o gama larga de daunatori animali, care anual pot produce pierderi insemnate de recolte sau chiar compromite cultura.

In zona centrala a Olteniei, cei mai frecventi si periculosi daunatori ai marului in perioada cercetata au fost: paduchii de frunze (Dysaphis devecta Walker (fig.5,6) , Aphis pomi De Geer), paduchi testosi (Quadraspidiotus perniciosus Comst), Viespea merelor (Hoplocampa testudinea Klug), viermele merelor (Cydia pomonella L.) si acarienii tetranichizi (Pannonichus ulmi Koch), etc.), a caror frecventa de atac a oscilat intre 3 si 25%, (tabelul 11).

Tabelul nr. 11

Entomofauna daunatoare din culturile de mar.

Fig. 5 Atac de paduche roz galicol al marului (original)

Fig. 6 Atac de paduche roz galicol al marului (detaliu, original)

Dupa mar in Statiunea Didactica Banu Maracine prunul este specia pomicola ce ocupa cea mai mare suprafata de teren.

Ca si in cazul marului si in cazul prunului pentru a efectua o combatere eficienta si economica se impune in primul rand cunoasterea dinamicii evolutiei organismelor daunatoare.

Asa cum se observa din tabelul nr. 12 in perioada de cercetare (2002-2004) prunul a fost atacat de 4 agenti fitopatogeni dintre care 2 de natura micotica.

Tabelul nr. 12

Principalii agenti fitopatogeni din cultura de prun.

Cele 2 ciuperci (Monilinia laxa si Polystigma rubrum) au determinat valori mari ale gradelor de atac pe fructe si respectiv frunze ceea ce demonstreaza ca in plantatia de prun de la S.D. Banu Maracine se impune luarea unor masuri specifice pentru prevenirea si combaterea celor 2 patogeni micotici.

In culturile de prun au fost intalnite urmatoarele specii daunatoare: Paduchele cenusiu al prunului (Hyalopterus pruni Geoffr.), Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus Comst), Viespea prunelor (Hoplocampa minuta Christ), Viermele prunelor (Grapholita funebrana Tr.fig.7) si acarieni (Pannonichus ulmi Koch si Bryobria rubrioculus Scheut.), etc., avand frecventa atacului cuprinsa intre 3 si 20% (tabelul 13).

Tabelul nr. 13

Speciile daunatoare intalnite in plantatiile de prun.

Fig. 7 Atac de viermele prunelor (original)

II Stabilirea parametrilor biologici ai daunatorilor si agentilor fitopatogeni

la vita de vie si pomi fructiferi

Pagubele produse de unele boli si daunatori la vita de vie, pomi fructiferi si legume cultivate in Oltenia au impus cercetari ce privesc biologia si ecologia agentilor fitopatogeni si a daunatorilor ce le-au determinat.

Cercetarile efectuate au avut in vedere faptul ca pentru realizarea procesului patologic sunt necesare: o planta gazda receptiva, un agent patogen suficient de virulent si conditii de mediu favorabile. De asemenea atacul daunatorilor animali specifici culturilor horticole este influentat de densitatea numerica a populatiilor daunatoare sub directa influenta a conditiilor de mediu.

2.1. Stabilirea biologiei si ecologiei principalelor specii de agenti fitopatogeni si

daunatori din culturile de vita de vie

In cadrul complexului de boli specifice vitei de vie cultivata in Oltenia, mana, fainarea si putregaiul cenusiu al strugurilor sunt cele ce produc scaderea si chiar calamitarea productiei in anii cu conditii climatice favorabile atacului patogenilor cauzatori.

Rol esential in realizarea procesului patologic si perpetuarea ciupercii Plasmopara viticola ce produce mana la vita de vie il au atat stadiul sexuat cat si stadiul asexuat.

Inmultirea asexuata se realizeaza prin sporangi ce se formeaza pe sporangiofori in care iau nastere numerosi zoospori biflagelati capabili sa realizeze infectiile secundare din timpul perioadei de vegetatie.

Procesul sexual in urma caruia se formeaza oosporii cipercii, are loc spre sfarsitul perioadei de vegetatie in tesutul frunzelor cu pete in mozaic. Oosporii reprezinta organele de rezistenta ale ciupercii in timpul iernii, ei asigurand infectiile primare din primavara anului urmator. Formarea oosporilor este in stransa dependenta cu sensibilitatea soiurilor de vita de vie si conditiile climatice.

Datele climatice din perioada critica pentru vita de vie la atacul ciupercii Plasmopara viticola (aprilie-octombrie) arata o mare variatie a regimului de precipitatii in anii de cercetare (fig.8, 9 si 10).

Din analiza datelor inregistrate in fig.1 se observa ca temperaturile normale se incadreaza intre limitele de dezvoltare ale ciupercii incepand din a doua jumatate a lunii aprilie pana la inceputul lunii octombrie.

