Virusul B al crizantemelor

Virusul B al crizantemelor - Chrysanthemum virus B, CVB, Carlavirus. Sinonime: Chrysanthemum virus Q, Chrysanthemum dwarf mottle virus, Chrysanthemum vein mottle virus (Oertel, 1973, Nachrichtenbl. Pflanzenschutzd. DDR 27 (3), 61), Chrysanthemum mild mosaic virus, Chrysanthemum necrotic mottle virus, Gynura latent virus. Se cunosc tulpina Chrysanthemum vein mottle si alte trei tulpini care difera prin reactiile produse pe Petunia hybrida (Hollings, 1957, Ann. appl. Biol. 45, 589). A fost raportat prima data la Crysanthemum morifolium, in Olanda (Noordam, 1952, Tijdsch. Pl. Ziekt. 58, 121) in prezent fiind raspandit peste tot unde se cultiva crizanteme. La unele soiuri de crizanteme, virusul produce o marmorare slaba a frunzelor sau clarifierea nervurilor, iar la altele afecteaza calitatea florilor. Un numar mic de soiuri reactioneaza prin aparitia de dungi necrotice in lungul petalelor, iar cele mai multe pot fi total infectate fara a manifesta simptome externe. Chrysanthemum vein mottle virus produce o patare clorotica evidenta asociata cu nervurile la soiurile sensibile, infectii latente la cele tolerenate, iar la soiul Misletoe marmorare severa uneori insotita de distorsiuni si piticire in timp ce infectiile cu virusul B raman latente.

Plantele de Gynura aurantiaca infectate natural nu manifesta simptome externe. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Aster amellus, Chrysanthemum carinatum, C. morifolium, Gynura aurantiaca, Nicotiana affinis, N. clevelandii, N. glutinosa, N. rustica, Passiflora coerulea, Petunia hybrida, Senecio cruentus, Tagetes erecta, Taraxacum officinale, Tetragonia expansa si Vicia faba, iar nesusceptibile sunt Ageratum conyzoides, Alonsa warscewiczii, Amaranthus caudatus, Anchusa azurea, Anthirrhinum majus, Apium graveolens, Aquilegia coerulea, Beta vulgaris, Brassica campestris ssp. pekinensis, B. campestris ssp. rapa, B. oleracea ssp. botrytis, B. oleracea ssp. capitata, B. oleracea ssp. italica, Calendula crysantha, Callistephus chinensis, Calystegia sepium, Capsicum annuum, Celosia argentea, Cheiranthus cheiri, Chenopodium album, C. amaranticolor, Convolvulus tricolor, Cucumis sativus, Cucurbita pepo, Dahlia pinnata, Datura stramonium, Delphinium grandiflorum, Dianthus barbatus, Epilobium montanum, Fagopyrum esculentum, Geum chiloensis, Gomphrena globosa, Helianthus annuus, Helichrysun bracteatum, Lactuca muralis, L. sativa, Lavatera trimestris, Lobularia maritima, Lupinus polyphylus, Lycopersicon esculentum, Lythrum salicaria, Matthiola incana, Medicago sativa, Melilotus alba, Mimulus luteus, Myosotis sylvatica, Nicandra physaloides, Nicotiana tabacum, Papaver rhoeas, P. somniferum, Pelargonium domesticum, Phaseolus vulgaris, Phlox drumondii, Physalis floridana, Phytolacca americana, Pisum sativum, Plantago lanceolata, Portulaca oleracea, Primula sinensis, P. malacoides, Ranunculus ficaria, R. repens, Raphanus sativus, Salvia splendens, Saintpaulia ionatha, Salpiglossis sinuata, Schizanthus pinnatus, Solanum tuberosum, Spinacia oleracea, Stellaria madia, Trifolium repens, Tropaeolum majus, Verbena hybrida, Vigna unguiculata si Zinnia elegans.

La Petunia hybrida, virusul produce pete verzi deschis, galbene, sau necrotice pe frunzele inoculate, urmate, uneori, de infectie sistemica latenta, Nicotiana glutinosa si Tetragonia expansa reactioneaza prin pete clorotice locale, iar Nicotiana clevelandii prin clarifierea nervurilor si marmorare. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc si altoire. În natura, este transmis, in mod nepersistent, prin afidele Myzus persicae, Macrosiphum euphorbiae, Acyrthosiphon (Aulacorthum) solani, Coloradoa rufomaculata si Macrosiphoneilla (Pyrethromyzus) sanborni si prin multuplicarea materialui de inmultire infectat. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 70-75ºC, longevitatea in vitro este de 2-6 zile la 20ºC, iar dilutia limita 10^-2-10^-4. Virionii sunt filamentosi, de regula drepti, avand 685 nm/12 nm, mai putin flexuosi decat ai virusului latent al garoafelor. La ultracentrifugare se separa un singur component, genomul este ARN monocatenar, unipartit. Principala masura de prevenire consta in producerea materialului de inmultire sanatos, virusul fiind eliminat usor din plantele infectate prin combinarea termoterapiei cu metoda culturilor meristematice (Oertel, 1973, Nach. Pflanzenschutzd. DDR 27 (3), 61). De asemenea, sunt necesare combaterea sistemica a vectorilor si izolarea in spatiu a culturilor sanatoase de cele infectate (Hollings, 1957, l.c.).