Virusul B al crizantemelor - Chrysanthemum
virus B, CVB, Carlavirus. Sinonime:
Chrysanthemum virus Q, Chrysanthemum dwarf mottle virus, Chrysanthemum vein
mottle virus (Oertel, 1973,
Nachrichtenbl. Pflanzenschutzd. DDR
27 (3), 61), Chrysanthemum mild mosaic virus, Chrysanthemum necrotic mottle
virus, Gynura latent virus. Se cunosc tulpina Chrysanthemum
vein mottle si alte trei tulpini care difera prin reactiile
produse pe Petunia hybrida (Hollings, 1957, Ann. appl. Biol. 45,
589). A fost
raportat prima data la Crysanthemum
morifolium, in Olanda (Noordam,
1952, Tijdsch. Pl. Ziekt. 58, 121) in prezent
fiind raspandit peste tot unde se cultiva crizanteme. La unele
soiuri de crizanteme, virusul produce o marmorare slaba a frunzelor sau
clarifierea nervurilor, iar la altele afecteaza calitatea florilor. Un numar mic de soiuri reactioneaza prin
aparitia de dungi necrotice in lungul petalelor, iar cele mai multe
pot fi total infectate fara a manifesta simptome externe.
Chrysanthemum vein mottle virus produce o patare clorotica
evidenta asociata cu nervurile la soiurile sensibile, infectii
latente la cele tolerenate, iar la soiul Misletoe marmorare severa uneori
insotita de distorsiuni si piticire in timp ce
infectiile cu virusul B raman latente.
Plantele de Gynura aurantiaca infectate natural nu
manifesta simptome externe. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Aster amellus, Chrysanthemum carinatum, C.
morifolium, Gynura aurantiaca, Nicotiana affinis, N. clevelandii, N. glutinosa,
N. rustica, Passiflora coerulea, Petunia hybrida, Senecio cruentus, Tagetes
erecta, Taraxacum officinale, Tetragonia expansa si Vicia faba,
iar nesusceptibile sunt Ageratum conyzoides, Alonsa warscewiczii,
Amaranthus caudatus, Anchusa azurea, Anthirrhinum majus, Apium graveolens,
Aquilegia coerulea, Beta vulgaris, Brassica campestris ssp. pekinensis, B. campestris ssp. rapa, B. oleracea ssp. botrytis, B. oleracea ssp. capitata, B. oleracea ssp. italica, Calendula crysantha, Callistephus chinensis, Calystegia
sepium, Capsicum annuum, Celosia argentea, Cheiranthus cheiri, Chenopodium
album, C. amaranticolor, Convolvulus tricolor, Cucumis sativus, Cucurbita pepo,
Dahlia pinnata, Datura stramonium, Delphinium grandiflorum, Dianthus barbatus,
Epilobium montanum, Fagopyrum esculentum, Geum chiloensis, Gomphrena globosa,
Helianthus annuus, Helichrysun bracteatum, Lactuca muralis, L. sativa, Lavatera
trimestris, Lobularia maritima, Lupinus polyphylus, Lycopersicon esculentum,
Lythrum salicaria, Matthiola incana, Medicago sativa, Melilotus alba, Mimulus
luteus, Myosotis sylvatica, Nicandra physaloides, Nicotiana tabacum, Papaver
rhoeas, P. somniferum, Pelargonium domesticum, Phaseolus vulgaris, Phlox
drumondii, Physalis floridana, Phytolacca americana, Pisum sativum, Plantago
lanceolata, Portulaca oleracea, Primula sinensis, P. malacoides, Ranunculus
ficaria, R. repens, Raphanus sativus, Salvia splendens, Saintpaulia ionatha,
Salpiglossis sinuata, Schizanthus pinnatus, Solanum tuberosum, Spinacia
oleracea, Stellaria madia, Trifolium repens, Tropaeolum majus, Verbena hybrida,
Vigna unguiculata si Zinnia elegans.
La Petunia
hybrida, virusul produce pete verzi deschis, galbene, sau necrotice pe
frunzele inoculate, urmate, uneori, de infectie sistemica
latenta, Nicotiana glutinosa si Tetragonia expansa reactioneaza prin pete clorotice
locale, iar Nicotiana clevelandii
prin clarifierea nervurilor si marmorare. Experimental,
virusul se transmite prin inoculare de suc si altoire. În
natura, este transmis, in mod nepersistent, prin afidele Myzus persicae, Macrosiphum euphorbiae,
Acyrthosiphon (Aulacorthum) solani, Coloradoa rufomaculata si Macrosiphoneilla (Pyrethromyzus) sanborni si prin
multuplicarea materialui de inmultire infectat. Sucul
foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are
loc la 70-75ºC, longevitatea in
vitro este de 2-6 zile la 20ºC, iar
dilutia limita 10-2-10-4. Virionii
sunt filamentosi, de regula drepti, avand 685 nm/12 nm,
mai putin flexuosi decat ai virusului latent al garoafelor.
La ultracentrifugare se separa un singur
component, genomul este ARN monocatenar, unipartit. Principala masura de prevenire
consta in producerea materialului de inmultire
sanatos, virusul fiind eliminat usor din plantele infectate prin
combinarea termoterapiei cu metoda culturilor meristematice (Oertel, 1973, Nach. Pflanzenschutzd.
DDR 27 (3), 61). De asemenea, sunt
necesare combaterea sistemica a vectorilor si izolarea in
spatiu a culturilor sanatoase de cele infectate (Hollings, 1957, l.c.).