Datorita acestor imprejurarii evolutia ciupercii Plasmopara viticola este legata in primul rand de regimul de precipitatii si umiditatatea relativa a aerului (fig.9 si 10).

Fig. 8. Temperatura medie lunara a aerului din perioada de cercetare

Fig.9. Suma precipitatiilor din perioada de cercetare

Fig. 10. Umiditatea relativa a aerului din perioada cercetata

In anii luati in studiu regimul precipitatiilor din vara a fost in general sarac, iar umiditatea atmosferica scazuta, astfel ca, numarul si intensitatea infectiilor de mana a fost de mica importanta (tabelul 14).

Din datele aceluiasi tabel se observa ca durata perioadei de manifestare a petelor de mana, a fost diferit de la un an la altul si in functie de acestea si numarul de tratamente ce s-a impus, in corelatie stransa cu evolutia conditiilor climatice favorabile sau nefavorabile atacului de mana.

Tabelul 14

Evolutia ciupercii Plasmopara viticola in perioada de crestere a vitei de vie

in centrul viticol Banu Maracine

In toamna anului 2002 in Oltenia s-au intrunit conditii favorabile formarii oosporilor (temperaturi de peste 20^oC, precipitatii de peste 100 mm/m² si umiditate relativa a aerului de peste 90%) asigurandu-se astfel rezerva biologica pentru anul urmator.

Desi rezerva biologica pentru anul 2003 a fost asigurata, ca urmare a lipsei de precipiattii din perioada aprilie-iunie nu s-au indeplinit conditii favorabile realizarii infectiilor primare si secundare ceea ce a condus la aplicarea in plantatiile de vita de vie din Oltenia a numai 3 tratamente de siguranta. Efectuarea unui numar mai mare de tratamente in conditiile anului 2003 nefiind justificata.

Fainarea vitei de vie, are un caracter endemic si produce daune in plantatiile de vita de vie din Oltenia pana cand boabele intra in faza de parga. Intensitatea atacului ciupercii Uncinula necator ce produce aceasta boala variaza in functie de conditiile climatice ale anului si de sortimentul cultivat.

Agentul patogen ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in interiorul mugurilor de pe coardele de vita de vie. Miceliul de rezistenta intra in vegetatie primavara odata cu pornirea in vegetatie a vitei de vie. Pe acest miceliu activ se diferentiaza conidiofori cu conidii unicelulare, elipsoidale ce vor realiza infectiile primare. De asemenea in tot cursul perioadei de vegetatie, fungul se raspandeste prin conidii care produc numeroase infectii secundare.

Desi in cursul anului 2002, in Oltenia s-a inregistrat atac de Uncinula necator (urmare a atacului intens din 2001) plantele au intrat in iarna cu o rezerva moderata de miceliu sub solzii mugurilor. In anul 2003 atacul a fost redus, deoarece in iarna 2002-2003 un mare numar de ochi a degerat, odata cu acestia fiind distrus si miceliul ciupercii. Ca urmare fainarea in primavara a fost inregistrata sporadic, ca apoi sa nu se semnaleze atac de fainare in cursul anului 2003, lucru usor de inteles deoarece in acest an in lunile de vara temperaturile au depasit in foarete multe zile 30^oC, temperatura de la care se intrerupe formarea conidiilor.

O alta boala cheie pentru cultura vitei de vie in Oltenia este putregaiul cenusiu al strugurilor ce in toamnele calde si ploioase poate produce pierderi de productie cifrate intre 70-80%.

Ciuperca Botryotinia fuckeliana ce produce aceasta boala ierneaza sub forma de scleroti si miceliu de rezistenta pe lastarii uscati si coardele atacate dar si sub forma de conidii ce sunt rezistente la temperaturi scazute. Conidiile reprezinta principala forma de propagare a ciupercii in tot cursul perioadei de vegetatie, ele germinand in sucul din boabele de struguri cu o concentratie in zahar intre 16-22%.

Conditiile climatice din toamna anului 2003 din Oltenia nu au fost favorabile atacului ciupercii Botryotinia fuckeliana care pentru a produce epidemii are nevoie de o umiditate relativa a aerului ridicata (peste 80%) in timpul coacerii strugurilor (ploi abundente si calde) si temperaturi cuprinse intre 25-29^oC.

In urma cercetarilor intreprinse se poate concluziona ca anul 2003 a fost un an deosebit de favorabil pentru cultura vitei de vie si limitativ pentru agentii patogeni. De asemenea s-a evidentiat importanta aplicarii tartamentelor numai la avertizare pe baza elementelor de biologie a patogenului, a fazei fenologice a vitei de vie si a conditiilor climatice ale anului respectiv. In anul 2003, in plantatiile de vita de vie din Oltenia a fost suficient aplicarea tratamentelor de siguranta impotriva patogenilor cheie, un numar mai mare de tratamente nefiind justificat.

