Definitia si natura juridica a contractului electronic

Definitia si natura juridica a contractului electronic

88. Notiune. Contractul se defineste, asa cum am aratat anterior, ca un act juridic format prin acordul a doua sau mai multor parti in vederea executarii uneia sau mai multor obligatii.

Din punct de vedere al definitiei, contractul electronic nu pare sa difere de omologul sau clasic. Suntem in prezenta unui act juridic si, chiar daca este concluzionat in mediu electronic, structura contractului, in ceea ce priveste partile si principalele obligatii, nu sufera modificari.

Contract intre absenti. Contractele electronice cumu­leaza doua caracteristici: cererea si oferta se intalnesc si acor­dul se efectueaza. Se poate spune ca este vorba despre un contract intre absenti.

Dezvoltari. Una din particularitatile comertului electro­nic rezida din faptul ca reteaua Internet poate fi calificata ca o resursa deschisa in masura in care nu poseda un proprietar in sensul strict al termenului. Acolo unde exista un proprietar se poate stabili un contract cadru ce fixeaza toate conditiile juridice la care sunt supusi utilizatorii (formarea si acceptarea contrac­tului, moduri de plata, sisteme de proba etc). Ori, intr-o retea deschisa acest lucru este mult ingreunat.

Datorita faptului ca in comertul electronic nu exista fron­tiere se pune problema prezentei partilor contractante, a com­petentei jurisdictionale si a legilor aplicabile. Ce valoare juridi­ca se poate acorda schimbului electronic de documente intre cocontractanti?

Fiind vorba despre contracte intre absenti, este necesar sa se asigure identificarea si autentificarea contractantului ca si in­tegritatea mesajului; aceste formalitati sunt esentiale pentru a permite aducerea probei incheierii contractului. Cunoasterea identitatii partenerilor este un element de­terminant al raporturilor contractuale pe care utilizatorul doreste sa le foloseasca. Identificarea partilor este importanta pentru dreptul contractelor in masura in care un contract nu se poate forma daca una din partile contractante este necunoscuta.

Negocierea si tranzactia comerciala in Internet nu sunt re­glementate printr-o lege de origine contractuala comuna tuturor utilizatorilor din lume. Aceasta situatie ridica intrebari relative la notiunea de contract, in general, si, in particular, referitoare la faza prealabila formarii contractului, la cea a formarii, la execu­tarea si la continutul posibil al contractului.

91. Specific. Una din particularitatile Internetului rezida din faptul ca utilizatorul nu stie intotdeauna cu ce tara comunica, spre deosebire de alte mijloace de comunicare (de exemplu, atunci cand utilizeaza telefonul sau fax-ul, formarea numarului este precedata de indicativul tarii cu care comunica). in Internet, utilizatorul cunoaste tara numai daca se conecteaza la site-uri ce au adrese cu terminatii nationale (de exemplu, ro, fr, it). in schimb, pentru site-urile cu adrese generale (corn) este greu de precizat locul in care acestea se afla.

Formare. Formarea contractelor electronice este mar­cata si de faptul ca Internet-ul suprima etapele de intermediere si permite un raport direct intre furnizor si consumator.

Contractul electronic este caracterizat prin depersonalizarea, dematerializarea si delocalizarea schimburilor prin Internet.