Daphne
mezereum (Fam Thymelaeaceae)
Arbust
indigen, manofanerofit, lemnos, toxic, medicinal, melifer, frecvent intalnit in
regiunile montane, din
fagete pana la raristi subalpine de molid, sporadic, mai sus in jnepenisuri,
rar la altitudini mai mici, dealuri sau campie, in raristi, luminisuri, margini
de padure, tufarisuri si buruienisuri; se mai numeste afin salbatic,
cerlepiciu, chiperul lupului, cleita, clipsiu, cireasa lupului, dafin, dafin
mic, lemn cainesc, liliac de padure, liliac salbatic, masalari, malin salbatic,
piperul lupului, popionic, salba moale, salcuta, teiul lupului, tilichin,
tapchin, tolul lupului; Raspandit in Europa si Asia.
Istoric:
arbustul vegeteaza pe mjeleagurile noastre din timpuri foarte vechi. Daphne este numele intalnit la Dioscoride. El a fost folosit de mosii si
stramosii nostrii in diferite tratamente medicinale empirice. Pe alocuri, o
tinctura care se dadea contra viermilor intestinali. Samanta pisata se lua
contra tusei pentru a usura expectoratia ( D.
Bartolomeu, St. Bartolomeu, 1906). Decoctul scoartei se tinea caldut in gura
contra durerilor de dinti (C. Laugier, 1925) se mai folosea la noi contra
reumatismului (G. Ilies, G. Racz, 1960). Decoctul platei a fost folosit de
medicina veterinara pentru deparazitarea animalelor care aveau paduchi (A.
Gorovei, M. Lupescu, 1915). (Enciclopedia plantelor ; plante din flora
Romaniei ; Constantin Parvu Editura tehnica vol IV, pag 723).
.com