Din cele 5 specii de de daunatori animali frecvent intalniti in plantatiile viticole din centrul Olteniei, trei au prezentat populatiile cele mai numeroase (acarianul rosu comun Tetranychus urticae Koch., acarianul galicol al vitei de vie sau erinoza vitei de vie Eryophies vitis Nal. si molia verde a strugurilor sau eudemisul Lobesia botrana Den et Schiff.).

Acarianul rosu comun Tetranychus urticae Koch. hiberneaza in stadiul de adult (mai ales femela) in crapaturile scoartei butucilor de vie si coardelor, sub frunzele cazute pe sol, etc. La inceputul lunii mai au aparut paianjenii hibernanti care s-au localizat pe diferite plante spontane si apoi au trecut pe frunzele vitei de vie. In timpul atacului femelele formeaza o panza specifica de paienjenis si apoi depun ponta. Incubatia a durat in medie 6-8 zile, larvele neonate ramanand in paienjenisul matern. Dezvoltarea larvara necesita 12-14 zile, iar o generatie 15-20 zile. Tetranychus urticae fiind o specie polivoltina, in conditiile anului 2003 a prezentat 7 generatii.

Acarianul galicol al vitei de vie (erinoza) Eryophies vitis Nal. hiberneaza ca adult in crapaturile scoartei butucilor vitei de vie, sau in frunzele cazute pe sol, iar in primavara, spre sfarsitul lunii aprilie, paianjenii au aparut si s-au localizat pe partea inferioara a frunzelor unde au inceput atacul. La inceputul lunii iunie, femelele au depus primele oua nefecundate din care au eclozat larve partenogenetice femele care s-au dezvoltat in 35 de zile. Inspre toamna, ultima generatie partenogenetica a generat ambele sexe, o forma sexuata sub care forma hiberneaza. In conditiile anului 2003, Eryophies vitis Nal. a prezentat 3 generatii.

In ceea ce priveste Molia (eudemisul) strugurilor Lobesia (Polychrosis) botrana Den et Schiff., din cercetarile bioecologice intreprinse in anul 2003 rezulta ca hiberneaza in stadiul de crisalida in cocon matasos specific, sub scoarta butucilor, rar sub resturi vegetale etc. Primii fluturi au aparut spre sfarsitul lunii aprilie, fiind crepusculari. Dupa o perioada de hranire de 10 -12 zile, a avut loc imperecherea si ponta care s-a facut izolat, mai ales pe bobocii florali si ciorchini si mai rar pe frunze, o femela depunand in medie 60 - 80 oua timp de 20 - 30 zile. Incubatia dureaza 7-12 zile primele larve eclozand la inceputul lunii iunie, iar dezvoltarea stadiala necesita 28 - 30 zile in medie naparlind de 4 ori. Omizile mature isi formeaza coconul crisalidal alb in cuiburile de pe ramificatiile inflorescentelor atacate unde are loc pupoza 7-10 zile si apoi apar moliile generatiei a - II - a, la inceputul lunii iulie, ciclul biologic repetandu-se.

Dinamica zborului (fig.11) a fost inregistrata cu ajutorul capcanelor cu feromoni de tip ATRABOT (fig.12), in conditiile zonei centrale a Olteniei Lobesia botrana este trivoltina G1, de primavara (mai-iunie), G2 de vara (iulie-august) si G3 de toamna (august-aprilie anul urmator).

Fig.11. Dinamica densitatii numerice a adultilor de Lobesia botrana

Fig. 12 Capacana feromonala de tip Atrabot (original)

Stabilirea biologiei si ecologiei principalelor specii de agenti fitopatogeni

si daunatori din culturile de pomi fructiferi.

Cultura marului in centrul Olteniei este atacata cu cea mai mare frecventa si intensitate de urmatorii agenti fitopatogeni: Podosphaera lucotricha, Venturia inaequalis si Monilinia fructigena.

Fainarea marului produsa de fungul Podosphaera leucotricha a fost semnalata in anul 2003, de la dezmugurire pana in toamna, intensitatea maxima manifestandu-se din aprilie pana in iunie. Ciuperca a iernat sub forma de miceliu de rezistenta in mugurii vegetativi si in mugurii florali care in primavara au dat lastari respectiv flori infectate, ce au constituit primele focare de infectie. Conidiile ce s-au dezvoltat pe suprafata organelor atacate au asigurat infectiile primare din timpul infloritului fiind urmate de numeroase ifectii secundare in cursul aceleiasi perioade de vegetatie.

