Apelul-reglementare si notiune

Apelul-reglementare si notiune

"Regulile fundamentale ale apelului au fost puse probabil de catre August prin legea Iulia judiciara care fu completata ulterior cu alte legi si sub regimul acestor legi, hotararile judecatoresti fie definitive sau numai interlocutorii puteau fi atacate cu apel." Romanii au observat ca exista posibilitatea, ca in apel, o hotarare sa fie reformata intr-un sens rau, dar practica judiciara a demonstrat contrariul.Astfel ca, apelul a trecut de la romani in dreptul canonic si in regimul juridic al tarilor de drept scris .

Perioada medievala a tarii noastre nu a cunoscut un sistem de drept scris.Cu toate acestea, apelul a fost recunoscut inca de la constituirea statelor.In acea perioada, apelul era considerat ca fiind modalitatea prin care se putea verifica corectitudinea hotararilor date de diverse organe de jurisdictie.Suzeranitatea domnitorilor din acele timpuri se reflecta prin apel, ca expresie jurisdictionala a acesteia.Astfel ca, inceputul secolului al XIV - lea, hotararile date de dregatorii domnesti in numele lor sau un numele domnului puteau fi atacate de cei nemultumiti, prin apel la domnitor. Abia in secolul al XVII -lea, judecata domnului in marele divan reprezenta institutia suprema de apel.Daca domnitorul constata ca hotararea apelata era gresita, in acelasi act de justitie, el schimba hotararea cu una proprie si pedepsea " cu grea osanda " pe acela care a dat hotararea nedreapta " impins fie de plocoanele impricinatilor, fie de o pornire de partinire, fie chiar si pentru ca nu stia legile".

Mai tarziu, in secolul al XIV -lea, in Transilvania, hotararile date de seniorul unui domeniu, puteau fi apelate mai intai la scaunul de judecata al comitatului, apoi la scaunele de judecata ale voievodului sau vicevoievodului si - in ultima instanta - la Curtea Regala.O data cu aparitia Tablei princiare, Curtea Regala a preluat atributiile respective ale regelui si a devenit ultima instanta de apel.

Abia spre sfarsitul secolului al XVIII -lea , Divanurile din Iasi si Bucuresti au fost structurate pe departamente, unele dintre ele avand chiar atributii jurisdictionale.

Impactul cel mai puternic asupra puterii legislative in stat, l-a avut intocmirea Regulamentelor Organice.Cele mai importante elemente de progres le-au adus aceste Regulamente, si anume : consacrarea legislativa a separatiei puterilor in stat, organizarea pe baze moderne a sistemului judecatoresc ( inclusiv instituirea unor " divanuri apelative " ) si recunoasterea autoritatii de lucru judecat.Acest din urma aspect a oferit o serie de garantii suplimentare celor din domeniu in sensul realizarii drepturilor lor.

Prima reglementare moderna a apelului este cuprinsa in Codul de procedura civila adoptat in 1865, iar de atunci si pana in prezent, in consonanta si cu principiile politice ale puterii legiuitoare, s-au incercat multiple perfectionari ale legislatiei.

Analizand oricat de superficial dispozitiile articolelor 282-298 din Codul procesual civil referitoare la apel, se va constata ca acesta poate fi caracterizat ca o cale de atac comuna, ordinara, de reformare, devolutiva si suspensiva de executare, singura expresie actuala a dublului grad de jurisdictie ( intr-un sistem de drept procesual civil care cunoaste doua grade de jurisdictie ).

Codul roman de procedura civila nu contine o definitie a apelului, iar doctrina s-a raportat la trasaturile sale ori la literatura juridica franceza pentru a-l defini.Astfel ca pot fi privite ca si definitii urmatoarele afirmatii:

Apelul este calea de atac comuna, ordinara, de reformare, devolutiva si suspensiva de executare, prin care partea nemultumita de hotararea primei instante sau, dupa caz, procurorul, solicita instantei ierarhic superioare desfiintarea sau modificarea hotararii atacate.[5]

" Apelul este o cale de atac ordinara, comuna, de reformare, devolutiva si suspensiva de executare prin care partea sau Ministerul Public, care justifica un interes, considerand ca hotararea pronuntata este nelegala si/sau netemeinica, investeste si obliga instanta de control judiciar, ierarhic superioara aceleia care a pronuntat hotararea, sa se pronunte asupra motivelor de nelegalitate si/sau netemeinicie, urmand ca, in conditiile legii , sa procedeze la rejudecarea pricinii."Autorul acestei definitii[6] a incercat sa cuprinda intr-o singura exprimare toate trasaturile apelului ca si cale de atac, instanta competenta sa judece si obligatia esentiala a instantei de apel, respectiv rejudecarea pricinii.

" Apelul este mijlocul procesual prin care partea nemultumita de hotararea primei instante sau procurorul solicita instantei ierarhic superioare, in conditiile prevazute de lege, reformarea hotararii atacate."

Totusi, apelul poate fii mai bine definit intr-o alta maniera, prin evidentierea trasaturilor care il individualizeaza in categoria cailor de atac.

Apelul este singura cale de atac deopotriva ordinara, devolutiva si suspensiva de executare, care confera instantei ierarhic superioare investite cu solutionarea sa - pe langa atributul verificarii legalitatii si temeiniciei hotararii atacate - si toate atributele de judecata ale primei instante.

Definitia reflecta ceea ce este esential pentru calea de atac a apelului, respectiv posibilitatea instantei de apel de a se substitui primei instante inclusive atunci cand aceasta a respins actiunea sau a anulat cererea de chemare in judecata fara a cerceta fondul (prescriptie,lipsa timbrarii,etc. ).

Iata ca , totusi proiectul noului Cod de procedura civila aduce noutati in ceea ce priveste apelul.Astfel ca, apelul[8] va ramane singura cale de atac ordinara cu caracter devolutiv, avand ca obiect, de regula, controlul judecatii asupra fondului cauzei. Se propune reglementarea unor aspecte noi, precum marirea duratei termenului de apel, ca regula generala, de la 15 la 30 de zile pentru a permite redactarea in bune conditii a cererii de exercitare a apelului -, consacrarea posibilitatii regularizarii cererii de apel, obligativitatea intampinarii, indatorirea apelantului de a raspunde la intampinare.

Se propune instituirea unei distinctii clare intre apelul principal, apelul incident si apelul provocat - inlaturandu-se notiunea inadecvata de 'aderare la apel' -, stabilindu-se, inca de la primul termen, cadrul procesual in care va avea loc judecata in apel.