Virusul dungarii galbene a
narciselor - Narcissus yellow stripe
virus NYSV, Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 222). Boala a fost
descrisa prima data de Darlington
(1908, Jl R. hort. Soc. 34, 161) si alti cercetatori in
S.U.A. si Europa, in prezent, virusul fiind raspandit
peste tot unde se cultiva Narcissus spp.
si Nerine spp., mai ales
in regiunile cu clima temperata (Brunt, 1971, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.
76, 4 pp). În Romania, boala a fost
descrisa de Macovei si Docea (1979, Rev. Roum.
Biol.-Biol. Veg. 24, 87). În natura, virusul infecteaza
plantele de N. pseudonarcissus
(daffodil), N. jonquilla (jonquil)
si Nerine bowdenni (nerine),
producand simptome de tip mozaical. La plantele majoritatii
soiurilor de N. pseudonarcissus, virusul
produce dungi clorotice evidente pe frunze si tulpinile florifere,
patarea florilor, reducerea marimii bulbilor si, uneori,
piticire. La unele soiuri, patarile clorotice sunt mai putin
evidente, iar in cazul soiului Magnificence, de regula, plantele infectate
manifestand numai dungi verzi. Simptome similare, dar
mai putin grave, manifestand si plantele de N. jonquilla si Nerine bowdenii.
În conditii de inoculari artificiale, la plantele de N. pseudonarcisus apar dungi clorotice
pregnante pe frunze primavara de timpuriu, devenind mai putin grave
la temperaturi mai ridicate, tesuturile clorotice sunt adesea bombate,
suprafetele afectate devenind rugoase, iar florile sunt de calitate
slaba si, uneori, patate. Plantele infectate de timpuriu, prin
afide sau inoculare de suc, pot manifesta simptome dupa 4 luni, iar cele
contaminate mai tarziu numai in decurs de 15 luni. La N. jonquilla, plantele infectate
prezinta dungi inguste, care, in unele zone, se pot reuni,
producand cloroze mai extinse, iar florile pot fi patate. Nerine bowdenii manifesta simptome
esential asemanatoare dar mai putin grave decat Narcissus spp. la testare se utilizeaza
plantele de N. pseudonarcissus, N. jonquilla si Nerine bowdenii.
Virioni si incluziuni de tip "pinwheels" s-au gasit in
citoplasma celulelor infectate din toate tesuturile de Narcissus, constatandu-se ca
rugozitatea frunzelor de Narcissus
afectate este urmarea diviziunii si
cresterii anormale a celulelor parenchimatice care rup straturile
epidermei. Experimental, virusul este transmisibil
prin inoculare de suc. În natura, se transmite, in mod
nepersistent, prin 9 specii de afide, principalii vectori fiind Aphis fabae, Acyrthosiphon pisum si Macrosiphum euphorbiae, nevector fiind insa Myzus persicae. La distanta,
se raspandeste prin bulbii recoltati de la plantele
bolnave. În Europa de Nord, boala se randeste incet
pentru ca afidele rareori colonizeaza narcisele, iar formele aripate
apar, de regula, numai cu 4-8 saptamani inainte de
senescenta plantelor. În suc de N.
pseudonarcisus inactivarea termica are loc la 70-75ºC,
longevitatea in vitro la 21-24 ore
este de cca. 72 ore, iar dilutia limita 10-2-10-3.
Virionii sunt filamentosi, de regula felxuosi, avand
c.12/755 nm care, in suc amestecat cu 2 % fosfotungstat de potasiu pH 7,
aparand uneori sub forma de agregate inconjurate de o
membrana. Ca masuri de prevenire, se recomanda obtinerea
si plantarea de material liber de virus, izolarea in spatiu a acestuia si combaterea afidelor vectoare.
.com