In conditiile climatice ale anului 2003 in culturile de mar din centrul Olteniei a fost necesara aplicarea a 8 tratamente pentru combaterea fainarii efectuate la avertizare. In perioada mai-iunie tratamentele s-au aplicat la interval de 7-10 zile, iar in iulie-august la 15-20 zile.

Patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul ramurilor de mar este boala ce slabeste foarte mult pomii si-i face sa rodeasca din ce in ce mai putin.

Boala este produsa de ciuperca Venturia inaequalis in al carei ciclu evolutiv se disting: o faza parazitara asexuata si alta saprofita sexuata.

Iernarea ciupercii are loc in frunzele cazute sub forma de peritecii, precum si sub forma de miceliu de rezistenta in solzii mugurilor sau sub forma de miceliu stromatic in scoarta.

Rezerva biologica prezinta o deosebita importanta in dinamica ciupercii. Estimarea acesteia s-a facut in cursul lunii martie, prin determinarea frecventei frunzelor cu peritecii si a desimii acestora.

Rezerva biologica a parazitului a fost conditionata de perioada de timp din anul anterior, cand s-a realizat o frecventa si o intensitate mai mare de atac.

Am constatat ca in cazul cand se produc infectii secundare puternice in cursul lunilor mai si iunie, frunzisul cazut putrezeste inlaturandu-se astfel formarea unui numar mare de peritecii. In cazul in care conditiile climatice favorizeaza infectiile puternice spre sfarsitul verii, sau toamna, se determina o intarziere a procesului de maturare a periteciilor, pe cand cele mai blande determina o grabire a maturarii acestora.

Rezerva biologica se afla astfel in corelatie directa cu cantitatea de frunze existenta in livada in timpul repausului vegetativ. Ca urmare va exista o rezerva biologica mai mare in plantatiile intensive, in care nu s-au efectuat toamna sau primavara lucrari de incorporare in sol a frunzisului.

Numarul si intensitatea infectiilor primare este influentat si de precipitatiile si temperatura din perioada de proiectare a ascosporilor. In general exista o corelatie pozitiva intre rezerva biologica si intensitatea infectiilor primare cand factorii climatici sunt favorabili inmultirii ciupercii, inregistrandu-se infectii slabe in anii cu precipitatii reduse in aceasta perioada si infectii de intensitate mijlocie si puternica in anii cu primaveri ploioase.

Infectiile primare declanseaza procesul de parazitare. Intensitatea lor se coreleaza direct cu gradul de atac, inregistrat o data cu prima manifestare a bolii pe frunze.

Influenta precipitatiilor asupra dinamicii ciupercii este prezentata in tabelul nr.15

Tabel nr.15

Regimul precipitatiilor si infectiile produse de ciuperca Venturia inaequalis in perioada

2002-2003 in Statiunea Didactica Banu Maracine

Infectiile primare se realizeaza si prin intermediul conidiilor ce s-au format in primavara pe miceliul de rezistenta devenit activ. Propagarea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie si producerea infectiilor secundare se realizeaza prin conidii.

In toamna anului 2003 in plantatiile de mar din centrul Olteniei o alta boala semnalata a fost putregaiul brun, putregaiul negru si mumifierea fructelor produsa de patogenul Monilinia fructigena.

Boala a fost semnalata si in toamna anului 2002 astfel ciuperca a iernat sub forma de strome miceliene in fructele si scoarta ramurilor atacate. Conditiile din primavara anului 2003 fiind favorabile, miceliul a intrat in vegetatie si a dezvoltat sporodochii pe care s-au format conidiofori cu conidii ce au produs infectiile primare. Infectiile secundare din timpul perioadei de vegetatie au fost asigurate de conidiile diseminate de vant, apa de ploaie si insecte. Ca urmare a celor 7 tratamente aplicate pentru combaterea patarii cafenii a frunzelor si fructelor si rapanului ramurilor de mar care se pare ca au eficacitate si in combaterea moniliozei semintoaselor gradul mediu de atac al acestei boli a avut valoarea de numai 2,7%.

In livezile de mar din zona centrala a Olteniei a fost inregistrat un numar ridicat de specii daunatoare, fapt ce ne-a determinat ca la principalele specii sa efectuam o serie de observatii si determinari cu privire la stabilirea biolgiei si ecologiei daunatorilor precum si stabilirea momentului optim de aplicare a tratamentelor fitosanitare, in vederea stabilirii eficacitatii unor produse fitofarmaceutice utilizate in combaterea lor.

Paduchele verde de frunze al marului - Aphis pomi de Geer este o specie monoica nemigratoare, ce hiberneaza in stadiul de ou durabil in crapaturile scoartei pomilor, la baza mugurilor etc. In primavara au aparut larvele generatiei de fundatrix (generatoarea coloniei) care s-au localizt pe partea inferioara a frunzelor unde ajung mature dupa 10-15 zile si incep sa genereze 40-50 larve ce constituie prima generatie de virginogene aptere care contina sa reproduca specia asexuat prin partenogeneza vivipara. In perioada de vegetatie, pot evolua 8 - 12 generatii partenogenetice aptere si aripate. Virginogenele aripate au rol mai ales de a raspandi specia. La inceputul lunii septembrie ultima generatie are indivizi aripati (forma sexupares) cu rolul de a da nastere la forma sexuata a carei indivizi se imperecheaza si apoi femelele depun cate un ou durabil pe ramurile subtiri ale plantelor, ciclul biologic repetandu-se.

Viermele merelor - Cydia (Laspeyresia, Carpocapsa) pomonella L., hiberneaza ca larva matura intr-un cocon crisalidal matasos localizat in crapaturile scoartei pomilor, de la baza trunchiului in special, sau la suprafata solului, sub litiera etc. In primavara zborul primelor molii a inceput in luna mai si s-a esalonat toata vara ele fiind crepuscular - nocturne. In conditiile bazinului pomicol Banu Maracine viermele merelor dezvolta 3 generatii pe an (fig.13)

Fig.13 Dinamica densitatii numerice a adultilor de Cydia pomonella

Aparitia adultilor s-a urmarit in custile de avertizare din camp si laborator, iar in mod natural fluturii au fost capturati cu capcane cu feromoni sexuali de tip ATRAPOM (fig.14), longevitatea lor este de 15-20 zile si chiar 32-36 zile. La 3-4 zile de la aparitie are loc copularea, in crepuscul, iar apoi femelele depun ouale izolat de obicei, pe partea inferioara a frunzelor din apropierea fructelor, apoi pe lastari si fructe. Ponta se esaloneaza 9-13 zile (maxim 27) si este variabila, de la 40-80 oua la 150 oua, de obicei si maxim 345 bucati. Incubatia dureaza 5-23 zile, in medie 10-15 zile si larvele neonate se deplaseaza de la locul ecloziunii la fructul apropiat pe care il ataca, perforandu-l mai ales prin zona caliciului (40-60%). Dezvoltarea larvara are loc de obicei intr-un singur fruct, dar omida poate parasi primul fruct si ataca altul, parasirea facandu-se noaptaea, spre sfarsitul lunii iunie. Stadiul larvar dureaza 23-32 zile (luna iunie) cand larvele trec prin 4 naparliri isi construiesc coconul crisalidal in care se tarnsforma 6-12 zile in pupa (1-15 iulie) si apoi apar fluturii G2 care zboara pana in octombrie, ciclul evolutiv repetandu-se.

Cu ajutorul capcanelor cu feromoni in plantatiile de mar a fost semnalata prezenta a trei specii de molii minatoare: Phyllonorycter blancardella F., Leucoptera scitella Zell., Stigmella malella Stt.

Ponderea cea mai mare o are specia Phyllonorycter blancardella cu un numar de 4500 indivizi/capcana, in maximul de zbor, urmata de Leucoptera scitella.

Dinamica populatiei a fost supravegheata cu ajutorul capcanelor cu feromoni de tip : ATRABLANC pentru Phyllonorycter blancardella, ATRASCIT pentru Leucoptera scitella si ATRAMAL pentru Stigmella malella.

Fig. 14 Capcana feromonala de tip Atrapom (original)

La Phyllonorycter blancardella F. aparitia primei generatii incepe adesea in fenofaza dezmuguriri marului, zborul principal al flururilor nu se manifesta decat in momentul deplinei infloriri si se incheie catre mijlocul lunii mai, iar generatia a doua apare in iunie-iulie .

In conditiile bazinului pomicol Banu Maracine molia dezvolta 3 generatii pe an iar in ultimii ani chiar 4. Adultii pot fi prezenti in livada din aprilie pana la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lunii octobrie.

Maxime de zbor s-au inregistrat in ultima decada a lunii mai in cazul primei generatii, in a doua jumatate a lunii iulie pentru generatia a doua si in ultima decada a lunii august pentru generatia a -III-a.

Dupa aparitia fluturilor din generatia hibernanta, la inceputul deplinei infloriri, ponta urmeaza foarte repede, din 15-21 aprilie, avand loc in totalitate pe partea inferioara a limbului, cel mai adesea in partea centrala a frunzei. Oul este depus izolat intre perii cuticulari, fiind greu de observat. Incubatia dureaza 14-20 zile.

In zona pomicola Banu Maracine, prima generatie de larve a aparut intre 6 mai - 3 iunie, a II-a generatie intre 20 iunie si 18 iulie, iar a III-a generatie intre 3-30 august.

Durata dezvoltarii stadiului de pupa a fost in medie de 13,5 zile la G1, 9,8 zile la G2, iar la G3 care este generatia hibernanta (din care rezulta adultii generatiei hibernante in anul urmator) a fost de 236 zile.

In urma observatiilor efectuate de noi in zona centrala a Olteniei, a rezultat ca larvele de Leucoptera scitella Zell au aparut in intervalul 8-11 iunie pentru generatia I, 21-25 iulie la generatia a II-a si 17-29 august la generatia a III-a.

Durata dezvoltarii larvare a fost in medie de 20 zile la generatia I, 13-18 la generatia a II-a si 15-19 zile la generatia a III-a.

Primele crisalide au aparut in perioada 26-29 iunie la generatia I, 2-7 august la generatia a II-a, iar la generatia a III-a primele pupe au aparut la sfarsitul lunii august si s-au esalonat pana in prima decada a lunii octombrie.

Durata stadiului de crisalida la generatia I a fost de 12-14 zile, la generatia a II-a a scazut la 7-8 zile, iar la generatia a III-a a fost in medie de 240 de zile deoarece aceasta reprezinta stadiului hibernant, din aceasta rezultand adultii generatiei hibernante in anul urmator.

Cei mai periculosi daunatori ai prunului care au prezentat populatii mai numeroase au fost: paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus Comst.), paduchele cenusiu al prunului (Hyalopterus pruni F.) si viermele prunelor (Grapholitha funebrana Tr.).

Paduchele cenusiu al prunului - Hyalopterus pruni Fabr. specie migratoare holociclica, ciclul biologic evoluand, pe doua grupe de plante gazda: -gazda principala, lemnoasa (prunul si alte specii ale genului Prunus) si gazde secundare, ierboase (graminee din genurile Phragmites, Festuca, etc.) prezentand 8 generatii, dintre care una sexuata si restul generatii partenogenetice aptere si aripate pe cele doua grupe de plante gazda.

Din cercetarile efectuate rezulta ca specia Paduchele din San Jose - Quadraspidiotus perniciosus Comstock. prezinta 3 generatii pe an cu urmatoarea structura: G1 (de vara) mai-iulie, G2 (de toamna) iulie-octombrie si G3 (de primavara) octombrie-mai.

Generatia de vara (G1) se esaloneaza in perioada 20 mai-15 iulie, cand femelele adulte copulate, nasc printr-o forma de viviparitate falsa 75-240 larve timp de 40-45 zile (etapa maxima 20 mai-10 iunie). Larvele neonate migreaza pe scoarta ramurilor, pe frunze si frcte unde se fixeaza si incep sa atace. Pe masura ce cresc, larvele isi formeaza carapacea in 18-20 zile; ele naparlesc prima oaraa dupa 20-28 zile de hranire, devenind larve secundare, avand carapacea mai densa si dupa inca19-21 zile devin mature si are loc diferentierea sexelor. Masculii traiesc numai cateva zile, ei nu se hranesc si dupa copulare dispar, iar femelele gestante incep sa depuna larve vii (20 iulie-10 august) ce vor constitui generatia II, de toamna, prima generatie dezvoltandu-se in 65-70 zile.

Generatia de toamna (G2) se esaloneaza pe perioada 25 iulie-25 septembrie. Depunerea larvelor se face 45-55 zile si apoi larvele se fixeaza pe fructe si ramuri si mai putin pe frunze. Prima naparlire are loc dupa 21-23 zile de hranire si larvele secundare mai ataca 22-24 zile, apoi se face diferentierea sexelor, imperecherea, masculii mor, iar femelele incep sa genereze larve ce vor forma generatia III de primavara. Generatia a III a se esaloneaza pe 220-235 zile (octombrie-sfarsitul lunii mai), fiind formata din larvele depuse de femele timp de 55-60 zile, larve noi ce migreaza pe ramuri si tulpina, unde se fixeaza si incep sa se hraneasca. Hibernarea se face in general ca larve primare sub scutul propriu, dar o parte (15-40%) pier in timpul iernii.

Cercetarile efectuate in zona centrala a Olteniei, privind viermele prunelor Grapholitha funebrana Tr.au scos in evidenta faptul ca daunatorul hiberneaza in stadiul de omida matura intr-un cocon matasos situat in crapaturile scoartei pomilor sau sub litiera. In primavara are los crisalidarea timp de 10-15 zile si primii fluturi apar la mijlocul lunii mai, ei fiind crepusculari si zboara 30-50 zile.

Dupa 3-5 zile se copuleaza si apoi femelele incep sa depuna ouale mai ales pe partea inferioara a frunzelor timp de 10-16 zile.

Aparitia adultilor s-a urmarit in custile de avertizare din camp si laborator, iar in mod natural fluturii au fost capturati cu capcane cu feromoni sexuali de tip ATRAFUN (fig. 15,16).

Fig.15 Dinamica densitatii numerice a adultilor de Grapholitha funebrana

Fig. 16 Capcana fermonala de tip Atrafun (original)

Longevitatea fluturilor are o durata de 5-20 zile. Incubatia tine 9-18 zile si larvele neonate incep sa roada galerii in fructe, stadiul necesitand 28-34 zile si mature parasesc fructul atacat si se ascund sub scoarta, in sol sau litiera unde crisalizeaza 8-12 zile. Fluturii generatiei a II a apar la inceputul lunii iulie si zboara 25-35 zile. Generatia I se dezvolta in 52-60 zile, aparitia adultilor fiind esalonata. Fluturii G2, dupa imperechere, depun ouale pe fructe timp de 20-35 zile si dupa 5-8 zile eclozeaza primele omizi ce ajung mature dupa 22-25 zile, spre sfarsitul lunii august, iar apoi se retrag pentru diapauza hiemala.

Grapholitha funebrana in conditiile studiate a prezentat doua generatii anuale.

3. Ecologizare productiilor prin eliminarea unor surse de poluare

Pentru evitarea fenomenelor negative, legate de introducerea masiva a chimiei, intr-un mediu in care domnesc legile biologice, mijloacele moderne de protectie vizeaza introducerea sistemului de combatere integrata. Acest sistem include folosirea tuturor factorilor naturali si a metodelor chimice, biologice, agrofitotehnice, fizice pentru reducerea populatiilor de patogeni si daunatori sub pragul economic de daunare.

Combaterea chimica a bolilor si daunatorilor se realizeaza prin folosirea pesticidelor. Acestea se folosesc in conditiile in care:

- produsele utilizate si metodele de aplicare au eficacitate si se incadreaza in cerintele ecologice;

- au spectru larg de actiune in doze mici;

- se descompun rapid in sol, nu percoleaza in apa freatica si nu polueaza aerul;

- nu sunt periculoase pentru biologia solului;

- au toleranta pentru speciile horticole si nu asigura conditii de aparitie a unor rase rezistente de patogeni sau daunatori fata de produsele fitofarmaceutice folosite.

Combaterea biologica se defineste ca utilizarea organismelor vii sau produselor lor pentru a preveni sau reduce pierderile ori daunele cauzate de organismele daunatoare.

Combaterea biologica include:

- protectia preventiva (alegerea soiurilor rezistente sau tolerante, sporirea rezistentei plantelor);

- mijloace de combatere prin folosirea biopesticidelor si a tehnicilor biologice.

Strategiile de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor in ecosistemele din centrul Olteniei le-am realizat prin asocierea tratamentelor chimice cu:

1. alegerea pentru plantare a soiurilor cu rezuistenta sau toleranta la actiunea patogeni si a daunatorilor;

2. prognoza si avertizarea pe baza pragurilor economice de daunare (PED);

3. identificarea corecta a bolilor si daunatorilor,

4.eliminarea surselor de infectie prin lucrarile agrofitotehnice (sol-planta);

5.nutritia convenienta unei valori care sa asigure echilibrul intre crestere si fructificare;

6. asigurarea unei stari optime fiziologia-biochimice a plantelor;

7. alternarea si complexarea pesticidelor;

8. reducerea numarului de tratamente, doze si sporirea eficacitatii produselor folosite prin utilizarea de aparatura moderna.

Pe baza datelor obtinute in urma experientelor si observatiilor proprii a membrilor echipei de cercetare, s-au elaborat strategii de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor din culturile de: bulboase, tomate, vita de vie, prun, mar.

3.1. Elaborarea unei strategii de combatere integrata a patogenilor micotici

si a daunatorilor din culturile de bulboase.

In conditii de camp pentru protectia rationala a culturilor de ceapa, praz si usturoi se recoamanda pe langa tratamentele chimice impotriva bolilor si daunatorilor si o serie de masuri culturale cu rol preventiv (tabelul 16, 17, 18):

- legumele bulboase vor reveni pe acelasi teren sau dupa radacinoase numai dupa 4-5 ani;

- fertilizarea cu doze moderate de azot in asociatie cu fosfor in vederea maririi rezistentei la boli si fortificarii plantelor in vederea cresterii tolerantei la atacul daunatorilor;

- utilizarea de bulbi si samanta sanatoasa, avandu-se in vedere cresterii tolerantei la atacul daunatorilor;

- cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante la diferiti agenti fitopatogeni si daunatori: ceapa (Copra, Spirit, Ariana, Rosie de Arad, Gloria, Aroma); usturoi (Favorit, Luris, Record) si praz (Lincoln, Jolant);

- mentinerea culturilor curate, buruienilor servind drept plante gazde intermediare pentru agenti patogeni si daunatori.

Tabelul 16

Schema orientativa de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor

din cultura de ceapa

Tabelul 17

Schema orientativa de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor

din cultura de praz

Tabelul 18

Schema orientativa de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor

din cultura de usturoi

3.2. Elaborarea unei strategii de combatere integrate a patogenilor micotici

si a daunatorilor din culturile de tomate.

Reducerea pierderilor de productie, datorate agentilor patogeni si daunatorilor la culturile de tomate este conditionata de aplicarea unui complex de masuri de prevenire si combatere a atacurilor.

- tomatele sa revina pe acelasi teren sau dupa solanacee, bostanoase numai dupa 4 ani;

- cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti sau toleranti la atacul patogenilor micotici si a daunatorilor;

- fertilizarea rationala cu principalele elemente nutritive, fiind cunoscut ca fertlizarea cu potasiu confera rezistenta la atacul agentilor fitopatogeni;

- mentinerea culturilor curate de buruieni;

- irigarea prin aspersiune sa se faca numai ziua ca la lasarea noptii aparatul foliar sa fie zvantat;

- indepartarea periodica din cultura a plantelor puternic atacate de agentii patogeni si daunatori;

- tratamentele chimice se vor aplica ori de cate ori este necesar, alegand fungicide si insecticide specifice (Tabelul 19).

Tabelul nr.19

Schema orientativa de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor

din cultura de tomate

3.3. Elaborarea unei strategii de combatere integrata a patogenilor micotici

si a daunatorilor din cultura de vita de vie

In complexele biocenotice din cadrul ecosistemelor viticole din Romania fauna si flora daunatoare este relativ variata si numeroasa ceea ce a impus aplicarea intensa a metodei chimice de combatere a bolilor si daunatorilor.

Aspectele negative ale aplicarii indelungate a tratamentelor chimice au condus la elaborarea si promovarea strategiei fitosanitare integrate, ca modalitate actuala de inlaturare a pagubelor produse de boli si daunatori.

Aceasta strategie s-a realizat prin:

- inventarierea si urmarirea evolutiei organismelor daunatoare pentru a se cunoaste rezerva biologica pentru anul urmator;

- cunoasterea sortimentului din zona si studiul comportarii a 11 soiuri caracteristice la atacul principalilor agenti patogeni si daunatori in vederea aplicarii unor tratamente diferentiate;

- cunoasterea parametrilor de dezvoltare a agentilor patogeni si a daunatorilor ce au fost corelati cu evolutia conditiilor climatice si fenologia plantei in vederea stabilirii momentului optim de interventie;

- utilizarea unor produse cu actiune mixta, cat mai putin toxice, in dozele cele mai corespunzatoare precum si complexarea pestcidelor, in vedrea reducerii numarului de tratamente (Tabelul 20);

- promovarea unor produse si metode biologice in prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor, diminuandu-se efectele negative ale chimioterapiei.

Tabelul 20

Schema orientativa de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor

din cultura de vita de vie

3.4. Elaborarea unei strategii de combatere integrata a patogenilor micotici

si a daunatorilor din cultura de mar.

Marul este specia pomicola atacata de un numar mare de agenti fitopatogeni, insecte daunatoare si mamifere rozatoare deosebit de periculoase care pot conduce la diminuarea substantiala a productiei, uneori chiar la compromiterea acesteia daca nu se aplica masuri de prevenire si combatere corespunzatoare.

Protectia livezilor se realizeaza prin toate masurile cuprinse in lupta integrata, incepand cu cele agrofitotehnice care se completeaza cu cele chimice conform schemei orientative de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor (tabelul nr.21).

Tabelul nr.21

Schema orientativa de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor

din cultura de mar

III. 5 Elaborarea unei strategii de combatere integrata a patogenilor micotici

si a daunatorilor din cultura de prun

Reducerea pierderilor de productie, datorate patogenilor micotici si daunatorilor din cultura prunului, este conditionata de aplicarea unui complex de masuri de prevenire si combatere a atacurilor:

- plantatiile sa se infiinteze pe terenuri ferite de curenti reci in timpul iernii;

- infiintarea noilor plantatii cu soiuri rezistente;

- toamna sa se execute aratura adanca pentru a ingropa frunzele atacate de Polystigma rubrum si fructele atacate de Monilinia laxa;

- lastarii si ramurile atacate vor fi taiate si se vor strange fructele mumifiate dupa care se ard;

- fertlizarea sa se faca in complex;

- executarea corecta a taierilor de fructificare pentru a asigura vigoare si rezistenta pomilor la atacul patogenilor;

- tratamentele chimice se vor executa in repaus vegetativ si in vegetatie, la avertizare conform schemei orientative de combatere integrata.

Tabelul nr. 22

Schema orientativa de combatere integrata a patogenilor micotici si a daunatorilor din cultura de prun